Cultura Corectilor

Poate pentru noi romanii este greu de inteles de ce unii simt nevoia sa ii accepte pe homosexuali ori trans-sexuali sau pe rromi ca fiind membri cu drepturi depline ai societatii si de ce in filme femeile joaca rol de serif iar homosexualii sunt prietenii tai cei mai buni.

☆ ☆ ☆

Imi amintesc ca pe vremea cand descopeream internetul, undeva pe la inceputul anilor 2000, aveam si acest interes de a comunica cu persoane aflate in strainatate. Lumea nu devenise inca acest sat mare, asa cum e acum, deci imi doream sa descopar cine sunt si care sunt preocuparile celorlalti. Pana atunci singura modalitate a individului de a comunica intamplator cu ceilalti erau radiocomunicatiile si alfabetul Morse, la care nici macar nu am avut acces vreodata. Dar acum, ca prin minune, eram ca un copil intr-un magazin de dulciuri si aveam un contact cu lumea. Am stat bine cu limba engleza intotdeauna fiindca ascultasem multa muzica si vazusem multe filme iar acum ceilalti erau accesibili la o singura apasare de buton distanta.

Dar in contact cu acesti ceilalti, m-a frapat faptul ca nu aveau absolut niciun respect fata de tine, tu fiind obisnuit sa ai contacte respectuoase in lumea reala. Iar chestia asta era perfect normala pe atunci. De ex. ma insultau afirmand ca Romania este o tara din lumea a 3-a iar daca intentionez sa ma mut la ei imi vor oferi un loc in constructii (ce altceva?). Era un fel de asimilare prin ridiculizare. Nu ma respingeau rece dar ma acceptau facand haz de mine (in termenii de psihologie sociala se numeste naturalizare: e roman, nu trebuie sa ai asteptari prea mari). Lipsa de empatie si bullyingul erau pe atunci o institutie in sine. Daca erai negru, homosexual, femeie sau, asa cum am descoperit eu, daca erai roman, horoscopul nu te prea avantaja.

Pare ca, incetul cu incetul, pe masura trecerii timpului, ceva s-a schimbat. Poate ca noile generatii au fost crescute diferit. Imi imaginez ca aceasta cultura a respingerii celor diferiti de noi nu a dat rezultatele cele mai favorabile din punct de vedere social, in sensul ca cei respinsi, in mod logic, au devenit o problema sociala avand pretext sa imbratiseze o cariera de criminalitate sau poate au avut un pretext foarte bun sa se auto-mutileze facand din sine un repros si un deget indreptat impotriva societatii - nu mi-ati dat absolut nicio sansa, prin urmare acum trebuie sa traiti cu vinovatia de a ma fi marginalizat si a ma fi impins in bratele criminalitatii, bolii psihice si a sinuciderii.

Cu alte cuvinte, the struggle is real. Iar aceasta lupta a marginalizatilor cu societatea pare sa fi condus la incercarea societatii si a generatiilor noi de a-i accepta pe marginalizati si a cultiva acceptarea. Poate pentru noi romanii este greu de inteles de ce unii simt nevoia sa ii accepte pe homosexuali ori trans-sexuali sau pe rromi ca fiind membri cu drepturi depline ai societatii si de ce in filme femeile joaca rol de serif iar homosexualii sunt prietenii tai cei mai buni in timp ce negrii au mai curand un rol pozitiv ori poate ca interpreteaza rolul unui avocat, manager de companie sau sef din cadrul CIA / FBI la care mergi atunci cand ai ramas in criza de solutii. Sau chiar mai ridicol mai mult de atat, poate ca ati vazut un Hamlet negru sau o Mica Sirena de origine japoneza? Ori poate ati citit despre Cenusareasa care merge ea sa caute printul potrivit cu pantoful pierdut?

Da, sunt sigur ca ati observat toate astea in artele contemporane. Nu in ultimul rand, poate ca ati auzit ca in anumite universitati de peste hotare corpul cadrelor didactice trebuie sa cuprinda cel putin o persoana de culoare si o persoana de origine asiatica (total independent de CV-ul lor), doar fiindca dau bine la poza de grup. Aceste tendinte artistice si sociale par a fi ridicole fiindca noi romanii nu avem o experienta similara cu cei marginalizati - avem cu totul alte probleme - si ne este greu sa intelegem ca o persoana marginalizata vede lucruri care noua poate ca ne scapa: cum ar fi faptul ca nu exista niciun negru in conducerea companiilor sau faptul ca femeilor le sunt date joburi slab remunerate ori faptul ca homosexualii trebuie sa-si ascunda orientarea sexuala pentru a nu fi mancati de vii. Diavolul sta in detalii...

Si poate ca este greu sa acceptam ca lumea chiar trebuie sa se schimbe. Fiindca noua ne era bine asa cum era inainte. De ce avem nevoie sa ne trezim cand visul era asa frumos: fara negri, homosexuali si alte persoane care nu au nimic in comun cu noi? Dar cultura woke tine sa ne trezeaca totusi si sa ne atraga atentia asupra faptului ca gresim. Nu e placut sa ti se spuna ca gresesti dar cei care se simt nedreptatiti vor aprecia asta. Si poate ca se vor gandi inca o data daca singura lor sansa in viata este sa se alature unei bande de cartier care se ocupa cu traficul de persoane si droguri. Ori poate ca se vor mai gandi inca o data atunci cand simt nevoia sa se auto-flageleze si sa-si ia ramas bun de la o lume care respinge homosexualitatea si pe trans-sexuali.

Singurele forme de wokeism pe care le-am observat la noi sunt cele privind corectitudinea fata de femei (feminism) si lupta impotriva bullyingului. (Habar n-am de ce, foarte putini dintre noi au ridicat problema corectitudinii fata de rromi.) Fata de acestea, avem tendinta sa consideram ca este inutil sa incerci sa schimbi lumea fiindca, oricate discursuri motivationale am asculta, la care te cam fura somnul, pana la urma nu are sens sa iti faci nevoile impotriva vantului si este extrem de obositor sa inotam impotriva curentului. Asa am ajuns sa le recomandam celor care se confrunta cu bullyingul sa gaseasca in sine resurse de a gestiona stresul fiindca, in fond, aceasta este o lume incorecta iar asteptarile nerealiste nu fac decat sa sporeasca stresul.

Dar corectii nu pot sa traiasca cu aceasta solutie. Ei considera ca lumea poate fi schimbata, acum, cu conditia sa faci suficienta galagie, conform Legii Schimbarii Wokiste ca rapiditatea schimbarii este direct proportionala cu deranjul pe care il cauzezi (zgomot, strazi blocate, conturi de Facebook sub asediu, s.a.m.d.). Cu siguranta ca aceasta corectitudine agresiva este posibila numai intr-un sistem democratic. Democratiile nu sunt la fel de disciplinate si igienizate precum dictaturile, unde ai voie sa faci o demonstratie de protest doar daca este in interesul direct al guvernului. In democratie vocea celor multi trebuie auzita (chiar si daca nu e ascultata propriu-zis).

Asa au aparut institutiile wokiste, cum e primaria Brasovului care se lupta pentru statutul de cel mai verde oras sau companiile wokiste care se intrec in masuri prin care sa castige simpatia celor multi. Adica cei care pot intra pe pagina ta de Facebook si iti pot strica ziua daca comportamentul tau organizational lasa de dorit. Poate v-ati mirat cand toate acele companii multinationale din vest au vandut totul pe o rubla si au parasit Rusia val-vartej cand a inceput razboiul cu Ucraina. Dar daca intelegeti cultura corectilor care stapaneste occidentul, veti sti de ce au facut-o: fiindca, in final, este vorba despre bani, asa cum credeau rusii - multinationalele nu vor risca sa piarda toti acesti bani zicea Putin in sinea lui - dar cultura corectilor e mai complexa decat anticipau acestia.

Altfel spus, companiile care traiesc in aceasta dictatura a corectilor inteleg faptul ca uneori trebuie sa pierzi putin pentru a castiga mai tarziu - vazute astfel lucrurile, retragerea din Rusia este o adevarata investitie in reputatia, continuitatea si viitorul companiei pe care o conduci. Si da, moda este o dictatura si, probabil, este singura forma de dictatura posibila in lumea democratica. Cate sacrificii nu se fac pentru a fi... in pas cu moda! Dar pentru ca vorbim despre o moda si un curent social, cel mai probabil acesta va trece sau va da nastere unei alte mode care va incerca probabil sa depaseasca limitele wokismului.

In 2019, intr-un interviu pentru Fundatia Obama legat de activismul tinerilor, presedintele Obama a exprimat o preocupare puternica cu privire la wokism si cultura anularii aflata in expansiune - cancel culture - Aceasta idee a puritatii in care nu esti niciodata compromis si esti mereu corect din punct de vedere politic, cred ca trebuie sa scapam de asta rapid. El a continuat explicand - lumea este murdara, exista ambiguitati. Oamenii care fac lucruri bune au defecte. Oamenii care participa in razboie isi iubesc copiii si au anumite lucruri in comun cu tine. Sursa: Psychology Today.

Ei bine da, limitele wokismului sunt reale si acestea si nu cred ca exista un mod mai bun de a le constientiza decat citandu-l pe Barak Obama. Cum vad eu viitorul wokismului? Poate ca intr-o faza superioara a wokismului oamenii vor gasi calea de mijloc si vor fi ceva mai toleranti. In fond wokismul a fost o reactie de protest impotriva intolerantei si a discriminarii. Este trist ca din dorinta de a indeparta discriminarea din societate am sfarsit prin a practica intoleranta si radicalismul. Ca si cand cineva ar fi dorit sa compromita intentiile pozitive initiale si sa duca in derizoriu o atitudine sociala care promitea atat de mult.