Blestemul Papusii Robert

Documentarul HBO Max despre papusa Robert si legenda ei este ca un film de groaza care a luat forma unui documentar. Iar daca filmlele de groaza sunt ridicole, tocmai fiindca sunt rodul imaginatiei, documentarul despre Robert are ceva care te poate destabiliza.

☆ ☆ ☆

Daca cineva a vazut documentare extreme la viata lui, acea persoana sunt eu. Nu stiu exact ce ma atrage la ele: poate dorinta de a intelege limitele realitatii si lumea in care traim. Totusi, fiindca am si eu limitele mele, am evitat intotdeauna documentarele despre case bantuite. Pe de o parte ma sperie si creaza timpi morti in productie, iar pe de alta parte duc conceptiile despre limitele realitatii intr-o directie care nu face decat sa ma tulbure. Dar acum am intalnit pe HBO Max povestea papusii Robert. Si asta a schimbat ... multe. 

Intr-un fel, toate evenimentele evocate in acest documentar pot avea explicatii logice, cum ar fi psihoza in masa, auto-sugestia sau corelatia iluzorie. Dar nu poti sa nu te minunezi de multimea celor afectati de actiunile acestei papusi: persoane care vad lucruri pe care n-ar trebui sa le vada, persoane care sufera accidente si isi pierd viata, persoane a caror sanatate se inrautateste in mod straniu. De asemenea, nu poti sa nu te minunezi de faptul ca persoane care nu au legatura intre ele, alta decat contactul cu papusa Robert, trec prin situatii similare. 

Pare a fi o legenda care a fost dusa prea departe dar lucrurile care nu se potrivesc cu scenariul legendei sunt totusi tulburatoare. Legenda este intretinuta de genul acela de persoane care pretind ca pot sa iti vada aura sau ca pot sa simta prezenta unui spirit (medium). Acestea afirma ca papusa Robert are aura si ca simt prezenta mai multor spirite legate de aceasta papusa. Un medium afirma ca papusa este un portal pentru spirite, dintre care unul este puternic, malefic si violent. 

Regulile lui Robert sunt simple: 1. Sa saluti si sa te prezinti cand apari. 2. Sa fii respectuos. 3. Sa ceri voie daca doresti sa faci poze. 4. Sa spui la revedere cand pleci. Altfel spus Robert e un fel de soup nazi (vezi Seinfeld), decat ca nu face supa. (Scuze Robert, nu m-am putut abtine.) Daca nu vei respecta una sau mai multe dintre aceste reguli, legenda spune, vei atrage furia lui Robert. De fapt, potrivit numerosilor martori care au vazut si au simtit furia lui Robert, scopul lui Robert este sa se razbune pe toti cei care nu cred ca este real. Dar Robert este o papusa capricioasa care se supara repede, mai ales ca oamenii nu ii cunosc regulile. 

Oamenii au presupus ca cineva dintre servitorii familiei care a detinut prima data aceasta papusa se pricepea la practicile Voodoo si a pus un blestem in Robert, din motive mai putin clare - poate o infidelitate, poate invidia sau pur si simplu, rautatea. Si asa s-a nascut legenda papusii Robert, despre care va marturisesc inca de pe-acum, ca nu stiu ce sa cred. Si fiindca nici nu am posibilitatea de a investiga in mod suplimentar faptele care se potrivesc sau nu cu legenda, mi-e teama ca misterul va ramane in aceasta configuratie pe termen nelimitat.

Sunt persoane care cred in activitatea paranormala si in tot felul de lucruri care iti ridica parul in cap. Eu nu fac parte dintre ele. Atata vreme cat nu am probe pentru o anumita teorie, aleg sa nu o cred si nici sa o neg. Filmul despre blestemul papusii Robert insa m-a pus pe ganduri si mi-as dori sa pot intelege nu atat legenda, cat pe toti acesti oameni care au contribuit la consolidarea ei: sunt ei victimele inocente ale unei psihoze in masa - nu ar fi primii! 

Fenomenele de psihoza sau isterie in masa au la baza contagiunea sau imitatia - oamenii invata de la ceilalti oameni si au tendinta sa le copieze actiunile, in special atunci cand persoana care isi insuseste comportamentul celuilalt este una influentabila, sau in termeni specifici hipnozei, persoana este puternic sugestibila. In fenomentele de psihoza in masa oamenii pot sa copieze comportamentul bizar al unora si sa il reproduca la scara mare. Pornirea pare a fi implacabila iar rezultatul este impresionant.

Si anume o multime de oameni care au adoptat un comportament straniu, cum ar fi rasul sau dansul sau poate chiar atacul de panica cu privire la o anumita temere adoptata de mase. Cred ca exista isterii in masa si in ziua de azi, dincolo de povestea papusii Robert. Spre exemplu diversele teorii ale conspiratiei au potential de a deveni isterii in masa iar unele dintre acestea chiar s-au dovedit a fi asa ceva. De exemplu in 2016 a existat ceea ce s-a chemat Pizzagate Conspiracy Theory. 

Aceasta teorie, pornita in mod vadit de la suporterii partidului Republican din SUA, sustinea faptul ca e-mailurile oficiale ale unor membri marcanti ai partidului Democrat contineau de fapt date codificate despre traficul de persoane si exploatarea sexuala a minorilor. Asta i-a determinat pe cei mai exaltati republicani sa ia problema in maini - iar cand americanii iau problema in maini, cel mai probabil sunt implicate si armele de foc. Din fericire, desi au fost trase focuri de arma, nu au existat victime. Totusi, povestea in sine te pune pe ganduri: iata ce se poate intampla cand traiesti intr-un basm!

Legenda papusii Robert ar putea fi si rezultatul unui sir de corelatii iluzorii. Corelatiile iluzorii sunt niste atribuiri eronate de cauze sau asocieri care survin ca urmare a succesiunii unor evenimente fara legatura intre ele. Spre exemplu mai intai apare vecinul cu umbrela iar apoi incepe sa ploua. Dar ploaia nu a inceput din cauza ca vecinul a luat umbrela, nu-i asa? Tot la fel, faptul ca au survenit niste nenorociri in viata unor persoane nu se datoreaza obligatoriu furiei lui Robert, caruia i-au fost incalcate regulile. Nenorocirea, in fond, este o parte din viata.

Asa cum afirmam mai sus, nu stiu ce sa cred despre Blestemul Papusii Robert. Ar putea fi unul dintre fenomenele specifice isteriei in masa sau un sir de corelatii iluzorii. Ar putea fi precum acele mesaje de pe Facebook care te ameninta cu 7 ani de necazuri daca nu re-postestezi mesajul de 7 ori. Eu am raspandit povestea papusii Robert, prin intermediul acestui articol, deci consider ca nu-i mai datorez nimic acestuia. Si nici nu am incalcat cele 4 reguli! (Sper!) Acum mingea se afla in terenul dvs! LOL

(1) Imaginea Doll, de Pixabay, via Pexels

(2) Wikipedia, (acc. 03.10.2023), Pizzagate conspiracy theory, website: Wikipedia.org

(3) History, (acc. 03.1011.2023), 7 mysterious illnesses that defied explanation, website: History.com

Continue reading

psihoza

Casa Secretelor: Cazul Burari

Un film documentar potrivit si pentru un curs de psihiatrie, va asteapta pe Netflix. Rar mi-a fost dat sa descopar un caz mai interesant si mai straniu, in care o familie intreaga este deturnata de un barbat care aude voci, rezultatul fiind o sinucidere in grup, aparuta in urma unui proces pervers de spalare a creierului. 

☆ ☆ ☆

Vecinii descoperă toti cei 11 membrii ai familiei Burari, 7 femei și 4 barbati, cu varste cuprinse între 15 si 80 de ani, spânzurați, la adresa de domiciliu din New Delhi, India.  Misterul este desăvârșit, nu exista nici martori si nici indicii evidente care sa clarifice daca e vorba despre o sinucidere in grup, un caz de crima in masa sau un anihilator de familie.

Asa începe documentarul Casa Secretelor pe care il găsiți pe platforma Netflix. Spoiler Alert: Va atrag atentia ca, dacă sunteți amatori de true crime si vreti sa il vizionați, urmeaza sa dau detalii care v-ar putea reduce satisfactia vizionarii. De asemenea, doresc sa observ inca de la inceput asemănările existente între Cazul Burari si sinuciderea colectivă a celor din cultul People's Temple al lui Jim Jones.

O alta asemanare pe care doresc sa o pun in lumina este cea cu numeroasele cazuri de psihoza impartasita (Folie-a-deux), asa cum am vazut in cazul Slenderman pe care l-am prezentat pe larg în articole anterioare. Doar ca aici nu e vorba despre nebunie in 2 ci mai curand despre... nebunie in 11.  Ceea ce pune în evidență ideea de familie-cult, fiindcă numai acolo lucrurile o iau pe arătură pentru grupuri mai mari de persoane.

Au fost si contestatari ai ideii de sinucidere colectiva, spre exemplu câțiva membrii ai familiei extinse, care solicitau Politiei investigații mai serioase, in vederea descoperirii criminalului. Numai ca niciun criminal nu ucide intr-un stil atât de meticulos, spânzurând pe fiecare membru al familiei, parca pentru impresie artistica. Cu alte cuvinte, ipoteza crimei in masa era preferata de membrii familiei extinse care încercau in mod disperat sa protejeze memoria decedaților. 

