Te-au fascinat reactiile oamenilor atunci cand au fost eliminate restrictiile. Dar mesajul nu este atat de complicat. Oamenii aleg sa uite ca se confrunta cu un pericol la adresa vietii lor, fiindca pare mai relevant faptul ca cineva chiar le-a limitat drepturile. Intreg procesul este tipic pentru leadershipul autocratic.
o o o
Controversa dintre Catarama (doar el) si Curea + Gadea + intreg personalul medical "impartial" pe care l-a gasit dl Gadea in Europa mi-a pus neuronii pe bigudiuri, cum se spune. Si asa am intrezarit, printre randuri, de ce A3 mai este cunoscuta intre prieteni si ca ... (imi scapa acum, dar nu asta conteaza).
Nu va ascund faptul ca A3 este postul meu preferat de stiri, (poate fiindca nu am de unde alege). Cu toate acestea, in cadrul dezbaterii am fost mai curand de partea lui Viorel Catarama. Mai precizez si faptul ca nu subestimez nici coronavirusul (cat de contagios si periculos este), nici eroismul medicilor, nici desenele reprezentand curcubeul ("Totul va fi bine") afisate la ferestre - fiindca, nu-i asa, uneori ai nevoie de minciuni frumoase. Nu subestimez nici cantecele cu mesaj moralizator si dansurile tematice ale asistentelor (fiindca aparent le arde de asa ceva, dansele neaflandu-se in somaj tehnic).
De asemenea, precizez ca nu am un IQ asa de mare incat sa fi absolvit facultatea de medicina si am lacune mari in ce priveste cunostintele de epidemiologie. Totusi, am un prieten pe nume Google si acces la datele obtinute in studiile care s-au facut de la inceputul acestei crize si astfel AM ALES SA CRED anumite lucruri despre situatia de fata, bazandu-ma atat pe aceste date, cat si pe anumite principii care m-au calauzit.
Iata doar cateva dintre aceste principii:
- ESTE MAI IMPORTANT CE SE INTAMPLA PE TERMEN LUNG
- LIPSA DE REALISM ESTE RADACINA CELOR MAI GRAVE PROBLEME
- LEADERSHIPUL CARE SE BAZEAZA PE FORTA SE NUMESTE DICTATURA
Acum, revin la figura pe care a facut-o dl. Curea la televizor, si setea cu care l-a tocat marunt pe dl. Catarama. Ei bine, ceva ma face sa cred ca, peste un an, toata lumea va ajunge la concluzia ca nu a fost o idee asa de buna aceasta carantina prelungita. Si mi-e teama ca foamea le va fi influentat in buna masura "mindsetul" (valorile) multora dintre cei care azi, cand mai au ceva fonduri la dispozitie pozeaza in acesti mari promotori ai respectului fata de viata si fiinta umana. De asemenea, sunt aproape sigur ca dl. Curea nu se va afla printre cei care, coplesiti de cruntele privatiuni si de slabiciunile omenesti, se vor fi dedat la canibalism - dar hei, ati vazut ce talent are si cum i se citeste supravietuirea in ochi?
Desigur, aceasta este doar "o figura de stil", insa cine poate spune ce ne asteapta peste un an de zile? O parte buna a acestei crize este aceea ca ea "ne-a activat", ne-a facut mai implicati in viata cetatii si ne-a facut si filosofi, fiindca acum, iata, dezbatem cu totii care sunt valorile in care credem si ce anume ar trebui sa ne ghideze in viata - banii, viata (sau mustata)? Caci da, ni se cer decizii importante acum. Suntem o "Societate Filosofica", in caz ca ne doream una! De fapt oamenii devin filosofi in momentele critice ale existentei iar asta nu este obligatoriu un lucru bun caci emotiile te pot determina sa devii cinic sau nihilist.
Nu prea am inteles oamenii care sufera de acest idealism pueril, ce cred intr-un "pink pony" si ca "banii cresc in pom". Din acest punct de vedere gandesc aproape ca un economist: "Nicio iluzie nu ramane nepedepsita". Daca va permiteti sa traiti cu iluzii, "be my guest" - doar ca... stiti voi... "genul prograului - DRAMA". Una dintre iluziile care ne bantuie zilele astea este, exact ca in desenele reprezentand curcubeul: "Totul va fi bine!". Totusi, cum? Cine poate sa imi explice si mie cum de "totul va fi bine"? Ah va referiti la acel "bine ca am scapat cu viata"? Dar oare mai ai timp sa constientizezi asta cand iti este cu adevarat foame?
Avem un virus care nu da semne ca ar vrea sa ne paraseasca prea curand. Avem si un numar de someri care creste de la o zi la alta. Iar somajul inseamna nu doar saracie si lipsuri ci si probleme psihice considerabile - atat pierderea jobului (aspectul acut) cat si ramanerea in somaj (aspectul cronic) nu fac decat sa erodeze esafodajul personalitatii, accentuand cele mai negative tendinte ale acesteia. Cel mai rau lucru este ca somajul iti elimina demnitatea. Va spun asta pentru ca, probabil ati fost ocupati cu vizitele la spital (unde ati intalnit asimptomaticii, curcubeele si asistentele cu dansuri tematice) si, probabil, nu ati fost niciodata someri si nu intelegeti - ceea ce ma intristeaza, fiindca erati ultima mea speranta in umanitate.
Este interesant felul cum un incident izolat ne schimba conceptiile. Haideti, de exemplu, sa ni-l imaginam pe Mihai Gadea in calitate de somer. Oare in cat timp ar aparea visurile in care il consuma pe Arafat, la cina? Bine, acum sunt putin pesimist, dar hei, nu il subestimati pe Mihai Gadea! Este un supravietuitor si a dovedit asta in repetate randuri! BTW, toata aprecierea pentru activitatea sa de jurnalist - nu asta e problema. Doar vroiam sa sugerez ca impactul unui eveniment cum ar fi pierderea jobului poate fi "life-changing" si "mind-blowing".
E greu sa intelegi framantarile unora cand iti lipseste empatia si daca nu le intelegi, iti este mai usor sa le iei in balon, fiindca, in fond, pe tine te intereseaza ratingul, cifrele si mai putin "idiotii" care fac cifrele astea sa se intample. Si, culmea, nici macar nu ai absolvit AS-ul! Okay, am fost de acord sa le facem viata mai usoara medicilor si ne este usor sa fim generosi atunci cand avem de unde sa daruim. Ce se intampla insa cand nu mai ai de unde sa daruiesti? Ei bine, cred ca vei avea aceasta revelatie: "hei, poate ca putin egoism la timpul sau, nu ar strica!".
Insa din punctul de vedere al statului lucrurile sunt simple. Atunci cand nu mai esti dispus sa daruiesti, din cauza de foame, spre exemplu, statul isi face simtita prezenta vindecatoare prin intermediul unui pumn in gura. Este o alegere buna oare? Strategia isi are partile sale de rezistenta: faptul ca, in cel mai bun caz, produce o populatie depersonalizata, gata sa execute ordine si care prezinta vadite semne de sindrom Stockholm.
O alta reactie, dintre cele doua posibile este rebeliunea. Si cred ca toate manifestarile care au aparut in Occident, dar si la noi, dupa ridicarea restrictiilor sunt "self-explanatory". Oamenii, in loc sa inteleaga ca se confrunta cu un pericol la adresa vietii lor, ei au inteles ca cineva le-a limitat drepturile - tipic pentru leadershipul autocratic. Si pentru asta nu puteam decat sa multumim institutiilor de control social care au dovedit ca se pot transforma in timp record intr-un aparat de represiune cu o eficienta de smartphone de fite. Cat de satisfacator trebuie sa fie sa ai acest smartphone la indemana si sa joci cum spune un amic de-al meu "tzurca cu destinul"!
(1) Imaginea Isolation, de Paul Domenick, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu