Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, licentiat in Psihologie, absolvent al unui Master de Consiliere Educationala si al unui program de formare in Psihoterapie Adleriana, recunoscute de Colegiul Psihologilor, Federatia Romana de Psihoterapie si Ministerul Educatiei. Contact: teleologia@yahoo.com

vineri, 6 martie 2015

Economia Primei Impresii

Ti-ai caligrafiat frumos CV-ul, pe care ti l-a scris un prieten ce se pricepe la cuvinte. Dar cercetatorii americani afirma ca un alt lucru va face diferenta la interviul de angajare. Care este acesta?  




Chiar si daca nu s-ar fi facut studii si nu ne-ar fi spus americanii, ne-am fi dat seama ca din toate indiciile pe care cineva ni le ofera in legatura cu personalitatea si intentiile sale, exista unul in masura sa le lase in urma pe toate celelalte. Iar asta inca de la prima intalnire. Care este acesta?

Personal, incerc sa nu cred in primele impresii. Cu atat mai putin in dragostea la prima vedere. Cu toate acestea, o mare parte dintre noi ne lasam marcati de primele impresii, mergand pana la alegeri de importanta capitala, bazate tocmai pe primele impresii. Si recunosc, la randul meu, ca prima impresie este un izvor urias de informatii.

Asa cum bine se cunoaste, exista o tendinta a oamenilor de a asocia o prezenta agreabila cu tot felul de calitati dezirabile, cum ar fi onoarea sau inteligenta. De aici si grija manipulatorilor sau a escrocilor sentimentali de a se prezenta intr-o forma cat mai agreabila. Aceasta tendinta a fost denumita efectul de Halo. (1)

Si pentru ca suntem atat de usor de convins de o prima impresie favorabila, ei bine, canalul de comunicare ce cantareste cel mai greu in aceasta adevarata "economie a primelor impresii" este vocea - cea care, spun cercetatorii, este incarcata de tot felul de mesaje.

Studiul pare a reconfigura asa numita "regula 7%-38%-55%", care afirma ca primim 7% din informatii prin comunicare verbala, 38% prin tonul vocii si 55% prin intermediul comportamentului nonverbal (2). Acest lucru este valabil cel putin in ce priveste interviul de angajare, iar studiul cercetatorilor americani sugereaza ca trasaturile vocii (intensitate, modulatii, timbru) ar fi mai incarcate de mesaje decat se considera initial, in special cand evaluam inteligenta cuiva.

Ceea ce vocea transmite cu adevarat este mult mai mult decat continutul verbal. Imaginati-va pe cineva care se prezinta drept "Sunt expert international in negocieri cu teroristii", dar o face cu ezitari, sughituri si cautandu-si cuvintele in momente de un ridicol nelimitat.

Intreg sensul discursului este deturnat sau cel putin influentat de modul in care se face comunicarea. In fraza "Sunt expert international in negocierea cu teroristii", in functie de modul cum se realizeaza comunicarea, am putea intelege oricand ceva de genul "Am probleme de exprimare fiindca sufar de insomnie sau poate sunt intarziat mental, si abia astept sa plec acasa, fiindca nu-mi arde de nicio negociere".

Altfel spus, exista un gen de comunicare care insoteste continutul comunicarii, vine in paralel cu acesta, uneori compromitandu-l, contrazicandu-l si punandu-l in umbra iar alteori, accentuandu-l, facandu-l sa para real. Da, limbajul non-verbal, este supus testarii aproape in toate tipurile de evaluare, mai ales in cele informale, adica in viata de toate zilele.

Expertii in comunicare spun ca atunci cand nu stim de ce se afirma ceva, putem sa gasim raspunsul, observand modul cum se face comunicarea. Nu stim "de ce", dar putem observa "cum". Prin "cum" se fac pasi importanti catre "de ce". (3)

Dupa parerea cercetatorilor americani, pe langa expresia fetei sau postura corporala care emit numeroase mesaje nonverbale, ei bine, vocea, si mai exact tonul acesteia, este elementul care ne tradeaza cel mai mult, dar ne si recomanda ca si candidati pentru un anumit post. Ce putem auzi in vocea cuiva, in afara de continutul propriu-zis al comunicarii?

Continutul verbal al comunicarii transmite credinte si ganduri - nu inseamna ca sunt si sincere, in schimb tradeaza nivelul de educatie, prin calitatea si acuratetea exprimarii sau a gramaticii utilizate. In tonul si modulatiile vocii apar informatii despre modul in care persoana respectiva isi gestioneaza emotiile, cat de sigura pe sine este, cat de sigura este de ceea ce afirma, daca are carisma sau daca nu cumva sufera de vreo tulburare emotionala - depresie, anxietate sau fobia sociala.

Tonul vocii poate fi ferm sau tremurator, aspru sau delicat, moale sau ascutit, profund si lent sau superficial si curgator, cald sau rece. El poate sa tradeze melancolia sau entuziasmul, timiditatea sau inclinatia catre dominare si furie. Si intensitatea vocii, ce poate varia de la zgomotoasa, stridenta, pana la silentioasa si stinsa, este un element care transmite informatii despre starea emotionala de moment sau chiar despre trasaturile de temperament - latura energetica a personalitatii.

De asemenea, modulatiile vocii vorbesc despre sirul gandurilor noastre - modul in care acestea se intrepatrund sau despre frecventa cu care ele se schimba si fac loc altora, daca se contrazic intre ele, altfel spus, obtinem pe aceasta cale informatii despre activitatea si trasaturile cognitive ale unei persoane.

Studiul cercetatorului Nicholas Epley, a descoperit faptul ca, la un interviu de angajare, ceea ce convinge cu adevarat, este nu atat continutul CV-ului, cat vocea candidatului. Experimentul, care presupunea evaluarea unor candidati la angajare in diverse moduri - video, audio, prin lectura unei scrisori de intentie - a condus la evaluari mult mai favorabile pentru candidatii care erau ascultati cum isi citesc scrisorile de intentie. Iar daca acestea erau citite de actori, impresia era si mai favorabila. (4)

Fireste, in conditiile in care numerosi candidati au o pregatire si o experienta similara, angajatorii sau reprezentantii acestora, vor trebui sa apeleze si la elemente "de efect", adica de suprafata, cum ar fi capacitatea unui candidat de a face o excelenta prima impresie. Asa cum spuneam, vocea se dovedeste a fi canalul de comunicare ce contribuie masiv la formarea primelor impresii, in special in ce priveste contactul cu angajatorii.








(1) Dion, K; Berscheid, E; Walster, E (December 1972), "What is beautiful is good", Journal of personality and social psychology 24 (3): 285–90, doi:10.1037/h0033731, PMID 4655540

(2) Mehrabian, Albert (2009). "'Silent Messages' – A Wealth of Information About Nonverbal Communication (Body Language)". Personality & Emotion Tests & Software: Psychological Books & Articles of Popular Interest. Los Angeles, CA: self-published. Retrieved April 6, 2010.

(3) Ognev, I., Russev, V., (2005), Securitatea Psihologica, editura Fundatiei Culturale Ideea Europeana, Bucuresti

(4) Guilbert, S., (Feb, 2015); The Sound of Intelect: Job Seeker's Voice Reveals Intelligence; website: Chicago Booth. The University of Chicago Booth School of Business

(5) Imaginea Career Fair via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0

Show comments
Hide comments

2 comentarii:

  1. Cred ca ar fi interesante mai mule articole in legatura cu relatiile profesionale, mediul profesional, ceva din zona asta, cu atat mai mult cu cat ne petrecem atata timp la serviciu - o viata, practic zi, de zi - si cu cat serviciul ne asigura supravietuirea. Nu stiu daca e diferit pe alte meleaguri mai civilizate ca ale noastre, dar ce am experimentat eu pana acum la locul de munca m-a dus aproape de adevarate atacuri de panica. Sa te trezesti lasat singur in fata a nesfarsite sarcini noi care au si termen de indeplinire si eventual sa ti se mai puna si niste bete in roate de sefi frustrati si sa stii in acelasi timp ca trebuie sa supravietuiesti din asta... iata atacul de panica :).
    Eu asociez serviciul cu un camp de lupta: de orgolii, vointa, diplomatie, rezistenta fizica/nervoasa, confruntari, demonstratii, oricum dur.
    In sfarsit, de vreo saptamana mi-am schimbat jobul si sunt in faza de adaptare. Desi aveam asteptari -sefii cei noi sunt mai slefuiti si mai cu carte decat fostii -, am constatat cu dezamagire ca sefei nu-i place sa arati ca esti un angajat de isprava. Intra automat in competitie cu tine si o irita sa arati ca stii. Mi se pare ingrijorator lucrul asta pentru ca ma gandesc ca asta nu-mi da sanse sa fiu apreciata pe acolo si sa am un parcurs profesional cu oaresce satisfactii. M-am descurajat deja, mi se pare ca in orasul asta, tara asta unde e cu ,,lasa ba ca merge asa" nu merita sa te mai zbati. Mie nu-mi mai vine sa muncesc cu entuziasm, imi vine sa-mi gasesc un loc de munca comod din care sa traiesc si eu ca tot omu' si cam atat. Asadar nu stiu exact ce sugereaza vocea mea, gesturile mele, dar stiu ca am dat de multi sefi nebuni in fata carora ti se taie cheful de a mai face figura buna si de ,,a da ce-i mai bun din tine", ba chiar te simti penibil facand asta pentru ca oricum nu-i intereseaza cine stie ce ...(sau ii irita!).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oare viata este usoara, draga prietene? Sau este rezonabil sa ne asteptam la asta? Nietzsche spunea ca "ce nu ne omoara ne face mai puternici" - o idee care pe unii ii nedumereste dar pe alti ii motiveaza sa se auto-depaseasca.

      Din pacate traim intr-o societate in care nu exista nimic mai lipsit de importanta decat gestionarea emotiilor. Da, este cazul sa ne ocupam de aspectul si forma fizica, de sanatatea corpului, de performante sexuale si profesionale dar nu intelegem la ce foloseste sa acorzi atentie gandurilor si emotiilor...

      Unii au numit asta... lipsa de igiena mentala.

      De asemenea, traim in aceeasi societate care in urma cu 25 de ani nu intelegea la ce folosesc facultatile de psihologie sau cu ce te ajuta psihoterapia. Cred ca aceasta a fost greseala fatala a comunismului... Oamenii au devenit atat de nevrotici incat au dat cu sistemul de pamant.

      Din pacate, cred ca inca suntem o societate nevrotica, daca tinem cont ca psihoterapia si serviciile de consiliere sunt inca atat de timide si acum, dupa 25 de ani de la caderea comunismului.

      Ștergere