Si totuși... De ce o întreaga familie, aparent normala, recurge la un gest disperat precum acesta? Ei bine, s-ar părea ca ideea pătrunde in familie prin intermediul unui membru al acesteia, un barbat pe nume Lalit, de 47 de ani. Acesta dezvolta o mica psihoza care il ajuta sa audă voci cu mesaje generoase. Știm asta fiindcă s-au descoperit niste jurnale pline de mesaje de acest fel, venite pe calea psihozei. Lalit pare ca aude vocea tatălui decedat care vorbește familiei prin intermediul bărbatului, ca printr-un medium. 

Un aspect interesant este controlul pe care Lalit il exercita asupra membrilor familiei, inclusiv asupra celor care dispun de o educație superioara, cum ar fi sotia sa Tina, licențiata în Sociologie. De asemenea, la fel de interesant este faptul ca nimeni dintre membri nu vorbește despre ritualurile bizare ale familiei cu cei din afara. Poate cel mai pervers aspect al vieții de cult in casa Burari este acela ca familia chiar prospera odată cu afundarea în psihoză: fiecare dintre membri devenind o persoana de succes, comparativ cu cel care a fost înainte. 

Acest aspect era un fel de validare a eficientei sistemului  si formei de organizare in jurul psihoticului Lalit. Cu alte cuvinte, inspiratia venita din partea parintelui decedat parea a fi una ireprosabila din punct de vedere moral iar membrii familiei primeau indrumare bine-venita. Totusi, in acelasi timp, fiecare dintre ei parcurgea un proces de spalare a creierului care a avut drept rezultat pierderea celor 11 vieti. 

Cele intamplate in casa familiei Burari raman un mister desavarsit. Cu toate acestea jurnalele gasite in locuinta vorbesc despre sfaturile primite din partea parintelui decedat, venite prin intermediul lui Lalit. Scrisul din aceste jurnale nici macar nu apartinea barbatului, analiza grafologica ajungand la concluzia ca unele dintre femeile familiei notau ceea ce Lalit exprima ca fiind recomandari din partea tatalui sau decedat. 

Poate ca daca nu ar fi intervenit acest sacrificiu cerut de vocile pe care le auzea Lalit, nimeni nu si-ar fi dat seama ce se intampla de fapt in aceasta familie si cat de speciala era ea, in felul ei. Originea psihozei barbatului pare sa fie o trauma suferita in tinerete, in urma careia isi pierduse capacitatea de a vorbi, recapatata cu greu ulterior. Oricum, filmul Casa Secretelor este unul dintre cele mai stranii documentare pe care le-am vazut vreodata, evenimentele prezentate fiind demne de un intreg curs de psihiatrie. 

Ca idee generala, daca incepeti sa auziți voci, probabil ca este mai bine sa nu faceți ce va spun acestea si in niciun caz sa nu va organizati viata de familie pe baza mesajelor respective. A mai existat un caz in care un tip care se ocupa cu vrăjitoria in Indonezia, pe nume Ahmad Suradji, incepe sa auda vocea tatalui sau care ii sugereaza ca daca va ucide 70 de femei ii vor creste puterile de vrăjitor. Nu a reușit sa-si duca planul la bun sfârșit, fiind oprit de politie la victima cu numărul 42...

(1) Imaginea Elegant Mansion, de Andrea Kirkby, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0 

Continue reading

psihoza

Se Cauta o Senzatie

Un studiu demonstreaza ca suntem receptivi la teoriile conspiratiei pentru ca acestea sunt interesante si ne stimuleaza mental. Pe termen nu foarte lung, am putea deveni o societate dependenta de stimulare, ce cauta senzatiile tari, pe care le si provoaca, tocmai fiindca exista cerere. 

☆ ☆ ☆

Daca urmariti acest blog, stiti ca Psihopedia se ocupa, printre altele, si cu explicarea resorturilor psihologice ale teoriilor conspiratiei, cum ar fi in articolul Conspiratii de Pandemie, sau povestile ce implica fenomenul numit folie a deux,  sau nebunie in doi, cum ar fi subiectul abordat in articolul Mitul lui Slenderman sau Toaleta Magica. Dar nu mi-a venit pana acum ideea ca intre cele doua fenomene psihice umane s-ar putea sa existe o asemanare. Mi-am propus ca in acest articol sa aduc argumente in slujba ideii ca teoriile conspiratiei reprezinta in fapt niste povesti de groaza pentru adulti. 

As vrea sa va povestesc pentru inceput despre mitul lui Slender Man, care isi are originea pe internet, in creativitatea adolescentilor de peste ocean. Pe un site unde internautii isi exersau creativitatea, impartasindu-si povestile de groaza pe care le scriau ei insisi, apare povestea unui personaj supra-natural numit Slender Man (Barbatul Subtire), care, asa cum ii spune si porecla, era un barbat inalt si zvelt pe care internautii l-au inzestrat cu tot felul de calitati: el are un set de tentacule care se pot extinde, si pe care le foloseste pentru a te imobiliza. Figura lui nu are trasaturi si poarta costum si cravata negre.

Da, Slender Man seamana cu Omul Negru, din copilaria noastra, oricine ar fi acela, fara a dori sa fac o remarca rasista, in caz ca se simte cineva ofensat. Dar probabil ca fiecare generatie isi are propriul sau Om Negru, care intruchipeaza trasaturi precum forta, capacitatea de a te domina, rani si supune, care ofera o forma si o identitate anxietatilor tale infantile si care exercita o presiune asupra ta, pentru a te determina sa iei o atitudine: il vei infrunta curajos pe Omul Negru, vei fugi de el, vei incerca sa iti gasesti aliati care sa te protejeze sau poate, cine stie, vei incerca sa te aliezi cu el, caci... capul plecat, sabia nu-l taie. 

Pana in 2014, cam la 5 ani de la aparitia primului meme (o imagine care il reprezenta pe Slender Man, creata de un internaut oarecare), mitul se dezvoltase atat de mult, multumita si adolescentilor care se tot laudau ca l-au vazut pe sinistrul personaj, incat doua fete (Morgan Geyser si Anissa Weier) de 12 ani, convinse ca Slender Man exista, se decid sa se imprieteneasca cu acesta si strategia perfecta in acest sens consta in a-si ucide cea mai buna prietena, pe Bella (Payton Leutner, 12). Parea o afacere buna, nu-i asa? Si-au sacrificat prietena dar hey, l-au obtinut drept aliat pe sinistrul, a-tot-puternicul, Slender Man... 

Numai ca atunci intra in scena adevaratul Slender Man, care este Realitatea, sau statul, un personaj inalt si puternic, care, folosindu-se de tentaculele sale necrutatoare, te poate imobiliza intr-un loc unde nu mai poti sa-ti macelaresti semenii. Cu alte cuvinte, celor doua fete, de ce le-a fost frica, n-au scapat. Desigur, exista un diagnostic de schizofrenie pentru Morgan Geyser, fata care a orchestrat crima, savarsita intr-o padure de langa orasul Waukesha, WI. Dar, daca ne gandim bine, adolescentii au modul lor de a privi lumea, care se straduieste sa mentina contactul cu realitatea, dar nu intotdeauna acest efort este unul de succes. 

Situatia adolescentului tipic este aceea de dependenta fata de un adult care isi intelege mai mult sau mai putin rolul de mediere a relatiei adolescentului cu realitatea. Dependenta este o stare extrem de frustranta, dupa cum probabil ati avut ocazia sa simtiti pe propria piele: increderea in fortele proprii are de suferit si se formeaza cu greu atunci cand pare ca nimic din ce faci nu ti se datoreaza tie. Dependenta vine si cu foarte multa anxietate, depresie si alte trairi ale neputintei omenesti. Exista adesea foarte putine lucruri care sa contracareze aceste tendinte (reusite scolare, sportive, artistice, de exemplu sau un adult care stie sa te incurajeze) iar atunci adolescentul isi cauta evadarea...

Tinerii, coplesiti de realitatea dependentei lor dureroase, evadeaza adesea intr-o lume a resurselor nelimitate, aceea a fanteziei umane. Dar in aceasta lume, resursele pot fi atat pozitive cat si negative. Iar lumea fanteziei le poate rezerva pericole mai mari celor care se impaca greu cu realitatea. Caci daca in realitate pericolele sunt mai mult sau mai putin definite, avand anumite limite, ei bine, in lumea fanteziei, pericolele nu au absolut nicio limita, putand lua forme de cosmar, care se multiplica la infinit. Asadar, daca aveti copii, nu uitati sa mediati relatia lor cu realitatea, si chiar relatia lor cu fantezia in care incearca sa evadeze, nestiind peste ce vor da acolo. 

O sa spuneti ca nu am de ce sa tratez cazul lui Morgan Geyser ca pe al unei preadolescente normale, fiindca ea are un diagnostic. Da, sunt de acord cu asta dar schizofrenia poate fi gestionata si ea, caci are suisuri si coborasuri, are momente cand lucrurile se inrautatesc, iar aceste momente sunt declansate de stres existential, la care copiii normali fac fata cu succes, dar copilul predispus la schizofrenie o ia pe aratura, ca sa zic asa, fiindca nu e nimic din lumea lui, niciun parinte, niciun profesionist din aria sanatatii mentale, care sa il tina cu picioarele pe pamant, sa il incurajeze, sa il ajute sa combata tendintele de a fabula si de a se lasa invis de fantasme. In aceste conditii, schizofrenia poate evolua catre cele mai triste forme ale sale. 

Dar sa ne intoarcem la ideea articolului: care ar putea fi legatura intre cazul celor doua fete din Wisconsin si teoriile conspiratiei? Ei bine, un studiu recent demonstreaza faptul ca multi dintre noi suntem vulnerabili la teoriile conspiratiei pentru ca acestea sunt interesante si ne stimuleaza activitatea mentala. Totusi, asta, pe termen nu foarte lung, s-ar putea sa ne transforme intr-o societate umana dependenta de stimulare, si care cauta senzatiile tari, pe care le si provoaca, tocmai fiindca exista cerere. 

Cu alte cuvinte, am putea deveni, foarte multi dintre noi, extrovertiti si cu tendinte catre dezechilibre comportamentale grave, cum ar fi cele de tip borderline sau psihopatic, care sunt niste tulburari de personalitate cunoscute pentru slabiciunea lor pentru senzatii tari. 

Teoriile conspiratiei prezinta un fir epic care are foarte multe in comun cu operele de fictiune, cum ar fi un film de groaza sau un roman cu detectivi, declara cercetatorul Jan WillemVan Prooijen, profesor la VU Amsterdam, publicatiei de psihologie PsyPost. Acest lucru explica si faptul ca sunt asa atractive: oamenii gasesc ca teoriile conspiratiei sunt distractive, adica interesante si ca au darul sa acapareze atentia. Acest lucru este important fiindca rezultatele noastre arata faptul ca pe cat de distractive par aceste teorii, pe atat de tentati suntem sa le credem, afirma cercetatorul olandez.

Cu alte cuvinte, oamenii se duc la cei care inventeaza teorii ale conspiratiei, la fel cum se duc adolescentii pe internet sa citeasca povesti horror, fiindca povestile, ca si teoriile respective, sunt distractive, ne acapareaza atentia, inlatura plictiseala ne stimuleaza mental, si ofera o preocupare creierelor noastre. Oare asta spune ceva despre maturitatea noastra ca indivizi sau despre maturitatea societatii, ca intreg? Foarte posibil. De asemenea, acest lucru spune ceva si despre tendinta celor care cauta senzatii tari de a prefera teorii ale conspiratiei, dupa cum afirma cercetatorul de la universitatea din Amsterdam.

Studiile noastre indica si faptul ca senzationalizarea evenimetelor de stiri, cum ar fi niste alegeri, spre exemplu, in scopul de a creste valoarea distractiva si de entertainment a acestora, are darul de a creste credintele conspirationiste, afirma Van Prooijen. Asta este o adevarata lectie despre cum alegem sa prezentam stirile. Dar aceste descoperiri sugereaza ca senzationalizarea ar putea creste tendinta de a crede teoriile conspiratiei. Pentru castigul nostru, al tuturor, un adevar plictisitor este preferabil unor dezinformari distractive. 

Dar hey, cand vorbim de binele nostru, al tuturor, vorbim despre binele jurnalistilor, interesati de cresterea audientelor, despre binele politicienilor, interesati sa puna la indoiala niste adevaruri pe care le neaga sau incearca sa le minimalizeze, sau vorbim despre binele populatiei, care isi doreste stimulare si distractie si, de dragul acestei stimulari, ar prefera sa ignore datele stiintifice? Dupa cum observati, aproape nimeni nu are un interes evident de a se proteja de gandirea conspirationista, si pare ca se confirma vechiul proverb care afirma ca ce este mai placut pe lumea asta, este fie imoral, fie ilegal, fie ingrasa. 

Adevarul este ca si lucrurile pe care le consideram plictisitoare, cum ar fi poate o carte de psihologie, ar putea fi distractive, cu o singura conditie. Acea conditie este sa ne resetam sistemul de recompense al creierului. Ce inseamna asta? Traim azi intr-un ritm pe care psihologii sociali l-au denumit rat race,  adica o cursa nebuneasca dupa bunuri si senzatiile pe care acestea le fagaduiesc. Dat fiind faptul ca sistemul psihic al omului modern a fost hranit cu stimuli stridenti in avalansa, acesta si-a pierdut capacitatea de a savura stimulii subtili, cum ar fi cei oferiti de o carte citita sau de un peisaj de natura, ori o muzica mai discreta.

Revenirea la un regim cu mai putina stimulare este posibila, dar necesita eforturi de re-adaptare. Aceste eforturi ar putea include descoperirea meditatiei, care implica tocmai reducerea drastica a surselor de stimulare si focalizarea atentiei pe lucruri mai simple. O alta resursa ar putea fi ceea ce se cheama dopamine fasting,  (a tine post de la dopamina) sau altfel spus, incercarea de a renunta pentru anumite perioade de timp, la multe dintre placerile de zi cu zi, care ne si stimuleaza poate mai mult decat ar trebui. O metoda pe care am intalnit-o la unele persoane este aceea de a renunta la sonorul televizorului, ceea ce, fireste, injumatateste stimulii. Oamenii sunt creativi! 

Cautarea senzatiilor se poate observa in moduri diferite la oameni diferiti. Astfel, in urma unor experimente clasice de psihologie, Marvin Zukerman a descoperit 4 tipuri de comportamente care tradeaza nevoia de stimulare: 

• CAUTAREA AVENTURII - a urmari activitati fizice care ofera stimulare nervoasa neobisnuita, potential periculoase, cum ar fi de exemplu, toate tipurile de diving si zborul cu parasuta.

• CAUTAREA EXPERIENTEI - care consta in urmarirea de stimuli ai mintii si simturilor, a tot ce este complex si nefamiliar, cum ar fi calatoriile sau intalnirea de oameni noi.

• DEZINHIBAREA - consta in cautarea senzatiilor prin intermediul celorlalti si urmarirea de oportunitati in ce priveste sexualitatea dezinhibata, consumul de alcool si droguri.

• PLICTISEALA - este tendinta de a deveni plictisit de situatii familiare si repetive, de rutina muncii sau de intalnirea cu aceleasi persoane. 

Daca aveti una sau mai multe dintre aceste tendinte, trebuie sa stiti ca nu suntem toti la fel, in sensul ca nu toata lumea se plictiseste si cauta senzatii in aceeasi masura ca si dvs., si ca aceste tendinte trebuie tinute sub control daca va doriti o viata predictibila, intre anumite limite de bun simt, si stabilitate in munca sau relatii. Cel mai probabil, cateva experiente ale copilariei, legate de modul cum ati interactionat cu mediul primar de socializare (familia), poate si mostenirea genetica, ar putea explica tendintele dvs. actuale. De asemenea, etapa de dezvoltare careia ii apartineti (adolescenta, adultul tanar) ar putea explica comportamentul de cautare a senzatiilor, in multe dintre cazuri.

(1) Imaginea Jumping, de Golden Eye Photohraphy, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Oxford Bibliographies, (acc. 29.09.2021), Sensation Seeking - Psychology - Oxford Bibliographies

(3) Live Science, (acc. 29.09.2021), Is There Actually Science Behind 'Dopamine Fasting'? | Live Science

(4) PsyPost, (acc. 29.09.2021), New research sheds light on the psychological payoff of believing in conspiracy theories (psypost.org)

Continue reading

psihoza

Razmerita Psihotica

Sa fie oare adevarat ca am avut mult prea multa libertate de exprimare iar acest exces a produs o anomalie pe care de fapt nu si-a dorit-o nimeni? Este oare mai bine in China, Rusia sau Turcia, unde nu ti se permite luxul sa "bati campii"? Sunt aceste tari un ideal spre care merita sa aspiram?

☆ ☆ ☆

Alfred Adler a fost probabil primul care a atras atentia asupra felului in care ceea ce se intampla in mintea noastra este este o adevarata lume a ideilor cu impact decisiv asupra emotiilor si comportamentelor noastre - "lumea fictiva" a personalitatii, cum ii spunea acesta. Fiecare lucru cu manifestare concreta si observabila a fost mai intai idee si a luat fiinta in mintea noastra, cu luni sau ani inainte. Mai intai alegem sa credem anumite lucruri, imbratisam valori si le cultivam, iar apoi ajungem sa ne facem planuri pentru urmărirea unor scopuri.

In zilele noastre observam cum internetul devine o componenta extrem de importanta a felului cum obtinem informatii despre lume si contribuie la formarea a ceea ce se cheama in psihoterapie "imaginea lumii". Ceea ce psihologii cognitivisti au denumit "invatare complex-cognitiva", obtinuta din povestile altora, mass-media, etc, are azi la baza influenta atat de importanta a informatiilor pe care le procuram pe internet, din surse mai mult sau mai putin sigure. Dar faptul ca nu sunt de incredere nu conteaza asa de mult, fiindca, asa cum vom vedea, pe noi nu ne mai preocupa valoarea de adevar a informatiilor ci cu totul altceva.

Aceasta disponibilitate a informatiei, a generat cateva fenomene psiho-sociale mai curand bizare:

• NEVOIA DE STIMULARE - Suntem o generație cu toleranta scăzută la plictiseala. Totul este rapid / fast si nu suportam sa fie altfel. Anii care au trecut ne-au indepartat pe multi dintre noi de activitatile profunde precum lectura, activitatile artistice, creative, de cercetare sau educative, ce presupun focalizare si efort mental. In schimb am devenit extrovertiti si insetati de nou, de breaking news. Acest lucru ne-a dat sentimentul ca timpul trece mai repede si ne-a facut dependenti de stimulare. Cu alte cuvinte, avem nevoie de senzațional ca de aer, caci totul a fost senzationalizat si ne-am obisnuit cu nivelul ridicat de excitare nervoasa. In absenta acestuia, suferim un fenomen similar sevrajul - unde este sursa mea de senzational?

