Ghinionista Suprema

Este oare posibil sa invinovatim pe cineva doar pentru ca acea persoana NU NE PLACE? Americanca Pamela Smart este inchisa pe viata pentru o crima pe care nu a reusit sa dovedeasca ca nu a comis-o, iar acuzarea nu s-a mai obosit sa caute dovezi consistente, din moment ce d-na Smart avea apucaturi de pedofil si un profil de tap ispasitor.

☆ ☆ ☆

Pamela Smart este un fel de Cristian Cioaca al Americii. Adica si aceasta, ca si politistul nostru pare a fi fost inchisa pentru ca nu a reusit sa-si dovedeasca nevinovatia, mai curand decat pentru faptul ca acuzarea ar fi reusit sa clarifice toate imprejurarile in care sotul acesteia, Gregory Smart a fost ucis. De fapt sunt cunoscute persoanele care au apasat pe tragaciul armei ce a pus capat vietii lui Gregory Smart insa acuzarea a reusit, prin intermediul unei acrobatii iscusite, sa arunce vina asupra Pamelei Smart, sotia victimei, care i-ar fi influentat pe ucigasi, minori la acea data.

Pamela Ann Smart (Wojas, n. August 16, 1967) este o americanca condamnata pentru ca a complotat pentru crima, influentarea martorilor si complicitate la crima cu premeditare. In 1990, la varsta de 22 de ani, Smart a fost acuzata pentru ca ar fi complotat impreuna cu partenerul ei de sex, minorul de 15 ani William "Billy" Flynn, si trei dintre prietenii lui, pentru a-l ucide pe Gregory Smart (24) in Derry, New Hampshire. Ea a fost condamnata la inchisoare pe viata, si isi executa in prezent pedeapsa la penitenciarul Bedford Hills, NY. Wikipedia.

Este evident faptul ca Pamela Smart are un caracter destul de urat, cel putin dupa criteriile societatii in care traim. Ea a avut o relatie sexuala cu un minor de 15 ani, ceea ce reprezinta una dintre cele cateva certitudini ale cazului. Acest minor, impreuna cu prietenii sai a ucis un barbat perfect inocent din motive care nu mai sunt la fel de certe. Minorii au marturisit printre lacrimi si  sughituri ca profesoara Pamela Smart i-ar fi influentat sa comita aceasta crima, in timp ce aceasta din urma afirma ca "iubitul ei minor" i-a ucis sotul fiindca ea si-ar fi dorit sa incheie relatia cu el si sa lucreze la refacerea relatiei cu sotul ei.

As incerca sa enumar toate elementele care au cladit acest ghinion fenomenal ce i-a iesit in cale Pamelei Smart, a pus stapanire pe soarta ei si pare ca nu vrea sa o elibereze, motiv pentru care aceasta ramane in spatele gratiilor chiar si azi, in 2020, fara posibilitatea de eliberare:

• DESFRAUL - Da, fara doar si poate, Pamela Smart si-a inselat sotul.

• PEDOFILIA - Nu doar ca si-a inselat sotul dar a facut-o cu un minor de 15 ani.

• ESTE ADULTA - Fiind adulta, toata responsabilitatea este preluata de ea, in timp ce responsabilitatea minorilor care au comis de fapt crima tinde sa fie neglijata.

• ATENTIA PRESEI - Da, era momentul cand incepeau sa fie facute publice procesele din instanta iar camerele de luat vederi erau primite in sala de judecata. Asta nu i-a facut bine Pamelei Smart.

• LIMBAJUL NON-VERBAL - Declaratiile facute de Pamela Smart si aparitiile ei publice par sa-i tradeze "raceala" mai curand decat "umanitatea". Ea pare a se bucura de atentia primita si apare mereu machiata, aranjata, mai curand decat suferind pentru pierderea sotului.

• PREFERINTELE MUZICALE - Ei bine, da, Pamela Smart iubeste muzica heavy metal, este fana a trupei Van Halen iar acest gen muzical este adesea asociat cu satanismul.

• INDIGNAREA MASELOR - Ca urmare a faptului ca masele au acces la toate detaliile desfasurarii procesului, acestea sunt cuprinse de indignare si, lesne de inteles, nu o vor simpatiza pe acuzata pentru toate motivele de mai sus. 

• ASIGURAREA DE VIATA - Dupa cum stiti, oamenii din tarile occidentale si in special din America au acest obicei de a-si face asigurari de viata ceea ce le poate usura situatia pierderii partenerului dar o poate si complica exponential, daca moartea survine in urma unei crime - cei care vor plati asigurarea ar face pe dracu'n patru pentru a dovedi ca esti un criminal, mai curand decat sa-ti plateasca banii cuveniti, conform contractului de asigurare.

• NEVOIA DE REZOLUTIE - De multe ori aceasta nevoie poate sa conduca la incriminarea unor nevinovati. Se spune ca noi oamenii ajungem la concluzii cand ne saturam sa mai gandim. Iar uneori ne saturam destul de repede sa gandim, mai ales ca exista atatea indicii care par a sugera ca Pamela Smart, indiferent daca e vinovata sau nu de crima, este oricum o persoana rea.

• PRESIUNEA MASELOR - Asa cum masele se satura repede sa gandeasca si se lasa cuprinse de ostilitate, tot la fel si organele de cercetare pot sa se sature sa mai caute, mai ales in cazul in care toti ochii sunt atintiti catre acestea si se asteapta o rezolutie rapida mai curand decat una lunga si chinuitoare. Procesul este un spectacol in sine, si deci trebuie sa urmeze legile spectacolului, (expozitiune, intriga, desfasurarea actiunii, punctul culminant si deznodamantul), nu obligatoriu pasii necesari infaptuirii justitiei.

Dupa cum observati, exista enorm de multe lucruri care o acuza indirect pe Pamela Smart si ea chiar pare a fi vinovata in ecuatia de gradul unu in care necunoscuta este urmatoarea: motivul pentru care cei 4 adolescenti l-au ucis pe sotul femeii. Nu vreau sa sustin faptul ca aceasta femeie este nevinovata, in ciuda faptului ca ea avea un caracter destul de urat si nu se pricepea absolut deloc sa mimeze suferinta. Vreau in schimb sa va provoc sa va intrebati daca nu cumva exista posibilitatea reala ca ea sa fie complet straina de planul ucigas al adolescentilor.

Uciderea lui Gregory Smart este unul dintre cele mai interesante cazuri care au existat vreodata in istoria justitiei americane. Probabil, asa cum nu exista lucruri perfecte pe acest pamant, tot la fel nu exista niciun proces perfect. Mi-e teama insa ca in cazul prezentat aici imperfectiunea a putut capata forme oribile. Nu de alta, dar nu poti sa tii o persoana in inchisoare doar pentru ca, nu-i asa, caracterul ei iti pare respingator.

O serie de filme artistice si documentare au fost inspirate din cazul acesta sau au incercat sa patrunda misterul acestei crime greu de inteles. Dintre acestea, am putea mentiona "Crima in New Hampshire" (1991), unde Helen Hunt a jucat rolul acuzatei. Totusi, Pamela Smart afirma despre astfel de filme ca ele vorbesc mai curand despre ceea ce au inteles oamenii din cazul ei, decat despre adevarul celor intamplate. Avem insa si un punct de vedere care pare sa ii ia partea ghinionistei in documentarul "Procesul Pamelei Smart" pe care va recomand sa il cautati pe HBO Go.

In acesta documentar puteti sa descoperiti o alta fata a Pamelei Smart, azi trecuta de 50 de ani, o fata care pare sa fi scapat cu totul celor care au judecat-o, fie ca vorbim despre completul de judecata, fie ca vorbim despre societate, in general. Pamela Smart a absolvit in inchisoare 2 programe de master, dintre care unul in domeniul judiciar (e smart, si a fost intotdeauna!) si, desi recunoaste ca este vinovata pentru relatia cu minorul, isi sustine in continuare nevinovatia si spune ca, din principiu nu poate sa accepte responsabilitatea unei crime care ii este straina. Pe de alta parte, descoperim ca nici minorii nu erau chiar usa de biserica, fiind cunoscuti ca si consumatori de droguri si hoti din locuinte.

 

(1) Imaginea Mala Suerte, de Axel, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0

(2) Wikipedia, (acc. 16.09.2020), Pamela Smart, website: Wikipedia

Continue reading

vinovatie

Infidelitate si Divort

Te simti ca si cand cineva ti-ar fi scuipat in cafea. Iar aceasta este o bariera serioasa in calea fericirii tale in cuplu. Nu este singura. Despre bariere, auto-dezvaluire, sensul intimitatii si alte provocari ce apar odata cu infidelitatea. 

o o o

Intalnesti uneori barbati (tineri, de regula) care au aceasta problema legata de virginitatea pierduta a partenerei si te intreaba descumpaniti ce pot face in acest sens. Cu alte cuvinte, faptul ca partenera lor actuala sau potentiala nu mai este virgina devine pentru ei o provocare de netrecut, manifestand chiar un tip de repulsie fizica fata de fete care nu mai sunt virgine. 

Cred ca acest tip de manifestare seamana cu situatia in care unii dintre barbatii care au fost inselati, nu isi pot scoate din minte faptul ca patenera lor chiar a fost atinsa de un alt barbat iar acest lucru devine un obsacol fiziologic in calea supravietuirii familiei. Mai rar am intalnit asta la femei de unde intelegem ca, cel putin pentru unii dintre barbati, trupul partenerei este "un bun personal" ce nu poate fi nici impartit si nici atins, pentru ca sa poti avea o relatie functionala cu acest trup (si atat, probabil). 

Si cred ca, tinand cont de asta, multi dintre cei pe care ii chinuie constiinta pentru faptul ca au inselat, ar putea sa tina pentru ei secretul, renuntand la iluzia aceasta potrivit careia, daca ii comunici partenerului faptul ca l-ai inselat, atunci lucrurile revin la normal si depasesti sentimentele de vinovatie sau alte chinuri psihologice fara-de-rost, eliminabile cu pastile (LOL). Daca partenerul este unul dintre cei despre care vorbeam, vezi bine ca lucrurile nu vor reveni la normal prea usor.

Dar cum ii sta bine unui psiholog decent, am sa invoc cuvantul "Depinde", tocmai fiindca ma face sa par sofisticat, si, in fond, nu suntem toti la fel si ne diferentiem prin trairi, convingeri si reactii. Se prea poate ca unii sa va primeasca cu deschidere si sa va inteleaga, ba chiar sa aprecieze faptul ca "ati fost sinceri", dar, la fel de bine, se prea poate sa se termine rau toata povestea, in special daca celalalt este gelos si labil din punct de vedere emotional. 

Iar cand spun "rau" va puteti gandi la cele mai intunecate scenarii. Si da, in ciuda faptului ca intalnesc psihologi care indeamna oamenii sa le spuna partenerilor ca i-au inselat, personal consider ca, de prea multe ori, este doar o iluzie faptul ca asta ar putea sa va ajute in vreun fel. Da, este logic sa vorbiti cu partenerul despre problemele cuplului vostru si despre trairile voastre in acest cuplu. Nu cred ca foloseste la ceva sa ii spuneti ca l-ati inselat deja. 

Cum argumentez asta? Pai inselarea este o alegere personala, nu este ca si cand nu ati fi avut alta optiune si nici nu inseamna ca ati inselat pentru ca partenerul vostru v-ar fi "impins" la asta. Se spune adesea ca pentru adulter este "vinovat" chiar si sotul incornorat - ca sa nu ramana el cu iluzia ca nu are niciun fel de responsabilitate. Poate ca are o parte de vina, dar nu asta. Adevarul este ca nu a decis el in locul vostru si avand aceasta "superioritate morala" poate oricand sa o foloseasca pentru a desfiinta cuplul. 

Daca stai sa te gandesti, suntem constienti de faptul ca, oricand, oricaruia dintre noi, i se poate intampla o nenorocire, si putem sa devenim, cum se spune "un numar intr-o statistica". Ceea ce ne permite sa traim totusi fericiti si eficienti este tocmai faptul ca reusim sa ignoram asta. Cand suntem pusi in fata faptului implinit, de regula intra in scena personalitatea fiecaruia: unii cred ca pot trece peste aproape orice, in timp ce altii se vor lasa doborati de neputinta proprie.

Prin urmare, daca ne preocupa cu adevarat partenerul de viata, ar fi probabil mai inspirat sa cautam, impreuna cu un psiholog o forma de a integra aceasta experienta, crutandu-l pe partener. De regula, sunt de parere ca este importanta impartasirea si cultivarea relatiei, insa astfel de informatii privesc aspecte atat de delicate incat ma indoiesc ca partenerul are suficiente resurse pentru a le gestiona. 

Dupa cum spuneam, se poate discuta despre ce simtiti in cadrul cuplului si despre ce va doriti de la acest cuplu dar auto-dezvaluirea excesiva poate sa devina o problema in sine. Barierele care se ridica intre parteneri in cazul aparitiei infidelitatii sunt multiple, si, chiar daca au o origine comuna, psihologica, se manifesta pe diferite paliere:

• Bariere Emotionale: La nivel emotional, intre cei doi parteneri apare distanta, raceala si instrainarea. Aproape sigur, lucrurile nu vor mai fi niciodata ca inainte, cand va faceati juraminte si promisiuni fara acoperire, cand va imaginati ca sunteti suflete pereche si va intelegeati din priviri. 

• Bariere Fizice: De multe ori poate aparea acea repulsie fizica fata de partener, si probabil ca acesta este cel mai serios semnal al faptului ca relatia nu mai are prea multe zile. Cel inselat are sentimentul ca cineva i-a... "scuipat in cafea", ca sa ma exprim astfel. E destul de brutala exprimarea dar chiar aceasta este ceea ce simte cel inselat.

• Bariere Comportamentale: Ca urmare a barierelor mentionate mai sus, partenerii nu reusesc sa isi disimuleze trairile si adopta o atitudine incompatibila cu impacarea. Limbajul non-verbal creaza distanta iar de fiecare data cand vor incerca sa comunice, realizeaza faptul ca isi comunica numai critici si observatii taioase, hiper-emotionale si negativiste.

• Bariere Psihologice: La baza, asa cum spuneam, se afla barierele psihologice, care se refera la principii de viata, valori personale si convingeri. Acesta este domeniul in care se poate interveni cu ajutorul unui psiholog in vederea flexibilizarii acelor convingeri care sunt incompatibile cu acest cuplu, dar, poate si cu oricare cuplu pe care l-ati putea forma pe viitor.

Pe de o parte, principiile, valorile si convingerile ne fac ceea ce suntem si inteleg faptul ca multi dintre cei inselati ar renunta mai curand la partenerul de viata decat la principiile lor. Dar eu nu-mi propun sa le schimb acest "nucleu psihologic", poate doar sa il flexibilizez, nu de alta, dar viata sociala este complexa, in special in marile orase, unde avem a face cu tot felul de tentatii si provocari. 

Un lucru pe care obisnuiesc sa il impartasesc este acela ca, in Psihologia Personalitatii, faptul ca facem un lucru la un moment dat nu implica si existenta unei trasaturi de caracter. Asa dupa cum, un elev care ia nota 10 la Matematica, (a avut surse bune la un extemporal), o data in viata sa scolara, asta nu il face un mare matematician. Desigur, a facut o impresie puternica pe moment, dar asta nu inseamna mai nimic. Poate sa ramana coringent la Mate chiar in acel semestru.

Asadar, daca un partener a fost infidel o data in viata, asta nu inseamna ca infidelitatea este a 2-a sa natura. Putem sa explicam asta prin starea sa emotionala de moment, printr-o oportunitate creata, printr-o criza existenta deja s.a.m.d. Prin urmare, intr-o astfel de situatie, barierele s-ar putea sa tina mai curand de convingerile noastre decat de caracterul acestui partener infidel o data (si atat).

Pentru a exista o trasatura de caracter a infidelitatii este necesar ca o persoana sa manifeste aceasta reactie de infidelitate in repetate randuri, sistematic si invariabil. Si nu ma indoiesc de faptul ca unii dintre cei care v-au inselat chiar detin aceasta trasatura de caracter incompatibila cu un cuplu normal.

In literatura de specialitate se vorbeste despre eforturi pe care ambii parteneri ar trebui sa le depuna pentru a readuce cuplul "pe linia de plutire", si, mai ales, avand convingerea ca lucrurile nu vor mai fi niciodata ca inainte, si asta nu este obligatoriu un lucru rau - cuplul nu mai este nici imaculat dar nici naiv, este in schimb experimentat, incercat si, de ce nu, mai puternic, din moment ce a rezistat acestui tip de provocare.

Sunt constient ca exista cupluri care nu vor reusi niciodata sa treaca peste un astfel de incident, chiar si daca le-as recomanda sa tina cont ca este vorba despre un incident izolat, pana la proba contrarie. Dar mie imi place sa va aduc vesti bune si va incurajez sa credeti in cuplul vostru, chiar si in conditiile in care a aparut infidelitatea. 

Daca sunteti niste fiinte profund emotionale si credeti ca un cuplu trebuie sa ramana imaculat, orice-ar fi, probabil ca aveti o viziune vulnerabila cu privire la cuplu. Este vulnerabila fiindca este idealizata, perfectionista si de aceea nerealista. Cu o astfel de viziune, infidelitatea ar putea inseamna sfarsitul cert al relatiei, dar nici macar nu este nevoie sa se ajunga la infidelitate pentru a simti ca "relatia scartie" din toate incheieturile.

In general, as descuraja extremele: cei care sunt atat de idelisti incat niciun cuplu real nu s-ar putea ridica la nivelul idealului, dar si cei care sunt pregatiti sa treaca cu vederea orice infidelitate sau grosolanie si sa accepte faptul ca un cuplu poate exista si in absenta unei relatii propriu-zise, adica in absenta impartasirii, intereselor comune si a solidaritatii intre cei doi. Fireste, daca va este bine asa, si puteti sa treceti peste barfe si alte inconveniete de acest fel, asta e tot ce conteaza.

(1) Imaginea Divorce, de Nokdie, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

Continue reading

vinovatie

Poveste din America

Ea afirma teatral ca a fost agresata sexual in adolescenta. El raspunde nervos si la fel de teatral ca nu stie nimic si adevarata victima este familia lui. Povestea a inflamat Statele Unite si totul este condimentat cu demonstratii isterice ale feministelor si showuri de seara isteric de amuzante. Aproape totul despre cazul Kavanaugh - Ford.

o o o

Cel mai probabil nu va intereseaza viata sociala a americanilor si este de inteles. Eu am un interes moderat pentru ceea ce se intampla in lume, in general, si am descoperit ca zilele acestea in America se desfasoara o adevarata isterie in masa despre care ma indoiesc ca ati aflat, intrucat buletinele de stiri din Romania se preocupa cu propriile noastre isterii nationale. Dar mai bine sa va  povestesc despre ce este vorba.

In America exista doua partide dominante: republicanii (a.k.a. conservatori) si democratii (a.k.a. liberali, socialisti, progresisti, leftist, etc). Republicanii au castigat presedintia tarii, prin Donald Trump iar democratii au generat un soi de miscare #Rezist, de unde probabil ca s-au inspirat si ai nostri. Intr-o zi cu soare republicanii propun un candidat pentru Curtea Suprema a SUA (un fel de Curte Constitutionala) si il gasesc pe judecatorul cunoscut pentru orientarile sale republicane Bret Kavanaugh.

De nicaieri apare o doamna doctor in Psihologie, instruita pe la cele mai prestigioase scoli private din SUA, pe nume Christine Blasey Ford, care sustine ca in urma cu 36 de ani a fost agresata sexual de catre Bret Kavanaugh si prietenul acestuia, la o petrecere. Nu a fost violata dar Kavanaugh s-a cam urcat peste ea in timp ce radea isteric - suficient pentru a ridica un mare semn de intrebare cu privire la caracterul sau. Cum-necum dr. Christine Ford supravietuieste pentru a povesti despre asta, tocmai acum, cand tipul risca sa devina membru pe viata al Curtii Supreme a Statelor Unite (ironic, nu?). Ambii au fost audiati Vinerea trecuta, intr-o comisie a Senatului American.

Pentru asa-zisii "specialisti in limbaj non-verbal" trebuie sa fi fost o mare sarbatoare fiindca toata lumea le-a acordat atentie si le-a cerut sa vada dincolo de ceea ce se vede pe sticla si sa spuna ei care este adevarul din spatele acestor declaratii emotionale. Si da, declaratiile au fost voit emotionale, fiindca asta prinde, nu-i asa, iar fiecare dintre cei doi,  in lipsa unor probe adecvate, a trebuit sa plusese in ce priveste emotia. In plus, dr. Christine Ford sustine ca a fost marcata in mod negativ de incidentul respectiv si a dezvoltat tot felul de probleme de anxietate cum ar fi PTSD, lucru care este ccontrazis,  s-ar parea, de catre fostul ei partener (probabil vreun alt republican fara scrupule LOL).

Prima care ofera declaratie sub juramant este victima Dr. Blasey Ford, care cu o voce teatrala, gatuita de emotie explica in ce fel a fost umilita de catre Bret Kavanaugh, pe cand ambii erau adolescenti. Apoi intra in scena judecatorul Kavanaugh si, vadit, nervos, se victimizeaza la randul sau cu privire la tot ceea ce a trebuit sa indure de cand au aparut marturiile acuzatoare ale doamnei Ford. Si el imi pare la fel de teatral si decis sa faca spectacol ca si doamna Christine Ford. Dealtfel mass-media din America nu i-a iertat pe niciunul dintre ei, dupa cum nu i-au iertat nici sustinatorii celor doua tabere.

Pare ca republicanii si-au format repede o opinie, in frunte cu D. Trump: daca nu aveti probe, in afara de marturia ei contra marturiei lui, nu avem pentru ce sa pierdem timpul - il votam si gata. Totul nu este decat un scandal confectionat artificial de catre tabara democratilor #Rezist. Democratii in schimb, cunoscuti pentru faptul ca apara minoritatile si categoriile defavorizate, printre care si femeile, au incins feministele cu mesaje anti Kavanaugh iar feministelor nu le trebuie prea multe dovezi atunci cand simt ele ceva, cum ar fi ura impotriva sistemului patriarhal asupritor care exista pe bune in Orientul Mijlociu.

Totul s-a transformat intr-o mare dramoleta care a cuprins intregul teritoriu al SUA, unde feministele fac demonstratii isterice cerand "sa fie crezute femeile" (LOL) iar republicanii, in frunte cu D. Trump, tind sa faca haz de ele si chiar de Dr. Christine Ford, cea care nu-si mai aminteste mai nimic din incidentul in care ar fi fost agresata sexual de catre judecatorul Bret Kavanaugh, nici macar detalii precum anul, locul unde a avut loc petrecerea, strada, etc. Democratii spun ca este normal sa nu-si mai aminteasca fiindca a incercat in tot acest timp sa uite, sa "reprime",  nu-i asa?.

La audierea in Senatul American, Kavanaugh vine cu calendarele sale pe care le tine de pe vremea adolescentei, ca si tatal sau, si din care reiese ca nu a avut loc o astfel de petrecere, recunoaste ca obisnuia sa consume bere, ca toti colegii sai de liceu si are o atitudine nervoasa - unii interpreteaza asta ca pe o dovada a faptului ca este un psihopat narcisist, frustrat, iar altii considera ca este firesc sa fii nervos daca esti acuzat pe nedrept si sub presiune. Christine Blasey Ford este la randul ei stranie, din punctul meu de vedere si veti intelege punctul meu de vedere urmarind acest material in care Rachel Butera, o actrita de voce de la Hollywood, o ironizeaza pe dr. Ford si felul in care ea a ales sa se prezinte la audiere.

Povestea urmeaza sa se finalizeze la acest sfarsit de saptamana, (azi, pe CNN, Live, ora 17.00 in Romania) intrucat saptamana trecuta s-a decis in Senatul American faptul ca vor acorda o saptamana FBI-ului pentru ca acesta sa faca o scurta investigatie in aceasta privinta. Democratii sustin ca o saptamana nu este destul pentru a-i gasi nodul in papura republicanului Kavanaugh, in timp ce republicanii intreaba "ce altceva mai doriti?", mai ales ca FBI-ului putea sa faca multe investigatii de cand a aparut dr. Christine Ford, undeva prin Iulie.

Fireste, cazul este unul dificil, iar probele tind sa se piarda odata cu trecerea timpului: memoria umana este un lucru imperfect (si poate ca este mai bine asa), si este greu de crezut ca vor mai gasi urme de ADN pe patul in care dr. Ford a fost agresata sexual, mai ales ca ea nu poate sa indice unde se afla acel pat, in ce casa de petreceri conspirative si pe ce strada. Sunt multe aspecte implicate aici si se cuvine sa acordam respect partilor implicate, mai ales ca fiecare dintre cei doi au in spate o cariera ireprosabila.

In cazul in care lipsesc dovezile, nu este o dovada de respect faptul de a milita in mod frenetic pentru decredibilizarea cuiva, mai ales ca judecatorul Kavanaugh are acum copii mici care isi doresc sa fie iubiti si protejati si au dreptul sa copilareasca, nu-i asa? Este de inteles si atitudinea dr. Ford care nu a putut sa stea linistita in timp ce Kavanaugh isi freca mainile la gandul ca va deveni membru pe viata al Curtii Supreme, stiind ceva atat de dureros despre "trecutul  lor comun". Dupa cum afirma ea, a considerat ca este datoria ei de americanca cum-se-cade sa iasa si sa vorbeasca despre comportamentul adolescentului Bret Kavanaugh.

Mi-e teama ca, in ciuda saptamanii care s-a scurs, cei de la FBI nu au reusit sa adune prea multe dovezi incriminatorii la adresa lui Kavanaugh si vom ramane la stadiul de saptamana trecuta "she said / he said", cuvantul ei impotriva cuvantului lui. Pe mine, din toata povestea asta, ma amuza cei care considera ca pot sa vada dincolo de limbajul non-verbal al protagonistilor. Limbajul non-verbal nu este un mod de comunicare atat de precis cum ati crede si in niciun caz nu este un glob de cristal. Cand interpretam limbajul non-verbal trebuie sa tinem cont de tot felul de detalii cum ar fi temperamentul, apartenentele multiple, diversele conditii medicale s.a.m.d.

Cand facem un studiu de caz, limbajul non-verbal este doar una dintre componentele studiului. La aceasta se adauga marturiile, amintirile, produsele activitatii, rezultatele testelor, etc. Principiul de baza al acestor studii este acela al dovezilor multiple. Intr-o ancheta psiho-sociala avem nevoie de marturii multiple ale diferitelor persoane, de date complexe, si materiale audio-video, de fise de tot felul si alte modalitati de a tine evidenta unor procese profesionale, medicale, institutionale sau activitati diverse. Cei care spun ca STIU TOTUL din comportamentul cuiva, cred ca este rezonabil sa ii considerati "neprofesionisti", asta ca sa ma exprim in limitele pe care mi le ofera statutul. Puteti observa dar nu puteti sti DOAR din limbajul non-verbal.

