Razbunarea Virginelor 2

Libertatea de alegere dauneaza grav fericirii. Persoanele care exploreaza sexual inainte de casatorie vor fi mai putin fericite in cuplu, mai putin satisfacute sexual si vor avea mai multe sanse sa dezvolte dependenta de droguri. 

o o o

Pentru cei foarte vigilenti, da, am mai scris un articol cu numele acesta, asa este. Ca sa fac o scurta recapitulare, am scris acolo despre descoperirile stiintifice legate de fericirea in cuplu. Descoperisem atunci vreo doua studii cu rezultate surprinzatoare, contra-intuitive. Unul dintre acestea spunea ca femeile care nu au explorat sexual inainte de casatorie sunt mai fericite in cuplu. Un al 2-lea studiu spunea ca femeile fericite in cuplu sunt si mai satisfacute sexual. Iar concluzia mea aparea sub forma unui silogism.

Daca femeile care nu au experienta sexuala sunt mai fericite in cuplu.

Si daca femeile fericite in cuplu sunt si satisfacute sexual.

Atunci inseamna ca femeile fara experienta sexuala sunt mai fericite si satisfacute sexual iar femeile care exploreaza inainte de casatorie sunt mai nefericite si mai putin satisfacute sexual.

Hocus-pocus preparatus, asa ne preparam noi fericirea si, respectiv, nefericirea in cuplu. Acum o sa facem un paragraf de teorie pe care va incurajez sa incercati sa o intelegeti fiindca, vorba lui Dan Diaconescu, nici macar nu stiti ce prierdeti. 

Cele doua studii nu stabilesc legaturi de cauzalitate ci covariatii. Pentru cei care nu inteleg acesti termeni, 

•  RELATII DE COVARIATIE - A CRESTE ODATA CU B. De exemplu, Daca se inmultesc umbrelele de pe strada (A), se inmultesc si sansele sa ploua in ziua respectiva (B). Dar sansele sa ploua nu se inmultesc din cauza ca vecinii nostri au plecat de acasa cu umbrela, nu-i asa? Cauza este alta.
• RELATII DE CAUZALITATE - A ESTE CAUZAT DE B. De exemplu, numarul umbrelelor (A) se inmulteste pentru ca se inmultesc si picaturile de ploaie (B). Oamenii deschid umbrelele exact fiindca incepe sa ploua - asta e cauza si este destul de evidenta.

In cazul nostru variabilele sunt A - fericirea in cuplu si B - experienta sexuala. Legatura intre acestea fiind o covariatie, asta inseamna ca se intampla ca fericirea in cuplu si satisfactia sexuala sa apara la cei care nu au experienta sexuala. Daca, spre exemplu, credeti ca evitand sa acumulati experienta sexuala veti fi fericiti in cuplu, ei bine, nu este obligatoriu adevarat. Este nevoie de o alta "variabila misterioasa" C care ar trebui sa apara pentru ca, intr-adevar, sa fiti fericit in cuplu. Care este aceasta "variabila misterioasa"?

In primul meu articol "Razbunarea Virginelor" ipoteza mea era aceea ca "Variabila Misterioasa" care cauzeaza atat explorarea sexuala, cat si insatisfactia sexuala si maritala isi au originea in capacitatea de a ne sintetiza fericirea, mai bine zis, in lipsa acestei capacitati, care pare a fi destul de importanta in dinamica vietii noastre psihologice. De ce este asa importanta fericirea in viata noastra psihica si sociala? Destul de simplu: adesea luam decizia sa schimbam ceva (cum ar fi partenerul) fiindca suntem nefericiti. De asemenea apare decizia sa luam ceva (cum ar fi droguri) tot pentru ca suntem nefericiti.

Acum am sa va pun o intrebare: cine credeti ca este mai fericit cu alegerea sa: o persoana care are multiple optiuni (10 telefoane mobile dintre care sa aleaga unul) sau o persoana care are o singura optiune (un telefon mobil, probabil Huawei)? 

In mod contra-intuitiv, potrivit studiilor, persoana care nu are de ales, este mai fericita cu alegerea sa decat o persoana care are multiple optiuni si deci va fi framantata de problema "Oare nu era mai bun un iPhone? Sau poate un Samsung? Sau poate un Sony?". Ce-ar fi sa le incerc pe toate si sa vad care e mai bun? Dap.. Iar acum imaginati-va ca in locul telefonului se afla partenerul de cuplu! Cel care a avut de ales intre oricare dintre telefoane, cu conditia sa fie Huawei, este mai fericit fiindca stie ca nu este posibila o alta optiune. (De ce nu exista aceste optiuni alternative e o alta discutie, dar e clar ca pentru unii, religia sau nivelul angajamentului sau exemplul parintilor elimina alte optiuni, din start).

O persoana care are optiunea sa aleaga intre mai multi parteneri (fiindca sa zicem ca este bogat, frumos, destept, si de familie buna - caci infidelitatea si oportunitatea merg mana in mana) va fi mai nefericita cu partenerul pe care l-a ales decat o persoana care nu are decat o optiune, (fiindca este batran, sarac si stirb, deci naiba il mai ia). De aici rezulta ca aceasta mentalitate "de piata libera" dupa care ne orientam in ultimii ani atunci cand ne selectam partenerul nu este tocmai utila fericirii in cuplu din moment ce sunt mai fericiti (si chiar satisfacuti sexual) aceia pentru care explorarea sexuala nu este o optiune. 

Si astfel ajungem la "Variabila Misterioasa". Potrivit unui redutabil expert in problema fericirii, Dan Gilbert, de la Harvard University, fericirea umana este de doua feluri:

• FERICIREA NATURALA - obtinuta ca urmare a implinirii dorintelor.

• FERICIREA SINTETICA - obtinuta in ciuda faptului ca nu ni se indeplinesc dorintele. In conditii dure, in care optiunile lipsesc, poti totusi sa "fabrici fericirea". Cum se fabrica fericirea sintetica? Thanks for asking! (Ai intrebat pe cine trebuie.)

Dan Gilbert vorbeste despre 2 moduri de a fabrica / sintetiza fericirea: 1. prin aprecierea situatiei pe care nu o poti schimba si 2. dispretuind optiunile pe care nu le ai. Va imaginati deci ca este foarte usor sa fii nefericit daca traiesti intr-o continua reverie legata de ceea ce iti este inaccesibil. Spre exemplu, in situatia de carantina, poti aprecia faptul ca ai acum posibilitatea sa citesti si sa vezi toate filmele pe care nu ai avut timp sa le vezi. De asemenea, te poti gandi ca atunci cand mergeai la munca te trezeai greu dimineata si te intalneai cu o colega acra care asculta Magic FM (statie de tanjeala) care iti strica ziua cu toate confesiunile ei. 

Dar ce anume m-a determinat sa scriu inca un articol cu numele "Razbunarea Virginelor"? Fireste, tot un studiu. Acesta spune ca, in mod interesant, cu cat avem mai multi parteneri sexuali in tinerete, cu atat se inmultesc sansele noastre de a dezvolta o dependenta de substante (droguri). Acum, am in minte imaginea asta: un club in care se gasesc la discretie 2 lucruri: posibili parteneri sexuali si, desigur, droguri recreationale. De asemenea, ma gandesc la 2 tulburari de personalitate expuse abuzului de droguri: borderline (cu emotii extrem de instabile) si cea antisociala (care cauta senzatii tari).

Si nu-i asa, bun lucru ca de data asta ne sarbatorim 1 si 2 Mai, cumintei acasica, avand cafea. 

Poate ca in felul acesta citim Psihopedia si aflam chestii interesante despre fericire. Cei de la Psychology Today interpretau situatia asta in felul urmator: 

Natura sexului la voia intamplarii (casual sex) prezinta un risc. Aceste relatii sunt mai curand impersonale, lipsindu-ne de implinirea emotionala. 

Dar mi-e teama ca nu aceasta este explicatia reala a faptului ca ramanem neimpliniti, nesatisfacuti sexual si, iata, riscam sa ne apucam de droguri, desi, s-ar spune ca facem eforturi reale de a gasi ceea ce ne trebuie, caci exploram, si exploram si iar exploram, in stanga si-n dreapta, doar-doar vom gasi "acel ceva" care ne satisface toate nevoile, care umple golul din noi, cel in forma de Dumnezeu, cum spunea B. Pascal. Numai ca nevoile umane apar si dispar intr-un ritm ametitor si, din pacate, nu exista niciun partener (care nu e Superman) sa le satisfaca pe toate. Iar asta, in mod paradoxal, o stie, mai bine ca oricine, o persoana care se declara "fericita in cuplu".

Fiindca orice fericire de acest fel este, de fapt, un compromis bine inteles si asumat. Spre exemplu, multi cred ca nu exista posibilitatea satisfactiei maritale intr-un cuplu cu diferente mari de varsta - el 60 si ea 25, sau invers, de ce nu. Totusi, daca cei doi inteleg ca este vorba despre un compromis, in care au loc renuntari (caci de aceea ii spune compromis), si isi asuma aceasta situatie, fericirea (mai exact fericirea sintetica) este posibila. De fapt cuplul fara de compromis este o utopie. Nu suntem niciodata compatibili in proportie de 100%.

Atunci cand cineva se declara "fericit in cuplu", el spune despre sine ca este extrem de competent in ce priveste fabricarea fericirii, pe cont propriu. Oricat ar primi din partea celuilalt, primeste de zece ori mai mult din partea propriei persoane. Si anume primeste fericire sintetica, rezultata in urma aprecierii (voluntare) a partenerului si deprecierii (tot voluntare) a tuturor celorlalti posibili parteneri. In mintea acestei persoane, "iarba nu este mai verde de partea cealalta a gardului", dimpotriva! De ce? Fiindca asa alege sa creada! 

Ma indoiesc ca fericirea naturala supravietuieste macar lunii de miere. In mod ironic si la fel de paradoxal, cei care alearga dupa fericirea naturala, ajung sa o gaseasca intr-o chestie profund ne-naturala - si anume in droguri. De altfel, pentru aceasta categorie de parteneri se observa si faptul ca folosesc iubirea si pe partenerii lor ca pe niste "dealeri" care le furnizeaza chimicalele de care au nevoie. Dar, din pacate, dezvoltam toleranta fata de oricare dintre substante. Iar in acel moment se arata si finalul iubirii. 

(1) Imaginea The Man Who Ate Everything, de Ian Sane, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Psychology Today, (acc. 06.05.2020), The Long Term Psychological Effects of..., website : Psychology Today