• FENOMENUL FAKE NEWS  In acest context, ne este greu sa facem diferenta intre real si imaginar, intre fapte dovedite si conspiratii - dar nici macar nu mai conteaza aceasta diferenta atunci cand sistemul tau nervos cerseste senzationalul! Daca doresti sa crezi anumite lucruri, la crezi, doar pentru ca aceasta credinta nou adoptata te stimulează, te electrizeaza, te face sa simti ca traiesti iar, ca traiesti ceva ieșit din comun, ca faci parte dintr-o generatie privilegiata, cu acces la evenimente care se petrec o data la un secol. De aceea, nu ne mai preocupa valoarea de adevar a informatiei ci mai curand incarcatura sa emotionala.

• FORMAREA CONVIGERILOR Odata imbratisate aceste informații și acceptate ca fiind reale, este ca si cand ne-am mobila creierul cu felurite articole de mobilier. Aici am pus o grenada pe care o folosim ca si bibelou de living, iar dincolo avem o bomba cu ceas care ne spune ora exacta. Unele dintre aceste convingeri nu doar ca sunt dificil de demonstrat dar sunt si bizare si au au vadit caracter psihotic: liderii lumii sunt de fapt niste reptile si se inchina lui Satan - de ce nu? Vi se pare ca sunt extreme? Adepții mișcării Qanon sunt de parere ca astfel de lucruri sunt reale. Raspandirea de astfel de informații este in mod deosebit periculoasa pentru cei care au tulburari psihotice ori au o vulnerabilitate pre-existenta la a dezvolta asa ceva si care vor duce totul la nivelul urmator.

• PUNEREA IN FAPT Se produce negresit, fiindca sanzationalul imaginar da nastere senzationalului din buletinele de stiri. Daca am ajuns sa credem toate lucrurile despre care am citit online si despre care am ascultat discursuri infierbantate, este doar o chestiune de timp pana cand vom incepe sa facem planuri pe care, in cele din urma sa le punem in practica. Iar ce planuri am putea sa facem atunci cand credem ca guvernul este alcătuit din reptile extraterestre? Va fi o adevarata eliberare pentru toată lumea incercarea ta de a lua masuri concrete si extreme impotriva unui astfel de guvern... In mintea ta, esti un erou. Din pacate, doar in mintea ta si a altor cateva zeci de persoane cu judecata tulburata de o afectiune psihica grava.

• MISCARILE DE MASA Chiar dacă nu se ajunge la chestiuni atat de radicale precum bombele si atacurile armate, daca exista suficienti adepți ai unor teorii conspiraționiste extreme, acestia se pot mobiliza si organiza în grupari care pot declansa turbulente sau haos. Un exemplu bun ar fi ceea ce s-a intamplat pe 6 Ianuarie la Capitoliul american. Indiferent ce i se imputa presedintelui Trump, cei care au produs evenimentul de la inceputul anului erau suficient de infierbantati deja, de ceva vreme, iar teoriile desucheate ale conspiratiei au reprezentat un ingredient important in aceasta ecuatie. 

• CENZURA FARA PRECEDENT Se spune ca situatiile disperate cer masuri disperate. Asa par a fi si masurile pe care le-au luat gigantii Google, Twitter , Amazon sau Facebook, odata cu razmerita psihotica, daca i-as putea spune astfel, din 6 Ianuarie. Dar situatiile disperate provoaca, intentionat sau nu si foarte multe decizii interpretabile: sunt rostogolite acuzatii de incalcarea drepturilor, cum ar fi dreptul la libera exprimare, iar gigantii TECH se comporta ca niste directori de ospiciu care isi rezerva dreptul sa te puna in camasa de forta daca considera dansii ca ai luat-o pe aratura.

• INCIDENTE SPECULATE POLITIC Atunci cand se creaza un haos precum cel de la Capitoliu, ceva ce nimeni sanatos la cap nu si-a dorit vreodata, este totusi pacat sa nu folosesti o astfel de ocazie pentru a atribui vina si a arata cu degetul. Mai mult decat atat, masurile pe care le putem lua, pot fi usor disproportionate, mergand pana la blocarea in totalitate a tuturor formelor de exprimare pe care le-ar putea folosi adversarii tai politici. Este ca si cand ai fi legitimat in actiunile tale partizane tocmai de gravitatea evenimentelor. De asemenea, pare ca ai fi facut asta oricand, doar ca ti-a lipsit pretextul. 

Dupa cum observati, atunci cand credem lucruri dezlantate despre tot felul de persoane, in virtutea fenomenului numit "profetie auto-indeplinita", acele lucruri tind sa devina realitate. Membrii miscarii Qanon, care se temeau ca exista un sindicat al fara-de-legii care doreste sa-l inlature de la putere pe Donald Trump, au avut sansa sa descopere ca sindicatul respectiv a devenit realitate cand gigantii TECH i-au blocat presedintelui Trump orice cale de a comunica prin social media. 

Puterea tinde sa corupa. Iar puterea absoluta tinde sa corupa in mod absolut. Lord Acton

Daca prostul ajunge intr-o pozitie de putere, acesta va corupe puterea. G.B. Shaw 

Iar iluzia aceasta ca traim vremuri senzationale si suntem oarecum privilegiati sa le experimentam "first hand", prinde si aceasta contur: traim vremuri in care convingerile cu caracter psihotic prind la publicul larg iar din aceasta cauza "reactiunea" ia masuri extreme pentru a proteja spatiul public de astfel de influente. Sa fie oare adevarat ca am avut mult prea multa libertate de exprimare iar acest exces a produs o anomalie pe care de fapt nu si-a dorit-o nimeni? Este oare mai bine in China, Rusia sau Turcia, unde nu ti se permite luxul sa "bati campii"? Sunt aceste tari un ideal spre care merita sa aspiram?

(1) Imaginea No Muslim Ban, de Ted Eytan, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0 

Continue reading

psihoza

Mitul lui Slenderman

Povestea crimei cerute de Slenderman in schimbul protectiei sale poate fi privita ca o chestie complet straina, care li se intampla pacientilor psihotici. Totusi, in esenta, ea este povestea oricarui adolescent care cauta un punct de sprijin in viata lui iar uneori il gaseste il lumea viselor, sau a cosmarurilor. 

☆ ☆ ☆

Am mai pomenit in blogul Psihopedia despre povestea crimei in numele lui Slenderman atunci cand am vorbit despre fenomenul numit "Folie-a-Deux" sau "Nebunie in Doi". Dar am urmarit de curand "Mitul lui Slenderman" pe HBO Go, un documentar extrem de interesant despre acest fenomen straniu si cred ca trebuie sa fac niste precizari. Poate nu cea mai importanta dintre ele este aceea ca am inteles gresit, in functie de cateva date culese de pe internet cazul crimei comise de cele 2 fetite de 12 ani.

Anissa Weier si Morgan Geyser, doua fete din Waukesha, statul american Wisconsin au incercat sa-si ucida prietena, pe Payton Leutner, fiindca, asa cum au declarat la realizarea anchetei "a fost necesar". Motivul? Aceasta crima ar fi reprezentat un sacrificiu pe care il faceau ele pentru a castiga bunavointa si protectia unui personaj numit Slenderman, despre care ele credeau ca este real si are insusiri exceptionale. 

Dar, inainte de continuarea acestei povesti, poate ar fi util sa facem o recapitulare. 

Folie a Deux figureaza pana si in manualul de diagnostic psihiatric (DSM 5), avand urmatoarele criterii de diagnostic:

*Doua persoane care impartasesc aceeasi idee deliranta sau sistem de idei delirante si isi confirma una celeilalte astfel de credinte.
*Cele doua persoane au o relatie neobisnuit de apropiata
*Exista dovezi clare ca un membru activ / dominant a indus credintele delirante membrului pasiv
Ideile delirante sunt cheia intelegerii fenomenului de nebunie in doi. Acestea pot fi insuflate unei persoane mai vulnerabile din punct de vedere psihologic de catre "persoana puternica" - dar daca este puternica nu inseamna ca este si sanatoasa, nu-i asa? 

O idee deliranta este imbratisata pentru o perioada mai lunga de timp, este contestata de realitatea obiectiva dar cu toate acestea, ne este extrem de greu sa o abandonam. Exista mai multe tipuri de idei delirante si deliruri: delirul erotic, delirul de grandoare, de gelozie, de persecutie, somatic si mixt.

Motivul pentru care imbratisam ideile delirante nu este clar. In general, acestea sunt explicate prin intermediul ereditatii sau influentelor mediului. Totusi, este limpede cel putin faptul ca acestea sunt o forma de creativitate, nu tocmai utila din punct de vedere social dar care indepliniste anumite functii in viata persoanelor care dezvolta delirul respectiv. Iar aceasta este, probabil, partea cea mai interesanta: la ce folosesc ideile delirante unei persoane susceptibile de a le dezvolta?

Pentru a intelege raspunsul la aceasta intrebare, propun sa ne intoarcem la povestea celor doua fete cu apucaturi criminale. Ele descopera pe internet un mod interesant de a-ti petrece timpul liber: literatura de tip fan-fiction. Autorii de fan-fiction preiau personaje create de autori cu mai multa notorietate si creaza intamplari noi. Ei bine, pe un site numit Creepypasta Wiki, fetele il descopera pe Slenderman, un personaj imaginar care le captiveaza imaginatia.

Dar cine / ce este acest Slenderman? Ca sa parafrazez o adolescenta din filmul HBO, "daca nu stii cine este Slenderman, inseamna ca traiesti in pestera". De unde rezulta ca cele doua fete care si-au ucis prietena nu traiesc in pestera, din moment ce ele il cunosteau personal pe tipul acesta si chiar le-ar fi cerut sa comita aceasta crima. Una dintre cele doua fete a fost diagnosticata cu schizofrenie, dat fiind faptul ca si tatal ei sufera de aceeasi sinistra afectiune psihica. Ea ar fi declarat ca vede / aude fantome inca de la varsta de 3 ani. (Urmariti documentarul HBO accesand linkul din imaginea de mai jos)

Daca aveau sa comita crima, ar fi fost rasplatite pentru "curajul si eroismul lor" prin aceea ca se vor muta in vila lui Slenderman, care le va primi acolo si vor trai ca si servitoare ale infamului personaj. Oare sunt eu de vina sau vi se pare si voua ca asta seamana cu situatia teroristilor sinucigasi carora li se promite ca vor trai in paradis si vor avea 7 fecioare drept servitoare? Cred oricum ca principiul este cam acelasi: amagire prin promisiunea satisfacerii unor nevoi.

Dupa cum observati, chiar si persoanele cu schizofrenie au nevoie de siguranta si protectie. Iar daca lumea reala nu le ofera asa ceva, ele vor gasi solutia in lumea imaginatiei. De asemenea, la astfel de persoane apare dificultatea de a distinge intre adevar si fictiune - povestile despre Slenderman nu erau simple povesti, asa cum erau pentru toti ceilalti amatori de fan-fiction, erau mult mai mult decat atat: promisiunea unei realizari de sine. 

Iar daca, in definitiv, nevoile adolescentelor din povestea aceasta erau aceleasi cu ale oricarui alt adolescent, la fel ca si sursele de stres din viata lor de zi cu zi, nu acelasi lucru il putem spune despre "solutia descoperita" pentru a veni in intampinarea acestor nevoi. O solutie care tine de evadarea in imaginar si care le face pe cele doua, incompatibile cu traiul in societate. La proces, nu au fost gasite vinovate, fiindca s-a folosit, in mod adecvat as spune, absolvirea de vina pe motiv de boala psihica. Veste buna este aceea ca victima acestui atac a scapat cu viata.

Intrebarea care se naste este urmatoarea: exista oare vreo posibilitate pentru ca persoanele inca nediagnosticate sa evite un destin de acest fel? Probabil ca acestea au nevoie de o atentie sporita, oferita de terapeuti cu experienta in lucrul cu pacientii psihotici si, nu in ultimul rand, deprinderea unor abilitati de gestionare a stresului. Dupa cum ati observat, nu a existat asa ceva in povestea lui Slenderman si a "slujitoarelor sale". Acesta, in mod ironic, a ramas unicul punct de sprijin pentru aceste fete... 

(1) Imaginea Slenderman Visits, de Barry Kelly, via Flikr, sub licenta CC BY-ND 2.0

Continue reading

psihoza

Ruminatia Pozitiva

Aveai 5 ani si stiai ca trebuie sa vina Mosul. Venirea lui, in sine, pe horn, era iesita din comun, magica, ne-mai-auzita. Cat de mult ti-ai fi dorit sa il vezi cum apare pe sania sa cu reni! Si uite asa, plin de energie si jucandu-te, ai ramas treaz pana la 3 dimineata. Mai tarziu, asta a devenit viata ta de zi cu zi... 

o o o

In aria psihologiei, un cognitivist (ce sunt eu) este acea persoana (eventual de specialitate) care considera ca in viata emotionala a fiintei umane, modul cum prelucreaza informatiile (senzatii, perceptii, judecati, convingeri) este esential in dinamica personalitatii si a comportamentului, sau, ca sa parafrazez o prietena (contabila), "totul porneste din cap". Chiar asa, daca in capul nostru apreciem situatia in care ne aflam (caci ea are intotdeauna parti bune), iata, suntem fericiti! In schimb, atunci cand respingem situatia (caci ea poate fi detestata tot mereu pentru cel putin 2-3 motive), iata, suntem nefericiti (tzac-pac)!

La materia numita in facultate "Fundamentele Psihologiei" se studiaza "procesele cognitive" dupa cum urmeaza: senzatii, perceptii, reprezentare (cele elementare), dar si gandirea, memoria si imaginatia (cele superioare). Patologia psihica (boala) pentru un cognitivist "nu are mistere", ca sa spun asa: totul porneste din felul cum se interpreteaza informatiile (in cap). Dar aici ne izbim de acea latura a psihopatologiei care afirma ca o mare parte din probleme se bazeaza pe mostenire genetica, pe vulnerabilitatea sistemului psihic uman, ca urmare a ceea ce ne-au transmis inaintasii, prin gene.

Tulburarea afectiva bipolara, la fel ca si psihozele, sunt indicate ca fiind acele zone ale psihopatologiei in care mostenirea genetica joaca un rol decisiv. De aceea si sunt tratate cu medicamente, fiind mai curand abordate de psihiatrie, ca un domeniu unde psihiatrul are toate competentele necesare. Tulburarea afectiva bipolara este acea tulburare mentala care se manifesta prin perioade cu depresie si perioade de dispozitie anormal crescuta (manie) ce alterneaza, cu o anumita ciclicitate. Daca depresia cam stiti cum se manifesta, in perioadele cu manie, persoana dispune de multa energie, doarme putin, este fericita sau iritabila, ia decizii pripite si reflecteaza putin la consecinte.

In psihiatrie lucrurile sunt mult mai simple: genetica / diagnostic / medicamente. Responsabilitatea medicului este sa puna diagnosticul potrivit si sa prescrie, iar a pacientului sa ia medicamentele la orele stabilite. In psihoterapie in schimb, simtim nevoia sa intelegem felul cum contribuim noi insine la aceste manifestari, cu alte cuvinte, responsabilitatea personala este o notiune mult mai bine nuantata. Iar un congnitivist va dori intotdeauna sa observe procesele cognitive ale bolnavului si nu va  putea trai cu ideea ca omul a mostenit o chestie nasoala si trebuie sa se impace cu situatia, ca va lua medicamente toata viata, ca sa-i regleze dispozitia (mai ales ca nu prea i-o regleaza si va spun asta fiindca am cunoscut personal astfel de persoane).

Daca pacientul respectiv merge la medic si ii spune ca si-a mai iesit din pepeni inca o data, la serviciu, medicul ce credeti ca va face? Ii mareste doza. Nu vreau sa hranesc aceasta competitie intre psihiatrie si psihoterapie care probabil ca nu foloseste la nimic, dar nu pot sa nu atrag atentia asupra modului simplist cum se pune problema, in special de catre pacienti, care nu reusesc sa percepa beneficiile psihoterapiei in astfel de cazuri: o chestie care si asa costa cam mult, nu-i asa? Daca mergi la un restaurant pe banii aia, cel putin pleci acasa satul, dar de la psihoterapie cu ce te alegi? Buna intrebare!

Fara a dori sa jignesc pe cineva (caci nu pentru asta scriu articole) in timp ce conversam cu pacienti care sufereau de tulburare afectiva bipolara aveam sentimentul ca vorbesc cu niste copii. La copii, dupa cum stiti, emotiile sunt foarte puternice si ei se bazeaza foarte mult pe emotiile lor pentru a obtine tot felul de schimbari de atitudine din partea celor cu autoritate. In psihoterapie vorbim despre astfel de persoane ca "avand o varsta emotionala foarte frageda", fiindca da, oamenii au si o varsta emotionala care se exprima prin modul cum trateaza problemele cu care se confrunta: atunci cand consideram ca emotiile traite se substituie procesului rezolutiv (rezolvarii de probleme), varsta emotionala este mica - caci asta face si un copil de 5 ani.

Sigur, uneori emotiile chiar rezolva anumite  probleme, fiindca obtinem prin intermediul lor o schimbare de atitudine din partea celor care ne iubesc. Dar nu va asteptati sa primiti premiul Nobel pentru aceasta descoperire! Capacitatea rezolutiva a unei astfel de persoane este totusi redusa si va ramane redusa fiindca in lumea "oamenilor mari" lucrurile se rezolva altfel: negociere, argumentatie, planificare, efort sustinut, sau acceptare, iertare, etc. Am vazut ca acum este o adevarata "cultura a razbunarii" pe internet si fac multe vizualizari acele articole despre "cum s-a razbunat o femeie inselata" unde like-urile sunt direct proportionale cu cat de diabolica a fost razbunarea. Totusi, din punct de vedere al dezvoltarii emotionale, acea razbunare poate fi la nivelul varstei de ... 5 ani.

Incercand sa inteleg particularitatile cognitive ale persoanelor cu tulburare afectiva bipolara am descoperit ca o caracteristica importanta a modului cum functioneaza aceastea din punct de vedere cognitiv este ruminatia. Dar ce este ruminatia? Cred ca in buna parte ruminatia este egala cu "a-ti plange de mila" - o formulare care este mai usor de inteles dar care raneste pe cel care o practica, fiindca scopul "plansului de mila" este obtinerea suportului. Iar cel care iti spune ca iti plangi de mila, evident ca nu este dispus sa ofere acel suport, prin urmare, iata, te simti ranit.

Ruminatia este focalizarea atentiei asupra simptomelor, cauzelor si consecintelor problemelor cu care ne confruntam, ignorand solutiile, potrivit Teoriei Stilurilor de Raspuns propuse de Nolen-Hoeksema (1988)

Potrivit medicului francez Cristophe Andre, lamentatia (ruminatie) este de doua feluri:

• LAMENTATIA ADAPTATA - punctuala (pe o problema), pregateste cautarea unei solutii, apare doar in caz de dificultati, aduce usurare, este limitata la fapte si tine cont de capacitatile de a asculta ale interlocutorului.

• LAMENTATIA TOXICA - este cronica, obisnuita, auto-suficienta, persista multa vreme dupa disparitia dificultatilor, nu aduce usurare ci chiar agraveaza situatia, este generalizata (la destin) si nu tine cont de capacitatea de a asculta a interlocutorului.

In mod interesant, am descoperit faptul ca ruminatia poate fi si pozitiva. Ce ar putea sa fie ruminatia pozitiva? Cred ca ruminatia in sine este o atitudine contemplativ-pasiva cu privire la problemele cu care ne confruntam. Cu alte cuvinte persoana care rumineaza, departe de a incerca sa gaseasca o solutie, pare convinsa ca acea solutie nu exista si deci este inutil sa o cauti. Eventual, o cauta cineva care POATE. Si de aici intelegem ca persoana respectiva nu sta prea bine cu stima de sine, sau daca are asa ceva, stima ei de sine nu se bazeaza pe faptul ca dispune de resurse pentru rezolvarea problemelor prin actiune si implicare proprie.

Ei bine, ruminatia pozitiva, care se observa la cei cu tulburare afectiva bipolara in perioadele maniacale (de plus afectiv) este tot o atitudine de contemplare pasiva, doar ca aici se contempla acele fapte care corespund nivelului de asteptare, fericirea fiind un rezultat direct al perceptiei ca exista o compatibilitate intre realitate si ideal. Ce au in comun ruminatia pozitiva si cea negativa este tocmai pasivitatea. Iar daca in perioadele fericite poti sa te multumesti cu contemplatia (sa te bucuri de implinirile tale), in cele cu probleme, contemplatia pur si simplu nu ne ajuta.

Ipoteza mea este ca astfel de pacienti sufera si de ceea ce se cheama "idealopatie" adica dependenta de un ideal adesea nerealist care, tocmai fiindca este nerealist le si provoaca caderea in depresie. Ele nu sunt pregatite sa dea piept cu problemele iar cand le intalnesc, se blocheaza in contemplarea problemei, adica in ruminatie. Dispozitia afectiva crescuta din perioadele maniacale, poate fi explicata si prin faptul ca dimesiunile grandioase ale idealului perceput ca fiind accesibil, il stimuleaza pe pacient intr-un mod iesit din comun. Ca atunci cand, fiind copil, urmeaza sa vina Mosul si reusesti sa ramai treaz pana la 3 dimineata, fiindca nu vrei sa pierzi momentul.

(1) Imaginea Contemplation, de Geoff Livingston, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

Continue reading

tulburare afectiva bipolara

Profiluri Politice: Stanga & Dreapta

Esti un pensionar comunist si sters, care isi asteapta infrigurat pensia in fiecare luna si voteaza cu cei care ii vand iluzii. Sau poate ca esti un tanar IT-ist si te gandesti sa emigrezi intr-o tara occidentala, unde vei fi recunoscut ca atare.

o o o

Presimt ca acest topic va declansa reactii puternice, dar hei, asa si trebuie. Ei bine, stiti ca oamenii de stiinta nu suporta plictiseala si atunci se gandesc la un studiu controversat, cum ar fi cat de inteligenti sau cat de frumosi sunt oamenii in functie de optiunile lor politice: nu cumva cei de dreapta sunt mai frumosi si mai destepti? Sau sa fie invers?

Inainte de a lua nota de ceea ce s-a descoperit in aceasta arie de preocupari, as spune ca eu personal am fost multa vreme ecologist, pana in momentul in care m-am saturat sa pierd alegerile - caci ecologistii nu castiga niciodata - cel putin, nu in Romania. Apoi l-am descoperit pe austriacul Alfred Adler, care a fost toata viata lui socialist, casatorindu-se chiar cu o rusoaica (Raissa) - asta trebuie sa fie culmea socialismului, nu-i asa?

Am simpatizat ideile socialiste fiindca le gasesc generoase si decente si fiindca inechitatile sociale reprezinta o realitate si asa destul de neplacuta. Daca la asta se adauga si aroganta claselor privilegiate, spectrul social devine destul de greu de suportat, in special pentru clasele sociale dezavantajate.

Chiar si daca as fi dintre cei privilegiati, gasesc ca o persoana este pusa in valoare de grija pe care o manifesta fata de ceilalti, atat in comportament cat si in atitudinile mai profunde: nivelul de salarizare al angajatilor nostri sau masurile de protectie pe care le luam in beneficiul celor care ne ajuta sa devenim mai bogati si puternici, sau in beneficiul celor mai vulnerabili: batrani, femei, copii, etc.

Iata insa ce s-a descoperit pe cale stiintifica in legatura cu relatia intre optiunile noastre politice si diversele aspecte ale personalitatii:

• Barbatii de dreapta sunt mai puternici din punct de vedere fizic. Cred ca studiul are multa logica in spatele sau: daca crezi intr-o lume in care cel mai puternic il "consuma" pe cel mai slab, probabil ca ai o motivatie solida sa devii tu cel puternic. Pentru barbatii de stanga in schimb, care traiesc intr-o lume in care puterea este a comunitatii, forta personala nu reprezinta o prioritate si interesul lor este acela de a coopera, nu de a concura. La femei nu este valabila aceasta corelatie. Poate fiindca femeile sunt puternice in moduri ceva mai subtile. 

• Cei de stanga sunt mai inteligenti decat cei de dreapta. Un studiu extrem de controversat a scos la iveala faptul ca persoanele cu o viziune politica de stanga ar fi mai inteligente decat persoanele cu o viziune de dreapta. Personal imi este greu sa inteleg asta, pentru simplul fapt ca, in mod traditional, muncitorimea "munceste nu gandeste", dar s-ar parea ca a fi de stanga este o chestiune mult mai profunda decat am fost obisnuiti sa credem. Studiul s-a focalizat pe acele atitudini de dreapta precum homofobia sau rasismul.

• Cei cu o viziune de dreapta sunt mai frumosi decat cei de stanga. Un studiu a reusit sa demonstreze ca "tinerii frumosi si liberi" sunt practic mai frumosi decat bunicii lor. Cand esti tanar si frumos, ai impresia ca lumea este suficient de corect alcatuita si te preocupa mai putin echitatea sociala. Deci Iohannis este mai frumos decat Dragnea si Basescu este mai frumos decat Ponta, cel putin teoretic. Cei cu un aspect fizic modest sunt cuceriti de ideile frumoase si idealiste, s-ar parea, dat fiind faptul ca fizicul nu prea ii ajuta sa razbata in viata, sunt nevoiti sa lupte pentru drepturile celor slabi si urati, ca ei.

• Publicul de dreapta se da in vant dupa stiri de senzatie. Un studiu neprietenos cu votantii de dreapta a scos la iveala cat sunt de avizi acestia in ce priveste stirile de senzatie, cunoscute si sub numele de "fake news". Stirile false au un loc special in preocuparile publicului de dreapta, in special pe Facebook, lucru care face posibile multe dintre manifestarile lor disperat-paranoide. Este suficient sa produci niste fake news bine tintite pentru a scoate cateva mii de radicali in strada, convinsi ca ei sunt cei destepti. Extremismul radical este un simptom al ideii ca viata este mai curand o lupta in care castiga cei mai agresivi si in care cooperarea nu isi are rostul. Iar extremistii vor avea intotdeauna nevoie de dusmani diabolici, precum cei care vor sa "desfiinteze justitia", spre exemplu. 

Asadar, in loc de concluzie, votantii de stanga (muncitori si pensionari) sunt mai inteligenti dar mai uratei si nu tocmai semnificativi din punct de vedere fizic, in timp ce votantii de dreapta sunt rupti din soare, dar hiper-reactivi la fake news si usor de manipulat. Sper ca preferintele mele politice nu au interferat prea mult cu obiectivitatea articolului, si chiar va invit sa va documentati mai departe, folosind linkurile din subsol. 

(1) Imaginea All Directions, de Postcards From Inside, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Mail Online, (acc. 01.03.2018), Men who are physically strong are more likely to have right wing political views, website: Mail Online

(3) Mail Online, (acc. 01.03.2018), Right wingers are less inteligent than left wingers, study says, website: Mail Online

(4) The Guardian, (acc. 01.03.2018), Attractive people more likely to be rightwings, study finds, website: The Guardian

(5) The Guardian, (acc. 01.03.2018), Fake news sharing in the US is a right wing thing, says study, website: The Guardian

Continue reading

psihoza

Ciuma Emotionala

Adevarul? Se afla in gura celui care striga mai tare. Dar adevarul este ultima lui preocupare. Iar dincolo de "batalia pentru justitie", adevarata pierdere a societatii romanesti este cu totul alta. 

o o o

Pacea este plictisitoare. Altfel nu-mi explic de ce nu pierdem nicio ocazie de a ne trage de par unii pe altii. O sa-mi spuneti ca stiti voi motive foarte clare si bune de a-i uri pe cei din tabara cealalta. Spre exemplu, ii urati pentru ca isi doresc puterea si resursele tarii desi sunt incapabili sa le obtina prin intermediul votului, facand orice pentru a pune mana pe acestea. 

De exemplu, s-ar organiza intr-un "Stat Paralel", un fel de Familie care dicteaza, trage de sfori si elimina din viata publica orice personalitate care deranjeaza. Sau poate ca ii urati pe ceilalti fiindca au fost tot timpul la putere si au gestionat resursele tarii intr-un mod dezastruos, profitand de orice ocazie pentru a le folosi in scop personal, facand abstractie de nevoile comunitatii, dar si de lege. 

Se spune ca ... politica este o tarfa. Cred ca abia in zilele astea incep sa inteleg de ce. Politica pare sa existe pentru slujirea intereselor personale sau de grup, in ciuda faptului ca politicienii se ascund in spatele unor fraze pompoase prin intermediul carora incearca sa farmece si sa castige increderea comunitatii. Increderea dar mai ales voturile. 

Ma fascineaza cat de surzi / orbi / lipsiti de orice capacitate de a-l percepe pe celalalt, sunt cei care "fac politica", precum si cei care "fac jurnalism politic". S-a ajuns in punctul in care nu mai exista absolut niciun fel de legatura intre felul cum ne sunt prezentate "datele realitatii" atunci cand avem doua surse diferite. Aici se spune ca "suntem in fata unui mare act de curaj patriotic" iar dincolo "ne aflam in fata unui urias abuz".

Dar care este adevarul? Ei bine, adevarul pare ca ne intereseaza mai putin. Ne intereseaza lupta in schimb, iar pe cei care ne manipuleaza ii intereseaza puterea. Suntem atat de radicalizati in opiniile si comportamentele noastre incat putem sa transformam orice gest inocent al celuilalt intr-o crima odioasa, dar si viceversa. Parerile sunt de mult timp formate, cu ajutorul "formatorilor de opinie", prin urmare ceea ce fac ceilalti este inteles inainte de a fi facut macar.

In psihologia adleriana, personalitatea si Eul sunt cuprinse in termenul "stil de viata". Cand ne referim la stilul de viata al unei persoane intelegem ceva legat de felul in care acea persoana se vede pe sine, pe ceilalti, reprezentarea lumii si ceea ce poate sa faca o persoana ca dansa intr-o lume ca aceasta. Daca ma intrebati pe mine, stilul de viata al celor care se ocupa cu politica in Romania, indiferent de tabara in care se afla, este... identic, si, mai ales, este... paranoid.

Noi suntem cei buni. Ceilalti sunt cei rai. Lumea este un loc trist din cauza celorlalti. Si am ales sa luptam impotriva celorlalti.

Dupa cum observati, intr-o astfel de schema de referinta, nu este loc pentru cooperare si compromis. Si ar trebui sa ne intrebam la modul cel mai serios, in ce fel ne influenteaza politica modul de a solutiona conflicte si de a lua decizii in familii sau la locul de munca, mai ales ca politica pare sa ocupe un loc din ce in ce mai important in vietile noastre. 

Caci daca modelul interactiunilor politice s-ar copia si implementa in familii, atunci oricine nu este de acord cu noi, va deveni dusmanul nostru de moarte si ne vom dori sa il eliminam. Asta este ceea ce ne invata formatorii de opinie, in oricare dintre tabere s-ar afla, si asa se explica faptul ca ne radicalizam, lasandu-ne prada instinctelor si pornirilor primitive, renuntand la orice forma de activitate nervoasa superioara.

Cand refuzam sa privim lucrurile din perspectiva celuilalt, apeland la empatie si cooperare, campul constiintei noastre se ingusteaza si retrogradam, din punctul de vedere al activitatii nervoase, la stadiul de primate, pentru care circumvolutiunile sau cortexul nu pot face absolut nimic - conotatia situatiei, asa cum ne este prezentata,  nu cere cooperare, aparent, ci mai curand ne cere sa ne batem ca chiorii.

Acesta este rezultatul zecilor de ani in care orice situatie a fost interpretata la modul despre care va vorbeam mai sus: "Noi suntem cei buni. / Ceilalti sunt cei rai." Un mod de interpretare ce este programat sa desfiinteze orice atitudine pozitiva a celorlalti (de exemplu maririle de salariu sunt de fapt "pomeni electorale" iar lupta pentru justitie corecta este de fapt "pentru capital electoral" sau chiar "politie politica"). 

Am o ipoteza pentru acest articol. Ea suna in felul urmator: probabil ca daca vom continua sa ne lasam influentati de "formatorii de opinie" rezultatul va fi o radicalizare din ce in ce mai accentuata si o privare generalizata de orice deprindere necesara traiului in comunitate cum ar fi rezolvarea de conflicte prin diplomatie, cooperarea si negocierea. 

Daca vom continua sa ne lasam inspirati de interactiunile specifice mediului politic, vom retrograda pe scara evolutiei transformandu-ne in niste fiare salbatice, gata sa isi arate coltii si sa isi scoata ghearele oricand cineva va manifesta opinii diferite. Afectivitatea umana isi va manifesta latura cea mai periculoasa, determinand aparitia de comportamente extreme - agresivitatea verbala si violenta fizica.

O sa-mi spuneti ca preocuparile politice reprezinta o dovada a constiintei civice. Poate, dar nu la modul acesta. Am ajuns sa "citim gandurile" celorlalti si sa ignoram ceea ce ei spun sau fac cu adevarat. Probabil ca v-as surprinde daca v-as spune ca majoritatea comportamentelor si atitudinilor promovate azi in societate si mass media tin mai curand de patologia psihica decat de normalitate.

Suntem paranoizi daca orice fac ceilalti este privit cu incrancenare si suspiciune si suntem de-a dreptul psihotici daca vedem lucruri care nu sunt acolo - cum ar fi "statul paralel" sau "festivalul inculpatilor". Avem probleme de control al furiei oricand suntem convinsi ca ceilalti ne iau lucruri care ni se cuvin - adica foarte des. Adevarul este un lux in ziua de azi. S-ar putea sa credeti ca adevarul este in gura celui care striga mai tare sau care vorbeste mai repede.

Dar acesti oameni nu isi doresc sa va spuna adevarul. Ei selecteaza fragmente de adevar pe care vi le aduc in atentie sau vi le amintesc in mod obsedant, ignorand orice v-ar putea ajuta sa construiti imagini mai complexe si obiective ale lumii. Uitam ca oamenii au atat calitati cat si defecte. Cooperarea intre parti nu este posibila in politica si, in curand, cooperarea va fi o ciudatenie care mai exista doar in DEX. 

Eu personal ma astept ca paranoia sau tulburarea de tip borderline sa se faca din ce in ce mai simtite in societate iar analfabetismul emotional sa devina tot mai raspandit. Cu alte cuvinte, vom deveni din ce in ce mai dezechilibrati din punct de vedere emotional, si tot mai putin capabili sa rezolvam conflicte sau sa cooperam cu cei apropiati. Dincolo de "batalia pentru justitie" cred ca aceasta este marea pierdere a societatii. 

(1) Imaginea #Rezist, de Albert Dobrin, via Flikr, sub licenta CC BY-ND 2.0

Continue reading

victime

Povestiri Psihotice

Panica: Spre Pamant se indreapta un asteroid de dimensiuni uriase. Nu este delir daca informatia este corecta. Care iti sunt sursele de informare si cum probezi veridicitatea datelor?

Pe cand eram mic, circula o poveste stranie care sustinea, in esenta, ca umbla niste oameni in cautare de copii, pentru a-i rapi si a le colecta tot sangele in scopuri numai de ei stiute. Persoanele respective ar fi circulat cu doua masini Dacia (una alba si una neagra) si venisera din Franta. O poveste de toata frumusetea pe care mai ca o credeam pe cand aveam 6 sau 7 ani.

Psihoza este caracterizata printr-o relatie deficitara cu realitatea, reprezentand un simptom al bolii psihice. Persoanele care experimenteaza psihoza pot avea halucinatii si / sau convingeri delirante. Halucinatiile sunt experiente senzoriale care apar in absenta unui stimul real. De exemplu, o persoana poate sa aiba o halucinatie auditiva auzindu-se strigata de mama sa cand aceasta nu este prezenta. Sau altcineva poate sa aiba o halucinatie vizuala in care vede o persoana care nu este prezenta cu adevarat. Persoana care experimenteaza psihoza poate de asemenea sa gandeasca lucruri lipsite de orice fundament real. Acestea sunt cunoscute sub numele de delir. Unele persoane cu psihoza pot sa experimenteze pierderea motivatiei sau retragerea sociala. (Healthline)

Tot la fel, se povestea despre venirea anului 2000, cand, aproape sigur, va cadea soarele pe Pamant si / sau ne vor invada extraterestrii. O splendoare! Se pare ca este destul de usor sa raspandesti cateva credinte false, in special atunci cand ai in vedere vulnerabilitati personale ale oamenilor. Credintele paranoide si anxiogene sunt cel mai usor de raspandit si de altfel au existat numeroase cazuri in istorie.

• Malaezia si Indonezia, 1937 - o psihoza in masa de toata frumusetea s-a raspandit odata cu teama localnicilor cu privire la faptul ca in constructii se folosesc fragmente din corpul uman (capete) sau intreg corpul, drept "sacrificii" facute in scopul trainiciei respectivelor cladiri. Va imaginati ce traiau acei oameni de fiecare data cand se deschidea un santier!

• Belgia, 1999 - se apreciaza ca in jur de 100 de studenti belgieni s-au simtit rau ca urmare a consumului unor doze de Coca Cola. Pierderile companiei au fost undeva la $200 milioane fiindca se raspandise credinta ca dozele de Coca Cola sunt contaminate cu un virus periculos. Mai mult, prestigioasa bautura a fost interzisa in cateva tari, pentru cateva zile. Fireste, continutul a fost minutios cercetat si s-a ajuns la concluzia ca este "contaminat" cu tot ce contine in mod normal Coca Cola.

• Statele Unite, anii 80' si 90' - pe cand familiile se emancipasera iar femeile incepusera sa castige muncind cot la cot cu barbatii, aparusera tot mai multe gradinite in grija carora erau incredintati copiii. Si pentru ca sentimentele de vinovatie si ingrijorarile erau numeroase, a fost usor sa se raspandeasca zvonul potrivit caruia copiii din gradinite sunt obligati sa participe la ritualuri satanice, sa vizioneze sacrificii umane live, tortura si violuri, etc. Ba chiar au fost dati in judecata anumiti educatori si tinuti cateva zile in arest fara absolut niciun motiv.

Asadar, credintele absurde cel mai usor de crezut si raspandit sunt cele care se adreseaza temerilor si ingrijorarilor noastre dominante - acolo unde te simti vulnerabil, vine un zvonac sa iti serveasca o poveste suculenta si spumoasa. Iar tu o vei crede fiindca e mai bine sa te pregatesti decat sa fii luat prin surprindere! Ei bine, da, psihoza (in masa) este mai frecventa decat ne imaginam. 

Vorbeam intr-un articol anterior despre faptul ca povestile contribuie la structurarea personalitatii in moduri nebanuite. E vorba chiar despre acele povesti pe care le citim copiilor inainte de culcare si care sunt stilizate in asa fel incat sa produca interes, atentie si sa aprinda imaginatia. Dar aceleasi povesti sunt pline de sugestii negative la care poate ca nici macar nu ne-am fi gandit. 

Care este efectul unor astfel de credinte? Ar putea fi chiar si psihoza, de ce nu? Cand cineva este stapanit de credinte de acest fel si acestea ii influenteaza existenta, comportamentul acelei persoane devine, hai sa spunem "dificil", in sensul ca relatiile si stilul de viata devin atat de marcate de credintele sale iluzorii incat se produce o vizibila inadaptare la viata sociala, de cuplu, sau profesionala. 

Daca povestile pentru copii, care par atat de inocente si educative pot sa produca efecte nedorite asupra felului cum simtim si ne comportam, imaginati-va care ar putea fi influenta romanelor si a telenovelelor, in special atunci cand ele sunt luate ca atare - o descriere fidela a vietii, care creaza standarde, moduri de a interpreta realitatea si ofera termeni de comparatie propriilor relatii si realitati.

Nu este foarte greu sa fii psihotic in aceste conditii si sursele acestei probleme se afla acolo unde te astepti mai putin: in povestile pe care le citesti sau le vizionezi, la care suntem receptivi pentru un motiv poate mai putin evident - ca urmare a influentei pe care ne-a oferit-o familia de origine si ca urmare a "povestii" pe care aceasta ne-a impartasit-o.

Poate ca ati observat ca unele povesti, carti si telenovele exercita o atractie hipnotica asupra noastra, in timp ce altele ne lasa reci, trec pe langa noi fara sa produca vreun impact asupra trairilor noastre. Motivul este simplu, desi putin inteles sau constientizat: felul cum am copilarit ne face vulnerabili la a crede lucruri ce se potrivesc cu lectiile copilariei noastre.

Aplicatie: Care este filmul / romanul tau preferat si care este relatia intre acestea si felul cum ai copilarit?

Din pacate, convingerile irationale sunt totusi confirmate de experienta copilariei lucru care blocheaza evolutia noastra. Mai mult decat atat, ori de cate ori intalnim arta ce confirma aceste convingeri, trairile noastre devin intense si coplesitoare si avem un soi de "revelatie nepretuita" - A-HA!

• Delir de grandoare - a considera ca te afli in posesia unor insusiri sau trasaturi iesite din comun, care te fac o persoana exceptionala

• Delir de persecutie - a te considera urmarit si persecutat, a-i suspecta pe cei din jur de intentii criminale / malefice in ceea ce te priveste

• Delir erotic - a considera ca anumite persoane sunt indragostite de tine si iti trimit tot felul de mesaje de iubire, codificate

• Delir somatic - a crede ca suferi de o boala incurabila 

O persoana care a experimentat traume in copilarie, probabil ca va fi urmarita de temeri cu pronuntat caracter paranoid, rezonand cu povestile despre zmei care sunt pusi la punct de oamenii legii. O persoana care a asistat la o viata de familie plina de confruntari abuzive intre parinti, probabil ca se va bucura de povestile romantice idealizate, in care Richard Gere urca pe scara de incendiu pentru a-i oferi un buchet de flori si un inel elegant Juliei Roberts - un mod de a evita orice realitate incomoda a cuplului.

(1) Imaginea NASA Hubble Telescope, de NASA Goddard, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0

(2) Healthline, (acc. 20.12.2017), Psychosis, website: Healthline

(3) Listverse, (acc. 20.12.2017), 10 Incredibly insane cases of mass hysteria, website: Listverse

Continue reading

psihoza

Geniu si Nebunie

Despre asocierea intre geniu si nebunie vorbeau filosofii greci, iar numeroase personalitati din viata artistica au confirmat-o prin pilda proprie. Kate si Drew, sunt doi tineri urmariti de psihopatologie, dar si de talent. Sa le apreciem lucrarile!

Se crede ca persoanele cu probleme de sanataate psihica sunt mai creative. Mai mult decat atat, anumite studii stiintifice par sa dovedeasca acest lucru. Cu alte cuvinte, nu este doar mitul unei asocieri intre "geniu" si "nebunie", mai exista si confirmari ale acestei asocieri, lucru care, fireste, ne determina sa fim atenti la produsele activitatii artistice venite din partea persoanelor cu acest profil.

Ceva ma determina sa cred ca,  in lipsa unei activitati sociale normale, si in lipsa unor relatii sociale adecvate, ne raman mai putine oportunitati de a ne exprima creativitatea, iar creativitatea artistica devine o optiune cu adevarat tentanta. Exista o opinie potrivit careia creativitatea artistica este doar una dintre formele pe care le imbraca creativitatea si poate ca o persoana "normala" isi manifesta aceasta creativitatea in numeroase alte chipuri: la locul de munca, in relatia cu odraslele, in relatia romantica si asa mai departe.

Nu vreau sa minimalizez talentul de care dau dovada persoanele afectate de probleme psihice si nici sa denigrez persoanele talentale, in general. Carl Jung spunea ca "libidoul" nu este un termen care trebuie restrans la interesul sexual, pentru ca se manifesta in multe alte forme. Libidoul trebuie inteles ca "interes canalizat catre ceva". Cu alte cuvinte, libidoul, este o forta vitala, purtand cu sine sugestia creativitatii umane si poate fi intalnit in tot ceea ce investim resursele noastre.

In cele ce urmeaza, as dori sa va prezint cateva lucrari publicate pe situl Bored Panda de catre persoane cu  probleme psihice. Lucrarile lor sunt cel putin de nivel mediu daca vorbim din punctul de vedere al expresivitatii sau al realizarii efective. O sa incerc sa fac observatii pe marginea fiecareia dintre lucrari si va incurajez sa le faceti si voi, daca simtiti nevoia.

Drew - tulburari de anxietate.

Observati cat de artistica este aceasta lucrare si cat de surprinzatoare sunt elementele pe care autorul le strecoara in lucrarea sa. Membrele intrerupte pot sa sugereze o lipsa a increderii in capacitatea de a evolua, iar ochiul care apare in coapsa elefantului poate sugera visceralitatea trairilor sale. Dezordinea este parca definitiva si "bine organizata", sistematizata, iar aparitia elementelor surpriza poate sugera stupefactia si intensitatea cu care autorul intampina evenimentele existentei.

Acelasi stil plin de "Rasturnari de situatie" spectaculoase se regaseste si in aceasta imagine terifianta, in care elementele senzualitatii feminine se imbina intr-un mod surprinzator cu sugestia pericolului (bratele caracatitei, sarpele) si cu pestii, care sunt o prezenta discreta si delicata, precum ochii pe care ii poarta. Cineva ar spune ca Drew si-a desenat nevroza - o structura abracadabranta, a carei cheie pare sa existe intamplator in decor, insa existenta ei pare "neglijabila" si intamplatoare.

Kate, 18 ani, schizofrenie

Creativitatea lui Kate este izvorata, spune ea, din procesele halucinatorii de care are parte si par a sugera mai multa emotie si mai putina structura in comparatie cu cele ale lui Drew. Pare ca in arta lui Kate, totul este o aparitie de Helloween, in care teama este promovata din fiecare miscare a creionului. Insecta este o "cunostinta" nepopulara a femeii si faptul ca este dotata cu atatia ochi nu face decat sa creasca senzatia de stranietate si incontrolabil, violand parca nevoia noastra de predictibilitate.

Aceasta figura de clown cu ochii insangerati este desprinsa parca dintr-un film de groaza iar zambetul este nefiresc, sugerand o rautate incipienta ce abia asteapta sa se manifeste. Trebuie sa fie neconfortabila o astfel de prezenta care apare inopinat si iti da fiori reci. Si trebuie sa fie trista si disperata viziunea de viata care da nastere unor prezente atat de dubioase, situate in afara oricarui control.

(1) Imaginea Madness, de Square(Tea), via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Bored Panda, (acc. Apr 21, 2017), I Was Diagnosed with Schizophrenia..., website: Bored Panda

(3) Bored Panda, (acc. Apr 21, 2017), I Draw Surrealistic Art to Cope with my Anxiety, website: Bored Panda

(4) Wikipedia, (acc. Apr 21, 2017), Creativity and Mental Illness, website: Wikipedia

---

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com

---

Continue reading

virtute