Gestionarea Furiei

Arcurile neuronale care au engramat furia, sunt dupa ani si ani de furie, ca niste autostrazi cu 8 benzi. Totusi, putem sa batatorim noi drumuri, iar cu hotarare si un ghidaj adecvat, se pot face progrese pana la a deveni de nerecunoscut.

o o o

Intr-un entry anterior, numit "4 Mituri Despre Furie" incercam sa combat cateva idei preconcepute si extrem de raspandite la nivelul simtului comun, chiar dominante, as putea spune. Si pe cat de raspandite si de dominante sunt, pe atat ne impiedica acestea sa facem fata unor situatii complexe in care survine furia si in care ea ne gaseste total ne-echipati pentru a-i face fata.

Dar hai sa facem mai intai o recapitulare, enuntand acele 4 mituri despre care vorbeam:

• Nu ar trebui sa imi reprim furia. Este sanatos sa o exprim.

• Furia, agresivitatea si intimidarea ma ajuta sa obtin respect si sa primesc ceea ce vreau.

• Nu ma pot controla. Furia nu este ceva ce poti controla.

• Administrarea furiei consta in reprimarea acesteia. 

Pentru fiecare dintre aceste mituri, va imaginati ca raspunsul psihologilor este fie "da si nu", fie, mai curand, "nicidecum". Am reactualizat aceste mituri despre care puteti citi mai multe in articolul mentionat, tocmai pentru ca schimbarea unui comportament problematic incepe cu constientizarea convingerilor ce reprezinta un puternic factor motivator pentru acel comportament.

Este simplu, in fond: daca crezi ca furia te ajuta in viata, in special daca se exprima direct, brutal si la voia intamplarii, asa cum iti vine, daca esti convins ca nu exista nicio posibilitate de a o controla si ca ar fi oricum nociv sa o reprimi, fie si pentru 5 secunde, lesne de inteles ca ai asigurat toate conditiile pentru ca problema ta cu furia sa se perpetueze. 

Am insa numai vesti bune pentru acest articol: furia se poate controla, nu ai sa te imbolnavesti de inima sau de nervi daca iti intarzii reactia furioasa si nu este nevoie sa imbolnavesti pe altii de inima sau de nervi ca urmare a reactiilor brutale de care dai dovada uneori. Mai exact atunci cand consideri ca ceva ti se cuvine iar ceilalti vor sa te deposedeze de acel ceva - aceasta reprezentand "situatia standard" in care se naste furia.

Un lucru pe care este util sa il cunoasteti este acela ca furia este o emotie normala, pe care toti oamenii o traiesc mai mult sau mai putin. Ea poate sa devina un simptom al unei tulburari psihice atunci cand o traim mai des decat majoritatea oamenilor, cu alte cuvinte, atunci cand reactia furioasa devine raspunsul stereotip pentru majoritatea provocarilor, indiferent de conotatia lor. 

De asemenea, furia poate deveni simptomul unei tulburari psihice nu doar prin frecventa ei ci si prin intensitate - cand, fie si rare, reactiile noastre de furie sunt extreme si, mai ales, se exprima comportamental prin gesturi exagerate, dintre care multe se afla in spectrul infractionalitatii sau criminalitatii: distrugeri de bunuri, hetero si auto-agresivitate.

Asadar, care sunt acele lucruri pe care putem sa le avem in vedere atunci cand ne luptam cu propria furie? Iata o lista de elemente ce va pot fi de folos in acest sens, in afara de bine-cunoscutele exercitii de respiratie cu numaratoare:

• Eliminati credintele periculoase - care va predispun la manifestari cu caracter deviant. S-a descoperit faptul ca exprimarea furiei, in realitate creste nivelul hormonului de stres in sange iar obiceiul de a ne exprima furia ne face mai agresivi, adica "ne antreneaza" furia. Deveniti constienti de faptul ca nu foloseste la nimic sa ne exprimam furia, dimpotriva, efectul principal este mai curand acela de ruinare a relatiilor cu persoanele cele mai importante din viata noastra si a propriei sanatati. 

• Cultivati-va realismul! - Cei mai nervosi dintre muritori dau dovada de un idealism dus la extrem. Ei isi zugravesc societatea si viata ca si cand totul s-ar petrece in conditii ideale, adica in paradis. Fireste ca vor aparea reactii extrem de virulente atunci cand ne asteptam ca toata lumea sa fie de acord cu noi, sa ne sustina toate proiectele, sa ne aplaude si sa ne ovationeze de fiecare data cand aparem si sa isi faca o icoana cu chipul nostru, la care sa se inchine de cateva ori pe zi. Acceptati ca lucrurile nu stau asa si veti fi mai pregatiti pentru a da piept cu realitatea. 

• Intarziati reactia / "recompensa" - Civilizatia umana este conceputa pe principiul "amanarii recompensei". Ni se cere asta inca de mici: mai intai lectiile si apoi joaca. Furia este o emotie care cere o solutionare rapida a unei situatii problematice - cum ar fi o nedreptate perceputa, indreptata impotriva propriei persoane. Dar experienta arata ca nu intotdeauna amenintarea este reala si mult mai util ar fi sa asteptam pana cand vom avea mai multe date si o imagine de ansamblu. Da, v-ati enervat azi, dar cautati sa raspundeti maine!

• Cereti informatii suplimentare - In prima instanta, cel mai bun lucru pe care il putem face atunci cand simtim ca ne-a cuprins furia este sa intram intr-un mod de functionare in care scopul devine sa obtinem mai multe informatii. Multe dintre emotiile cele mai distructive se amelioreaza de la sine in momentul in care reusim sa ne largim perspectiva cu ajutorul datelor obtinute. De prea multe ori furia nu se datoreaza decat interpretarii gresite a unor fragmente de informatii, survenita pe fondul fenomenului de "ingustare a campului constiintei" - cand spunem ca "ni se pune pata".

• Nu uitati sa raspundeti! - Da, exista pericolul sa treceti de la un comportament agresiv la unul pasiv. De altfel sunt convins ca, cei mai multi dintre noi cred ca opusul agresivitatii este pasivitatea. Nimic mai gresit. Pasivitatea este cel putin la fel de nociva ca si agresivitatea, mai ales ca o furie reprimata dar nemodulata adecvat devine o bomba cu ceas pe care o purtam cu noi si care va exploda, afectandu-ne pe noi insine (auto-agresivitate, viciu, boli psihosomatice, etc), cat si pe cei din jur (agresivitate fizica, verbala, abuzuri emotionale, jigniri, etc).

• Opusul agresivitatii este asertivitatea - Asadar, opusul agresivitatii nu este pasivitatea ci asertivitatea. O definitie simpla si oarecum simpatica a termenului de "asertivitate" este urmatoarea: este o agresivitate care a mers la scoala. Iar la scoala a invatat lucruri cum ar fi respectul, a vorbi dar si a asculta, a lupta pentru ceea ce ni se cuvine, dar fara a umili, fara a ne manifesta violent si abuziv. Ceilalti nu trebuie sa fie de acord cu noi pentru a fi respectati iar noi nu trebuie sa cedam lucrurile cele mai importante fara lupta. 

• Acceptati pierderea! - Exista situatii in care, indiferent cat de mult simtiti ca vi se cuvin anumite lucruri, pierderea este evidenta, certa si irecuperabila. In astfel de situatii nimic din ceea ce faceti nu poate schimba asta. Ei bine, nici macar asertivitatea! Un astfel de moment poate deveni extrem de delicat -  durerea pierderii se poate transforma in depresie, in dependenta de substante si in auto-flagelare. Amintiti-va insa ca viata si sanatatea sunt mai importante decat orice altceva ati fi pierdut!

• Practicati non-atasamentul. De fapt asta ar trebui sa facem inainte de toate celelalte, ca o masura de tip spiritual pe care o luam in scopul de a ne pregati pentru situatii delicate. Un graunte de non-atasament va poate salva viata si sanatatea, iar in momentele cele mai critice, non-atasamentul, recomandat de toate marile religii ale lumii, va face diferenta in ce priveste intensitatea reactiei, sau, altfel spus, va face diferenta intre patologic si normal. Nu de alta, dar cele mai agresive reactii se manifesta in raport cu lucrurile la care tinem cel mai mult. 

• Cultivati increderea! - In deplin acord cu punctul de mai sus, cultivarea increderii in sine, in ceilalti si in procesul vietii ne ajuta sa ne destindem si sa abordam situatiile problematice cu mai putina incrancenare. Nu este nevoie sa devenim naivi si sa ne abandonam drepturile. Totusi, exista o forma de incredere in resursele acestui univers care mareste toleranta noastra la frustrare - vezi "Sindromul Uriasului Bland". Cand consideram ca resursele sunt limitate si sarace nu avem decat sa ne incrancenam pentru a le apara si asta se manifesta intr-o forma agresiva, "pe viata si pe moarte". 

Dupa cum observati, eforturile care se impun in ce priveste gestionarea furiei se desfasoara pe mai multe paliere: intelectual, spiritual, emotional si comportamental. Un stil de viata se "lustruieste" timp de zeci de ani. Arcurile neuronale care au engramat furia, ca mijloc de a ne rezolva problemele sunt ca niste autostrazi cu 8 benzi, dupa ani si ani de furie. Totusi putem sa batatorim noi drumuri si cu multa hotarare si un ghidaj adecvat, se pot face progrese pana la a deveni de nerecunoscut.

(1) Imaginea Angry, de Wipulj, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0