Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, licentiat in Psihologie, absolvent al unui Master de Consiliere Educationala si al unui program de formare in Psihoterapie Adleriana, recunoscute de Colegiul Psihologilor, Federatia Romana de Psihoterapie si Ministerul Educatiei. Contact: teleologia@yahoo.com

joi, 14 martie 2019

Salvarea prin Depresie

Chiar daca depresia are o reputatie mult mai urata decat  atacul de panica sau alte tulburari psihice, si chiar daca solutiile lipsesc, sub raport al consumului energetic, probabil ca ea poate fi privita ca o vacanta sau mai curand un "time out".


o o o

Probabil ca v-ar surprinde, asa cum m-a surprins si pe mine la momentul respectiv, daca ati intalni in lucrarea unui reputat psihoterapeut si profesor in psihologia adleriana, nici mai mult nici mai putin decat urmatorul citat: "depresia este o vacanta auto-impusa". (Paul Rasmussen, Chicago). Si se explica apoi afirmand faptul ca, in esenta, momentul in care "depui armele" si recunosti ca "destinul te-a invins", comparativ cu acela in care inca mai ai sperante dar realitatea ti le mutileaza tot timpul, poate fi perceput ca o eliberare - intri intr-un mod de functionare "economic", despre care voi vorbi mai jos.

Asadar, ce este inainte de depresie? Nu incape nicio indoiala ca este o lupta, o mare lupta si foarte multa umilinta. Se produce o ciocnire intre asteptari si realitate si realitatea nu prea pierde niciodata - asa este dansa. Aceasta ciocnire il va epuiza pe depresiv, il va "scoate din joc" la un moment dat. De ce tocmai pe el? Nu vreau sa pretind ca am elucidat problema asta in totalitate si am eliminat cu totul cauzele genetic-biologice despre care se tot vorbeste prin tratatele de psihiatrie.

Totusi, cu cat asteptarile noastre sunt mai putin realiste si cu cat avem o imagine a lumii mai departe de adevar, cu atat si ciocnirea noastra cu realitatea este mai brutala. Cu alte cuvinte, da, exista acele surse de stres, obiective, cum ar fi faptul ca ne-am pierdut partenerul, sau locul de munca, dar exista si foarte mult stres pe care il generam noi insine, ca urmare a faptului ca interpretam situatia respectiva in mod periculos, sacrificandu-ne astfel sanatatea.

Caci daca stai sa te gandesti  nu toti cei parasiti de partener dezvolta o depresie, mai ales ca pentru multi dintre acestia, faptul ca au scapat de o relatie nefericita si probabil abuziva, este mai curand o binecuvantare. O sa-mi spuneti ca suntem diferiti dar aceasta nu este tocmai o explicatie. Unii isi doresc, metaforic vorbind, ca atunci cand ploua sa fie soare. Este o dorinta care ajunge sa te doara, tocmai fiindca vremea nu tine cont de ceea ce ne dorim noi. 

Si o sa ma intrebati poate "de ce vremea nu tine cont de ce vrem noi?" Trecand peste faptul ca intrebarea poate parea puerila, recunosc ca nu am un raspuns. Poate ca va doriti sa va mutati intr-o zona mai calda a planetei. Puteti sa faceti eforturi in acest sens incepand din acest moment, sau puteti sa invatati sa va bucurati de ploaie, tot incepand din acest moment. O parte importanta a procesului de vindecare consta in a invata sa distingem intre posibil si imposibil, intre rezonabil si absurd.

Da, realitatea castiga intotdeauna razboiul cu depresivul. Si fiindca dansul si-a rezervat aceasta misiune ingrata de a se lupta cu acest "Superman" care este realitatea, evident ca iese foarte sifonat din aceasta confruntare. Ceea ce doresc sa sugerez este faptul ca exista persoane care sunt foarte predispuse la depresie si sursa nu se gaseste in "bazinul genetic" ci mai curand in modul in care aceste persoane si-au zugravit viata - cum ar trebui sa fie aceasta. Suferinta este direct proportionala cu diferenta intre realitate si idealul nerealist.

Astfel se naste acest "plus stres" pe care "omul obisnuit" nu il experimenteaza poate niciodata, fiindca ii este mult mai usor sa accepte anumite lucruri, sau, daca nu ii convin, sa faca anumite eforturi de bun simt pentru a schimba lucrurile respective. Desigur, la depresiv, depresia este un efort in sine - prin aceasta incearca sa schimbe atitudinile celor din jur - un mod de a negocia cu realitatea. Problema este ca, de cele mai multe ori, asta nu functioneaza. In plus, o stare emotionala atat de negativa si intretinuta cu o perseverenta demna de o cauza mai buna, este, la nivel hormonal, o furtuna ce tulbura organismul si il extenueaza. 

Nu sustin ca este comoda o depresie, ea nu este tocmai "o vacanta". Ideea acestui articol este aceea ca lupta oarba cu realitatea este chiar si mai extenuanta decat depresia in sine. Asa intelegem de ce unii privesc aceasta suferinta ca pe o "vacanta auto-impusa". Inainte de deprimare a fost furia, resentimentul, frica, anxietatea si atacul de panica. Chiar daca depresia are o reputatie mult mai urata decat toate acestea si chiar daca solutiile lipsesc, sub raport al consumului energetic, probabil ca ea poate fi privita ca o vacanta sau mai curand un "time out".










(1) Imaginea Pain, de Jocksapoksa, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu