Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com

luni, 29 septembrie 2014

Pe Contrasens cu 185 Km/H

 Un tanar din capitala intra pe contrasens cu 185 km/h si moare intr-un teribil accident, luand cu sine inca 5 suflete. Ce inseamna sa te afli in momentul nepotrivit, la locul nepotrivit...




Va marturisesc ca sunt un mare fan al art terapiei. Este un domeniu incarcat de semnificatii si sensibilitate unde nu conteaza atat excelenta, in sine, cat exprimarea de sine prin intermediul artei. Probabil ca fiecare dintre noi are o latura artistica, pe care o punem in valoare prin tot felul de comportamente, mai mult sau mai putin organizate.

Unii folosesc metaforele in timp ce explica anumite situatii. Altii au vise luxuriante si reverii. Mai sunt si cei care isi sublimeaza, intra-adevar emotiile si frustrarile prin intermediul artei, scriind poeme sau chiar romane. Probabil m-am atasat atat de mult de art terapie fiindca eu insumi am scris, iar art terapia era domeniul care ma aducea cel mai aproape de latura mea artistica, oferind sedintelor de psihoterapie un element care imi era familiar, iar pe de alta parte le ofera clientilor o abordare mai putin « inginereasca » a psihoterapiei. 

In mai multe sedinte de psihoterapie am folosit tehnica metaforei care presupune ca un client de psihoterapie sa isi transforme emotiile intr-o imagine, devenind el insusi un mic pictor. Imi amintesc ca unul dintre clientii mei si-a transformat emotiile de vid interior intr-o imagine in care cadea intr-o prapastie, ajungand intr-o mlastina. Un alt client se vedea pe sine ca si cand ar fi fost un copac fara frunze, sub un cer gri, cu crengile incurcate, in timp ce vantul se juca nervos cu frunzele cazute de pe jos. Mi-a si spus « Si uite-asa am desenat un tablou al depresiei !»

Este bine de inteles ca metaforele nu reflecta realitatea, in schimb reflecta ceea ce simtim in legatura cu realitatea. De asemenea, atata vreme cat nu stim sa ne gestionam emotiile, e foarte greu sa simti altceva in legatura cu realitatea. Si cum emotiile asigura adaptarea noastra la realitate – caci acesta este rolul lor, actionam ca si cand realitatea este intr-adevar descrisa in mod fidel de emotiile noastre.

Numai ca emotiile noastre mai reflecta si frici infantile (de exemplu, frica de abandon), erori de logica, moduri de gandire profund eronate si periculoase, care ne fac vulnerabili in situatiile problematice. Cand am aflat vestea ca un tanar de 28 de ani a intrat in full speed pe contrasens, provacandu-si moartea si decesul a inca 5 persoane, dintre care 2 copii, recunosc ca am fost impresionat.  

E ca si cand acest om ar fi fost in terapie si mi-ar fi oferit o metafora a ceea ce simtea: « Iti marturisesc draga psihoterapeutule ca ma simt ca si cand as intra pe contrasens, cu toata viteza, fara sa-mi mai pese de consecinte, cautand o rezolvare imediata a furiei extraordinare pe care o traiesc»

Cele cateva lucruri pe care le aflu din aceasta « metafora » sunt legate de imaginea de sine si modul in care el vede lumea si viitorul. Tema principala a metaforei este opozitia violenta intre tanar si lumea din jur, pe care nu o poate intelege si nici nu doreste asta, ciocnindu-se in mod fatal cu ea. Ignorarea regulii de circulatie sugereaza sfidarea unor reguli mai inalte ce vin in contrast cu vointa barbatului – accepta curgerea vietii si schimbarile pe care ea le aduce, pentru a-ti salva pielea ! 

Clientul pare a spune : "Eu sunt foarte hotarat, stiu ce vreau, sunt un kamikaze pentru o cauza ce merita sacrificiul suprem. Ignor regulile fiindca si ceilalti au facut-o. Cand este vorba despre ceea ce mi se cuvine si despre ceea ce imi doresc in mod pasional, nimic si nimeni altcineva nu mai conteaza - eu nu fac compromisuri. Viitorul nu conteaza si nici macar nu exista. Lumea care se opune dorintelor mele va avea de regretat... " Fara sa vreau, observ o vocatie pentru solutii usoare si spectaculoase, de tip histrionic sau borderline. 

Auto-sacrificiul era de altfel cheia succesului acestui baiat. El a invatat lectia de foarte tanar, mergand sa lucreze pe vase de croaziera. Este de regretat faptul ca nu a invatat si lectia gestionarii emotiilor. Nu este oare o necesitate educativa absoluta daca ne dorim mai putine astfel de evenimente? Din pacate metaforele emotionale devin realitate atunci cand nu reusim sa parasim cadrul lor limitativ si sa gandim «out_of_the_box », adica in afara temnitei emotiilor noastre.






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu