Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, licentiat in Psihologie, absolvent al unui Master de Consiliere Educationala si al unui program de formare in Psihoterapie Adleriana, recunoscute de Colegiul Psihologilor, Federatia Romana de Psihoterapie si Ministerul Educatiei. Contact: teleologia@yahoo.com

joi, 18 septembrie 2014

Educatie Financiara

Traim intr-o societate consumerista. Banul, este intr-adevar un detaliu care ne poate schimba viata... Dar ce mesaje le transmitem copiilor nostri despre bani?

 



Exista o tendinta naturala a copiilor – aceea de „a vrea”. Probabil ca sunteti familiarizati cu ea, daca sunteti parinti. Pe aceasta trasatura s-a construit o intreaga industrie destinata satisfacerii celor mai fanteziste dorinte ale copiilor. Ea exploateaza nu doar dorintele lor ci si sentimentele dureroase de inferioritate pe care le traiesc atunci cand se compara cu ceilalti copii, in absenta oricaror abilitati de a-si administra emotiile.  

Nu suntem aici ca sa fim fericiti, ci ca sa avem si apoi sa fim fericiti, pare a spune o intreaga societate. Sunt lectii importante despre bani pe care copiii ar trebui sa le cunoasca dar ratam ocazia de a le transmite astfel de mesaje. Asa ajungem sa ii dispretuim pe cei care nu au prea multe si asa ajungem sa consideram ca daca am avea o anumita suma de bani am fi fericiti.  

Un studiu inedit realizat cu ajutorul mai multor castigatori la loto, a evidentiat faptul ca dupa cateva luni de la castigul lor insemnat in bani, au revenit la nivelul de fericire care le era caracteristic inainte de a castiga (1). Cercetatorii au concluzionat faptul ca banii nu produc o schimbare reala in nivelul nostru perceput de fericire, in ciuda credintei universal raspandite. Iar daca am fost depresivi inainte de castig, ei bine, dupa cateva luni, ne luam depresia de unde am lasat-o.

Modul cum abordam problema banilor fata de copiii nostri poate sa ii ajute sau sa compromita total abilitatile lor de obtinere, de administrare si folosire a banilor. Asa apar cei care se tem de bani si cred ca banul este ochiul celui rau, sau cei care ar face orice pentru a obtine banii, inclusiv cele mai odioase ilegalitati. Tot asa apar cei care cheltuiesc haotic si cei care nu se indura sa investeasca nici pentru cele mai stringente necesitati.  (2)

Iata cateva lucruri pe care copiii ar trebui sa le stie despre bani.  

  • Banii nu definesc valoarea unei persoane. Faptul ca cineva nu are prea multi bani, ca provine dintr-o zona defavorizata a orasului si are o familie saraca, nu presupune ca acea persoana este inutila, ca nu poate fi un prieten de incredere sau un profesionist de exceptie. In mod reciproc, cineva care are prea multi bani, nu este un derbedeu insensibil si lipsit de caracter.  
  • Banii sunt neutri din punct de vedere afectiv. A avea mai multi bani nu te ajuta in niciun fel in plan afectiv. Fericirea adusa de bani dispare asa cum vine, iar cele mai scumpe lucruri pe care le detinem trec neobservate atunci cand este sa ne intrebam daca chiar suntem fericiti.
  • Lucrurile sunt purtatoare de valori spirituale. Atunci cand un copil doreste un joc pe calculator incarcat de violenta, sau cand vrea sa achizitioneze un CD cu muzica gangsta, este util sa il facem constient de valorile pe care aceste produse le poarta. Care este mesajul lor si cum ne ajuta ele? Oare cati parinti pot sa discute deschis despre semnificatia lucrurilor pe care le achizitioneaza odraslele pentru a se distra?
  • Timpul nu inseamna bani. Aceasta lozinca materialista a patruns profund in constiinta noastra, odata cu consumerismul. Mesajul pe care ea il transmite este ca totul poate fi cumparat cu bani si banii sunt valoarea fundamentala a familiei. Asa ajungem sa ne ignoram familia si prietenii, activitatile si evenimentele cele mai importante din viata copiilor nostri. Oare ne vor putea ierta vreodata?
  • Dragostea nu poate fi cumparata. Este nociva asocierea iubirii cu banii. Totusi, facem asta atunci cand le oferim bani copiilor nostri pentru notele obtinute, sau atunci cand le punem la dispozitie mijloace materiale pentru a-si seduce prietenii: petreceri, masini, telefoane de ultima generatie si haine. Ce se intampla in schimb cu caracterul lor? Vor sti vreodata cum sa castige iubirea?
  • Banii nu sunt radacina tuturor relelor. Este o mare eroare educativa aceea de a transmite astfel de mesaje copiilor tai. Asa cum banul nu aduce fericirea, lipsa capacitatii de a ne administra banii si de a le da o intrebuintare pozitiva este o adevarata drama. De fapt nu banul este problema ci lacomia si iubirea banilor este aceea care ne duce la ruina, iar uneori, la penitenciar. A avea bani si a-i investi prost – iata nenorocirea!
  • Ne putem permite ceva, daca ne este de folos. Un studiu recent (3) a evidentiat faptul ca fericirea este adusa nu de lucruri ci de activitati si experiente, iar atunci cand investim in lucruri ce sunt legate de activitati, suntem cu atat mai castigati. Atunci cand lucrurile in care investim slujesc valorile noastre generoase, merita facuta acea investitie. O familie care „nu isi permite nimic” sfarseste prin a-l ingrozi in mod inutil pe copil.  
  • Ceilalti pot sa afle cat de bogati suntem. Cand le inducem copiilor ideea ca ceilalti nu trebuie sa stie ce avem si ce ne permitem, ii obisnuim cu o gandire de tip paranoid. Le va fi greu sa aiba incredere in cele mai apropiate fiinte, pana si in partenerul de viata.  

Acestea sunt probabil cele mai relevante lucruri pe care un copil care creste intr-o societate de consum ar trebui sa le invete de la noi. Desigur, este mai usor sa le cumparam prietenii sau iubirea cu bani. Este mai usor sa le raspundem scurt ca „nu ne permitem asta”. Si este mai usor sa ne purtam rau cu „gunoaiele” care vand la magazin... Sa ne amintim insa ca toate astea sunt purtatoare de mesaje.








(1) Seligman, M., (2007), Fericirea Autentica, editura Humanitas, Bucuresti

(2) Gallio J., Gallio E., (2005), Copii nascuti sub o stea norocoasa, editura Rentrop & Straton, Bucuresti

(3) Morales, J., (2014), Contrary to expectation, life experiences, better use of money than material items, San Francisco State University

Show comments
Hide comments

3 comentarii:

  1. Am citit articolul dumneavoastra, cu voce tare, si colegelor de la birou. De multe ori am impresia, sigur eronata, ca daca exprim niste adevaruri asa concrete, coerente, logice, argumentate, asa cum sunt articolele dumeavoastra, n-are cum sa nu priceapa si sa nu-i licare nici un beculet acolo pana si celui mai convins si invederat consumerist. Dar ma rog, nu prea se intampla asa ... mormaie un ,,mda...banii n-aduc fericirea, DAR o intretin!" De prea multe ori asist la discutii despre cumparaturi, obiecte, obiectele, care ce si-a mai cumparat, de ce si-a cumaprat asa, de ce i-a placut aia si nu i-a placut ailalata, etc ...Nu stiu de ce iau oamenii asa de in serios treaba asta cu cumparaturile (in serios in sensul in care sunt in stare sa puncteze in detaliu ratiunile pentru care au cumparat ceva, ca si cum viata, sanatatea, educatia, si altele ar depinde de cumparaturile alea, si nu in sensul in care se straduie sa faca niste achizitii judicioase si normale pentru traiul de zi cu zi). Am cunostinte care se aleg cu datorii ca sa cumpere cadouase rudelor si cunostintelor cu diverse ocazii, pentru ca asa e dragut ...nu stiu unde or depozita totusi atatea obiectele inutile intr-o casa normala ....pfff..
    De multe ori ma trezesc ca nu am ce vorbi in mijlocul prietenilor sau ca nu am ce arata in materie de chestii misto si dragalase pentru ca nu sunt o impatimita a cumparaturilor.
    Am fost, recunsc, o scurta perioada, cand munceam intens si dezvoltasem asa o chestie, ca un debuseu pentru stresul de la munca si epuizare. Dadeam fuga la magazin si cascam gura pe la tot felu' de lucruri sau imi cumparam, pana incet, incet cand fara sa-mi schimb locul de munca, m-am trezit ca n-am nici o satisfactie in a-mi cumpara inca un obiect si inca un obiect si tot asa... Uitam repede de ele si mi se pareau prostii si inutilitati. Asa si sunt toate cumparaturile astea demente. Dar lumea e obsedata de chestii dragalase, de cumparat... ce-or face cu ele?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Banii nu aduc fericirea, dar o intretin... Pana si cantecele spun asta, nu-i asa? Statistic vorbind, in tarile sarace oamenii par a crede mai mult in puterea banilor de a aduce fericirea. Cei din tari bogate tind sa puna pe primul loc familia si relatiile. Gasesc ca ambele puncte de vedere au logica lor.

      Pe de alta parte, noi chiar putem fi fericiti cu foarte putin. Am avea capacitatea de a ne bucura chiar si de un rasarit frumos de soare sau de o zi placuta. Unii au capacitatea de a se bucura chiar si de o zi ploioasa! Dar ce ne facem cu comparatiile si sentimentele de inferioritate?

      Luam in serios cumparaturile fiindca traim intr-o societate care se bazeaza pe cumparaturile noastre si ne creaza sentimente de inferioritate in mod sistematic. Ca o marturisire pe care pot sa o fac aici, am sa spun ca reclamele de la televizor au inceput sa imi para o chestie pitoreasca, linistitoare si care imi ridica tonul afectiv. Sa vedeti si voi unde poate duce subtilitatea acestor produse culturale! Si chiar imi amintesc ca imediat dupa revolutie priveam reclamele cu suspiciune... Banuiam la ce ne vor duce...

      Probabil ca seamana aceasta apucatura a mea cu obiceiul tau de a mai da o raita prin magazine pentru a te linisti. :)

      Ștergere
    2. Poate vreti sa ne recomandati o psihoterapie prin intermediul reclamelor de la televizor, care iti ridica moralul si iti dau un motiv ca sa traiesti. :D Pentru mine, reclamele sunt un rau necesar dar cred ca tot ele ne si indobitocesc...

      Ștergere