In final, iata si o parodie a audierii de Vinerea trecuta, realizata de Saturday Night Live si difuzata de cei de la canalul de televiziune FOX (cu orientare republicana). Nu in ultimul rand, daca va intereseaza povestea, puteti sa ii urmariti continuarea in seara aceasta (Vineri 05.10.2018), la un canal de stiri.

(1) Imaginea Kava-Nope, de Mobilus in Mobili, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0

Continue reading

vinovatie

Te Cunosc de Undeva?

Oare mai evaluam o carte in functie de coperta? Este oare momentul din istorie cand tehnologia creaza o diferenta atat de importanta in viata noastra incat sa devenim mai responsabili? Ipoteza este ca amprentele digitale, genetice si faciale probabil ca vor creste nivelul moralitatii.

o o o

Am mai vorbit in Psihopedia despre dificultatile pe care le au criminalii ca urmare a dezvoltarii stiintei criminalistice. Mentionam ceea ce eu am denumit "revolutia ADN" care le face viata grea chiar si criminalilor care s-au integrat in societate si, poate, nu au mai comis niciodata o a 2-a crima. Datorita posibilitatii de a identifica persoane cu ajutorul ADN-ului si a urmelor pe care acestea le lasa la locul comiterii unei crime, criminalii sunt prinsi azi, chiar si dupa, sa spunem, 20 sau 30 de ani de la comiterea crimei.

Daca intr-un laborator s-au pastrat, intr-o eprubeta, un fir de par, un fragment de piele gasit sub unghia victimei ca urmare a luptei care a avut loc intre aceasta si criminal, o picatura de sange, rezultat in urma ranirii in lupta sau pur intamplatoare (criminalul s-a zgariat in fuga), sau o urma de lichid seminal ramas in urma unui viol, ei bine, criminalul respectiv are motive serioase sa se ingrijoreze. Sunt numeroase cazurile de tipi care au comis grozavii in tinerete, iar dupa vreo 30 de ani, pe cand erau consilieri locali, avocati, politicieni sau te miri ce, au fost saltati de politie.

Dar asta este de domeniul trecutului, deja. Lucrurile au luat-o inainte intr-un mod care ne determina sa ne gandim care vor fi schimbarile pe care stiinta si tehnologia le vor impune in societatea de azi si mai ales in societatea de maine, Cred ca a devenit un reflex ca in momentul cand te intereseaza o persoana sa dai, inainte de toate, un search pe Google si sa vezi, doar asa, preventiv, ce lucruri interesante poti sa descoperi despre aceasta: poate ca este cautat de politie, sau poate ca are cazier, sau poate ca este un impostor sentimental, cine stie?

Astfel poti sa descoperi niste articole interesante si entryuri de blog in care cineva isi face datoria fata de societate si impartaseste cunostinte pretioase despre fostul sau fosta care obisnuieste sa dispara cu obiecte de valoare, dupa ce ti-a servit o poveste suculenta, ori poate obisnuieste sa seduca fete de liceu si sa le duca "la produs". Un prieten imi povestea ca a fost curios in legatura cu o potentiala partenera si a descoperit pe internet ca aceasta a avut o relatie cu un tip notoriu, dar flirtase si cu fratele acestuia. Prietenul meu a fost nevoit sa renunte la idee pentru ca si el avea un frate si nu dorea sa isi transforme viata personala intr-un circ.

Dar, daca noi, ca membri simpli ai societatii putem sa luam astfel de masuri preventive, caci, nu-i asa, "informatia este putere", imaginati-va ce ar fi dispusi sa faca oamenii care au interese materiale si financiare uriase, ca sa nu mai vorbim despre persoanele care isi doresc sa se asigure ca nu se incurca cu parteneri de afaceri sau sentimentali care le pot lua cativa ani din viata fara sa le dea nimic in schimb. Daca te gandesti, in urma cu doar cateva sute de ani, viata era nu doar mai scurta, dar era si plina de evenimente si sarcini care azi ne-ar parea penibile si cronofage: sa speli rufele la rau, cu un sapun, de exemplu.

Azi, cand durata medie de viata a crescut ca urmare a conditiilor superioare de viata, ni se pare ca viata este prea scurta pentru a mai pierde vremea cu persoane in care nu putem avea incredere. Caci increderea si reputatia raman capitalul fundamental al unei persoane in societate si daca nu intelegi ca trebuie sa iti construiesti o reputatie, oamenii au din ce in ce mai multe resurse la dispozitie pentru a cunoaste cine esti si pentru a te descalifica. Cu alte cuvinte, in ciuda aparentelor, avem tendinta sa evaluam din ce in ce mai putin "o carte in functie de coperta".

Odata cu dezvoltarea stiintei, pare ca rata criminalitatii devine din ce in ce mai mica, in special in zonele in care descoperirile stiintifice si tehnologice se fac simtite mai mult. Am putea oare sa explicam in alt mod faptul ca New Yorkul, care era un oras cu cateva mii de crime pe an a devenit in ultimii ani o veritabila "Capitala a Lumii", in care conditiile de viata si siguranta personala reprezinta nu doar valori morale ci si realitati in sine - rata criminalitati acolo se afla intr-o continua scadere, incepand cu anii '70.

Asadar, avem amprentarea degetelor si ADN-ul, avem si posibilitatea de a cauta pe Google mai multe informatii despre persoanele, locatiile si firmele care ne intereseaza, dar de ceva timp este dezvoltata o tehnologie noua care presupune transformarea camerelor de luat vederi "stupide" in camere inteligente, care realizeaza recunoasterea faciala si identificarea oricarei persoane pe care o avem in baza de date, fie ca e vorba despre simpli angajati ai unei firme sau persoane straine care au antecedente penale.

Asta, fireste, usureaza munca celor care incearca sa identifice persoanele (organe de politie), dar usureaza si munca celor care se ocupa de securitatea unor institutii sau magazine. Imaginati-va ca un dispecer de mall sau de super-market, nu mai are nevoie sa evalueze persoanele in functie de comportamentul lor si felul cum sunt imbracate pentru a le urmari pe camerele de supraveghere si in loc de asta, sa primeasca o alarma atunci cand camera inteligenta identifica in baza de date un client care are antecedente si este cunoscut ca hot din magazine!

Desigur, raman persoanele care nu se afla inca in bazele de date privind infractorii, criminalii, escrocii, sau circarii (no offense, iubesc circul cu conditia sa fie de bun simt), dar munca este mult simplificata, nu-i asa? In conditiile in care totul a pornit-o inainte cu o viteza atat de mare, nu poti sa nu te intrebi unde se va ajunge. Probabil ca se va ajunge la momentul in care, pur si simplu nu se mai merita sa actionezi pe baza principiului minimului efort si sa intelegem cu totii ca avem de lucru serios pentru a ne construi reputatia.

Reputatia, altfel spus, s-ar putea sa devina valoarea primordiala a societatii de  maine. Daca azi mai merge inca sa fraierim pe unul si pe altul, sa pretindem ca suntem ingerasi, pisoi sau "pui mici", ori alte fapturi dragalase, cand de fapt suntem vampiri si cotoroante, probabil ca... viitorul ne prinde din urma si mergem intr-o directie in care nimic nu mai poate fi contrafacut si simulat. Probabil ca ceea ce se intampla azi in politica este un efect al acestor procese - putem sa cunoastem usor reputatia cuiva. Dar, din pacate, putem si sa distrugem usor reputatia cuiva, in mod artificial si nedrept.

(1) Imaginea One Nation Under CCTV, de Tom Blackwell, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

Continue reading

virtute

Empatie si Relatii Toxice

Care este valoarea unei relatii? Depinde pe cine intrebi. Dar in absenta empatiei, ii privim pe ceilalti ca pe niste obiecte pe care le folosim si le abandonam. Absenta empatiei reprezinta trasatura fundamentala a relatiei toxice.

Decizia de a pune punct unei anumite relatii este pur subiectiva. In forul interior al fiecaruia are loc un "proces" care stabileste vinovatiile si pedepsele, re-instituind dreptatea si ordinea universului nostru, dupa priceperea de care dispunem. Cei din exterior pot sa nu inteleaga niciodata ce se afla in spatele unei anumite decizii, mai ales cand ceea ce vad ca lasam in urma este "imbietor si plin de calitati", cel putin la o privire superficiala. Dar cine poate sa stabileasca valoarea unei relatii?

Poate ca va amintiti povestea urmatoare:

Un barbat s-a dus la Dumnezeu si l-a intrebat: “Cat valoreaza viata mea?” Dumnezeu i-a dat o piatra si i-a raspuns: “Afla valoarea acestei pietre, insa incearca sa nu o vinzi!”Omul a luat piatra si a plecat. Pe drumul sau a intalnit un barbat ce vindea portocale, asa ca l-a intrebat pe acesta cat crede ca valoreaza piatra lui.
Vanzatorul a vazut piatra stralucitoare, a analizat-o si a spus: “Imi dai piatra si eu iti dau la schimb 12 portocale.”
Barbatul si-a cerut scuze si a spus ca Dumnezeu i-a cerut sa nu o vanda, asa ca a plecat mai departe. Dupa putin timp a intalnit un vanzator de legume:
“Cat crezi ca valoreaza aceasta piatra?” – a intrebat barbatul.
Vanzatorul a luat piatra, s-a uitat la ea si a spus: “Iti dau un sac de cartofi la schimb.”
Omul si-a cerut din nou scuze si i-a spus ca nu o poate vinde, apoi a plecat din nou la drum. Dupa un timp, a ajuns in fata unui magazin de bijuterii. A intrat si l-a intrebat pe bijutier cat valoreaza piatra lui.
Bijutierul a luat piatra, a analizat-o cu mare atentie si i-a spus: “Iti dau 50.000 de dolari pentu aceasta piatra.” Cand barbatul a dat din cap, bijutierul a spus: “Bine, bine… iti ofer 500.000, numai da-mi piatra.”
Omul a explicat ca el nu poate vinde piatra si a plecat din nou la drum. Peste putin timp ela dat de un magazin cu pietre pretioase; a mers la vanzator si l-a intrebat care este valoarea pietrei sale.
Vanzatorul a luat piatra, a pus-o pe un material din catifea si a analizat-o cu mare atentie. “De unde ai aceasta piatra nepretuita?” – a intrebat el. “Chiar daca as vinde intreaga lume si toata viata mea, nu as avea banii necesari pentru a cumpara aceasta minunatie.” – a adaugat.
Uimit si confuz, omul a revenit la Dumnezeu si i-a spus ce s-a intamplat.
“Acum, Doamne, spune-mi… cat valoreaza viata mea?”
Dumnezeu i-a spus: “Raspunsurile pe care le-ai primit de la vanzatorul de portocale, vanzatorul de legume, bijutier si vanzatorul de pietre pretioase explica valoarea vietii noastre. Ai putea fi o piatra pretioasa, chiar nepretuita, dar oamenii te vor aprecia in functie de nivelul lor de informatii, de increderea pe care o au in tine, de motivatia lor, de ambitia si riscul pe care si-l asuma in relatia cu tine. Dar nu te teme, cu siguranta vei gasi pe cineva care isi da va seama de adevarata ta valoare.”

Poate ca, la fel ca in poveste, cineva iti va oferi in schimbul relatiei tale vreo 12 portocale sau vreo 2 saci de cartofi. Cine poate sa stabileasca insa cat valoreaza cu adevarat o anumita relatie? Psihologii cred ca ei ar putea sa faca lucrul acesta si au descoperit anumite criterii in functie de care sa evaluam o anumita relatie. Spre exemplu, unii sunt de parere ca principala calitate pe care ar trebui sa o cautam intr-o relatie ar fi empatia - ei au numit asta "inima relatiei". Dar, poate din pacate, noi nu punem atat de mult pret pe empatie. Altele sunt criteriile care ne ghideaza si s-ar parea ca ele difera in functie de gen.

Anumiti cercetatori au identificat faptul ca ceea ce reprezinta o relatie valoroasa pentru un barbat trebuie asociat cu doua trasaturi fizice: corp si figura atragatoare si doua trasaturi de personalitate: inteligenta si amabilitatea. Pentru o femeie in schimb, o relatie valoroasa trebuie sa ofere mai curand trasaturi de personalitate si statut social: potenta materiala, ambitie, inteligenta si amabilitate - s-a zis cu "iubirea neconditionata", acest termen care inca este la moda din motive care imi scapa, intrucat desi vorbim toata ziua despre "iubire neconditionata", nimeni nu a trait-o ca atare si nimeni nu a vazut-o manifestandu-se propriu-zis.

In acest articol as dori sa va atrag atentia si asupra unor semnale, poate mai subtile care spun de fapt ca va aflati intr-o relatie de-a dreptul toxica. Atrag atentia ca toate aceste semnale tradeza lipsa de empatie a partenerului de viata (capacitatea de a asculta si a se identifica cu nevoile si emotiile voastre), lipsa empatiei reprezentand o trasatura destul de evidenta la cei cu tulburare de personalitate de tip narcisic, borderline sau antisociala (psihopati).

• PARTENERUL ESTE OSTIL TOT TIMPUL - un partener furios, care incarca atmosfera conjugala cu foarte multa tensiune gratuita, care iti blocheaza comunicarea si incercarile de a te exprima.

• PARTENERUL "TE PUNE LA PAMANT" - cu alte cuvinte, ai un partener extrem de critic si esti sigur(a) ca nu poti face absolut nimic pentru a-l multumi, in schimb gaseste mai tot timpul sa iti reproseze sau sa te umilieasca prin ironii, critici si batjocura.

• PARTENERUL TE EVITA IN MOD SISTEMATIC - un partener care evita in mod constant sa se afle in proximitatea ta, ori iti ofera mesaje mixte: iti spune "te iubesc" dar faptele sale demonstreaza mai curand contrariul, lucru pe care il percepti ca pe o respingere, iar apoi iti reproseaza ca esti prea dependent(a).

• PARTENERUL REFUZA NEGOCIEREA SAU DISCUTIILE - un partener ce blocheaza orice incercare a ta de a obtine anumite compromisuri sau ameliorari ale relatiei, refuza sa asculte cand ii spui ce simti si de ce ai nevoie, si mai mult decat atat, refuza sa mearga la consilierea de cuplu cand aceasta este necesara si se impune ca unica solutie.

• PARTENERUL LUPTA "MURDAR" - in aceasta categorie de comportamente intra insultele, inventarea de porecle umilitoare, adresarea de invective, partenerul devine agresiv atunci cand isi doreste ceva, iar conflictele excaladeaza rapid, intimitatea fiind desfiintata in mod ireversibil datorita acestei atitudini.

• PARTENERUL ITI INTERZICE SA FII TU INSATI - a te afla in prezenta partenerului devine o adevarata provocare, in care esti nevoit(a) sa joci un rol care nu ti se potriveste, intrucat partenerul are tot felul de nemultumiri in ceea ce priveste felul tau de a fi, lucrurile care iti fac placere si modul in care te manifesti.

• PARTENERUL TE FACE SA TE SIMTI VINOVAT(A) - o relatie toxica este si o relatie in care celalalt face tot posibilul sa obtina cat mai multe, oferind cat mai putin, lucru realizat prin intermediul "traficului de frontiere" - o tehnica prin care te face sa percepi o aparenta inechitate si te impinge la eforturi constante pentru a-i implini dorintele, prin intermediul sentimentelor de vinovatie.

• PARTENERUL BLOCHEAZA CONTACTUL CU CEILALTI - uneori el poate face asta pentru a ascunde relatia voastra sau pentru a-si asigura "proprietatea", iar alteori tu ascunzi relatia de teama ca ceilalti iti vor sari in ajutor cu sfaturi si indemnuri de a parasi aceasta relatie - oricare ar fi motivul, rezultatul este distanta intre tine si ceilalti.

Conceptul pe care l-am ridiculizat ceva mai sus, acela de iubire neconditionata, este de-a dreptul periculos atunci cand, intamplator, va aflati intr-o relatie toxica, descrisa in detaliu aici, si ne incapatanam sa traim iubirea neconditionata fata de persoane care de fapt ne abuzeaza sub toate formele posibile. Abuzul nu este doar fizic - abuzul emotional, verbal si chiar sexual reprezinta forme de abuz de care poate ca nici macar nu sunteti constienti ca le traiti pe propria piele.

S-a demonstrat stiintific faptul ca empatia este invers proportionala cu nivelul de testosteron pe care il avem la nastere, iar creierul astfel "masculinizat" (datorita prezentei in exces a testosteronului) este susceptibil sa predispuna persoana la tulburari din  spectrul autist. De altfel se si vorbeste despre o rata de 4:1 (baieti / fete) la cei cu autism si 11:1 (baieti / fete) la cei cu Asperger.

In timp ce multi dintre noi idealizam masculinitatea si incercam sa o invatam, cred ca mamele de baietei au o misiune importanta: aceea de a-i ajuta pe acestia sa deprinda empatia - caci daca biologia nu ii ajuta aici si nici educatia nu favorizeaza comportamentul empatic, baietelul respectiv se aboneaza la un sir de probleme fara de sfarsit, pe toata durata vietii sale.

De asemenea, ar trebui sa va ingrijoreze fetitele care poarta tricouri cu mesajul "I'm not bossy. I'm the boss." sau "I'm not bitchy, I'm the bitch. And to you I'm Mrs. Bitch." - asta nu este civilizatie si nici succes in viata. E doar jungla dezlantuita, idealizata in mod periculos si inutil. Si cred ca fetele care isi imagineaza ca afisand aceasta atitudine lipsita de empatie vor avea totul pe tava, se inseala amarnic. Va recomand sa cititi despre conceptul de "sentiment comunitar" al lui Alfred Adler.

Dezacordor: a vedea paharul pe jumatate gol, a devaloriza, a-l critica pe celalalt. Ceea ce fac in mod minunat oamenii politici cand sunt in opozitie sau cuplurile in conflict permanent cand fiecare gandeste: "din cauza celuilalt nu merg lucrurile bine". A crea ceva cu un dezacordor este penibil, dificil sau imposibil. Un dezacordor isi formuleaza intrebarile ca un repros, ceea ce face raspunsul dificil, defensiv sau poate provoca fuga celuilalt.

Acordor: cauta sa se puna in acord cu celalalt, gaseste punctele comune cu partenerul sau, le valorizeaza. Vede cu prioritate paharul pe jumatate plin. Da dovada de mai multa inteligenta emotionala: capacitatea de a simti, de a-si exprima sentimentele, de a le identifica si de a ghici trairile celuilalt. A imagina, a crea, a realiza un proiect cu un acordor capata valoare. Persoana acordor il recunoaste pe celalalt, asculta cererea sa si raspunde - nu exista raspuns fara ascultare.

Dr. Andre Moreau

(1) Imaginea Can't Breath Anymore, de Christos Tsoumplekas, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

(2) Moreau A., (2006) Dragoste si Sexualitate, editura Trei, Bucuresti 

(3) The Independent, (acc. 14.08.2017), Why a lack of empathy is the root of all evil, website: The Independendent

(4) Psychcentral, (acc. 14.08.2017), Men and Women Use Different Criteria for Partner Selection, website: Psychcentral

(5) IFL Science, (acc. 14.08.2017), Testosterone Decreses the Ability to Feel Empathy, website: IFL Science

(6) Autism Research Centre, (acc. 14.08.2017), Fetal Steroid Hormones, website: Autism Research Centre

(7) Autism Reseach Centre, (acc. 14.08.2017), Why Are Autism Spectrum Conditions More Prevalent in Males?; website: Autism Research Centre

Continue reading

vinovatie

Extazul Trisorului

Cercetarile din domeniul psihologiei experimentale sugereza ca sistemul nostru endocrin (hormonii) are propria sa logica, care eludeaza morala sociala. Este adevarat mitul potrivit caruia intre minte si inima exista o scindare ireconciliabila?

Un studiu stiintific ce mi-a influentat foarte mult convingerile este cel realizat de niste cercetatori italieni care au dovedit faptul ca, nici mai mult nici mai putin, dragostea dureaza ... 12 luni. Ei au observat schimbarile produse in fiziologia indragostitilor si au ajuns la concluzii extrem de interesante.

Astfel, in primele luni ale relatiei, in sistemul endocrin predomina ceea ce expertii au denumit "molecula pasiunii", un tip de hormoni care fac iubirea intensa si pasionala, obsesiva si cu efect perturbator asupra activitatii. In aceasta faza, indragostitii nu se pot concentra asupra sarcinilor zilnice, sunt imprastiati si cufundati intr-o reverie fara de sfarsit, sunt instabili emotional, pot fi foarte fericiti impreuna si sufera cand sunt la distanta unul de altul, manifestand un nivel crescut de comportament dependent.

Nu mai tarziu de 12 luni de la inceputul relatiei, lucrurile devin "mai asezate", revine capacitatea de focusare pe sarcina, partenerii devin mai realisti, isi amintesc faptul ca viata sociala implica responsabilitati si eforturi, reusesc sa se alimenteze, sa doarma si sa evolueze normal. La nivel hormonal toate acestea se reflecta intr-o "predare de stafeta" in sensul ca hormonii pasiunii predau stafeta hormonilor atasamentului (oxitocina), care incep sa preia controlul sistemului endocrin.

Aceasta cercetare, deloc complexa dar pe care nu a facut-o nimeni inainte, ne duce la o concluzie la fel de simpla: relatiile (toate) pierd din pasiune dupa un an de la inceputul lor. Desigur, pasiunea pare a fi un ingredient vital al unei relatii si asa au aparut consilierii de relatie care incearca sa le invete pe femei (caci ele sunt cele "relationship oriented") cum sa pastreze pasiunea relatiei in mod artificial - sa apara si sa dispara, sa instituie incertitudinea, sa creeze distanta, sa se reinventeze mereu, etc.

Toate acestea par niste incercari rudimentare si disperate de a "invia mortul" in comparatie cu pasiunea care apare pe cale naturala. Ma refer aici la ce se intampla atunci cand doi parteneri noi, sau care nu s-au mai vazut de mult timp, se descopera in toata splendoarea trairilor salbatice. Este oarecum nedrept faptul ca institutia casatoriei este in mod sistematic subminata de... sistemul endocrin. Oare oamenii chiar s-au nascut desfranati?

S-ar parea ca nu s-au nascut doar desfranati, dar s-au nascut in acelasi timp si trisori. Alte studii vin sa demonstreze faptul ca, atunci cand, spre exemplu, regulile sunt incalcate in favoarea noastra, pur si simplu ne simtim mai bine. Prototipul este situatia in care, firma la care lucrezi iti ofera din greseala un salariu mai mare, iar tu nu il refuzi si nici nu semnalezi la serviciul financiar greseala produsa, fiindca bucuria e prea mare sa vezi pe statul de plata o suma care se apropie de cea dorita.

Si totusi, exista oameni care nu pleaca cu banii, exista oameni care nu isi inseala partenerul, desi au oportunitatea de a scapa nepedepsiti s.a.m.d. Infidelitatea, se afirma in literatura de specialitate este doar un efect al problemelor de relatie. Nici macar nu am sa le enumar aici. Totusi, in afara de stresul aferent acestor probleme, ceea ce determina infidelitatea se afla in noi insine - liberul arbitru si libertatea de a-ti alege atitudinea.

Asa privind lucrurile, orice am spune despre infidelitatea noastra este o scuza si doar atat. Scuza sau rationalizare, cum se mai numeste in termeni de specialitate.

In psihologie si logica rationalizarea (cunoscuta si drept "construire de scuze") este un mecanism de aparare in care comportamentele controversate sau emotiile sunt justificate si explicate intr-un mod aparent rational si logic pentru a evita adevarata explicatie, fiind transformate astfel in ceva tolerabil sau chiar admirabil si superior.

In definitia de mai sus apare si sintagma "pentru a evita adevarata explicatie". Si care ar fi adevarata explicatie in cazul unei infidelitati? Cred ca se poate vorbi aici tocmai despre Extazul Trisorului - faptul ca genetica speciei pare a evolua dupa propriile sale reguli, care eludeaza regulile moralei sociale. Familiile mai au vreo sansa?

>> Continuarea in Psihopedia PRO

(1) Imaginea Game Cheats, de Bousure, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Psychology Today, (acc. August 17, 2016), The Cheater's High, website: Psychology Today

(3) Cole, J., (2005), Fata in fata cu infidelitatea, editura Curtea Veche Publishing, Bucuresti

(4) BBC NEWS, (acc. August 17, 2016), Romantic Love Lasts "Just a Year", website: BBC News

Continue reading

vinovatie

Cumparati Experiente, Nu Obiecte!

Ai iesit la cumparaturi dar nu stii cu adevarat de ce. Ceea ce unii au numit Terapia prin Cumparaturi (Retail Teraphy) poate fi o adevarata oportunitate de evolutie dar si o mare problema personala ce necesita o interventie specializata. Oare pentru tine ce reprezinta cumparaturile?

Retail Teraphy, sau terapia prin cumparaturi, nu putea fi decat o inventie sau poate un efect secundar al societatii de consum, daca nu, de-a dreptul, o anomalie a acesteia. Retail Teraphy reprezinta comportamentul asociat cu achizitionarea unor produse, mai mult sau mai putin semnificative, care are scopul, mai mult sau mai putin constientizat, de a reduce anumite frustrari ori dezechilibre emotionale.

Am deschis dictionarul urban si am descoperit cateva moduri nostime de a defini aceasta asa-zisa terapie, care s-ar putea sa ascunda in spatele ei nimic altceva decat dependenta de cumparaturi - adevarata pacoste, in special pentru sponsor. Daca sponsorul esti tu insuti atunci problema s-ar putea sa fie cu atat mai mare.

• Actul de a face cumparaturi ca supapa pentru frustrari si eliberare de stres. ~  "Sesiunea ei de cumparaturi s-a desfasurat foarte bine. A vizitat magazinul Sephora si si-a revenit numaidecat. Nimic nu se compara cu cheltuitul banilor pentru a uita de probleme!"

• O scuza in special a femeilor de a merge la cumparaturi cand se simt rau, desi emotiile lor ar putea sa fie tratate in alte moduri. ~ "Mandie a mers la mall pentru o sesiune de cumparaturi dupa ziua in care Matt a parasit-o."

• Un inlocuitor costisitor pentru Zoloft (medicament). ~ "Dupa ce m-am certat cu cel mai bun prieten, am mers la cumparaturi si apoi m-am simtit mult mai bine!"

• A scapa de stres prin intermediul cumparaturilor. ~ "Doamne! Tocmai am aflat ca am o boala cu transmitere sexuala! *dupa 30 de minute* Aceasta rochie arata minunat! De ce eram eu suparata?" 

• Shopping intensiv care poate duce la datorii uriase si pierderea posesiunilor. ~ "Prietena mea a mers la cumparaturi pentru ca o colega de-a ei a facut-o 'grasa', iar acum avem o datorie de $3000." 

Dar cine se face vinovat pentru acest apetit neobisnuit de a inlocui terapia adevarata cu o sesiune de cumparaturi? Urmatorul fragment apare in cartea 99 de Franci, scrisa de F. Beigbeder si ar putea explica, cel putin in parte de ce avem tendinta sa ne refugiem in cumparaturi atunci cand avem probleme emotionale:

Ma numesc Octave... Lucrez in publicitate: Ei da, asa este, poluez universul. Sunt tipul care va vinde prostii. Care va face sa visati la lucruri pe care nu le veti avea niciodata... In meseria mea nimeni nu doreste sa fiti fericiti, fiindca oamenii fericiti nu consuma. Suferinta voastra stimuleaza comertul... Hedonismul nu este umanism: este circulatia banilor.

Ei bine, stiti ca oamenii sunt nefericiti din nenumarate motive. Indiferent care este motivul pentru care nu esti fericit, acest aparat urias si bine pus la punct al publicitatii, actioneaza sistematic, zi si noapte, pentru a-ti induce ideea ca o achizitie iti va elimina nefericirea "cu mana" si in mod definitiv. In plus, s-ar putea ca insasi publicitatea sa aiba un efect de accentuare a frustrarilor, a sentimentelor de inferioritate care sa creeze apoi motivatia achizitionarii de bunuri.




Un studiu realizat in Statele Unite, a pus insa in evidenta faptul ca exista totusi o latura a consumerismului care este utila si benefica: atunci cand ceea ce achizitionam sunt experiente, nu simple bunuri materiale, satisfactia este una durabila, superioara. De ce? Ei bine, achizitionarea de experiente (cum ar fi o cina romantica sau o excursie) satisface nevoia de legaturi sociale si contribuie astfel de dezvoltarea personalitatii.

Dar, de fapt, orice achizitie a unui obiect material are la baza o motivatie care poate fi vulgara si limitata (cumpar pentru ca imi doresc acest lucru iar ceilati sa stie ca il posed si eventual sa se oftice putin) dar poate fi si complexa, subtila si generoasa (cumpar pentru ca acest lucru ma va ajuta sa ma dezvolt, sa lucrez mai bine, sa obtin mai multe si mai satisfacatoare interactiuni cu cei din jur, sa cunosc, sa inteleg, sa ma auto-depasesc).

Iata deci ca, dincolo de aparente, este util sa ne punem anumite intrebari legate de achizitiile pe care le facem noi sau ni le solicita cei dragi, pentru a intelege tipul de motivatie care ne pune in miscare. Probabil ca daca motivatia este vulgara (vezi mai sus), acel obiect nu iti va aduce nici satisfactie personala si, pe termen lung, nici fericire.

Si poate ca pana si experientele pot avea la baza o motivatie vulgara si limitata: "merg in aceasta excursie pentru a avea ce sa postez pe facebook si pentru ca ceilalti sa vada si sa se oftice"! Oare este cu ceva mai buna aceasta experienta decat un bun achizitionat doar pentru a-l detine si atat? Eu unul ma indoiesc ca rezultatul unei astfel de experiente poate fi evolutia personala si auto-depasirea.

Iata care sunt, in viziunea mea intrebarile pe care ar fi util sa vi le puneti, inainte de a achizitiona un obiect sau chiar o experienta:

>> Continuarea in Psihopedia PRO

(1) Imaginea Keep an Eye on the Road, de ClaraDon, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Andre, C., (2003), Cum sa-ti construiesti fericirea, editura Trei, Bucuresti

(3) CNN Health, (acc. Iunie 27, 2016), Study: experiences make us happier than possesions, website: CNN

(4) Beigbeder, F. (2011), 13,99 lei, editura Trei, Bucuresti

(5) Urban Dictionary, (acc. Iunie 27, 2016), Retail Teraphy, website: Urban Dictionary

Continue reading

vinovatie

Dosarele Secrete ale Performantei

A da sau a nu da... in copilul tau. Aceasta e-ntrebarea! Orientarile actuale ale Psihologiei Educatiei exclud bataia din educatie, etichetand-o in mod categoric cu termenul de abuz fizic. Dar pare ca la nivelul simtului comun bataia reprezinta, inca, o solutie.

Maria Olaru, fosta campioana la gimnastica scrie o carte. Daca ea a respectat toate regulile unei carti de succes, nu stiu. Dar se pare ca a reusit sa faca valva si sa determine, daca nu o isterie generala, cel putin foarte multa dezbatere publica apasatoare. Dezbaterea a culminat, as spune, cu Sinteza Zilei de aseara, a lui Mihai Gadea, cand au fost pusi fata in fata fostii antrenori ai lotului national de gimnastica si gimnastele, exact ca la procesul de la Nurnberg.

Oricum emisiunea lui Mihai Gadea seamana tot timpul cu procesul de la Nurnberg - ceea ce nu este obligatoriu un lucru rau, dar de data aceasta apasarea si gravitatea erau parca de la sine intelese. Ei bine, am observat ca s-au creat cateva tabere - mai mult de doua, in functie de modul cum alegem sa ne pozitionam in dezbatere.

Pe de o parte sunt cei carora le sta bine victimizarea si au ales sa faca pe eroii sistemului brutal cu mentalitate primitiva, in care am crescut cu totii. Apoi sunt cei care au impresia ca este bine ca au luat bataie, fiindca in acest mod "au devenit oameni", sunt seriosi, perseverenti, ambitiosi si au facut performanta in tot felul de domenii si, in consecinta, vor adopta la randul lor bataia ca metoda educativa si panaceu universal al educatiei.

Eu am ales sa ma situez intr-o a 3-a categorie, care, daca nu este foarte numeroasa, ar trebui totusi sa devina. Este categoria celor care nu nega faptul ca educatia continea si inca mai contine poate destul de multa bataie, destul de multa agresivitate verbala si ceea ce se cheama prin manuale "abuz emotional", dar nu invinovatesc pe nimeni, in afara de sistem, istorie si cultura.

Aceasta a 3-a categorie este cea a celor care pot alege sa aprecieze toate lucrurile bune pe care le-au primit din partea figurilor ce reprezentau autoritatea - si, de regula, parintii sunt aceia a caror misiune implica enorm de multa daruire si sacrificiu, aflandu-se in serviciul odraslelor 24 din 24 de ore, 7 zile pe saptamana.

Spre deosebire de categoria celor care apreciaza tot ceea ce au primit din partea parintilor, inclusiv bataia care a facut din ei "oameni', si spre deosebire de aceia care incrimineaza, plini de resentimente, pe cei care i-au batut "fara mila", categoria in care am ales sa ma situez este a celor care considera ca educatia buna si chiar performanta sunt posibile si fara bataie, insa nu doresc sa faca o cariera de auto-victimizare.

Privind dezbaterea publica care s-a creat, mi-am amintit de un fragment din cartea Barbatii sunt de pe Marte, Femeile sunt de pe Venus, a dr. John Gray, in care acesta spune ca femeile, atunci cand au probleme, isi gasesc alinarea in mijlocul unor persoane dragi, care sunt dispuse sa le asculte cu rabdare si iubire, fara a le oferi neaparat solutii.

Pentru a-si exprima pe deplin sentimentele, femeile isi permit licenta poetica de a utiliza tot felul de superlative, metafore si generalizari. De exemplu, daca o femeie spune "Nu ma asculti niciodata",   nu se asteapta ca "niciodata" sa fie inteles ca atare. Folosirea lui "niciodata" este doar un mod de a-si exprima frustrarea pe care o simte in acel moment. Nu trebuie considerata ca o informatie reala. John Gray

Din aceasta perspectiva, cartea Mariei Olaru, reprezinta ceva ce tine de rutina unei femei normale, ce isi povesteste dificultatile, prezente sau trecute, permitandu-si sa exagereze pe alocuri, sau cum se spune in literatura de specialitate "sa poetizeze adevarul", pentru a exprima si a crea emotie, pentru a starni atentia de care are nevoie la un moment dat. Astfel privind lucrurile, putem spune ca Maria Olaru a scris o carte de mare succes!

Dar ce-a ieșit acum în presă cu acest volum nu pot să nu semnalez. „Bellu le-a bătut pe gimnaste”, asta este esența, însoțită de adjective ca „tulburător”, „cutremurător”, „halucinant”, „incredibil”, și substantivul „dezvăluire”, titlurilor zilei. Reflexele de bâlci ale presei actuale își au rolul lor în tabloidizarea subiectului, însă nici cu cartea însăși nu-mi e rușine. (C.T.P.)

Am apreciat vocile din spatiul public care au dat dovada de echilibru in cadrul acestei dezbateri si care nu au "muscat" pe nimeni, nici pe cei ce alcatuiesc cuplul de antrenori Bellu-Bitang, nici pe Maria Olaru. Si consider ca, intr-adevar, in aceasta discutie se afla o uriasa lectie de viata, legata de educatie, de felul cum alegem sa educam si de consecintele mai delicate, cum ar fi aceea de a privi in ochi, peste zeci de ani, pe cel pe care l-am educat.

Vom observa faptul ca, prin natura lucrurilor, unora le vine mai usor sa arate cu degetul si sa incrimineze, in timp ce altii aleg sa isi aminteasca faptul ca au totusi acasa in dulap cateva medalii, iar asta le ridica moralul. De asemenea, este o lectie de viata care ne determina sa ne intrebam ce alte metode educative exista, in afara de educatia autoritarista si rasfat. Iar pentru asta exista Psihopedia.

In caz ca va intrebati daca nu cumva va abuzati si voi copilul fara sa va dati seama, iata cateva informatii care va pot fi de folos:

>> Continuarea in Psihopedia PRO

(1) Imaginea Slaved, de Dual D Flip Flop, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0

(2) Gray, J., (2006), Barbatii sunt de pe Marte, Femeile sunt de pe Venus, editura Vremea, Bucuresti

(3) Sion, G., (2007), Psihologia Varstelor, editura Romania de Maine, Bucuresti

(4) Popescu, C.T., (2016), Maria Olaru - Adevaruri Nesincere, website: Republica

Continue reading

vremea

Reflectia de pe Urma

In miezul personalitatii noastre se afla ... un filosof. Iar problema fundamentala a filosofiei este... daca viata merita sau nu merita sa fie traita si in ce conditii merita sa fie traita. Filosofia ne omoara pe noi!

Cazul "sinuciderii" lui Dan Condrea m-a fascinat si pe mine la fel de mult. Conditiile mortii sale sunt deosebit de misterioase - cele 13 drumuri "fara noima", schimbul de SMS-uri dintre Dan Condrea si sotia sa ("Unde esti? Sa nu faci vreo prostie!" / "Meditez..."), presiunea mediatica/publica care apasa asupra sa si, nu in ultimul rand, sumele de bani uriase implicate si persoanalitatile publice care au facilitat aceasta... uriasa Tradare Nationala.

Toate acestea par a reprezenta ingredientele unei povesti pe care o vom vedea deslusita peste 20 de azi, pe canalul meu preferat - Discovery ID. Nu sunt foarte optimist in privinta descoperirii adevarului, desi mi-ar place sa se intample asta cat mai curand. Pare totusi o poveste prea incalcita pentru a fi optimist. Iar acesta ar putea fi un avantaj providential pentru stima de sine a celor implicati: cand intunericul  nu te mai acopera, poti cel putin sa aprinzi o "fumigena" care sa invaluie totul in mister. Acum asteptati baieti sa se lase fumul!

Ceea ce ne intereseaza in particular este, desigur, daca a fost sau nu sinucidere. Nu doresc sa cad in ridicol, afirmand ca sunt sigur ca a fost o sinucidere sau, dimpotriva, ca sunt sigur ca nu a fost o sinucidere, ca moartea lui Condrea a fost provocata de mai stiu eu ce vointa mafiota. Niciuna dintre posibilitati nu poate fi exclusa la momentul acesta iar organele de cercetare criminalistica sunt acelea care sunt chemate sa faca lumina.

Totusi, tind sa imbratisez una dintre ipoteze si va voi explica de ce. Sinuciderea a fost privita in literatura de specialitate ca un suprem paradox - o fiinta umana care incearca sa se apere de stresul existential prin intermediul auto-eliminarii, a renuntarii la viata. Spre deosebire de alte specii, oamenii pot face asta si, s-ar parea, o fac din ce in ce mai mult, potrivit statisticilor. Sinuciderea reprezinta deci, un mecanism de aparare, in sens psihopatologic.

Mecanism de aparare este orice masura psiho-comportamentala la care recurge o anumita persoana in scopul de a diminua anxietatea sau durerea rezultata din contactul cu realitatea si conditiile mediului. La Dan Condrea pot spune ca am observat, in afara de sinucidere si ceea ce se cheama "activism" - adica incercarea sa de a elimina anxietatea prin intermediul unor actiuni fara noima: conducerea masinii pe aceeasi ruta, de 13 ori.

Unii au spus ca "isi cauta locul potrivit pentru sinucidere". Eu as spune ca actiunea si condusul masinii erau pentru el o resursa, chiar si daca nu mai aveau vreo noima. De asemenea, traseul acesta simplist, stereotip, realizat de 13 ori, ar putea evoca blocajul mental pe care il suferise la momentul respectiv. E ca si cand ar spune o poveste de genul: pe drumul meu, toate iesirile sunt blocate.

Este adevarat faptul ca sinucigasii au un anumit profil. S-a vorbit in literatura de specialitate despre influenta complexului de inferioritate in aparitia suicidului - cand o persoana nu se vede capabila sa reziste provocarilor existentiale, nu-si mai vede sensul si alege sa dispara. S-a vorbit, pe de alta parte, despre stima de sine inalta, dar fragila, pe care o intalnim la cei care detin ceea ce se cheama complex de superioritate.

Pare a fi o trasaura a naturii umane aceea ca atunci cand indivizii se simt slabi, ei vor sa rezolve problemele vietii in asa fel incat sa obtina superioritatea personala fara sa implice sentimentul comunitar (interesul in interesul celorlalti). Un complex de superioritate este o faza secundara. El reprezinta compensarea sentimentului de inferioritate. Alfred Adler

Ei bine, complexul de superioritate, pe care il are cineva care se socoteste deasupra tuturor, si avand drepturi mai multe decat restul oamenilor, corespunde unei stime de sine inalte dar fragile - este fragilizata tocmai pentru ca este supusa in permanenta loviturilor externe. Societatea nu prea ii suporta pe cei care nu inteleg principiul cooperarii si respectului  dintre membri, considerandu-se deasupra tuturor, si de aceea realitatea sociala (a unei societati sanatoase) reactioneaza prin haituirea permanenta a acestora. 

Deci orice persoana cu un complex de superioritate ascunde de fapt un sentiment de inferioritate rau administrat. Iar izbirea de copac ar putea reprezenta, la modul metaforic, izbirea de realitatea sociala care presupune inter-cooperare si respect intre membrii societatii - o adevarata trezire din somn, nu-i asa, cam brutala, ce-i drept ...

Paradoxul sinuciderii consta tocmai in faptul ca te elimini... pentru a te apara. De unde rezulta faptul ca in mentalitatea fiintei umane viata poate sa nu fie mai importanta decat conditiile in care aceasta se desfasoara. Cine decide asta? Este vorba despre o structura a personalitatii ce poarta denumirea de Eu. Ce este Eul si cum ajunge sa determine acest dramatic gest al auto-eliminarii?

>> Continuarea in Psihopedia PRO

(1) Imaginea Reflection, de Skip, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Antena 1, (acc. Jun. 06, 2016), Ultimele mesaje trimise de Dan Condrea inainte de accident, website: Antena 1

(3) Digi 24, (acc. Jun. 06, 2016), Soferul mort era patronul HexiPharma, website: Digi 24

(4) Wikipedia, (acc. Jun. 06, 2016), Superiority Complex, website: Wikipedia

(5) Click, (acc. Jun. 06, 2016), 7 argumente ca Dan Condrea si-a lua viata, website: Click

Continue reading

vinovatie

Rationalizare Emotionala

Ati intalnit vreodata o "persoana emotionala" care rationalizeaza? Cu toate ca pare un non-sens, rationalizarea este un mecanism de aparare preferat de persoanele hiper-emotive.

"Nu a fost vina mea, am fost fortat de imprejutari. Nici tu nu esti mai breaz, oricum. Ti-am facut-o pentru ca o meritai. Oricum, nu a fost mare lucru..." Cam asa suna o rationalizare, in ciuda a ceea ce ati putea crede despre acest termen. La nivelul simtului comun, rationalizarea este interpretata drept un obicei prost de a trece totul prin filtrul mintii, lucru care ne face insensibili si reci.

Rationalizarea, sau confectionarea de scuze, este un mecanism de aparare, adica un mod prin care incercam sa eliminam anxietatea. Anxietatea poate imbraca forma sentimentelor de vinovatie, produse de constiinta morala si aici intra in scena tocmai rationalizarea. Ea nu trebuie confundata nici cu rationalismul, care este un curent al Filosofiei ce acorda intaietate ratiunii ca mod de a testa si cunoaste realitatea.

Asa cum o sa vedeti, rationalizarea nu este rezervata "persoanelor rationale", intrucat mai curand persoanele pe care le considerati "emotionale" folosesc acest mecanism de aparare, si inca destul de frecvent. Spre exemplu, cineva care, in mod "emotional", ia decizia de a trada in dragoste, foloseste tocmai rationalizarea atunci cand ii gaseste tot felul de defecte partenerului sau, autorizandu-si in acest mod adulterul.

Cu alte cuvinte, iti cladesti o "superioritate morala" artificiala atunci cand il devalorizezi pe celalalt. Cu toate ca in rationalizare exceleaza rau-facatorii si psihopatii, a caror minte functioneaza in asa fel incat sa anihileze orice sentiment de compasiune sau vinovatie pe care ar putea sa le simta fata de victimele lor, se poate afirma ca fiecare dintre noi foloseste intr-o anumita masura aceasta "scapare de urgenta" pentru a-si justifica actiunile emotionale, mai putin virtuoase. 

Este deplorabil faptul ca ratiunea poate fi utilizata ca aparare. Utilizand intelectul nu pentru a dezvalui adevarul ci pentru a-l ascunde inseamna sa te prostituezi intelectual. (Ernest Jones - cel care a descoperit rationalizarea ca mecanism de aparare).

Cred ca si eu obisnuiesc sa dau vina pe stres atunci cand uit sa ma mai opresc din a juca sah pe internet. Iata insa cateva tehnici specifice de rationalizare:

>> Versiunea PRO

(1) Imaginea Memories, de Andi Jetaime, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

Continue reading

vinovatie