Resursele Noastre

Un set de solutii pe care ti le ofer gratuit te vor ajuta sa ameliorezi manifestarile personalitatii care iti fac probleme. Cum te afirmi in societate? Pe ce te bazezi si ce anume crezi ca te poate ajuta? 

Vorbeam cu o alta ocazie despre "capitalul nostru suprem" – increderea celorlalti in noi. Sau reputatia si imaginea prin intermediul carora obtinem increderea celor din jur. Increderea se obtine greu si se pierde usor, cel putin asa se spune. Trebuie sa facem eforturi pentru a cladi o reputatie. Este vorba, in special, despre eforturile de a practica bunul simt comun. Este o mare diferenta intre a atrage atentia si a inspira incredere si mi-e teama ca, adesea, cele doua nu au prea multe in comun.  

Dar se poate vorbi la fel de bine despre capitalul nostru interior – care sa fie acesta? Cred ca atunci cand vorbim despre capital interior vorbim de fapt despre resursele personalitatii. Asa cum stim, personalitatea are in componenta sa, elemente precum aptitudinile, temperamentul si caracterul. Nucleul personalitatii este Eul, care poate la randul sau sa fie o resursa. Fiecare dintre aceste componente ale personalitatii are propriile sale resurse. Componentele personalitatii pot fi viciate, tarate, sau, dimpotriva pot fi purtatoare de mari posibilitati adaptative.  

1. Aptitudinile.

Prin nastere, prin intermediul transmiterii genelor, primim un adevarat tezaur genetic de predispozitii, care, exersate in cadrul activitatii, vor duce la formarea aptitudinilor. Aptitudinile au astfel o baza genetica, dar implica si factorul de mediu, ce poate contribui decisiv la dezvoltarea aptitudinilor. Aptitudinile sunt in general definite ca fiind un complex de trasaturi psiho-fiziologice ce faciliteaza obtinerea unor performante peste medie in activitate. Intelegem aptitudinile incercand sa raspundem la intrebarea „Ce imi place sa fac?” si „Ce fac eu cel mai bine?”  

2. Temperamentul.

Definitie: ansamblul insusirilor dinamico-energetice ale personalitatii. Nominalizat adesea ca fiind dimensiunea energetica a personalitatii, temperamentul este o componenta mostenita genetic ce poate fi influentata decisiv de factorul de mediu, de cultura in care se dezvolta o anumita personalitate, rezultatul fiind ameliorarea reactiilor, dar si exacerbarea lor, in functie de tipul acestei influente. Temperamentul poate fi extrovertit sau introvertit, stabil sau instabil. Acesta ne da dinamismul, forta si viteza reactiilor la stimuli, echilibrul emotional si stabilitatea afectiva. Energia temperamentala se exprima prin intermediul emotiilor. Intelegem temperamentul incercand sa raspundem la intrebarea "Ce simt eu?"  sau "Cum simt eu?"

3. Caracterul.

Spre deosebire de temperament, care este mostenit genetic si influentat cultural, caracterul este acea componenta a personalitatii care se formeaza in mod exclusiv si integral prin educatie, prin contactul cu o anumita cultura (valori si modele). Caracterul se exprima prin intermediul atitudinii – o pozitie interna specifica pe care o are o persoana fata de realitatea in care traieste, fiind un rezultat al invatarii. Acestei componente a personalitatii ii revine misiunea de a ameliora temperamentul si pornirile catre exces ale acestuia. Caracterul (atitudinile) are la baza valori. Intelegem caracterul, incercand sa raspundem la intrebarea „In ce cred eu?”  

4. Eul.

Componenta cea mai subtila si inalta a personalitatii, Eul, reprezinta un fel de nucleu al personalitatii, ce asigura integrarea informatiilor despre sine, ceilalti si lume, generand astfel sentimentul identitatii, continuitatii si unitatii propriei existente. Eul, la modul concret, este o suma de imagini si impresii pe care cineva le are despre sine, din punctul de vedere al existentei fizice, emotionale, sociale si spirituale. Aceste imagini au un puternic efect asupra dispozitiei afective si asupra comportamentului. Intelegem Eul incercand sa raspundem la intrebarile de tipul „Ce / cine sunt eu?”  

Fiecare dintre aceste componente ale personalitatii pot deveni un capital interior. In masura in care ele ne ajuta in parcursul nostru catre inserare sociala, pentru dobandirea apartenentei si a increderii celor din jur (capitalul extern), se poate spune ca o componenta sau alta a personalitatii reprezinta un atu, un capital interior.

Putem astfel sa identificam anumite parghii ce sustin integrarea noastra. Fiecare dintre acestea corespund componentelor personalitatii: aptitudinile trebuie puse in valoare prin activitate, temperamentul trebuie ameliorat prin intermediul inteligentei emotionale iar caracterul trebuie cultivat si incarcat cu ceea ce se cheama bun simt comun. De asemenea, eul trebuie intarit si echilibrat, prin convingeri adecvate. 

1. Aptitudini – Activitate. In absenta activitatii, aptitudinile ar ramane la stadiul de predispozitii pozitive. Totusi, nimeni nu se poate afirma prin intermediul unor predispozitii. Atunci cand ne descoperim aptitudinile si le dezvoltam prin activitate, ele pot deveni cu usurinta capacitati. De aici si pana la afirmare sociala, respectiv implinire, nu este decat un pas. 

2. Temperament – Inteligenta Emotionala. Inteligenta emotionala este acea trasatura de personalitate care ne ajuta, pe de o parte sa devenim constienti de si sa operam cu emotiile noastre, iar pe de alta parte, ne ajuta sa devenim constienti de si sa operam cu emotiile celor din jur. Inteligenta emotionala face posibila ameliorarea reactiilor noastre emotionale si aducerea lor intr-o forma compatibila cu civilizatia. Cand facem asta, sansele noastre de inserare sociala sunt considerabil crescute. 

3. Caracter – Bun Simt Comun. Bunul simt comun este dat de media credintelor si valorilor raspandite in societate. Logica privata a individului sau logica de grup poate adesea sa contravina bunului simt comun al societatii, in intregul ei. Cand ne opunem bunului simt comun nu facem decat sa ne auto-marginalizam, caci societatea tinde sa isi conserve sanatatea si echilibrul tocmai prin intermediul valorilor si modelelor pe care le promoveaza.

4. Eul – Stima de sine. Elementul care sustine sanatatea si echilibrul Eului, deci a intregii personalitati, este stima de sine. A avea stima de sine presupune sa cultivi sanatatea si echilibrul propriei personalitati, prin intermediul increderii si intelegerii pe care ti-o acorzi. A avea stima de sine nu exclude nici sentimentele de vinovatie si nici respectul pentru cei din jur. De altfel, ne dovedim mai eficient pretuirea pentru noi insine atunci cand respectam drepturile si bunastarea celor din jur.