Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com

marți, 31 martie 2015

Amabilitatea in Relatie

Relatia functioneaza dupa principiul bumerangului. Primesti ceea ce oferi.  Uneori insa, educatia, face bumerangul sa nu se mai intoarca niciodata sau sa vina cu tot felul de surprize.





S-a vorbit despre numeroase valori ale unei relatii. Unii au ajuns sa creada ca nu exista nimic mai important intr-o relatie decat misterul. De parca ne-am putea hrani cu mister, sau am putea sa ne multumim cu un mister din partea celuilalt, atunci cand avem probleme sau suntem bolnavi.  

As vrea sa atrag aici atentia asupra amabilitatii, ca mijloc de cultivare a relatiei. Reputatul psihoterapeut belgian Andre Moreau, vorbea despre doua tipuri de parteneri: acordorii si dezacordorii (1).  


  • Acordorii – asa cum le spune si numele, sunt cooperanti, optimisti, sunt capabili de apreciere si recunostinta, sunt capabili de gesturi frumoase si delicate fata de partener.
  • Dezacordorii – sunt aceia care vad, mai mereu, paharul pe jumatate gol, le este greu sa aprecieze contributia celuilalt si sa isi exprime admiratia sau pretuirea fata de partener.  
Lesne de inteles, este destul de dificil sa faci ceva cu un dezacordor, care va avea mereu tendinta sa te critice, sa te devalorizeze si sa te coboare pentru a se inalta pe sine. Nevoia lor de auto-apreciere este greu de manifestat in alt mod si cel mai marunt detaliu va fi transformat intr-un prilej de furtunoasa si dramatica "reglare de conturi". Pe termen lung insa, aceasta atitudine isi va cere pretul – nimeni nu isi doreste sa traiasca cu o streasina stricata, nu-i asa?  

Acolo unde nu este formata disponibilitatea de a oferi, de a fi dragut, de a fi diplomat, de a aprecia si a manifesta recunostinta sau rabdare, iar fiecare interactiune cu partenerul se transforma intr-o vanatoare de greseli, intr-un permanent proces de la Nürnberg, cu exprimari ale indignarii, cu acuzatii vehemente si explozii necontrolate de furie, ei bine, va fi nevoie de multa rabdare de partea cealalta pentru ca relatia sa si dureze. Exista oare persoane atat de acordoare? Se pare ca da...  

Daca nu se intampla asa, am putea privi situatia ca pe o lipsa de compatibilitate intre cei doi. Uneori insa, s-ar putea sa devina o totala lipsa de compatibilitate a partenerului dezacordor cu ideea de cuplu, in general. Probabil ca in astfel de situatii, cateva sedinte pentru anger management (controlul furiei) ar fi bine-venite.

Psihoterapeutii si conslierii de cuplu vorbesc adesea despre efectul de bumerang. Este vorba despre reciprocitatea care ne forteaza sa platim celuilalt cu aceeasi moneda. Asa cum am vazut insa intr-un topic anterior, de regula, platim dublu, atat gesturile frumoase cat si pe cele neplacute ale celuilalt. Interactiunile intime nu sunt simetrice, dimpotriva, ele au tendinta sa escaladeze, fie panta raului, fie pe cea a binelui si frumosului.  

Efectul de bumerang dovedeste in ultima instanta ca ceea ce faci pentru partener, de fapt faci pentru tine insuti. Fireste, mai sunt si cazuri in care, celalalt chiar nu se simte, este obisnuit sa primeasca si mai putin sa ofere, are impresia ca este prea bun pentru aceasta lume, lucru care nu il face un partener de invidiat.  

Anumiti consilieri de cuplu (2), vin cu ideea de a spiritualiza relatia, considerand ca cel care ne este partener, ne este sufletul pereche. Privindu-l astfel, ne va fi mult mai usor sa il tratam ca si cand ne-am ocupa de propriile noastre nevoi. Ocupandu-ne de partener la acest mod, nu avem decat de castigat, caci efectul de bumerang functioneaza.  

Astfel, un cadou facut, se va intoarce la tine, iar un gest dragut nu va trece neobservat. Ne imaginam atunci ca partenerul „si-o va lua in cap” tocmai fiindca am facut atatea lucruri dragute pentru el. E insa la fel de evidenta situatia in care partenerul si-o ia in cap atunci cand il tratam ca si cand nu ar exista, cand nu ne preocupa niciodata ce crede, ce simte si ce doreste.  

Dintre cele mai „tembele” tehnici care lucreaza tocmai cu perceptiile si cu atitudinile noastre fata de cuplu, voi aminti Jurnalul Recunostintei, pe care il recomand eu insumi. Reintalnesc adesea clienti care imi spun ca inca mai pun CBK-uri pe frigider sau pe calculator. CBK-urile sunt propozitii apreciative prin care ne manifestam recunostinta pentru ceva anume. Ele incep cu formula „Ce bine ca .......................”.  CBK-urile se pot referi la partenerul de viata.

Dar am putea sa punem in uz si Jurnalul Amabilitatii (2), prin intermediul caruia sa inregistram gesturile dragute pe care le-am facut in fiecare zi fata de partenerul nostru. De asemenea, in Jurnalul Amabilitatii, ne putem pune la treaba fantezia, pentru a ne gandi ce gesturi dragute am putea sa facem pentru partenerul nostru maine si in zilele urmatoare. Bizar, nu?

Am intalnit si clienti care imi spun direct ca ei nu vad rostul manifestarilor de apreciere sau al acestei intregi „sarade” asezonate cu mici laude, multumiri si dragalasenii. „Dom’ne eu nu sunt genul care face asa ceva si gata!” Recunoastem oare niste colti ai dezacordorului aici?  

Problema este ca nimeni nu e genul care face gesturi dragalase, care rabda, care iarta si care apreciaza. Ne nastem usor salbatici si, daca suntem incurajati, ramanem asa pentru multa vreme. Sunt insusiri pe care civilizatia ni le cere pentru a ne putea descurca in sanul acesteia. Sper ca aveti ce sa oferiti partenerilor vostri pentru ca ei sa va treaca cu vederea aceasta atitudine de piatra. Cand mergeti insa la psiholog, nu va asteptati la pastile de bun simt. Am zis!











(1) MOREAU, A.; (2006) Dragoste si Sexualitate - vol. 1, editura Trei, Bucuresti

(2) RICH, H., KRAVITZ, H.L.; (2006) Casnicia Perfecta, editura Teora, Bucuresti

(3) Imaginea What do you think they are talking about? via Flikr, sub licenta CC BY-NC-SA 2.0

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu