Manosfera și Masculinitatea Toxică

Ce este manosfera? Ar putea fi genul de soluție extremă prin care scăpăm de paianjeni cu ajutorul ciocanului. Așa cum este ineficient și contra-productiv să elimini paianjenii cu ciocanul, tot la fel este să combați cultura woke cu ajutorul manosferei. 

☆ ☆ ☆

Unii consideră că manosfera reprezintă o speranță pentru salvarea masculinității. Alții văd manosfera ca pe o schimonosire a masculinității prin întoarcerea la modelele sociale ale trecutului și îmbrațișarea formelor tribal-abuzive pe care bărbăția le lua pe atunci ca și când ar fi de dorit. Am și eu o opinie în legătură cu asta pe care o voi împărtăși spre finalul articolului. Până atunci, niște detalii tehnice și câteva impresii pe care mi le-a lăsat documentarul despre manosferă de pe Netflix. 

Manosfera reprezintă o reunire a curentelor de gândire și trăire emoțională venite din zona bărbaților tineri, care, firește, au probleme de adaptare socială, deoarece tinerețea vine cu provocări multiple. Nu spun că sunt provocări doar pentru bărbați. Dar așteptările din partea lor sunt mari, poate puțin mai mari deoarece, spre comparație, o femeie își poate dori sau nu să intre în câmpul muncii — este o problemă de alegere personală care le îmbunătățește perspectivele și statutul. Ea poate să fie casnică și mamă cu normă întreagă și probabil că nimeni nu o va judeca. 

Pentru bărbați în schimb, există doar așteptarea ca ei să performeze în câmpul muncii, și, pentru că sunt bărbați, să performeze mai bine decât partenerele lor. Acest context face viața bărbaților tineri, lipsiți de experiență pe piața muncii destul de dificilă. La asta se adaugă și dificultățile întîmpinate în relațiile intime, de asemenea normale.

De aici și aceste orientări oarecum disperate ale bărbaților către stiluri de gândire care, poate, le oferă o supapă, fără însă a le rezolva problemele. 

• INCELII — reprezintă o categorie distinctă de bărbați tineri care se simt respinși, au probleme emoționale mari și se descurcă greu în relațiile intime. Ei par să fi ajuns (prematur) la concluzia că nu sunt suficient de atrăgători și sunt plini de amărăciune din această cauză. Mai mult, ei le disprețuiesc pe femei și consideră că ele sunt sursa problemei, fiind emancipate și pretențioase. 

Lecturați și articolul Ce Este un Incel unde am descris în detaliu acest fenomen social. 

• MGTOW — reprezintă abrevierea de la men going their own way, și se referă la acea categorie de bărbați tineri și singuri care își văd de treaba lor. Ceea ce înseamnă că, având valori tradiționale, au ales să se descurce fără ajutorul femeilor și, în special, fără a se afla într-o relație intimă cu vreuna, acuzându-le de intenții manipulatoare și egoiste. Aceștia au un soi de aroganță superioară în relație cu femeile, evitându-le și folosindu-le atunci când au ocazia. 

• ACTIVIȘTII PENTRU DREPTURILE BĂRBAȚILOR — probabil le sună amuzant fetelor și femeilor deoarece ele nu percep vreo violare a drepturilor bărbaților, în comparație cu drepturile femeilor care încă sunt nesocotite, în ciuda progreselor înregistrate. Totuși acești activiști consideră că tații sunt nedreptățiți, în special în justiție, din cauza biasului existent la acest nivel. 

• ARTIȘTII AGĂȚATULUI — (sau pick-up artists) ca furnizori de servicii, fac și ei parte din măruntaiele manosferei având rolul de a da încredere tinerilor bărbați prin intermediul unor rețete de agățat sau învățăndu-i cum să se comporte pentru a avea succes pe toate planurile, desigur și în plan romantic. 

• ANTI-FEMINIȘTII — fac și ei pare din acest ecosistem al manosferei și îi recunoaștem după dorința de a combate mișcările feministe, pe care le consideră nu doar abuzive ci și motivate de ură. 

• TINERII RELIGIOȘI — care probabil fac parte din manosferă fără să-și fi dat seama. Numeroși tineri debusolați de viața complicată a tânărului adult occidental, este atras de ortodoxie sau de islam, în special de biserica ortodoxă rusă care are filiale în multe locuri din lume. Băieții care s-au îndreptat în această direcție își doresc și ei să fie masculini, adică dominatori, în special cu femeile. 

Există un documentar pe Netflix numit Luis Theroux — În Interiorul Manosferei, unde puteți cunoaște câteva detalii esențiale despre ce este manosfera și cum se manifestă. Iată câțiva termeni cheie care definesc manosfera. 

• CULTURA APARENȚELOR — se manifestă în preocuparea pentru întărirea musculaturii, proiectarea forței și a succesului. 

• MASCULINITATEA TOXICĂ — comportamental, masculinitatea toxică se vede în agresivitate și comportament dominant, dictatorial, în special în relație cu femeile. La nivel mental masculinitatea toxică vine cu acest set de convingeri: bărbatul este superior, are drepturi pe care femeile nu le au și prin agresivitate și comportament dominant își poate impune punctul de vedere.

• GUSTUL PENTRU CONSPIRAȚII — manosfera este un teren fertil pentru așa ceva iar conspirația-mamă, dacă putem spune așa, este cea referitoare la Matrix, care in România cred ca a devenit SISTEMUL. Ei bine, Matrix nu dorește ca tu, ca bărbat tânăr, să ai succes. Asta sună și ca o scuză bună pe care o poți lătra atunci când te întreabă lumea de ce există atâtea anchete și procese împotriva ta.

• MISOGINISMUL DEGHIZAT — în ciuda faptului că influencerii afirmă mereu că iubesc femeile, ei își arată lipsa de respect față de acestea în diverse moduri: lipsirea de drepturi, relații extra-conjugale, comportamentul dictatorial.

• CONTRADICȚIILE — din perspectivă axiologică, manosfera este o îmbinare stranie între valorile tradiționale și cele consumeriste: bărbații pot avea o familie cu roluri tradiționale dar pot duce și un stil de viața libertin, ei pot să creadă în Dumnezeu și auto-îmbunătățire și stil de viață sănătos dar pot să aibă și o companie care se ocupă cu video-chatul sau eventual să facă trafic de persoane. 

• HOMOFOBIA — este o trăsătură destul de pregnantă a manosferei care pare să vină din direcția laturii religios-tradiționale a curentului. 

• FASCINAȚIA PENTRU DICTATORI — manosfera îi vede pe dictatori drept bărbați adevărați deoarece aceștia proiectează forță și energie masculină, așa cum o înțeleg influencerii respectivi. De asemenea, idealul acestora este  acela de a deveni un mic dictator. 

Chiar dacă manosfera nu are o ideologie conturată crystal-clear pare că aceasta nu percepe vreo diferență între masculinitatea toxică și energia masculină. Și chiar dacă manosfera are și părți bune, despre care documentarul de pe Netflix nu vorbește suficient (cum ar fi stoicismul emoțional inspirat de filosofia stoică și faptul că oferă încredere tinerilor debusolați, poate și un stil de viața fără vicii), această promovare a imaginii bărbatului adevărat cu trăsături dictatoriale, găsesc că este periculoasă. Iar efectele se văd. Spre exemplu, dvs nu aveți impresia că de când cu această manosferă, trăim într-o lume a rachetelor, a exploziilor și a distrugerii?

Deloc întâmplător, idolii influencerilor manosferei, Vladimir Putin și Donald Trump, pe care aceștia nu se sfiesc să-i susțină cu fiecare ocazie, se află la originea acestor confruntări armate care nu se mai sfârșesc. Manosfera a transformat lumea într-un loc în care cooperarea nu mai primește nicio șansă. Cooperarea nu atrage atenția iar fără atenție, faliment scrie pe noi. 

În schimb conflictul și bravada, circoteca de dragul spectacolului, au devenit politică de stat. Manosfera a susținut liderii fasciști și încă o mai face, iar manosfera în sine ar putea fi doar o altă haină pe care a îmbrăcat-o fascismul. De altfel, există similitudini importante între ideologia manosferei și fascism: cultul bărbăției agresive, al inegalității naturale, gustul pentru conspirații și auto-victimizarea (femeile ne asupresc). Cu alte cuvinte, dacă manosfera și-ar constitui un partid politic, probabil acesta ar fi profund fascist. 

Lecturați și articolul Fascismul și Măștile Sale, unde am descris această ideologie toxică. 

O altă fațetă periculoasă a manosferei a fost sesizată de femei: influencerii manosferei nu au nicun respect pentru femei, așa cum, în general, respectul pe care îl afișează vreodată este pentru cei ca dânșii sau față de dictatori precum Putin și Trump. Îi auzi vorbind despre felul cum femeile n-ar trebui să voteze și locul femeii este acasă (ca să nu spun la cratiță). Mai mult decât atât, convingerea profundă a acestora este că femeile își doresc un dictator care să fie un bun furnizor (provider) pentru familie și să le abuzeze ocazional, emoțional sau fizic.

Cred că avântul pe care l-a luat acest concept se datorează exceselor probabil neintenționate ale curentelor dominante anterioare —vezi cultura woke. Doar că această soluție pe care au identificat-o tinerii bărbați de azi reprezintă un exces în sine. Este genul de soluție de tip uciderea paianjenului cu ciocanul, dacă-mi permiteți această metaforă. Așa cum este total ineficient să scapi de un paianjen cu ajutorul ciocanului, tot la fel este ineficient și contra-productiv să scapi de cultura woke cu ajutorul manosferei. 

(1) Imaginea Influencer, by Marius DeWolf, via Gemini

Continue reading

retele sociale

Copiii și Rețelele Sociale

Experimentul utilizării libere a internetului durează de aproximativ 2 decenii iar unii dintre noi nu sunt tocmai încântați de rezultatele acestui experiment. După ce Australia a interzis accesul copiilor pe rețelele de socializare, câteva state par dispuse să urmeze exemplul Australiei. Motivele pro și contra.

☆ ☆ ☆

Observăm la nivel global o tendință de a crește vârsta la care minorii își pot face conturi de social media. Unele țări au introdus deja astfel de restricții (Australia și Danemarca) în timp ce în numeroase alte țări, în special din Europa, dar și câteva state americane, s-a trecut de la dezbatere publică la diverse stadii de adoptare a unor măsuri legale în acest sens. După cum știți probabil, printre aceste țări se află și România, unde, în Senat, a fost votată legea Majoratului Digital.

Aș vrea să fac o observație privitoare la Australia, care a devenit liderul acestui pluton internațional preocupat de introducerea unor interdicții în utilizarea internetului de către minori. Poate vă gândiți că australienii au tendințe dictatoriale, pe care le-am putea întâlni mai curând în statele comuniste sau totalitare — China și Rusia sunt cunoscute pentru restricțiile de tot felul de care au parte utilizatorii de internet și poate că unii se gândesc la faptul că țările occidentale s-au inspirat din acea parte a lumii. De altfel, ne sunt încă proaspete în memorie măsurile Covid19 luate în Australia.

Adevărul este că în Australia există o preocupare accentuată pentru problemele ce țin de sănătatea mentală. Publicul larg este foarte deschis pentru informare și auto-educare în ce privește problemele asociate acestui subiect. Evident, asta se întâmplă mai curând în metropolele australiene și este firesc să fie așa. În plus, există programe guvernamentale care înlesnesc accesul la servicii de consiliere și psihoterapie și chiar o Strategie Națională pentru Sănătatea Mentală.

În Australia cazurile de bullying online au fost tratate cu deosebită îngrijorare. A existat spre exemplu cazul Amy Dolly Everett, o fată de 14 ani care a fost hărțuită online în mod necruțător, ceea ce a avut drept consecință sinuciderea ei în 2018. Acest eveniment tragic a dus la apariția unei legi care îi poartă numele și care a înăsprit pedepsele pentru hărțuire online, a extins definiția hărțuirii și a introdus măsuri de protecție împotriva hărțuirii, urmăririi abuzive (stalking), sau intimidării. 

Australienii au fost mai sensibili la fenomenele asociate abuzurilor online și au trecut la măsuri legislative progresive. Și asta se întâmplă într-o țară unde procesele democratice sunt absolut admirabile și se realizează în mod impecabil, unde oamenii iubesc democrația și libertățile individuale. Personal, am urmărit multă vreme 60 Minutes Australia pe YouTube și am fost mereu plăcut impresionat de atașamentul față de valorile democratice care pare a fi o trăsătură națională.

Așa stând lucrurile, ajungem în anul 2026 când această preocupare pentru sănătate mentală și siguranță online ne pune în fața unei interdicții de a mai folosi rețelele sociale de către australienii sub 16 ani. Vă mărturisesc că nu știu dacă este o decizie bună. Australienii fac un experiment la care, iată, vor să participe și alte state ale lumii libere, în condițiile în care experimentul utilizării libere a internetului durează de vreo 2 decenii, iar unii dintre noi nu sunt tocmai încântați de rezultatele acestuia. 

Întrebarea care se ridică este următoarea: sunt copiii sub 15-16 ani capabili să gestioneze pe cont propriu provocările care apar în social media? Și acesta este un exercițiu pur intelectual, ca un experiment de gândire, deoarece adulții din ziua de azi nu au crescut cu internetul, ce să mai vorbim despre adulții din România, care au crescut, mulți dintre ei în cadrul sectar al dictaturii ceaușiste și au avut de gestionat cu totul alt tip de provocări. 

Am văzut însă cum folosesc copiii rețelele sociale, am avut ocazia să observăm nebunia provocărilor TikTok, bullyingul și, desigur, nevoia de a atrage atenția prin intermediul a ceea ce se cheamă shock value — atragerea atenției prin intermediul unor acțiuni, texte, opinii, etc, care stârnesc o reacție emoțională puternică, de regulă o reacție negativă (dezgust, furie, teamă). Spre exemplu, o acțiune care violează normele ori așteptările sociale va atrage aproape sigur atenția și va stârni controverse. 

Desigur, și adulții fac asta atunci când postează opinii aberante — unii adulți afirmă că Putin este patriot, doar pentru a crea o reacție emoțională puternică și pentru că știu că o astfel de opinie va atrage extrem de multe reacții. Dar nu le putem interzice accesul pe rețelele de socializare deși modul lor de acțiune trădează aceeași imaturitate funcțională. Să revenim la copiii adevărați! Sunt ei capabili să gestioneze provocările din social media?

Știți, este trist că trebuie să luăm decizia asta fără a discuta cu acești copii cărora va trebui să le spunem zilele astea că nu mai au dreptul să-și posteze preocupările pe Facebook sau TikTok. Și este puțin nedrept faptul că nimeni nu a vorbit despre efectele pozitive ale utilizării rețelelor sociale. Chiar așa! Pun pariu că nu știați că există, conform unor studii, efecte pozitive ale utilizării rețelelor sociale. Se vorbește, de exemplu, despre cultivarea relațiilor cu prietenii, despre susținere reciprocă, despre afirmare de sine și creativitate. 

Premisele de la care pornesc aceste reglementări legislative sunt următoarele: copiii sub 15 ani nu sunt capabili să facă față singuri provocărilor care apar în social media, au fost numeroase cazuri tragice care demonstrează că social media este un mediu periculos, nociv și adesea absurd, prin urmare, copiii sub 15 ani nu ar trebui să aibă acces la astfel de rețele. Ei bine, nu sunt sigur că raționamentul acesta este corect și mai ales, nu sunt convins că el se aplică tuturor cazurilor sau cel puțin unei majorități.

Pe de altă parte, pot să accept argumentul că o vârsta mai fragedă vine cu vulnerabilitate și o insuficientă pregătire a copilului pentru a gestiona provocări. Însă asta se aplică pe toate palierele existenței minorului. Prin urmare, dacă părintele se simte mai bine pentru că statul i-a luat de pe umeri povara rețelelor sociale, el este la fel de responsabil pentru felul cum își petrece copilul timpul, pentru totalitatea provocărilor din timpul rămas în viața reală. 

Din punctul meu de vedere, rolul părintelui este acela de a media relația copilului cu realitatea. Se poate vorbi despre un deficit al minorului în ce privește capacitatea de a interpreta realitatea. El are nevoie de un adult care să-i explice sensul lucrurilor care se petrec în jurul lui — un translator, dacă doriți, fără de care copilul rămâne nedumerit, rănit sau, după caz, traumatizat. De cele mai multe ori, dacă are răbdare cu copilul, adultul poate face această interpretare a realității cu succes, date fiind cunoștințele și experiența de viață de care dispune. 

Poate că merită să oferim o șansă acestei inițiative ce pare că vrea să pună pe umerii statului niște atribuții care îi revin de fapt părintelui, cu riscul ca, cel puțin pe termen scurt, să le provocăm copiilor noștri foarte multă nefericire — ei trebuie să renunțe la ceva care, poate, făcea parte din stilul lor de viață (tot un fel de bullying, nu-i așa?). Dar mărturisesc că nu știu dacă efectele acestor schimbări legislative vor fi pozitive și ar fi neprofesionist să afirm că știu care vor fi aceste efecte.

Poate că problemele din online se vor muta pur și simplu în cercul de cunoscuți ai copiilor. Și așa își vor aminti părinții că, în caz că s-au inspirat din ea, copilăria proprie nu a fost obligatoriu una 100% fericită, deși au acum această impresie. Existau provocări și pe vremea noastră, exista bullying, exista abuz, exista violență, marginalizare, rasism, umilire publică ș.a.m.d. Desigur, în final, rămâne de văzut care vor fi efectele acestor decizii. 

(1) Imaginea Bored, de Mikhail Nikov, via Pexels

(2) NCBI, (acc. 07.02.2026), Social Media Has Both Positive and Negative Impacts on Children and Adolescents, website: ncbi.nlm.nih.gov

Continue reading

retele sociale

Universul nostru AI

Final de an 2025. Trăim vremuri interesante. Deși unora li se zburlește părul când aud despre A.I., azi mi-am propus să scriu un articol unde să vă prezint și părțile bune ale inteligenței artificiale, în caz că acestea există.

☆ ☆ ☆

Nu știu dacă apariția A.I.-ului vă influențează și pe, voi, cititorii blogului, în ce fel și în ce măsură, dar, trebuie să recunosc că prezența inteligenței artificiale se face tot mai mult simțită în zilele noastre, este insidioasă și, probabil, implacabilă. Ea poate fi un lucru pozitiv, dar așa cum desigur ați observat, poate fi și negativ — atunci când unii dintre noi încearcă să aducă dovezi false ale unor fenomene care, poate, se petrec în mod diferit sau nu există absolut deloc. 

În lumea politicii este deosebit de periculos acest apetit de a genera dovezi false cu ajutorul inteligenței artificiale, dat fiind că există în continuare grupuri de interese și dorința de putere care nu ne-a părăsit niciodată și, mai ales, nu i-a părăsit nici pe cei cu tulburări de personalitate despre care am tot scris pe acest blog în cursul anului care tocmai se încheie.

Dar în acest articol mi-am propus să vă aduc niște argumente cu privire la rolul pozitiv al inteligenței artificiale. Am două sau trei argumente de acest fel pe care le voi prezenta în cele ce urmează. Spre exemplu, este cunoscut faptul că oamenii învață mai ușor prin intermediul filmulețelor — deci ar putea fi folosite filmulețe generate cu AI în scopuri educative. 

• Inteligența Artificială în Educație

Mulți oameni se cam zburlesc, când aud de AI. Dar așa cum poți folosi A.I. pentru a induce în eroare, îl poți folosi și pentru a educa. Gândiți-vă la filmele ușor de generat artificial care pot descrie situații reale despre care este nevoie să vorbim în mediul academic — să zicem despre circulația pe drumurile publice, despre felul cum tratăm femeile sau conștientizarea problemelor legate de mediu. Un film educativ poate să coste foarte mult, să implice actori și decoruri speciale sau evenimente care se petrec o dată la zeci de ani. 

• Inteligența Artificială în Creativitate

Unul dintre domeniile în care inteligența artificială ne schimbă viața este acela al creativității umane. Dispozitivele și aplicațiile pe care ni le-au pus la dispoziție magii inteligenței artificiale chiar ne-au pus mintea la lucru iar rezultatul este, de multe ori fascinant. Eu personal am descoperit de curând aplicația SUNO, prin intermediul căreia am început să generez muzică. Știți că mi-am dorit în adolescență să fiu muzician rock iar acum, (bine, toți aveam planuri dubioase în adolecență) s-ar părea că am ocazia să am propria mea trupă, care are produse reale ale activității — vezi canalul meu YouTube @MariusDeWolfMusic

• Inteligența Artificială în Entertainment

Imaginația creatoare facilitată de A.I. are o dimensiune ludică cel puțin la fel de fascinantă. Persoanele dotate cu simțul umorului și imaginație se întâlnesc în locuri cum sunt grupurile de Facebook — vezi Photoshop That, unde imaginația și umorul sunt literalmente nelimitate. Principiul de bază al grupului este că unul dintre membri furnizează o imagine de pornire pe care creatorii o vor folosi pentru a rezolva anumite probleme, sau, de ce nu, pentru a genera probleme noi. Spre exemplu, dacă cineva dispune de o fotografie veche cu un prieten din copilărie, aceasta poate fi reconstruită și actualizată, recondiționată. Dar se poate întâmpla și altfel...

În fine, trăim vremuri interesante, în care observăm cum creativitatea, entertainmentul și educația sunt legate între ele, mai mult decât ne dăm seama. Entertainmentul ne educă iar pentru o educație reușită este nevoie și de puțin entertainment care umanizează și dă gust educației. De asemenea, fără educație, creativitatea este săracă, iar fără creativitatea profesorilor, educația este searbădă. Poate mai există și alte domenii și fațete ale modului în care poate fi folosită inteligența artificială și vă invit să-mi scrieți cum vă afectează sau ce alte moduri de a folosi inteligența artificială puteți să concepeți. 

(1) Imaginea First Contact, de CottonBro Studio, via Pexels

Continue reading

retele sociale

Psihologia Relațiilor Parasociale

Idoli, modele, sportivi, podcasteri, youtuberi și influenceri... Dacă acceptăm că putem avea relații unilaterale cu o celebritate, cât de reale și cât de sănătoase sunt acestea? Un articol care abordează relațiile parasociale, această realitate a zilelor noastre, care probabil că te afectează și pe tine. 

☆ ☆ ☆

În era tehnologiei ajungem în mod inevitabil să cunoaștem foarte multe detalii despre persoane care altfel ne-ar fi complet străine, și totuși simțim că le cunoaștem... Acestea sunt celebrități, actori, personaje istorice, literare sau de film. E ca și când am avea relații reale cu acele persoane doar că aceste relații sunt unilaterale — în ciuda faptului că simțim că acea persoană ne este extrem de apropiată, cel mai probabil, sentimentele nu vor fi niciodată reciproce. Așa devenim fanii acestor personaje și îi impresionam pe cei din jur cu date tulburătoare despre viața unei celebrități, despre pasiunile acesteia, despre preferințele sale culinare, fricile sale, sau despre ce colecționa în copilărie. 

Îmi vine acum în minte un film cu Renee Zellweger, numit Sora Betty (2000), în care o chelneriță, după ce asistă la uciderea violentă a soțului, alunecă într-o astfel de relație imaginară cu un medic chirurg dintr-un serial pe care îl urmărește cu devotament. În acest caz, relația respectivă, pare a fi rezultatul unei traume suferite prin pierderea brutală a soțului și o determină pe femeie să pornească în căutarea iubitului personaj din film. Este latura patologică a acestui tip de relație, cunoscută în mediul psihologiei populare drept relație parasocială. Totuși, nu toate relațiile parasociale trebuie să fie patologice, dimpotrivă. 

Dat fiind faptul că trăim într-un univers mass-media iar unii dintre noi, mulțumită televiziunii, rețelelor sociale sau a celor de streaming, devenim celebrități și modele ale celorlalți, neputând fi multiplicați pentru a-i reveni fiecărui fan câte un exemplar cu care să poată avea o relație normală, nașterea relațiilor parasociale se produce practic de la sine, fiind chiar inevitabile. Aceste relații îndeplinesc tot felul de funcții care îmbogățesc viața noastră în multiple moduri. 

Funcțiile Relațiilor Parasociale

• SUPORT EMOȚIONAL — relația parasocială poate avea la bază singurătatea și nevoia de apropiere emoțională. Astfel, relația unilaterală cu o celebritate sau un personaj de film devine un surogat de prietenie, sau chiar un surogat de relație intimă, care compensează lipsa unei relații sau a unei apropieri autentice pe care o trăim în relațiile noastre reale. 

• SUPORT COGNITIV — în alte cazuri, o relație parasocială cu un youtuber sau ceea ce se cheamă influencer, poate reprezenta un izvor de înțelepciune și o sursă de inspirație în rezolvare anumitor probleme. O poveste împărtășită sau o întâmplare povestită într-un videoclip pe YouTube poate deveni astfel o adevărată sursă de orientare.  

• DEZVOLTAREA IDENTITĂȚII — faptul că există un influencer sau un personaj istoric, de film sau un star pop pe care îl admirăm, poate reprezenta un model, un mod de a fi și un sens al vieții pe care îl preluăm pentru a-l reproduce noi înșine. 

• ASUMAREA UNOR VALORI — în general, prezența unui model în viața noastră presupune învățarea prin imitație a unui număr enorm de lucruri. Printre acestea, concepțiile despre ceea ce este important în viață: muzica, creativitatea, cultura, originalitatea, înțelepciunea financiară sau sănătatea.

• MOTIVARE ȘI ENERGIZARE — contactul cu modelul ales poate fi o simpatie cu caracter erotic dar poate fi mult mai mult decât atât. Uneori câteva cuvinte spuse de influencerul potrivit te pot mobiliza și te pun într-o stare de spirit diferită, prin care ajungi să percepi atingerea unor idealuri ca fiind posibilă și la îndemână. 

• DEZVOLTAREA ABILITĂȚILOR SOCIALE — așa cum putem deprinde mai ușor utilizarea unui instrument, dispozitiv sau condusul unui automobil, urmărind mai întâi numeroase videoclipuri pe o rețea de streaming, interacțiunea parasocială ne poate familiariza cu emoțiile și reacțiile celorlalți, ceea ce reprezintă un punct de plecare foarte bun atunci când suntem lipsiți de experiență socială.

Acestea sunt doar câteva moduri în care relațiile parasociale ne pot ajuta cu adevărat. În psihoterapia adleriană se consideră că până și formele patologice ale comportamentului uman reprezintă soluții dezadaptative ale unor probleme sau moduri mai puțin inspirate de a gestiona stresul. Așa cum evadarea surorii Betty din filmul sus menționat a ajutat-o pe aceasta să evite confruntarea cu realitatea brutală a pierderii partenerului de viață — unul dintre cele mai stresante evenimente posibile în viața unei persoane, ca și pierderea unui copil.

Știți, când eram la școală, la Istorie, și vorbeam de Ștefan cel Mare... păi eram acolo pe cal, alături de el, la Podul Înalt... eram în spatele lui, pe cal... Eu ca și copil, așa mă vedeam. Și-l ajutam, îi spuneam ce să facă... hah... parcă văd și-acuma... și vorbeam cu el... el îmi spunea și el...

Călin Georgescu 

Dacă v-au preocupat alegerile prezidențiale și apariția meteorică a candidatului surpriză Călin Georgescu, probabil că ați remarcat relatarea sa cu privire la interacțiunea parasocială cu Ștefan cel Mare, la Podul Înalt. Unii au luat-o drept o formă de manifestare a unei patologii. De altfel, multe interacțiuni sau relații parasociale sunt luate drept manifestări cu caracter patologic. Totuși așa cum am încercat să vă prezint în acest articol, relațiile parasociale pot fi perfect normale și pot veni în întâmpinarea unor nevoi din viața noastră. 

În finalul acestui articol, mi-am propus să vă prezint câteva studii științifice care au pus în lumină caracteristicile relațiilor parasociale. 

• PODCASTERII — potrivit unor studii, nimic nu imită mai bine o relație autentică de prietenie decât relația parasocială cu un podcaster. Trăsături precum spontaneitatea, imperfecțiunile și confesiunea, reprezintă o punte de legătură și apropiere între gazda podcastului și publicul ei. 

• BĂIEȚII RĂI — ca fenomen social bine documentat, un studiu a pus în evidență atracția pe care unele femei o simt pentru băieții răi din mass-media, sport sau cinema. Mai exact, fetele care sunt preocupate de latura ludică a relațiilor neangajate și iubesc senzațiile tari, sunt fascinate de băieții răi care transmit forță și le aprind imaginația. 

• INFLUENCERI PE YOUTUBE — un studiu a reușit să demonstreze faptul că influencerii de pe YouTube, (a.k.a. youtubers), reprezintă o sursă veritabilă de validare emoțională. Aceștia par a oferi mai mult suport emoțional decât prietenii întâmplători pe care îi întâlniți la club, dar oferă mai puțină validare decât prietenii intimi. E totuși de apreciat! 

• DEZVOLTAREA EMPATIEI — deși relațiile parasociale se formează unilateral atunci când urmărim un show preferat, un podcaster sau un youtuber, ele trezesc răspunsuri emoționale în mod similar relațiilor reale. Potrivit unui studiu acest lucru contribuie la dezvoltarea empatiei, a capacității de a înțelege emoțiile celorlalți. 

După cum probabil ați observat, există o opinie potrivit căreia rețelele sociale sau de socializare, precum și rețelele de streaming exercită o influență negativă asupra poporului, ca să folosesc un termen compromis. Dar aceste cercetări sugerează faptul că lucrurile nu sunt atât de dramatice cum le percepem noi, iar relațiile parasociale, în afară de cazurile patologice propriu-zise, pot reprezenta mai mult decât un surogat de relație care trădează decăderea societății.

Cu toate acestea, există în tulburările psihotice (schizofrenie) o formă particulară de delir care ne amintește de relațiile parasociale, fiind însă mai mult decât atât. Ei bine, pe lângă delirul de grandoare sau cel de persecuție, pe care l-am observat în această perioadă, ca strategie de campanie la anumiți politicieni extremiști, există și delirul erotic, prin care o persoană vulnerabilă genetic dezvoltă un tip de relație parasocială cu vădit caracter patologic. 

Latura psihopatologică apare prin convingerea nefondată că celebritatea cu care ai o relație parasocială este îndrăgostită de tine — deci o dificultate de a face diferența între imaginație și realitate. Tot o latură negativă a relațiilor parasociale este și aceea care face posibilă asimilarea unor valori negative de la idolul tău: xenofobia, fascismul, misoginismul sau antisemitismul, fiindcă se poate întâmpla și asta atunci când idolul dvs reprezintă un izvor de ură și o influență care, în final, și în cazul cel mai rău, vă poate duce în spatele gratiilor.

(1) Imaginea Parasocial, de KoolShooters, via Pexels

PSYPOST, (acc18.03.2025), Postcast hosts feel life friends, website: Psypost.org

PSYPOST, (acc. 18.03.2025), Why some women develop romantic interests in fictional bad boys, website: Psypost.org

PSYPOST, (acc. 18.03.2025), Youtubers can fulfill emotional needs better than casual friends, website: Psypost.org

PSYPOST, (acc. 18.03.2025), New insights into how parasocial interactions influence our empathy, website: Psypost.org

Continue reading

retele sociale

Cultura Corectilor

Poate pentru noi romanii este greu de inteles de ce unii simt nevoia sa ii accepte pe homosexuali ori trans-sexuali sau pe rromi ca fiind membri cu drepturi depline ai societatii si de ce in filme femeile joaca rol de serif iar homosexualii sunt prietenii tai cei mai buni.

☆ ☆ ☆

Imi amintesc ca pe vremea cand descopeream internetul, undeva pe la inceputul anilor 2000, aveam si acest interes de a comunica cu persoane aflate in strainatate. Lumea nu devenise inca acest sat mare, asa cum e acum, deci imi doream sa descopar cine sunt si care sunt preocuparile celorlalti. Pana atunci singura modalitate a individului de a comunica intamplator cu ceilalti erau radiocomunicatiile si alfabetul Morse, la care nici macar nu am avut acces vreodata. Dar acum, ca prin minune, eram ca un copil intr-un magazin de dulciuri si aveam un contact cu lumea. Am stat bine cu limba engleza intotdeauna fiindca ascultasem multa muzica si vazusem multe filme iar acum ceilalti erau accesibili la o singura apasare de buton distanta.

Dar in contact cu acesti ceilalti, m-a frapat faptul ca nu aveau absolut niciun respect fata de tine, tu fiind obisnuit sa ai contacte respectuoase in lumea reala. Iar chestia asta era perfect normala pe atunci. De ex. ma insultau afirmand ca Romania este o tara din lumea a 3-a iar daca intentionez sa ma mut la ei imi vor oferi un loc in constructii (ce altceva?). Era un fel de asimilare prin ridiculizare. Nu ma respingeau rece dar ma acceptau facand haz de mine (in termenii de psihologie sociala se numeste naturalizare: e roman, nu trebuie sa ai asteptari prea mari). Lipsa de empatie si bullyingul erau pe atunci o institutie in sine. Daca erai negru, homosexual, femeie sau, asa cum am descoperit eu, daca erai roman, horoscopul nu te prea avantaja. 

Pare ca, incetul cu incetul, pe masura trecerii timpului, ceva s-a schimbat. Poate ca noile generatii au fost crescute diferit. Imi imaginez ca aceasta cultura a respingerii celor diferiti de noi nu a dat rezultatele cele mai favorabile din punct de vedere social, in sensul ca cei respinsi, in mod logic, au devenit o problema sociala avand pretext sa imbratiseze o cariera de criminalitate sau poate au avut un pretext foarte bun sa se auto-mutileze facand din sine un repros si un deget indreptat impotriva societatii - nu mi-ati dat absolut nicio sansa, prin urmare acum trebuie sa traiti cu vinovatia de a ma fi marginalizat si a ma fi impins in bratele criminalitatii, bolii psihice si a sinuciderii. 

Cu alte cuvinte, the struggle is real. Iar aceasta lupta a marginalizatilor cu societatea pare sa fi condus la incercarea societatii si a generatiilor noi de a-i accepta pe marginalizati si a cultiva acceptarea. Poate pentru noi romanii este greu de inteles de ce unii simt nevoia sa ii accepte pe homosexuali ori trans-sexuali sau pe rromi ca fiind membri cu drepturi depline ai societatii si de ce in filme femeile joaca rol de serif iar homosexualii sunt prietenii tai cei mai buni in timp ce negrii au mai curand un rol pozitiv ori poate ca interpreteaza rolul unui avocat, manager de companie sau sef din cadrul CIA / FBI la care mergi atunci cand ai ramas in criza de solutii. Sau chiar mai ridicol mai mult de atat, poate ca ati vazut un Hamlet negru sau o Mica Sirena de origine japoneza? Ori poate ati citit despre Cenusareasa care merge ea sa caute printul potrivit cu pantoful pierdut?

Da, sunt sigur ca ati observat toate astea in artele contemporane. Nu in ultimul rand, poate ca ati auzit ca in anumite universitati de peste hotare corpul cadrelor didactice trebuie sa cuprinda cel putin o persoana de culoare si o persoana de origine asiatica (total independent de CV-ul lor), doar fiindca dau bine la poza de grup. Aceste tendinte artistice si sociale par a fi ridicole fiindca noi romanii nu avem o experienta similara cu cei marginalizati - avem cu totul alte probleme - si ne este greu sa intelegem ca o persoana marginalizata vede lucruri care noua poate ca ne scapa: cum ar fi faptul ca nu exista niciun negru in conducerea companiilor sau faptul ca femeilor le sunt date joburi slab remunerate ori faptul ca homosexualii trebuie sa-si ascunda orientarea sexuala pentru a nu fi mancati de vii. Diavolul sta in detalii...

Si poate ca este greu sa acceptam ca lumea chiar trebuie sa se schimbe. Fiindca noua ne era bine asa cum era inainte. De ce avem nevoie sa ne trezim cand visul era asa frumos: fara negri, homosexuali si alte persoane care nu au nimic in comun cu noi? Dar cultura woke tine sa ne trezeaca totusi si sa ne atraga atentia asupra faptului ca gresim. Nu e placut sa ti se spuna ca gresesti dar cei care se simt nedreptatiti vor aprecia asta. Si poate ca se vor gandi inca o data daca singura lor sansa in viata este sa se alature unei bande de cartier care se ocupa cu traficul de persoane si droguri. Ori poate ca se vor mai gandi inca o data atunci cand simt nevoia sa se auto-flageleze si sa-si ia ramas bun de la o lume care respinge homosexualitatea si pe trans-sexuali. 

Singurele forme de wokeism pe care le-am observat la noi sunt cele privind corectitudinea fata de femei (feminism) si lupta impotriva bullyingului.  (Habar n-am de ce, foarte putini dintre noi au ridicat problema corectitudinii fata de rromi.) Fata de acestea, avem tendinta sa consideram ca este inutil sa incerci sa schimbi lumea fiindca, oricate discursuri motivationale am asculta, la care te cam fura somnul, pana la urma nu are sens sa iti faci nevoile impotriva vantului si este extrem de obositor sa inotam impotriva curentului. Asa am ajuns sa le recomandam celor care se confrunta cu bullyingul sa gaseasca in sine resurse de a gestiona stresul fiindca, in fond, aceasta este o lume incorecta iar asteptarile nerealiste nu fac decat sa sporeasca stresul. 

Dar corectii nu pot sa traiasca cu aceasta solutie. Ei considera ca lumea poate fi schimbata, acum, cu conditia sa faci suficienta galagie, conform Legii Schimbarii Wokiste ca rapiditatea schimbarii este direct proportionala cu deranjul pe care il cauzezi (zgomot, strazi blocate, conturi de Facebook sub asediu, s.a.m.d.). Cu siguranta ca aceasta corectitudine agresiva este posibila numai intr-un sistem democratic. Democratiile nu sunt la fel de disciplinate si igienizate precum dictaturile, unde ai voie sa faci o demonstratie de protest doar daca este in interesul direct al guvernului. In democratie vocea celor multi trebuie auzita (chiar si daca nu e ascultata propriu-zis). 

Asa au aparut institutiile wokiste, cum e primaria Brasovului care se lupta pentru statutul de cel mai verde oras sau companiile wokiste care se intrec in masuri prin care sa castige simpatia celor multi. Adica cei care pot intra pe pagina ta de Facebook si iti pot strica ziua daca comportamentul tau organizational lasa de dorit. Poate v-ati mirat cand toate acele companii multinationale din vest au vandut totul pe o rubla si au parasit Rusia val-vartej cand a inceput razboiul cu Ucraina. Dar daca intelegeti cultura corectilor care stapaneste occidentul, veti sti de ce au facut-o: fiindca, in final, este vorba despre bani, asa cum credeau rusii - multinationalele nu vor risca sa piarda toti acesti bani zicea Putin in sinea lui - dar cultura corectilor e mai complexa decat anticipau acestia.

Altfel spus, companiile care traiesc in aceasta dictatura a corectilor inteleg faptul ca uneori trebuie sa pierzi putin pentru a castiga mai tarziu - vazute astfel lucrurile, retragerea din Rusia este o adevarata investitie in reputatia, continuitatea si viitorul companiei pe care o conduci. Si da, moda este o dictatura si, probabil, este singura forma de dictatura posibila in lumea democratica. Cate sacrificii nu se fac pentru a fi... in pas cu moda! Dar pentru ca vorbim despre o moda si un curent social, cel mai probabil acesta va trece sau va da nastere unei alte mode care va incerca probabil sa depaseasca limitele wokismului. 

In 2019, intr-un interviu pentru Fundatia Obama legat de activismul tinerilor, presedintele Obama a exprimat o preocupare puternica cu privire la wokism si cultura anularii aflata in expansiune - cancel culture - Aceasta idee a puritatii in care nu esti niciodata compromis si esti mereu corect din punct de vedere politic, cred ca trebuie sa scapam de asta rapid. El a continuat explicand - lumea este murdara, exista ambiguitati. Oamenii care fac lucruri bune au defecte. Oamenii care participa in razboie isi iubesc copiii si au anumite lucruri in comun cu tine. Sursa: Psychology Today.

Ei bine da, limitele wokismului sunt reale si acestea si nu cred ca exista un mod mai bun de a le constientiza decat citandu-l pe Barak Obama. Cum vad eu viitorul wokismului? Poate ca intr-o faza superioara a wokismului oamenii vor gasi calea de mijloc si vor fi ceva mai toleranti. In fond wokismul a fost o reactie de protest impotriva intolerantei si a discriminarii. Este trist ca din dorinta de a indeparta discriminarea din societate am sfarsit prin a practica intoleranta si radicalismul. Ca si cand cineva ar fi dorit sa compromita intentiile pozitive initiale si sa duca in derizoriu o atitudine sociala care promitea atat de mult.

(1) Imaginea BLM Protest, de Clay Banks, via Unsplash

(2) Psychology Today, (acc. 05.02.2024), The promise and problems og being woke, website: PsyhcologyToday.com

Continue reading

retele sociale

Ceva e Putred in Leonardo

Leonardo di Caprio nu are partenere minore, ci de varsta legala. Dar asta nu ne impiedica sa observam faptul ca toate partenerele sale sunt sub 25 de ani iar relatiile celebrului actor american se termina inainte ca acestea sa implineasca 25 de ani. Este oare ceva gresit in comportamentul lui Leonardo di Caprio?

☆ ☆ ☆

Exista lucruri pe care le putem controla si lucruri pe care, orice am face, nu le putem controla. Pare ca am spus un lucru banal dar sanatatea noastra psihica depinde pe de o parte de sursele de stres din viata noastra iar pe de alta parte, de modul cum gestionam acest stres. Cu alte cuvinte, doua persoane care au aceleasi surse de stres (sa zicem ca sunt stresate de modul cum isi alege Leonardo di Caprio partenerele, care i-ar putea fi fiice), se pot diferentia in modul cum gestioneaza acest stres: una refuza sa accepte ca nu poate controla ce face Leo di Caprio si devine tot mai frustrata si mai furioasa, iar cealalta intelege ca Leonardo di Caprio este un barbat nefericit, fiindca nu poate avea prea multe lucruri in comun cu partenerele sale tinere si deci il compatimeste pe actor. 

 

De regula lucrurile pe care le putem controla se leaga de propria noastra persoana: gandurile si actiunile proprii si felul cum gestionam anumite provocari. Cand vorbim despre lucrurile pe care nu le putem controla, mai mereu ne referim la gandurile si actiunile celorlalti, la felul cum gestioneaza ei provocarile sau la lucruri care implica atat de multe influente, incat scapa controlului nostru: viitorul, trecutul, rezultatul eforturilor noastre, etc. Cu toate ca sentimentul controlului este esential pentru sanatatea noastra psihica, a intelege ca nu toate lucrurile care produc frustrare pot fi controlate, reprezinta cheia acestei probleme si face diferenta intre sanatate si boala. 

Iata o lista a lucrurilor pe care le putem controla:

• Gandurile proprii

• Actiunile proprii

• Emotiile proprii

• Asteptarile proprii

• Atitudinile proprii

• Scopuri si obiective proprii

• Discursul interior

• Cum gestionez provocari

• Cum am grija de mine

Iata si o lista a lucrurilor pe care nu le putem controla:

• Trecutul

• Viitorul

• Actiunile celorlalti

• Atitudinea celorlalti

• Opiniile celorlalti

• Ceea ce se intampla in jurul meu

• Ceea ce gandesc ceilalti despre mine

• Rezultatul eforturilor mele

• Cum au grija de ei ceilalti

Probabil ca unii dintre voi sunt de alta parere. De exemplu, am intalnit persoane care considera ca nu putem controla nimic. Sau ca nu ne putem controla emotiile. Cu toate acestea, din perspectiva cuiva care a studiat emotiile, putem spune ca emotiile pot fi, daca nu controlate in totalitate, in sensul ca nu putem sa le impiedicam sa apara, in schimb pot fi gestionate, canalizate si transformate. Ca argument si indiciu pentru aceasta afirmatie va pot spune ca emotiile noastre depind de gandurile noastre, pe care le putem alege. Spre exemplu, vulpea care nu ajunge la struguri, poate alege sa creada ca strugurii sunt acri si in felul acesta se calmeaza si isi vede de drum, sau poate alege sa creada ca strugurii la care nu a ajuns au fost singurii struguri dulci care au existat vreodata si in felul acesta intra in depresie. 

Frustrarea Sociala

Am observat in ultima vreme un fenomen interesant. Pe vremuri exista proverbiala gura a lumii, care impunea anumite limite la ceea ce faceam sau spuneam si care a instituit ceea ce se cheama bunul simt comun: adica un fel de ghid de comportament, constituit de asteptarile comunitatii la adresa fiecaruia dintre noi. Gura lumii este influentata de precepte religioase, de datini si traditii ale comunitatii si reprezinta un important reper in ce priveste moralitatea si conduita morala a individului. Gura lumii era si un mijloc de presiune care, in paralel cu legea si institutiile de forta ale unui stat, isi exercita propria influenta coercitiva asupra comportamentului: aceasta putea descuraja sau pedepsi anumite comportamente neconforme. 

Pare ca in ultima vreme gura lumii si-a pierdut din influenta ca urmare a diverselor influente concurente care au intervenit - spre exemplu influenta valorilor occidentale - oricat de crestini si conservatori am fi, nu putem sa nu observam ca lumea civilizata accepta lucruri precum homosexualitatea, divortul sau diferenta de varsta a partenerilor. Si pare ca, noi insine, ca membri ai comunitatii, ne-am abandonat sensibilitatea fata de gura lumii, cu valorile promovate de aceasta pe vremuri. Cu toate acestea, ca fiinte sociale, am ramas sensibili la feed-backul semenilor. Iar daca doi semeni isi reunesc puterile pentru a emite judecati in ceea ce ne priveste, nu e ca si cand am ramane indiferenti la asta. 

Mai mult decat atat, pare ca a devenit o problema de sanatate psihica modul in care rezistam sau gestionam opiniile nefavorabile ale celor din jur. Nu ne mai preocupa atat de mult adevarul celor afirmate despre noi cat ne preocupa reactia noastra la cele afirmate - unde o reactie de vulnerabilitate, in sensul suferintei pe care ne-o provoaca opiniile celorlalti este un semn al deficientelor noastre psiho-emotionale. Asa am ajuns sa raspandim basmele terapeutice care promoveaza detasarea fata de opiniile celor din jur: vezi basmul Batranul, Copilul si Magarul. 

Un bătrânel își luă nepoțelul și măgarul să facă o plimbare la târg. Îl sui pe copil călare și… la drum! Nu peste mult timp le ieșiră în cale doi drumeți pe care îi prinse mirarea: ”Ia uite, copilul sprinten și jucăuș cățărat pe măgar iar moșul abia se târăște prin praf…” Ce să facă omul, îl dădu jos pe nepoțel și se sui el pe măgar. Puțin mai încolo, alți doi drumeți se supărară pe moșneag: ”Ia uite ce bădăran, el sus călare și copilul firav și mititel abia se ține după el!” Omul nostru se gândi că au destul dreptate, așa că îl luă pe copil lângă el. Iar veniră doi în cale și se oțărâră la bătrân: ”Ce, i-ați pus gând rău măgarului?” Se dădură amândoi jos și o luară la pas pe lângă animal. ”Ha, ha, ha! râseră alți doi trecători. Ăștia au scos măgarul la plimbare!” Mai rămăsese doar să-l ia pe măgar în spinare…

Morala: Când încerci să-i mulțumești pe toți, îi vei nemulțumi pe toți!

Dar sa revenim la Leonardo di Caprio! Am intalnit un videoclip in care se afirma faptul ca faimosul actor american ar avea o problema cu partenerele, in sensul ca isi alege doar partenere mult mai tinere decat dansul iar cand acestea depasesc o anumita varsta (25), relatiile respective se destrama. Care ar fi problema cu asta? Cred ca ne-am creat mai toti o toleranta crescuta fata de actori, celebritati si in general, persoane cu bani care isi gasesc partenere mai tinere, ce le-ar putea fi copii. Poate fiindca am ajuns sa acceptam ideea ca potenta financiara este o valoare a cuplului in sine iar dragostea nu rezolva chiar orice probleme (lipsurile materiale de exemplu). Dar, la fel ca in pilda cu batranul, magarul si copilul, asta nu inseamna ca nu se vor gasi persoane nemultumite de diferenta de varsta dintre tine si partenera sau partenerul tau. 

Cred ca atunci cand gesturile celorlalti ne frustreaza, modul cum le percepem nu este detasat si amuzat, ca in pilda citata mai sus. Dimpotriva, ceva ne determina sa luam personal acele gesturi, ca si cand s-ar afirma ceva despre noi insine. In cazul de fata, daca esti un barbat de varsta lui Di Caprio, te poate frustra faptul ca nu ai si tu acces la partenere tinere - caci asta pare sa fie invatatura. Iar daca esti o femeie de varsta lui Di Caprio, te-ar putea frustra ideea ca nu ai si tu acces la barbati celebri precum Di Caprio, caci daca acest comportament se generalizeaza inseamna ca s-a zis cu visurile tale romantice! Este o incercare oarecum disperata de a trasa niste limite de comportament pe care ti le-ai dori. Este disperata findca e clar ca nu putem controla ceea ce fac ceilalti iar in ziua de azi lumea se straduieste sa ignore ce cred ceilalti - ca dovada a unei bune sanatati psihice! 

Dar daca mai multe persoane sunt frustrate de aceleasi lucruri (felul cum iti alegi partenerele) se poate crea un fel de sindicat de frustrati, sau o mafie care sa te anuleze ca persoana publica. Asa s-a nascut ceea ce se cheama Cancel Culture. Presiunea pe care o poate genera un astfel de sindicat al frustrarii poate fi atat de mare incat, pe plan personal-psihologic poti avea niste trairi vecine cu depresia. Iar daca miscarea se muta in strada si te trezesti urmarit de cate un Ceausescu care striga invective la adresa ta, ori chiar prinde curaj si te imbranceste pe drum ori iti deseneaza pe gard, lucrurile devin  cu atat mai complicate. Este o transformare pe care a suferit-o societatea uamana, poate ca reactie la faptul ca nu mai exista niciun mod de a face presiune fata de actiunile celor din jur, din moment ce bunul simt comun tinde sa fie anulat si el. 

Asa-zisele stegulete rosii pe care le ridica comportamentul lui Leonadro di Caprio reprezinta doar una dintre situatiile care produc intriga sociala. La asta se adauga adesea incidentele in care o persoana de culoare considera comportamentul cuiva ca fiind rasist, iar aici putem vorbi inclusiv despre consecinte juridice. Nu spun ca nu ar trebui sa ne intereseze deloc ce fac sau spun ceilalti, mai ales ca tentatia este atat de mare daca vorbim despre o celebritate. Totusi, daca facem asta pentru ca luam personal actiunile celorlalti sau pentru ca, fara sa ne dam seama, ne revolta faptul ca aceasta nu este o lume corecta sau perfecta, nu uitati ca, in esenta, ceea ce incercati sa faceti este sa controlati ceea ce fac ceilalti. Cum aceasta tendinta este lipsita de realism, rezultatul este o stare permanenta de frustrare, caci realitatea invinge mereu. 

Oare va permiteti asta? Nu in ultimul rand, situatiile pot fi privite din multiple perspective si, in functie de asta, apar si emotiile noastre. Spre exemplu, daca va nemultumeste patternul disfunctional al relatiilor lui Leonardo di Caprio, ganditi-va la faptul ca el (Leonardo) este de compatimit in aceasta ecuatie: ce au in ccomun un barbat care se apropie de 50 de ani si o tanara de pana in 25 de ani? Mai nimic, probabil. O relatie care nu dispune de o baza complexa de resurse (inclusiv legate de solidaritatea inter-personala si oportunitatile de socializare) este o relatie care ii chinuie pe parteneri. Iata cum puteti sa transformati aceasta frustrare in compasiune, cu efecte mai bune pentru sanatatea dvs psihica! 

(1) Imaginea Couple Kissing, de Adam Kontor, via Pexels

Continue reading

retele sociale

Luam Lumina de pe Facebook

Citatele motivationale si-au castigat un bine-meritat loc pe retelele de socializare, impreuna cu bancurile, pozele cu animalute sau cu persoane care se bucura de un IQ foarte limitat. Caci fiecare dintre acestea raspunde unei nevoi. Azi mi-am propus sa analizez cateva citate motivationale ce raspund nevoii de orientare in viata a utilizatorului tipic de retele sociale.

☆ ☆ ☆

Mi-am propus ca in acest articol sa analizez cateva dintre mesajele care circula pe retelele de socializare, si care, nu-i asa, primesc o multime de reactii pozitive si sfarsesc prin a fi imbratisate de o multime de persoane, doar pentru ca au primit validarea celorlalti. Dar oare validarea celorlalti este o proba a utilitatii absolute a respectivelor mesaje? 50 sau 100 de like-uri vor transforma un citat sau o vorba de duh intr-un principiu ce merita sa-ti ghideze existenta, pe durata mai multor zeci de ani? Sper ca initiativa mea sa va trezeasca interesul si sa reflectati atat la mesajele pe care le voi aduce in discutie aici, cat si la comentariile mele pe marginea acestora. Sa incepem!

• DOLIUL SI VIATA - OAMENII CRED CA DOLIUL SE FACE MAI MIC ODATA CU TIMPUL. DE FAPT, DOLIUL RAMANE LA FEL DE MARE, DAR VIATA INCEPE USOR, USOR SA CREASCA MAI MARE DECAT EL. 

PLUS - Un mesaj de suflet, generos si plin de empatie, care acorda respect procesului doliului si are meritul ca nu incearca sa forteze lucrurile. El sugereaza faptul ca nevoia ta de a tine doliu este oportuna si sanatoasa. Este un fel de a spune ca e ok sa tii doliu, oferind si perspectiva ca intr-o zi, nu prea indepartata, sa poti sa investesti mai mult interes in restul vietii tale, in ciuda pierderii. Afirmatia ca doliul ramane la fel de mare este un mod de a spune ca pierderea poate fi de neinlocuit si trebuie recunoscuta ca atare, ceea ce da acestei idei umanitate, disponibilitatea pentru empatie si sensibilitate fata de suferinta si pierdere. 

MINUS - Pe de alta parte, pare ca vointa umana este minimalizata, chiar exclusa din procesul doliului, ca si cand nu ar depinde in niciun fel de fiecare in parte cat anume tinem doliu, procesul fiind 100% independent de ceea ce alegem si 100% dependent de ceea ce simtim. In realitate, cred ca fiecare dintre noi poate alege forma in care se manifesta doliul in viata sa si chiar facem asta, cu toate ca suntem mai curand inconstienti de rolul nostru in aceasta ecuatie. Prin asta, citatul afecteaza negativ intelegerea a ceea ce putem in relatie cu suferinta si pierderea iar asta mentine mitul emotiei a-tot-puternice in dauna capacitatii de a gestiona pierderea si doliul.

 

• SIGMUND FREUD - EMOTIILE NE-EXPRIMATE NU MOR NICIODATA. ACESTEA SUNT INGROPATE DE VII SI VOR IESI LA SUPRAFATA MAI TARZIU, IN FORME MAI URATE.

PLUS - Potrivit teoriei lui Freud, refularea este un mecanism de aparare care consta in ignorarea emotiilor neplacute in ideea ca acestea vor disparea. Freud era de parere ca acest lucru nu se intampla niciodata, dimpotriva, emotiile refulate merg in inconstient unde isi fac de cap. Partea buna a acestui citat consta in faptul ca suntem incurajati sa tratam cu atentie emotiile pe care le simtim si, pe cat posibil sa le exprimam, in ideea ca vom reusi astfel sa evitam acel proces inspaimantator, prin care emotiile ne-exprimate, ne transforma in niste monstri. Cred ca in unele situatii acest lucru se intampla exact in modul descris de Freud, iar exprimarea emotiilor este de bun augur, in special daca se face intr-o maniera social acceptabila, adica decenta, fara a leza drepturile celorlalti si fara a-i abuza.

MINUS - Din pacate, citatul nu implica ideea ca aceasta exprimare a emotiilor sa se faca intr-un mod decent, cu respect fata de cei din jur. Deci multi vor intelege ca, decat sa isi tina emotiile pentru ei, si acestea sa iasa oricum la suprafata in forme hidoase, mai bine sa facem o scena cat mai rapid, ca sa nu cumva sa se intample nenorociri mai mari. Dar astfel de scene ii abuzeaza pe cei din jur, ei neavand absolut nicio vina pentru emotiile noastre. Nu in ultimul rand, am putea observa ca, de multe ori, chiar ne trece, altfel spus, exista situatii cand afirmatia lui Freud nu se confirma absolut deloc. Ceea ce inseamna ca, daca am avea capacitatea sa retinem impulsul de a face o mare scena, am fi mult mai castigati iar relatiile noastre nu ar avea de suferit. Dar aici se vede faptul ca Freud a cam imbatranit - pe vremea lui, singurul mod de a gestiona emotiile era sa le exprimi, cu riscul sa-ti para rau ca ai facut-o. Azi insa stim ca emotiile depind de interpretarea situatiei si pot fi canalizate /transformate in fel si chip.

• MITUL BARBATULUI ADEVARAT - UN BARBAT MATUR TE VA ACCEPTA BLONDA SAU BRUNETA, INALTA SAU SCUNDA, SUBTIRE SAU DOLOFANA, CU VERGETURI SAU ALTE FORME. TE VA ACCEPTA ASA CUM ESTI. IN OCHII UNUI BARBAT MATUR VEI FI CEA MAI BUNA DINTRE MULTE ALTE FEMEI. 

PLUS - Partea buna a acestui citat care se doreste a fi un citat vindecator, este ca iti ofera o speranta in legatura cu viitorul, te ajuta sa depasesti durerea pierderii iubirii, de exemplu. El scoate in evidenta niste asteptari ce te pot ajuta sa-l uiti pe fostul, tipul care, cel mai probabil nu era un barbat matur si adevarat. Cum ar veni, citatul ar putea functiona in paradigma strugurilor acri - am nevoie de un barbat adevarat, nu de un nataflet care nu stie sa aprecieze o femeie adevarata si eventual o inseala cu prima iesita in cale. De asemenea, pe langa rezilienta in fata socului emotional, citatul poate sa dezvolte auto-suficienta si o bruma de stima de sine, necesare in astfel de situatii critice: da, merit un barbat adevarat!

MINUS - Daca iei prea in serios acest citat, risti sa dezvolti atat de multa auto-suficienta incat sa nu te mai intereseze absolut deloc felul cum arati, cat de mult te ingrijesti, si, pe aceasta cale, sa primesti tot mai multe semnale de invalidare din partea celor din jur, care vor incerca din rasputeri sa te trezeasca din basmul acesta. Caci da, ai totusi nevoie de eforturi de bun simt, pe care le fac toti oamenii civilizati din jurul tau ca sa atraga resursele societatii la ei, inclusiv un posibil partener. Poate ca esti o femeie adevarata in sinea ta, dar forma in care te prezinti in societate este singura modalitate de a atrage atentia asupra ta. Nu as vrea sa descoperi intr-o zi ca barbatul matur care te-a remarcat a facut-o doar pentru ca era la fel de neingrijit si nepasator cu aspectul sau ca si tine - caci doar el mai ramasese singur, probabil. 

 

• BUSOLA DE REZERVA - ORICE TE FACE SA TE SIMTI RAU, ABANDONEAZA! ORICE TE FACE SA TE SIMTI FERICIT, PASTREAZA! ESTE ATAT DE SIMPLU!

PLUS - Stiti, uneori incertitudinea este mai greu de suportat decat nenorocirea in sine. O incertitudine colosala a vietii noastre este aceea de a nu sti sa distingem intre ce este bine si ce este rau pentru noi. La nivelul simtului comun, si in special in randul femeilor, emotiile lor reprezinta singurul mod de a discerne intre bine si rau: daca te face sa te simti bine, inseamna ca acel lucru sau persoana este buna pentru tine. Daca te face sa te simti prost, inseamna ca acel lucru sau persoana sunt toxice, nu-i asa? Iar faptul ca dispui de aceasta busola intr-o lume plina de incertitudine este un lucru bun... Imagineaza-ti dimensiunea blocajului generat de faptul ca nu stii ce este bine si ce este rau! Cum ai mai alege atunci?

MINUS - Exista multe probleme cu acest mod de a evalua realitatea, binele si raul. In primul rand, exista un bine pe termen scurt si un bine pe termen lung. Spre exemplu, pe termen scurt, o doza de heroina este exceptionala - te face sa te simti bine! Poti nega asta? Nu. Pe termen lung insa, sunt mai bune efortul, munca, economiile si alte chestii pentru care nu te trezesti dimineata cu bucurie. Si inca ceva: psihopatii au un talent exceptional de a te face sa te simti bine pe termen scurt (iti vor spune, cuvant cu cuvant, fix ceea ce ai vrut mereu sa auzi) - nu si pe termen lung insa: iti dai seama ca ai fost batjocorit(a) si umilit(a) in tot acel timp. Binele si raul sunt notiuni mult mai complexe decat ne imaginam noi...

Se considera ca orice relatie este abuziva, fiindca abuzul este uneori atat de subtil incat nici macar nu-ti dai seama ca a avut loc. Oamenii au calitati si defecte, ceea ce inseamna ca orice relatie te face sa te simti prost, la un moment dat. Unii oameni au calitati pe atat de mari pe cat de mari le sunt defectele: ai un sef care te abuzeaza in fiecare zi si totusi, jobul respectiv te-a ajutat sa-ti faci casa in 2 ani. Sau poate ca ai un partener care este atat de frumos, destept, avut si inzestrat, prin urmare este atat de cautat, incat gelozia ta iti ruineaza fiecare zi. Citatul spune ca trebuie sa-l parasesti, nu-i asa? In fond, prezenta lui in viata ta te face sa te simti nefericit(a)...

Ori poate ca ai un medic sau un psihog care iti pune adevarul in fata si asta te scoate din sarite: ai prefera unul care te minte frumos? :) Atat de complicate sunt uneori lucrurile! De fapt chiar mi-ar placea sa va spun ca totul este simplu de tot si tine de felul cum simti... Mai mult decat atat, mi-ar fi mult mai usor sa mint frumos decat sa spun adevarul. Si, in final, cel mai probabil, nici n-ai mai avea nevoie de psiholog daca totul este atat de simplu si daca asta iti rezolva toate problemele... 

Am preferat in acest articol sa mentin lucrurile intr-un oarecare echilibrul, in sensul ca am mentionat parti bune si parti mai putin bune ale fiecaruia dintre aceste citate. Cu exceptia ultimelor doua citate care imi plac prea mult ca sa le mai analizez. Probabil ca si ele au parti bune si parti mai putin bune, ca si celelalte, dar haideti sa mai lasam si pentru data viitoare. Cred ca articolul si-a atins scopul aratand faptul ca mesajele de pe Facebook sunt puternice in felul lor, fara insa a fi infailibile. 

(1) Imaginea Facebook Safe, de Stock Catalog, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0 

Continue reading

valori

Civilizatia Idiocratica

Timpul trece si pare ca aceste curente nu cunosc absolut nicio limita, la fel ca si ignoranta acestor tineri. Provocarile devin din ce in ce mai absurde, cu fiecare vara, si toata lumea se lasa purtata de val, pe aripile ignorantei umane.

☆ ☆ ☆

Cred ca ati vazut si voi cel putin cateva videoclipuri in care persoane fara pretentia de a fi genii sau pretendenti la premiul Nobel, savarsesc tot felul de grozavii, pentru motive numai de ele stiute. Acestea isi asuma niste riscuri irationale si se comporta ca si cand ar avea 9 vieti, asa cum se crede despre pisici. Internautii, in special cei minori, par sa rasplateasca astfel de "initiative antreprenoriale" cu milioane de vizualizari si like-uri, ca si cand ar dori sa se asigure ca va exista intotdeauna acest rezervor de "talente", de unde isi vor incarca bateriile si se vor simti inspirati, poate si putin superiori, nu-i asa?

Exista de altfel o compatibilitate foarte buna intre publicul care urmareste aceste videoclipuri si cei care le produc, in sine. Pe de o parte este publicul, care vine pe internet sa se distreze si nu este pregatit pentru lucruri cu grad de dificultate ridicat, nu are rabdare pentru asa ceva si evita sistematic orice material care are pretentia de a le ridica nivelul de inteligenta sau cultura. Motivul? Sunt plictisitoare! Viata este si asa stresanta, plina de adulti care le cer eforturi de crestere personala, cum ar fi profesorii sau parintii, si orice le ofera o alternativa la aceasta "inchisoare a realitatii", fie si una iluzorie, este bine-venit.

Pe de alta parte vin eroii acestui public, cei care au tot ce le trebuie pentru a-l satisface: curaj vecin cu inconstienta, spirit de aventura imbinat cu nebunia si, desigur, foamea de validare si de venituri usor realizate - fast money. Ei vor face literalmente orice pentru a te determina sa le acorzi atentie si stiu exact cum sa o atraga. Probabil ca nu toti sunt atat de idioti cum se pretind a fi, dar asta nici macar nu mai conteaza. Iata doar cateva dintre lucrurile pe care le-ar face acesti eroi ai disolutiei umane:

• SKULBREAKER CHALLENGE - Presupune "cooperarea" a trei tineri. La un moment dat, cel din mijloc sare in sus iar ceilalti doi vor incerca sa il dezechilibreze lovindu-i fiecare dintre ei cate un picior. Aterizarea nu are sanse de izbanda si, de cele mai multe ori, tanarul din mijloc aterizeaza in fund, pe spate si chiar lovindu-se la cap, dupa cum spune si numele provocarii: "spargerea de craniu".

• CONCUSION CHALLENGE - Un grup de astfel de "eroi civilizatori" arunca in sus diverse obiecte, cum ar fi o minge de baschet sau un bidon de plastic (in cazurile cele mai fericite) si va fi o surpriza absoluta in capul caruia dintre ei va cadea respectivul obiect. Scopul acestei provocari, da, ati inteles, este sa descopere care dintre ei este cel mai ghinionist (incat sa ii pice in cap obiectul respectiv). Sau poate este un alt scop si nu am inteles eu corect provocarea.

• CEREAL CHALLENGE - Numita si MouthBowl Challenge, presupune sa consumi cereale cu lapte din gura unei alte persoane, care indeplineste functia de bol. Am vazut ca uneori apare si cainele familiei care incepe sa lipaie laptele din gura persoanei respective, fiindca nu mai este distractiv daca totul este previzibil, iar acesti tineri dispun de creativitate cand este vorba sa ne atraga atentia. 

• CORONAVIRUS CHALLENGE - Nu este foarte raspandita insa cei care au creat-o si-au facut datoria sa o promoveze in lume. Ea prespune sa lingi tronul de la toaleta pentru a demonstra ca acest Coronavirus nu exista, sau, daca exista, atunci nu este periculos. 

• KIKI CHALLENGE - In urma cu vreo doi ani parea o provocare inofensiva, desi forta limitele unora dintre tineri in timp ce incercau sa iasa dintr-un vehicul aflat in miscare. Dar fiind tineri si dispunand de cele mai performant echipament fizic existent sub soare, se descurcau destul de bine, fara a-si distruge articulatiile. In schimb, unii dintre ei au fost loviti de masini in timp ce dansau pe strada sau li s-au intamplat tot felul de accidente neprevazute de mintea lor... Eternal Sunshine of the Spotless Mind.

Nu cred ca are rost sa lungesc aceasta lista in mod inutil, desi as putea, o da! Sunt o multime de lucruri pe care le fac tinerii, din motive la care voi incerca sa ma refer in continuare, si al caror rezultat este de multe ori dramatic. Te poti intreba daca se aflau in deplinatatea facultatilor mentale, daca consumasera substante care le-au afectat judecata, daca nu cumva erau prea bine dispusi, sau daca se merita tot acest efort. Dar iata si motivele pentru care tinerii dau curs acestor provocari:

• DISTRACTIE

• AUTO-DEFINIRE

• IMITATIE

• PRESIUNEA SEMENILOR

• DORINTA DE APARTENENTA

• ATENTIE

• CELEBRITATE (IEFTINA)

•  BANI

• TESTAREA LIMITELOR PERSONALE

• SFIDAREA AUTORITATII

Pe langa faptul ca par a fi niste auto-umiliri sau niste comentarii cinice la adresa rasei umane, provocarile sunt adesea periculoase, irationale, te lasa prada hazardului si comunica ceva despre persoana care le pune in scena: despre felul cum se percepe pe sine, despre notiunile pe care le detine cu privire la aceasta lume, despre cat de profunda ii este ignoranta in ce priveste aspecte precum traficul auto, legile fizicii, posibililtatile corpului uman, s.a.m.d.. 

Timpul trece si pare ca, la fel ca si ignoranta acestor tineri "legendari", aceste curente nu cunosc absolut nicio limita. Provocarile devin din ce in ce mai periculoase, cu fiecare vara, si toata lumea se lasa purtata de val, pe aripile ignorantei umane, promovandu-se valori noi, modele lipsite de orice discernamant, care imping limitele a ceea ce este social acceptabil nu doar dincolo de marginea bunului simt comun, dar si dincolo de ceea ce este rational, sigur pentru organismul uman si demn de urmat in viata. 

In acest timp, vizualizarile depasesc record dupa record, la fel si like-urile, caci ce este mai interesant decat sa descoperi pe cineva care isi testeaza limitele, afundandu-se in ridicol. Orice functioneaza merita exploatat, si cel putin pe internet, comportamentul aberant este ca o mina de aur. Imaginati-va o persoana din perioada interbelica, cu problemele specifice acelor timpuri, care, printr-o minune, ar vedea in viitor, toate aceste asa-zise provocari si cum unii dintre noi isi pierd viata ori sanatatea pentru aceste mostre de comportament aberant. Cred ca acea persoana ne-ar compatimi. 

Dar asa cum au aparut curente care promoveaza mentinerea in anonimat a criminalilor in serie prin evitarea identificarii si numirea lor, pentru ca astfel acele persoane sa nu primeasca o notorietate nemeritata, probabil ca si noi ar trebui sa generam o tendinta similara, prin intermediul careia sa evitam nu doar numirea acestor personaje de teatru al absurdului, ci si sa evitam cu totul sa acordam atentie la asa ceva. Caci ceea ce primeste atentia noastra, creste, si nu sunt sigur ca ne dorim sa vedem cum astfel de provocari penibile iau amploare si sunt practicate de toti tinerii, inclusiv de cei la care tinem, fiindu-ne poate odrasle.

Marea problema este ca ei isi vor acorda intotdeauna atentie unii altora, din curiozitate si dorinta de stimulare. Poate si din dorinta de a se simti superiori cuiva - "cel putin nu sunt atat de tampit cum sunt cei din acest videoclip!". Teribilistii vor avea intotdeauna un public care va astepta cu sufletul la gura sa vada care va fi urmatoarea provocare la limita supravietuirii, iar noi s-ar putea sa fim lipsiti de realism atunci cand ne dorim sa ii deposedam de atentie pe acesti impostori idiocratici ce nu ofera in schimbul timpului nostru pretios decat mostre de comportament aberant. 

Daca va aflati printre putinele persoane care imi citesc blogul, atunci va doriti sa ignorati astfel de fenomene care fac de ras specia umana. Ar fi prea mult sa cerem acestor tineri sa puna pret pe arta sau stiinta, si cu cat o vom face mai vehement, cu atat si ei isi vor lua revansa, promovandu-si propriile valori, inutile si periculoase, asa cum le-am prezentat in acest articol. Exista lucruri mai importante decat vizualizarile si likeurile si singura noastra sansa este sa intelegem acest lucru cat mai curand. Pentru unii, este deja prea tarziu. 

(1) Imaginea Funny, de Victoriafee, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0

Continue reading

retele sociale