Extazul Trisorului

Cercetarile din domeniul psihologiei experimentale sugereza ca sistemul nostru endocrin (hormonii) are propria sa logica, care eludeaza morala sociala. Este adevarat mitul potrivit caruia intre minte si inima exista o scindare ireconciliabila?

Un studiu stiintific ce mi-a influentat foarte mult convingerile este cel realizat de niste cercetatori italieni care au dovedit faptul ca, nici mai mult nici mai putin, dragostea dureaza ... 12 luni. Ei au observat schimbarile produse in fiziologia indragostitilor si au ajuns la concluzii extrem de interesante.

Astfel, in primele luni ale relatiei, in sistemul endocrin predomina ceea ce expertii au denumit "molecula pasiunii", un tip de hormoni care fac iubirea intensa si pasionala, obsesiva si cu efect perturbator asupra activitatii. In aceasta faza, indragostitii nu se pot concentra asupra sarcinilor zilnice, sunt imprastiati si cufundati intr-o reverie fara de sfarsit, sunt instabili emotional, pot fi foarte fericiti impreuna si sufera cand sunt la distanta unul de altul, manifestand un nivel crescut de comportament dependent.

Nu mai tarziu de 12 luni de la inceputul relatiei, lucrurile devin "mai asezate", revine capacitatea de focusare pe sarcina, partenerii devin mai realisti, isi amintesc faptul ca viata sociala implica responsabilitati si eforturi, reusesc sa se alimenteze, sa doarma si sa evolueze normal. La nivel hormonal toate acestea se reflecta intr-o "predare de stafeta" in sensul ca hormonii pasiunii predau stafeta hormonilor atasamentului (oxitocina), care incep sa preia controlul sistemului endocrin.

Aceasta cercetare, deloc complexa dar pe care nu a facut-o nimeni inainte, ne duce la o concluzie la fel de simpla: relatiile (toate) pierd din pasiune dupa un an de la inceputul lor. Desigur, pasiunea pare a fi un ingredient vital al unei relatii si asa au aparut consilierii de relatie care incearca sa le invete pe femei (caci ele sunt cele "relationship oriented") cum sa pastreze pasiunea relatiei in mod artificial - sa apara si sa dispara, sa instituie incertitudinea, sa creeze distanta, sa se reinventeze mereu, etc.

Toate acestea par niste incercari rudimentare si disperate de a "invia mortul" in comparatie cu pasiunea care apare pe cale naturala. Ma refer aici la ce se intampla atunci cand doi parteneri noi, sau care nu s-au mai vazut de mult timp, se descopera in toata splendoarea trairilor salbatice. Este oarecum nedrept faptul ca institutia casatoriei este in mod sistematic subminata de... sistemul endocrin. Oare oamenii chiar s-au nascut desfranati?

S-ar parea ca nu s-au nascut doar desfranati, dar s-au nascut in acelasi timp si trisori. Alte studii vin sa demonstreze faptul ca, atunci cand, spre exemplu, regulile sunt incalcate in favoarea noastra, pur si simplu ne simtim mai bine. Prototipul este situatia in care, firma la care lucrezi iti ofera din greseala un salariu mai mare, iar tu nu il refuzi si nici nu semnalezi la serviciul financiar greseala produsa, fiindca bucuria e prea mare sa vezi pe statul de plata o suma care se apropie de cea dorita.

Si totusi, exista oameni care nu pleaca cu banii, exista oameni care nu isi inseala partenerul, desi au oportunitatea de a scapa nepedepsiti s.a.m.d. Infidelitatea, se afirma in literatura de specialitate este doar un efect al problemelor de relatie. Nici macar nu am sa le enumar aici. Totusi, in afara de stresul aferent acestor probleme, ceea ce determina infidelitatea se afla in noi insine - liberul arbitru si libertatea de a-ti alege atitudinea.

Asa privind lucrurile, orice am spune despre infidelitatea noastra este o scuza si doar atat. Scuza sau rationalizare, cum se mai numeste in termeni de specialitate.

In psihologie si logica rationalizarea (cunoscuta si drept "construire de scuze") este un mecanism de aparare in care comportamentele controversate sau emotiile sunt justificate si explicate intr-un mod aparent rational si logic pentru a evita adevarata explicatie, fiind transformate astfel in ceva tolerabil sau chiar admirabil si superior.

In definitia de mai sus apare si sintagma "pentru a evita adevarata explicatie". Si care ar fi adevarata explicatie in cazul unei infidelitati? Cred ca se poate vorbi aici tocmai despre Extazul Trisorului - faptul ca genetica speciei pare a evolua dupa propriile sale reguli, care eludeaza regulile moralei sociale. Familiile mai au vreo sansa?

>> Continuarea in Psihopedia PRO

(1) Imaginea Game Cheats, de Bousure, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Psychology Today, (acc. August 17, 2016), The Cheater's High, website: Psychology Today

(3) Cole, J., (2005), Fata in fata cu infidelitatea, editura Curtea Veche Publishing, Bucuresti

(4) BBC NEWS, (acc. August 17, 2016), Romantic Love Lasts "Just a Year", website: BBC News