Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, licentiat in Psihologie, absolvent al unui Master de Consiliere Educationala si al unui program de formare in Psihoterapie Adleriana, recunoscute de Colegiul Psihologilor, Federatia Romana de Psihoterapie si Ministerul Educatiei. Contact: teleologia@yahoo.com

duminică, 8 martie 2015

Acesta este Circul Meu

Poate ca viata sociala seamana cu "Romanii au Talent" si nici macar nu ne-am dat seama pana acum... Acumulam, crestem, ne perfectionam, iar in final, ne gasim un loc adecvat si un public pe masura spectacolului.

 

 


Fiecare dintre noi isi are circul sau. Este vorba despre un moment in care tezaurul de resurse acumulate iese la suprafata, se manifesta, se exprima intr-un fel sau altul, dupa tot acest timp, in care s-au petrecut acumularile despre care vorbeam. Altfel spus, fiecare dintre noi are in el insusi o componenta histrionica - suntem si oameni de spectacol. 

Poate ca viata sociala seamana cu "Romanii au Talent" si nici macar nu ne-am dat seama pana acum... Acumulam, acumulam, crestem, ne dezvoltam, ne perfectionam, iar in final, ne gasim un loc adecvat si un public pe masura spectacolului si... boom (!), spectacolul se produce.

O intrebare: In ce consta numarul tau?  

Resursa primordiala este timpul. Pana la urma, pentru a cunoaste pe cineva, ai nevoie sa cunosti modul cum, pe parcursul vietii sale, dar si in prezent, a gestionat resursa temporala, aceasta resursa atat de limitata si de pretioasa.

Este relevant si modul cum planuieste ori viseaza sa isi petreaca timpul pe viitor. Timpul - resursa principala, prin alegere proprie, este convertit in resurse specifice. Investind timpul in ceva, dam sens vietii.

Convertim timpul in bani, visuri, emotii, petreceri, cunostinte, abilitati, relatii... Tu in ce convertesti timpul?  Imi amintesc un film SF, in care puterea nu se masura in bani ci in ... timp. Daca aveai cateva sute de ani in "banca timpului", atunci erai puternic si practic, puteai aspira la nemurire.

Tinerii sunt aceia care se bucura de aceasta binecuvantare a timpului pe care il au la dispozitie, desi uneori isi bat joc de acesta - atunci cand il convertesc in resurse fara valoare (petreceri, pasivitate, viciu), tocmai fiindca au prea mult timp. Si totusi... cat de pacat este sa iti bati joc de timpul tau... 

Tot secretul vietii se reduce la atat: ea n-are niciun rost. Fiecare dintre noi gaseste insa unul. Emil Cioran

Afirmatia lui Cioran nu este atat de originala. Ea se intalneste, in alte forme, in toata filosofia existentialista. J.P. Sartre spunea ca misiunea suprema a omului este tocmai aceea de a da un sens vietii sale. Altfel spus, avem misiunea de a investi intreg acest timp pe care il avem la dispozitie, in ceva. Una dintre functiile principale ale liberului arbitru este tocmai aceea de a da un sens vietii si timpului.  

O cauza pentru care merita sa traiesti este in acelasi timp si o cauza pentru care merita sa mori. A. Camus

Albert Camus afirma ca exista o singura problema filosofica - aceea a sinuciderii. De ce nu te sinucizi? Ce motiv ai? Din asta a aparut si cea mai socanta intrebare folosita in psihoterapie - de ce nu te sinucizi? Iar cei care se intreaba care este sensul vietii nu inteleg faptul ca viata insasi solicita un raspuns din partea lor. Este responsabilitatea fiecaruia dintre noi sa dam un sens acestei vieti.

La modul general, poate ca sensul vietii este... circul. Cred ca toti ne supunem acestui algoritm... A acumula resurse, a creste, a ne dezvolta, iar apoi a pune in scena spectacolul. Asa cum observati insa, nu toate spectacolele merita privite iar unele sunt cu mult mai utile si mai valoroase decat altele. 

Spectacolul reprezinta metafora a ceea ce fiecare individ ofera comunitatii sale. Daca tindem a crede ca exista si persoane care traiesc pentru sine, si pentru care ideea de spectacol nu are nicio relevanta, ei bine, adevarul este ca pana si acestea isi au spectacolul lor - a fugi de ceilalti si a-ti cauta propriile satisfactii sau propriul confort egoist, este un spectacol in sine.

De ce am ajuns sa cred atat de mult in ideea de spectacol pe care o asociez cu sensul vietii? Scopurile noastre nu pot fi definite decat in raport cu o comunitate, asa cum scopul unui organ sau al unui tesut nu poate fi definit decat in raport cu organismul din care ele fac parte si supravietuirea acestuia. Imediat ce pierdem din vedere comunitatea, viata noastra devine riscanta.

Suntem atat de sociali ca fiinte incat comunitatea este aceea care ne poate bloca accesul la resursele necesare propriei vieti. De aceea devine atat de relevanta problema legaturii cu comunitatea si mai ales a implicarii in viata comunitatii. De aceea devine atat de relevanta intrebarea "ce oferi acestei comunitati?"

S-a accentuat nevoia de sens a omului si pe buna dreptate. Dar nu e totul sa dai sens vietii tale. Este macar la fel de important sa dai un sens favorabil comunitatii. Chiar si atunci cand comunitatea te-a dezamagit, te-a umilit sau te-a izolat, aminteste-ti ca viata ta este suspendata in absurd in absenta celor din jur.


Asadar, in ce consta numarul tau de circ?










(1) Imaginea Big Apple Circus, de Bob Jangendorf, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu