Mantrele Destinului

Intalnesti azi persoane de culoare ce considera ca sunt ariene si arieni care considera ca sunt de culoare - de parca ar mai fi loc de vreo negociere. Dar intalnesti si persoane fara ochi care nu se considera oarbe, fiind gata sa demonstreze asta.

o o o

Dupa cum probabil ca stiti deja, ma aflu printre cei care au o simpatie / afinitate pentru filosofia budista. Imi plac in special povestile lor "seci", in sensul ca din ele lipsesc cu desavarsire miracolele. In budism nu ai nevoie sa mergi pe apa sau sa inmultesti pestii prin magie alba sau neagra, dezinteresul fata de astfel de subiecte fiind unul absolut. Pe budisti ii preocupa mai mult sa se adapteze la conditiile vietii de zi cu zi - miracolul suprem - si de aceea si pildele lor sunt atat de lipsite de "magie".

Daca raportezi asta la stilul occidental, unde trebuie sa se simta "o valvataie", o intriga ceva, nu de alta dar sa nu adormim in mod inopinat, realizezi cat de mare este diferenta intre atitudinile si valorile promovate. Din punctul de vedere al psihopatologiei, as spune ca stilul occidental este un teren cultural fertil pentru majoritatea tulburarilor de personalitate, si pentru tot ce inseamna suferinta psihica cu diagnostic si fara.

Pana si un autor legendar precum Shakespeare are un cult pentru pasiune, atasamente lumesti, slabiciune si neputinta, caci, vorba aceea, deciziile proaste fac povestile bune... (si distractia noastra favorita sunt oamenii slabi) in timp ce in budismul zen se promoveaza renuntarea la atasamente si echilibrul emotional, care, la drept vorbind, nici macar nu este posibil daca te definesti pe tine insuti ca fiind "suma atasamentelor de care esti capabil" - material, social, romantic, familial, etc -.

Tot in budismul zen se vorbeste despre asa-zisele "mantre" adica acele cuvinte sau sunete folosite pentru concentrare si realizarea meditatiei. Dar cultura occidentala, obisnuita cu aforismele a naturalizat termenul acesta oferindu-i intelesul de afirmatie, slogan sau maxima, ori chiar motto care cristalizeaza o atitudine sau alta.

Am observat faptul ca fiecare dintre noi isi are mantrele sale si, in discutiile mai profunde cu oamenii (hai sa le spunem asa), observi ca mantrele lor nu se lasa prea mult asteptate, isi fac aparitia pe nesimtite si devin decisive in ce priveste atitudinile lor de zi cu zi. Caci, fie ca suntem constienti de asta, fie ca totul apare sub forma de proces sub pragul constiintei, lucrurile pe care ni le spunem noua insine chiar ne hotarasc viitorul.

Si uite asa "te izbesti" de cate o mantra care spune ceva de genul "daca am inceput rau, cu siguranta voi continua rau". Exista deci mantre care "ne pun pe butuci", si "ne scot din joc", si cel mai probabil, nu acesta este rolul "traditional" al unei mantre, sau, in orice caz, budistii le foloseau pentru cu toul alte scopuri decat acela de a fi scosi din activitate, de a fi eliminati.

Cel mai probabil, cand vedeti un om care a reusit sa faca ceva in viata lui, la origine se afla o mantra care cladeste. Iar daca vedeti un om care nu a reusit mare lucru in viata sa, tot la fel, la orgine se afla o mantra care i-a limitat posibilitatile. Sadesti un gand si culegi o fapta, sadesti o fapta, culegi un obicei, sadesti un obicei, culegi un caracter si, desigur, sadesti un caracter si culegi un destin. Acel gand pe care il sadesti initial este de fapt o mantra, sau o credinta, poate chiar o profetie auto-indeplinita.

Din fericirea insa, exista si oameni care isi folosesc mantrele pentru a produce schimbari aproape miraculoase in viata lor. In ziua de azi descoperi tot felul de oameni care cred lucruri ciudate - persoane de culoare care se considera albe sau persoane albe care se considera de culoare (de parca ar fi loc de targuala aici), sau persoane care vad sau merg dar isi doresc sa nu vada si sa nu mearga, sa renunte la aceste posibilitati "in plus", caci asa le spun lor "mantrele" sa traiasca.

Dar cum spuneam, din fericire, exista oameni care folosesc mantrele pentru a-si depasi conditia, in situatii in care conditia lor vine cu niste limitari destul de radicale. In documentarul de mai jos, un tanar de culoare care nici macar nu are ochi, reuseste sa traiasca ca si cand ar vedea, compensand deficienta sa cu ajutorul auzului. Sunt fascinante atitudinea si curajul sau, dar si lucrurile pe care reuseste sa le faca, fiindca lui mantrele ii spun sa fie curajos si sa nu se lase limitat.