Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, licentiat in Psihologie, absolvent al unui Master de Consiliere Educationala si al unui program de formare in Psihoterapie Adleriana, recunoscute de Colegiul Psihologilor, Federatia Romana de Psihoterapie si Ministerul Educatiei. Contact: teleologia@yahoo.com

marți, 15 mai 2018

Enciclopedia Hormonilor

Traim cu impresia ca "hormonul bate neuronul". Dar care este in realitate legatura intre hormoni si neuroni, intre sistemul nervos si cel endocrin? Este totul o problema de gene? Ce putem face cu dezechilibrele hormonale?


o o o

Dupa cum probabil ca stiti deja, hormonii joaca un rol important in viata noastra prin faptul ca ei faciliteaza adaptarea noastra la conditiile de mediu. Psihiatrii ar spune ca hormonii joaca un rol important si in dinamica imbolnavirilor noastre, fiindca daca ai mostenit genetic un asa-zis "Dezechilibru Hormonal", atunci ai sanse serioase sa ramai functional din punct de vedere social numai cu ajutorul medicamentelor.

Psihoterapeutilor le place sa complice lucrurile, poate pentru ca au aceasta abordare plina de incredere in umanitate si naivitate onesta, ca nu toti oamenii sunt ignoranti si  crucificati pe altarul minimului efort (cand iti e rau, iei un "hap"). Dar lucrurile nu sunt mult mai complicate si am sa dovedesc asta in doar doua randuri. Sa incepem!

Dezechilibrul hormonal este vazut de psihoterapeut nu obigatoriu ca si cand ar fi, in mod exclusiv, mostenit genetic - caci atunci chiar nu ar mai fi nimic de facut. Noi credem ca intotdeauna mai este ceva de facut pentru a ne imbunatati situatia, in afara de a lua hapuri. Si anume, ceea ce este intotdeauna prioritatea zero a unui psihoterapeut, adica schimbarea atitudinii in raport cu provocarile.

Este bine de stiut ca fiecare dintre noi poate sa ajunga la un "dezchilibru hormonal" daca se afla intr-o situatie in care situatia solicita un aport de hormoni care sa ne faciliteze adaptarea. Spre exemplu, daca acum, in camera unde va aflati, ar intra un urs, va garantez ca veti inregistra un asa-zis "dezchilibru hormonal" - adrenalina si cortizolul, ca si hormoni ai stresului, vor facilita adaptarea voastra la situatie - mai bine spus la nevoia de a sari pe geam si a fugi cat va tin picioarele.

Problemele apar insa atunci cand aveti impresia ca intra un urs in camera de fiecare data cand se intampla o chestie banala, cum ar fi, sa spunem, cand cineva nu va raspunde la salut, sau cand cineva va critica. Daca traiti intr-o lume in care toata lumea trebuie sa va raspunda la salut si, respectiv, toata lumea trebuie sa va laude,  atunci probabil ca reactia voastra hormonala este similara situatiei in care intra ursul peste voi. Problema este ca invatam ca 2+2=5 si cand realitatea infirma asta, avem trairi foarte puternice.

Psihiatrul are o solutie foarte practica la toate astea, si anume rezultatul muncii farmacistilor de cateva sute de ani, care insa vine cu tot felul de efecte secundare penibile, cum ar fi ca luati in greutate, aveti greturi, ameteli, sau ca nu va mai arde de viata intima cu partenerul. Psihoterapeutii in schimb, au naivitatea de a crede ca pot sa determine pe un om sa nu mai creada, spre exemplu, ca lumea ii datoreaza ode neconditionate, non-stop sau ca viata trebuie sa fie un basm cu feti frumosi. 

Aceasta este o misiune imposibila si sinucigasa, dar, ei bine, exista oameni care se lasa convinsi sa-si modifice asteptarile, pentru a le armoniza cu realitatea, si, ghici ce, odata cu asta li se modifica si "dezechilibrele hormonale" - in sensul ca scapa de ele, in buna parte. Cu alte cuvinte, aceste emisii de hormoni care apar aparent haotic si care va dau peste cap, sunt de fapt rodul nu doar al mostenirii genetice, ci mai curand sunt rodul felului cum interpretati stimulii externi, cum ar fi faptul ca lumea va critica ori va ignora.

Cuvantul "hormon" isi are originea in limba greaca si se refera la "a pune in miscare". Hormonii sunt molecule secretate de glandele organismului, fiind transportate de catre sistemul circulator (sange) in scopul de a regla aspectele functionarii fiziologice si comportamentale. In absenta hormonilor adecvati situatiei, nu am avea energia necesara adaptarii la trasaturile acestor situatii diverse, cu care ne confruntam.

Dar, asa cum am incercat sa va demonstrez aici, interpretarea mentala este aceea care ne conduce la o intelegere a situatiilor, iar aceasta interpretare poate fi total eronata, ca urmare a experientelor copilariei. La cei cu "dezechilibre hormonale mostenite genetic" interpretarile mentale se dovedesc a fi, de cele mai multe ori, in total dezacord cu trasaturiel situatiei, lucru care le si submineaza functionarea sociala.

Functiile hormonilor:

  • Stimularea sau inhibarea cresterii
  • Ritmul circadian: ciclul somn - veghe
  • Modularea dispozitiei emotionale
  • Activarea sau inhibarea sistemului imunitar
  • Regularizeaza metabolismul
  • Pregatirea organismului pentru imperechere, lupta, fuga sau alte activitati specific umane
  • Pregatirea organismului pentru fiecare etapa a existentei biologice: pubertate, parenting, menopauza
  • Controleaza ciclul aparatului reproducator
  • Semnaleaza anumite nevoi: foamea sau pofta




Iata insa si cateva tipuri de hormoni si functiile pe care ei le indeplinesc in viata noastra, fara a avea pretentia ca i-am si epuizat sau am spus totul despre acestia:

  • OXITOCINA ~ regularizeaza functionarea sistemului nervos, diferite comportamente adaptative cum ar fi comportamentele sociale si functionarea sexuala. De asemenea este implicat in comportamentele asociate atasamentului matern, invatare si memorie si relatii familiale. Glande asociate: Hipotalamus (origine) si Glanda Pituitara (secretie propriu-zisa). Disfunctii specifice: produsa sau regularizata gresit, oxitocina duce la aparitia unor boli cum ar fi depresia, schizofrenia, anxietatea sau autismul (nivel scazut de oxitocina).
  • TESTOSTERON ~ este un hormon sexual responsabil cu dezvoltarea caracteristicilor specific masculine (parul, inaltimea, dezvoltarea organelor sexuale, productia de sperma). Si femeile produc testosteron (de dorit) in cantitati mai mici. Regularizeaza dorinta sexuala fiind vital pentru procesul de reproducere. Glande asociate: Glandele adrenale (testicole) / glanda pituitara (pentru regularizare). Disfunctii specifice: deficitul de testosteron este corelat cu obezitatea, diabetul, osteoporoza, depresia si disfunctiile erectile. La femei excesul de testosteron produce trasaturi specific masculine: par excesiv pe corp, agresivitate si pierderea ciclului menstrual.
  • ADRENALINA ~ supranumita si "hormonul de activare" are drept functii principale supravietuirea, permitandu-ne sa devenim alerti in fata pericolului si declansand comportamente de tipul luptei sau fugii. Glande asociate: glandele adrenale. Disfunctii specifice: excesul de adrenalina poate duce la stresul cronic, anxietate si atacuri de panica. Se coreleaza si cu boli cardiovasculare, obezitate, insomnie, deficitul sistemului imunitar. 
  • ESTROGENUL ~ este de asemenea un hormon sexual, avand functii similare testosternului in cazul barbatilor, dar fiind responsabil pentru  dezvoltarea organelor sexuale feminine si ciclul menstrual. Regularizeaza si dorinta sexuala, producerea de colagen, protectia cardiovasculara si distributia grasimii in corp. Glande asociate: este produs in ovare, plancenta (la femeile gravide) si in glandele adrenale. Disfunctii specifice: iritabilitatea, instabilitatea emotionala, depresia. cancer de san si ovarian, pierderile de memorie, hiperestezie, amenoree sau pierderea ciclului menstrual. 
  • HORMONUL DE CRESTERE ~ este vital pentru functionarea adecvata a sistemului endocrin si regularizeaza cresterea musculara si grasimea, imbunatateste circulatia si controleaza colesterolul. Glande asociate: glanda pituitara. Disfunctii specifice: oboseala, slabiciune musculara, poate scapa de sub control colesterolul, perturbari ale dispozitiei emotionale, izolare sociala, anxietate, pierderea auto-controlului.










(1) Imaginea I is for Insomnia, de Elisa Paolini, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0
Show comments
Hide comments

Un comentariu:

  1. Mie-mi place increderea ta in umanitate. :) Cat despre naivitatea onesta, pe care eu o interpretez mai degraba ca speranta, cred ca avem deseori nevoie de ea, altfel ne-am limita la a contempla neputinciosi si resemnati ceea ce ni se intampla fara macar a incerca sa intelegem si sa schimbam ceea ce sta in putinta noastra.

    RăspundețiȘtergere