
Ce Este Gandirea Pozitiva?
Unul dintre cei mai la moda termeni, acela de "gandire pozitiva", beneficiaza de foarte multa atentie in cartile, articolele si d...
sâmbătă, 18 octombrie 2025
miercuri, 8 octombrie 2025
De ceva timp, pare că politica a devenit showbusiness pentru urâți. Unii politicieni se pricep mai bine la scandal decât la politică și, în mod interesant, aceasta este o rețetă de succes pentru ei. Și totul se bazează pe... post-adevăr.
În Noiembrie 2016, Dciționarul Oxford a anunțat că ¨post-adevărul¨ a fost selecționat ca reprezentând, mai bine decât oricare altul, anul care tocmai era pe sfârșite. Definiția lor pentru ¨post-adevăr¨ era următoarea: ceva care este asociat sau care denotă circumstanțe unde faptele obiective sunt mai puțin importante în formarea opiniei publice decât apelul la emoție și credință personală. Deși cuvântul există încă din anii `90, în 2016 utilizarea lui a crescut cu 2000% comparativ cu 2015 ― The Conversation.
Și așa ajungem să îl auzim pe Donald Trump vorbind despre felul cum imigranții din Haiti consumă la prânz pisici și căței, deși nu ar putea să vină cu niște dovezi concrete legate de acest subiect. Fiindcă unii politicieni chiar au o vocație a post-adevărului și, aparent, asta le și aduce destul de mult succes personal. Și da, post-adevărul pare a fi deosebit de influent în politică, în special în ce privește politicienii populiști, care au descoperit această piatră filosofală ― post-adevărul.
Evident, Donald Trump nu este singurul politician populist. Cu toate că nu prea ne-a interesat ce se întâmplă în Rusia, atunci când îl vedem pe ministrul de externe Lavrov, explicțndu-ne că Rusia nu a început războiul și doar încearcă să îl încheie, înțelegem faptul că post-adevărul a fost dus la un cu totul alt nivel în această țară. De altfel, multe dintre afirmațiile politicienilor ruși din prima linie stârnesc râsul ― orice conferință a lui Lavrov este ca un număr de stand-up, doar că după râs pe săturate, îți dai seama că acești indivizi folosesc post adevărul pentru a-și justifica atrocitățile.
Iar post-adevărul rusesc este un fenomen cu adevărat remarcabil ― din păcate nu în sens pozitiv. Așadar. războiul este vina occidentului, invazia este vina Ucrainei iar anul acesta i-am auzit pe politicienii și așa-zișii jurnaliști (propagandiști) din Rusia afirmând că vina pentru accidentul aviatic care a avut loc în luna Iulie, în regiunea Amur din Rusia, în care și-au pierdut viața toți cei 49 de pasageri, se datorează, atenție, sancțiunilor internaționale. Desigur, mai există un mic detaliu ― avionul la bordul căruia se afla era folosit de vreo 50 de ani! Până și România a scos din uz acest tip de avioane, treptat, renunțând complet la ele la sfârșitul anilor `90.
Lecturează și articolul Psihopedia Timpul Post-Adevărului 1
Propaganda rusă a dus post-adevărul la nivelul de artă. Propagandista Olga Skabeyeva la un discurs tinut in fata studentilor rusi care, au nevoie sa invete si ei cum se practica post-adevaru` ăsta, este ca un magician care isi divulga trucurile - vedeti minutul 37:00 al urmatorului videoclip. Dacă nu aveți răbdare să căutați și nu înțelegeți engleza, vă traduc eu mai jos.
Nu conteaza ce anume se intampla propriu-zis. Ceea ce conteaza cu adevarat este modul cum interpretam evenimentele respective. In lumea noastra moderna acest lucru poarta denumirea de "era post-adevarului". Adevarul este prezent dar poate fi si absent. Spre exemplu, chiar daca un atac a avut loc in realitate, nu acesta este aspectul cel mai important. Ceea ce conteaza este modul cum reactionam la eveniment si modul cum formam opiniile. Ceilalti spun ca atacul nostru in Harkov este un act de agresiune. Dar noi interpretam atacul respectiv ca o actiune de igienizare. (...) Daca ne consideram patrioti, noi trebuie sa imbratisam punctul de vedere al guvernului si sa lucram pentru acesta. Este adevarat, unii numesc asta propaganda. Olga Skabeyeva, propagandist.
Nu știm de unde vine această afinitate a omului modern pentru post-adevăr. Ar putea să provină din consumerism și faptul că oamenii pot fi convinși să cumpere anumite lucruri, dacă le sunt prezentate ca niște priorități vitale. Sau poate vine din arta spectacolului, unde emoția este mai importantă decât faptele. Poate că este o îmbinare între cele două, care a primit un imbold serios odată cu apariția televiziunii dar mai ales a internetului și a rețelelor de socializare cele care ne-au oferit tuturor o platformă dar pare că publicul cel mai numeros se strânge în jurul actorilor.
În politică, pentru a obține și a păstra puterea, politicienii populiști au nevoie să prezinte o versiune simplificată a realității, în care niște urme de adevăr sunt modificate într-un fel sau altul, precum într-o sală a oglinzilor: exagerare, minimalizare, generalizare, etc. Mai mult decât atât cred că se încearcă și o formă de gaslighting, destul de insidioasă ― dacă vă mai amintiți, gaslighitingul reprezintă un abuz psihologic prin intermediul căruia abuzatorul o determină pe victimă să se îndoiască de propriile percepții și, în final, de propria sănătate mentală: nu ai văzut o invazie, fiindcă a fost o igienizare.
Este realmente incredibil gradul de îndobitocire la care au fost aduși unii dintre semenii noștri! Fiindcă miza este destul de importantă ― dominația regională, pare că propagandiștii ruși și-au facut destul de bine temele. Ei știu ce fac și știu și cum se face. Mulți dintre conaționalii noștri cad victime acestor tehnici care au inundat pur și simplu spațiul social media. Și fiindcă omul este o ființă supărată, care face ce face și se supăra iar, propaganda le oferă o supapă prin care ei își varsă năduful. În același timp, le oferă și o explicație convenabilă a insatisfacțiilor personale (sistemul, globalismul, etc), iar în final, o direcție ― izolarea.
sâmbătă, 4 octombrie 2025
Uneori găsești un film pe Netflix și ai sentimentul că va fi o totală pierdere de timp. Dar apoi decizi să-i acorzi o șansă și realizezi ca este unul dintre cele mai interesante filme pe care le-ai văzut vreodată. Așa este documentarul Număr Necunoscut.
marți, 30 septembrie 2025
În mintea ta deții o făbricuță care aduce în această lume produse, de un fel sau altul. Calitatea acestor produse depinde de calitatea resurselor pe care le folosești: Unii folosesc resentimentele și neîmplinirile personale, în timp ce alții folosesc recunoștința, pentru a genera astfel de produse. Povestea unui polonez, în România.
Un număr în creștere de studii științifice indică o relație semnificativă între gratitudine și fericire. Practica recunoștinței și a generozității sunt importante pentru toți cei care caută fericirea adevărată. A-i învăța pe copii să-și exprime recunoștința, le îmbunătățește acestora capacitatea de a învăța și reduce prevalența problemelor de sănătate mentală, cum ar fi depresia — ResearchGate.net
Martin Seligman, un pionier al Psihologiei Pozitive, a dezvoltat exercițiul numit Trei Lucruri Bune, cunoscut și sub numele Ce a Mers Bine — pentru a cultiva gratitudinea și a crește nivelul de fericire. Exercițiul presupune să scrii 3 evenimente pozitive care au avut loc pe parcursul zilei și motivele pentru care s-au întâmplat acestea, în scopul de a ne focaliza pe experiențele pozitive, în locul celor negative.
Un alt exercițiu interesant, numit Vizita de Gratitudine, presupune să scriem o scrisoare plină de recunoștință pentru cineva care a avut un impact pozitiv asupra vieții tale, influențându-te în bine, și să predai această scrisoare, în persoană — scrisoarea poate fi citită cu voce tare de către autor, la predare. Se pot chiar organiza evenimente în grupurile de consiliere psihologică, prin care invităm persoanele respective și le facem cunoscută contribuția pozitivă, în fața tuturor.
luni, 22 septembrie 2025
De când folosești internetul probabil ai fost și tu uimit de cât de mult rău îți pot face unii. Și nu, nu este vorba doar despre comentarii și atitudini răutăcioase care, după un timp încep să te lase rece. Un articol în care vei descoperi cât de departe poate ajunge răul, pe internet.
Una dintre victime a povestit cum a luat hackerul legătura cu ea. Ea era într-o saună finlandeză când a primit un mesaj pe telefon de la un expeditor anonim care avea numele ei, numărul de asigurare socială și alte detalii private. (...) Expeditorul i-a scris că obținuse informațiile ei private de la un centru de psihoterapie în care era pacientă. (...) Doi ani de înregistrări amănunțite ale discuțiilor cu terapeutul ei în timpul a zeci de ședințe erau acum în mâinile acestui bărbat care a șantajat-o că dacă nu plătește o răscumpărare în 24 de ore, informațiile vor fi postate online. (...) Datele a încă 33.000 de pacienți de terapie au fost furate și mii au fost șantajați în ceea ce a devenit cunoscut ca dosarul penal din Finlanda cu cel mai mare număr de victime. Baza de date furată de la cabinetul de psihoterapie Vastaamo conținea informații sensibile despre subiecte sensibile, de la relații extraconjugale până la mărturisirea crimelor. Toate ajunseseră acum o monedă de schimb. — Digi24
În primul rând este greu să-ți dai seama cum îi poate veni cuiva o idee atât de tâmpită — aceea de a folosi date confidențiale din terapie pentru a stoarce bani de la niște persoane care, și așa, au destule probleme pe cap. Este probabil cea mai grava năzdrăvănie comisă, dacă ignorăm faptul că acest minor blond din Finlanda a reușit să deturneze o cursă aeriană doar fiindcă își dorea să se răzbune pe unul dintre pasagerii aflați la bordul acelui avion. Și lista tâmpeniilor lui Julius Kivimaki nu se oprește aici!
În documentarul HBO, Julius vorbește cu detașare, dându-și aere de star rock și minimalizând suferința victimelor sale, despre ceva care poartă numele de swatting — adică solicitarea unei echipe SWAT, de militari înarmați până-n dinți la o anumită adresă, unde nu se întâmpla nimic ieșit din comun dar unde locuiește cineva care urmează să trăiască o sperietură zdravănă, ca răzbunare fiindcă un hacker lipsit de empatie și necopt la minte, precum Julius, dorește să-i dea o lecție sau să-i facă o farsă.
Ce altceva mai poate să îți facă un hacker lipsit de suflet? Ei bine poate să îți întrerupă contractul cu furnizorii de lumină, apă, telefonie sau internet — desigur, tot ca o formă de răzbunare, lecție sau farsă. Chiar și dacă locuiești într-o altă țară! Ba chiar va face în așa fel încât să-ți vadă reacția, în direct, căci ce rost are să-i faci o astfel de farsă cuiva, dacă nu îl vezi enervându-se? Lumea hackerilor adolescenți este, după cum observați, plină de abuzuri, clăbuci, senzații tari, răzbunări și farse de care te-ai putea lipsi.
Așa cum afirmam mai sus, și în buna tradiție a personajelor cu tulburare de personalitate anti-socială (a.k.a. psihopatie), Julius Kivimaki are obiceiul de a minimaliza suferința produsă celorlalți — la acel swatting nu s-a întâmplat nimic deosebit, nimeni nu a pățit nimic rău, de parcă totul ar fi fost calculat de el la milimetru, așa încât să se distreze inclusiv victimele care s-au trezit cu vreo 20 de pistoale și automate încărcate, țintindu-le fix în față.
Cu toate acestea, documentarul este interesant de urmărit. Acesta te lasă întrebându-te ce nu a funcționat în ce privește educația primită de un tip inteligent precum Julius Kivimaki? Este el însuși victima unei educații aberante sau are niște trăsături anti-sociale moștenite pe cale genetică care pur și simplu au scăpat de sub control? Cred că este util, atunci când observi în forme incipiente, lipsa de empatie a copiilor să-i ajuți să conștientizeze că ceilalți au emoții și ei, că gesturile lor au un anumit impact asupra acestora și că o societate fără empatie este extrem de urâtă.
joi, 11 septembrie 2025
Vara lui 2023 a fost umbrită de incidentul în care un ambițios proiect de turism subacvatic, submarinului Titan, s-a năruit într-o tragedie cu nuanțe de ridicol. Niște milionari și-au pierdut viața în timp ce urmăreau inefabilul, pe fundul oceanului. Iar acum știm toate detaliile acestei povești.
luni, 8 septembrie 2025
Există multe porți către iad. Pe unele dintre acestea ar putea să scrie chiar Ciocăniți Pentru Rai. Cea mai recentă propunere legislativă a Alianței pentru Unirea Românilor, pare a avea drept scop segregarea, marginalizarea și pierderea identității unora dintre români.
„Într-o societate în care identitatea națională, cultura şi credința sunt tot mai des marginalizate în numele unui relativism valoric globalizant, se impune cu necesitate reintroducerea unor practici educaționale menite să formeze cetăţeni conştienți de rădăcinile lor istorice şi spirituale”.
Se spune că drumul spre iad este pavat cu bune intenții, si pe bună dreptate. Voi încerca să identific acele motive pentru care o astfel de idee nu poate fi de ajutor în niciun mod, în special în forma sa de obligație legală cu repercusiuni. În primă fază, înțeleg că rămâne la latitudinea directorului unității de învățământ dacă dorește sau nu să recurgă la o astfel de măsură în unitatea școlară pe care o manageriază. Chiar și așa, legea permite apariția unor fenomene specifice în micro-climatul unității respective.
O evaluare mai atentă a acestor propuneri legislative ne va ajuta să înțelegem faptul că ele pot fi profund dăunătoare în special în ce privește percepția asupra minorităților naționale sau religioase. Iată câteva efecte perverse la care, cel mai probabil, cei de la A.U.R. nu s-au gândit, deoarece acestea fac parte din viziunea lor patriotic - religioasă:
- SEGREGAREA — se naște o distincție care nu a existat până la apariția acestei legi: noi versus ceilalți. Majoritatea pretinde, firește că reprezintă binele în timp ce minoritatea poate fi percepută ca reprezentând orice altceva.
- MARGINALIZAREA — din segregare se naște marginalizarea, cu consecințe psiho-sociale dintre cele mai grave. Poate apărea o categorie de copii respinși de majoritate, evitați de restul, depresivi sau răzvrătiți.
- DISCRIMINAREA — se crează premisele pentru nedreptățirea minorităților religioase sau naționale pe criteriile apartenenței: spre exemplu, profesorul poate acorda mai puțină atenție elevilor minoritari sau îi poate evalua în mod preferențial. De asemenea, elevii minoritari vor primi mai puțin suport și colaborare din partea majoritarilor români de religie ortodoxă.
- ABUZUL — respingerea minoritarilor se poate face cu perdea, prin evitare fizică dar și prin glume usturătoare, prin batjocură, prin atitudini superioare, prin denigrare sau chiar prin violență fizică. Este suficient să lași o portiță deschisă răului pentru ca acesta să se manifeste.
- RĂZVRĂTIREA — și dacă acesta este tratamentul administrat de majoritari elevilor minoritari, aceștia din urmă pot îmbrățișa o afecțiune psiho-emoțională precum anxietatea și depresia sau pot dezvolta un pattern de comportament răzvrătit care se manifestă printr-o diversitate de manifestări violente, distructive sau vătămătoare prin intermediul cărora aceștia vor încerca să își ia revanșa împotriva majorității, în special asupra celor ușor de victimizat: fete, profesoare, copii mai mici ca vărstă, etc.
luni, 1 septembrie 2025
In experimentul Marshmallow, copiii care au ales să aștepte, și-au dublat recompensa. În schimb, cei care au decis că nu este războiul lor, au pierdut bunătate de prăjitură. O corespondență interesantă între acest experiment clasic și realitățile zilei.
Viața este prea scurtă pentru a face toate greșelile. Eleanor Roosevelt
Experimentul Marshmallow, a fost realizat de cercetătorii americani de la universitatea Stanford. În aparență banal, experimentul pornește de la observația empirica și de la prezumția că în viață reușesc cei care sunt capabili să amâne satisfacerea propriilor nevoi pentru a primi o recompensă mai mare, care de regulă, vine mai târziu. Acest principiu stă de fapt la baza întregului proces educativ și se poate spune că de modul în care reușim să asimilăm principiul amânării recompensei va depinde atât comportamentul nostru în relații interpersonale cât și succesul nostru pe multiple alte planuri.
Designul experimentului pare sa fie unul banal: unor copii cu vârste cuprinse între 3-5 ani, li se oferă, în laboratorul experimental, câte o prăjitură Marshmallow. Li se spune în același timp că vor primi încă o prăjitură dacă vor aștepta ceva timp, fără a consuma prima prăjitură, și anume până se întoarce experimentatorul. Sarcina nu este tocmai confortabilă pentru copiii aflați la această vârstă dar, cu vizibile eforturi, unii dintre ei vor reuși să o ducă la bun sfârșit.
Potrivit studiilor longitudinale care au urmărit evoluția micuților pe o bună bucată din viața lor, copiii care au reușit să nu consume prăjitura, au fost și cei care aveau să se descurce mai bine în viață – după criterii cum ar fi reușita în relațiile intime sau statutul social atins. Dar ce se întâmplă cu cei care nu asimilează principiul amânării recompensei? Adică acei copii care nu au răbdare să revină experimentatorul pentru a le dubla recompensa? Sau, mai bine spus, cei care cedează armele, și consideră că acest război nu este al lor?
Probabil atunci când vor vedea un război la graniță ei își vor dori pacea cu orice preț, imediat — în termeni psihologici se numește gratificație instantă. O pace nedreaptă este cu siguranță un tip de gratificație instantă pe care pierzătorii acestei lumi o preferă în general deoarece nu implică eforturi suplimentare, este imediată iar ei nu dispun de resurse ale personalității care să le permită eforturi, răbdare ori sacrificii. Ei trăiesc după principiul, mă mulțumesc cu puțin acum, fiindcă viitorul este oricum incert.
Dar viitorul nu este atât de incert dacă ai învățat lecțiile trecutului, dacă ai un bagaj minim de cunoștințe generale și daca îți dorești să înțelegi lumea în care trăiești. Atunci când alegi de partea cui ești într-o confruntare ca aceasta, sau atunci când îți alegi simpatiile, poți avea în centrul atenției un interes pragmatic, precum face prim-ministrul Ungariei dl. Victor Orban, care se bazează pe gazul rusesc, dar poți să reflectezi la aspectele morale ale situației — și Orban chiar reprezintă un exemplu de gratificație instantă.
Ați avut de ales între război și dezonoare. Ați ales dezonoarea și nu ați scăpat de război. Winston Churchill
În viața reală se întâmplă fix ca în aforismul lui Winston Churchill — atunci când accepți o umilință venită din partea unui prădător (bully) de profesie, rezultatul nu este pacea, dimpotrivă. Umilințele vor fi din ce în ce mai mari, ți se va cere să renunți la tot mai multe lucruri — la apartenențele pe care ți le-ai ales (NATO și UE), la auto-determinare, la resurse naturale și la orice i se pare prădătorului că i se cuvine. În fond, tu l-ai învățat că este ușor să obțină mult, cu minim de efort — ai predat armele înainte de a începe războiul. Argumentul său nu este unul moral (deși uneori încearcă să pozeze în Maica Tereza) ci unul primitiv — are măciuca mai mare.
Nu te-ar deranja să fii vecin cu prădătorul dar uiți că vecinii lui nu au fost fericiți niciodată, cu excepția celor care dețin bombe nucleare (măciuci la fel de mari). Singura bună vecinătate cu prădătorul, pe care unii o experimentează în prezent, fără a dispune de măciuci nucleare, este aceea care presupune să trăiești mai prost decât prădătorul și să încerci să fii o copie a acestuia în propria ta țară — un fel de mini-Eu (vezi președintele Lukașenko). Să-i îmbrățișezi toate idiosicrasiile: ura față de cei diferiți, intoleranța față de orice urmă de opoziție, cultul pentru război și obiceiul de a-i umili pe cei mai slabi.
Există mereu o perspectivă pe termen scurt — aceea a sacrificiilor făcute, și una pe termen lung — a beneficiilor finale. Pe termen scurt, pare că nimic nu este mai important decât pacea și că ceea ce vedem că se întâmplă este o catastrofă umanitară, în toată puterea cuvântului. Și este! Totuși, adevărata catastrofă ar fi o pace nedreaptă și renunțarea la ceea ce ne dorim cu adevărat — un regim democratic, unde ai voie să-ți folosești resursele personale pentru a prospera și unde vor visa să trăiască toate națiunile pământului.