Idolul Iubitului Tău

Ți-ai găsit prieten nou și ești încântată de felul cum arată, vorbește și se comportă. Relația promite și ești decisă să faci pasul următor. Dar apoi găsești la el in sufragerie, un tablou care te pune pe gânduri. Este cazul să îți faci griji?

☆ ☆ ☆

Imaginați-vă că v-ai găsit un prieten sau o prietenă. Sunteți încântată de acesta pentru că este o persoană prezentabilă, are un job bun și un statut social privilegiat. În plus, vă vorbește cu blândețe, pare educat și se îmbracă bine. Relația este promițătoare și vine momentul să faceți pasul următor și să vedeți unde locuiește. Casa este pe măsura așteptărilor, nu îi lipsește nimic și aproape că vă vedeți crescând copii și îmbătrânind frumos împreună. Dar... apare un element-surpriză. 

Pe un perete din livingroom descoperiți un tablou misterios. Este o fotografie alb-negru cu portretul unui bărbat. Cine să fie? Îl întrebați și vă spune că este o persoană pe care el o admiră — altfel de ce ar mai avea un portret cu ea în livingroom? Numele acestei persoane este Ted Bundy. Nu, nu este o rudă apropiată și nici un profesor de Fizică din gimnaziu. Căutați pe Google și aflați că Ted Bundy este cel mai notoriu criminal în serie care a existat vreodată. 

Lesne de înțeles, această descoperire vă pune pe gânduri. Este oare momentul să vă faceți griji? De ce ai avea un portret cu cel mai notoriu criminal în serie tocmai pe un perete din livingroom? Îl întrebați pe iubitul dumneavoastră, iar acesta spune că Ted Bundy era un tip foarte inteligent și cu multă imaginație și că nu trebuie să crezi chiar tot ceea ce se spune despre el fiindcă, în fond, opiniile pot fi subiective. Și totuși, dumneavoastră aveți o dilemă.

Pe de o parte, simțiți că ați găsit sufletul pereche și că, probabil, este cel mai bun partener pe care l-ați putea găsi. Pe de altă parte, nu știți dacă cineva care are portretul unui criminal în serie pe un perete din propria locuință poate trăi o viață normală, dacă poate fi băiat de casă și poate forma un cuplu fericit împreună cu dumneavoastră. În plus, prietenii care, prin natura situației, se bucură de o doză crescută de obiectivitate, vă spun că acel portret nu poate fi un semn bun. 

Uneori însă iubirea este oarbă și refuzăm să vedem stegulețele roșii atunci când apar, fiindcă relația promite prea mult — viitor fericit, vise împlinite, etc, și riscați să pierdeți toate astea. Dar oare dacă cineva are un portret al unui criminal în serie acasă, pe un perete, înseamnă asta că și el are porniri criminale? Vă doriți uneori să puteți aprecia obiectiv gravitatea situației în care vă aflați dar este mult prea greu. E ca și când ați avea nevoie de semnale suplimentare, care să vă convingă că această relație este mult prea riscantă. 

Iar dacă veți primi acele semnale, ați putea oare să lăsați în urmă această relație? În final vă vine ideea să vă adresați unui psiholog și să îi pasați lui această responsabilitate de a vă orienta. Aveți noroc pentru că psihologul a studiat fenomenul devianței și cunoaște o mulțime de teorii și statistici asociate acestui domeniu de cercetare. El vă spune ca toți psihologii că... depinde. Depinde de cât de mult a fost influențat iubitul dumneavoastră de acest personaj pe care îl găsiți în cărțile de devianță și psihopatologie. 

Dacă are un portret în livingroom și vă recită citate aparținând idolului său se poate spune că influența a fost una importantă? Ca toți psihologii, acesta vă răspunde cu mai multe întrebări: îți permiți un risc atât de mare în acest moment al vieții tale? Ești genul care își dorește o viață liniștită, care visează un cămin liniștit, predictibil sau, dimpotrivă, genul care se plictisește repede, iubind adrenalina și incertitudinea? Iar dacă ești genul care se plictisește repede, atunci poți să îți asumi riscul? Cum care risc?

• Teoria Instinctelor — (Autor: Etienne de Greeff) afirmă că personalitatea este determinată de ansamblul tendințelor instinctuale, organizate în jurul preocupărilor inteligenței, care formează structura afectivă a persoanei. În aceste condiții, tulburările de caracter și limitele inteligenței sunt acelea care se află la baza actului deviant, întrucât, credea de Greeff, tendințele instinctuale nu se opun inteligenței și nici nu pot fi separate de ea. 

• Teoria Pragului Delincvențial — (Autor: Jean Pinatel) susține că orice om este capabil de crimă în condiții excepționale, care depășesc capacitatea lui de rezistență la frustrare. Cu toate acestea există un tip de indivizi care întrunesc o sumă de trăsături psihice (Egocentrism, Agresivitate, Indiferență Afectivă, Labilitate), numită de Pinatel, Nucleu al Personalității Criminale, iar aceștia au un prag delincvențial foarte scăzut.

• Teoria Învățării Vicariante — (Autor: Albert Bandura) afirmă că orice comportament se învață prin observație, asimilându-se cu mai multă ușurință atunci când observăm că este recompensat. Bandura propune termenul de învățare vicariantă și în plus vorbește și despre tehnicile de disculpare pe care devianții le folosesc pentru a-și adormi conștiința morală: dezumanizarea victimelor, reprezentarea greșită a consecințelor sau justificare prin principii morale superioare. 

• Teoria Identificărilor Diferențiale — (Autor: Daniel Glaser), susține ideea că asocierea directă cu persoane sau grupuri nu este necesară pentru a explica producerea unor acte deviante. De altfel, în multe cazuri devianții sunt persoane singuratice care nu au acces direct la modele negative, dar au acces la modele virtuale sau imaginare. 

Acestea reprezintă doar câteva dintre numeroasele teorii care au încercat să explice comportamentul criminal, cu mai mult sau mai puțin sprijin în cercetare. Am selectat exact aceste teorii pentru că ele fac referire la legătura între planul mental, al preocupărilor minții, al modelelor și valorilor asimilate și comportamentul criminal propriu-zis. Iar potrivit acestor teorii, există o șansă importantă ca anumite modele și anumite preocupări mentale să ne influențeze comportamentul. 

Fiindcă, în fond, ce poate învăța o persoană de la Ted Bundy? Cum să fie un avocat de succes sau mai curând cum să fie un criminal notoriu? Desigur, este important care sunt aspectele personalității lui Ted Bundy pe care le admirăm, dar, dacă ne gândim, există numeroase potențiale modele care dețin acele calități, fără să fie criminali în serie. Oricum am încerca să interpretăm situația, nu vom putea ignora elementul central al personalității modelului social admirat — în cazul nostru, faptul că a fost un criminal în serie. 

Un model reprezintă o sursă de inspirație și, pentru foarte mulți dintre noi reprezintă o cale de urmat. De aceea, nu trebuie să ne mire dacă un mare chitarist are drept model tot un mare chitarist iar o mare actriță de la Hollywood are drept model tot o mare actriță de la Hollywood. Un mare dictator admiră tot un mare dictator iar un mare extremist admiră tot un mare extremist. Și dacă modelul tău este proeminent, vei putea oare să rămâi în umbra lui sau te vei ambiționa să îl depășești? 

(1) Imaginea Dangerous, de Connor Danylenko, via Pexels

(2) Turliuc, M. (2007), Psihosociologia Comportamentului Deviant, editura Institutul European, Iasi

Continue reading

relatii

România (Re)Devine Sectă

Poate o țară să devină cult? România a mai mai fost cult al personalității așa cum azi Rusia și Coreea de Nord sunt culte, care întrunesc toate criteriile de definire ale unei secte. Care sunt aceste criterii și cum poate România să redevină cult?

☆ ☆ ☆

Mulți psihologi dar și persoane fără o pregătire de specialitate au observat faptul că fenomenul Călin Georgescu pare a fi un cult. Reacția pe care au avut-o susținătorii acestuia a fost aceea de a califica observația psihologilor ca fiind nefondată — un sofism fin, nimic mai mult decât atât. În fond, putem spune despre orice personalitate care are a o bază de urmăritori consistentă că este un cult și probabil că se va simți flatată de această afirmație exagerată. Dar fenomenul lui Călin Georgescu este mai mult decât atât și asemănarea cu un cult este mult mai apropiată de adevăr.

Pentru a demonstra că există un grăunte de adevăr aici, am să folosesc criteriile la care se raportează de regulă cei care activează în domeniul științelor sociale pentru a defini un cult, căutând dovezi propriu-zise și obiective pentru a sprijini această ipoteză de lucru. Așadar, este Călin Georgescu un potențial lider de cult? Sunt foarte atent la nuanțe și consider, la o primă evaluare, că nu sunt întrunite în acest moment respectivele criterii de definire. 

Asta pentru că procesul de evoluție a unui cult este unul complex: punerea bazelor, atragerea adepților, izolarea acestora, escaladarea abuzului, deposedarea de resurse și drepturi, exploatarea, s.a.m.d. Este clar că nu putem califica o mișcare ca fiind un cult, în fazele incipiente ale activității sale. Cu toate acestea, dacă am mai văzut culte și cunoaștem evoluția lor, putem să apreciem obiectiv și chiar să evaluăm potențialul ca o anumită mișcare să devină cult. 

Caracteristici Generale ale Unui Cult:

• MONOPOLUL PUTERII — Într-un cult puterea este concentrată în brațele unui singur om sau a unui grup restrâns de persoane. Adesea puterea poate fi împărțită, în proporții mai mult sau mai puțin egale de membrii unui cuplu. 

• LIPSA RĂSPUNDERII— Într-un cult, liderul nu dă socoteală pentru acțiunile sale. Regulile nu se aplică liderului și între membrii de cult este acceptat faptul că liderul are dreptul să facă regulile așa cum poftește și să le încalce, dacă poftește. 

• OMNISCIENȚA LIDERULUI —Omnisciența se referă la faptul că liderul are tendința și se trezește dându-și cu părerea cu privire la extrem de multe arii de activitate, cum ar fi economia, securitatea națională, educația, dar și sănătatea, religia, sportul, etc. Astfel, acesta poate lua decizii în astfel de domenii deși nu are pregătire formală. 

• ELIMINAREA OPOZIȚIEI — Într-un cult, nu doar că liderul deține toată puterea dar persoanele care îndrăznesc să îi conteste opiniile riscă să fie excluse din cult, pedepsite și umilite pentru pozițiile exprimate. 

• IZOLAREA MEMBRILOR — Izolarea membrilor are foarte mult sens pentru lider. Acesta nu dorește ca membrii să aibă legături cu exteriorul sectei fiindcă aceste legături reprezintă o sursă de informații alternative și pericolul de a se afla detalii compromițătoare despre regimul său abuziv. Pretextul principal este cela că noi suntem superiori și lumea nu ne poate înțelege.

• DEPOSEDAREA DE RESURSE — În general, acest aspect al funcționării unui cult apare treptat, fiind unul dintre scopurile finale ale liderului de cult. Sub diferite pretexte nobile (construim un templu, ne pregătim pentru aterizarea extratereștrilor, etc), liderul de cult îi convinge pe discipolii săi că trebuie să îi doneze toate resursele lor.

• DEPOSEDAREA DE DREPTURI — Dreptul la liberă exprimare este anulat în interiorul unui cult, acesta reprezentând mijlocul prin intermediul căruia liderul de cult elimină opoziția și își securizează poziția centrală în economia cultului. La fel ca și în cazul deposedării de resurse, această caracteristică apare mai târziu în activitatea cultului, după ce următorul punct va fi realizat.

• SPĂLAREA CREIERULUI — Prin intermediul spălării creierului, membrii de cult sunt transformați din persoane relativ normale, cu viață socială, job și familie, în persoane lipsite de libertate, sau altfel spus, în sclavi. Acest proces este unul lent, pervers și insidios și se bazează pe punctul următor din această listă. 

• FORMAREA DEPENDENȚEI — Este, ca și spălarea creierului, un mijloc de o eficiență maximă în ce privește fidelizarea și asigurarea loialității membrilor. Persoane relativ vulnerabile, cărora le lipsește contactul uman și apropierea de ceilalți își găsesc în sânul sectei susținerea, prietenii și chiar un surogat de părinte care oferă orientarea, susținerea și speranța de care avem cu toții nevoie. 

• EXPLOATAREA MEMBRILOR — Reprezintă unul dintre scopurile finale ale liderului de sectă. După ce și-a fidelizat ucenicii și după ce le-a spălat creierul, oferindu-le motivația de a se izola de lume și de a-și abandona autonomia, aceștia vor fi pregătiți să îi ofere liderului de sectă fie sex, fie muncă gratis, fie disponibilitatea de a comite infracțiuni și crime ale cărui beneficiar direct este liderul de sectă.

Acum că aveți toate aceste criterii de identificare a unui cult, puteți să observați fenomenul Călin Georgescu. De exemplu, ideea lui Călin Georgescu că toate partidele vor dispărea sugerează faptul că acesta are în vedere monopolul puterii, în viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat. Presupusa omnisciență a lui Călin Georgescu este de asemenea pregnantă în modul cum acesta s-a prezentat ca un mare expert în orice, inclusiv în economie, filologie, cezariană sau LGBT. Și fiindcă am menționat LGBT, dl. Călin Georgescu a afirmat că homosexualitatea reprezintă o patologie și poate fi tratată, în ciuda faptului că în anul 1973 aceasta a fost scoasă din DSM.

Dacă se va impune la nivel statal ideea că homosexualitatea este o patologie, este cât se poate de clar că homosexualii vor avea doar dreptul de a se trata, eventual cu forța, de unde și deposedarea de drepturi. Față de pozițiile extremiste ale lui Călin Georgescu vor apărea contestatari din interiorul și din exteriorul țării cărora, cel mai probabil Călin Georgescu le va închide gura cu forța, precum idolul său Vladimir Putin, sub pretextul că a fost legitimat de popor ca mare conducător și inclusiv doctor psihiatru. În plus, cred că și-a manifestat deja intoleranța la critică și întrebări incomode. De aici decurg 2 trăsături ale liderului de cult: eliminarea opoziției și izolarea membrilor de exterior. 

Și ar mai fi de menționat spălarea creierului, care este o chestiune vizibilă la susținătorii candidatului. Firește, unii s-au regăsit în opinia potrivit căreia LGBT reprezintă o patologie sau că occidentul ne deposedează de resurse naturale dar prevăd ca în curând nu vom mai avea acces la niciun fel de sucuri de tip Cola, de teamă că ele ne instalează nanocipuri — o teorie a conspirației care are potențial de creștere, mai ales că, odată cu naționalizarea fabricilor, probabil că acestea vor fi fericite să părăsească Romania din proprie inițiativă. 

(1) Imaginea Portret Dramatic, de Jimmy Elizarraras, via Pexels

Continue reading

politica

Nu Ne Vindem Țara 2.0

Uneori soluțiile pe care le găsim nu fac decât să înmulțească problemele noastre. Așa cum drogurile nu îți rezolvă problemele, dimpotrivă, ți le complică. Este oare Călin Georgescu soluția de care avem nevoie? E greu să-ți dai seama ce vrei când îți lipsește experiența.

☆ ☆ ☆

În anii '90 era o nevoie disperată de investiții străine dar la nivelul simțului comun venirea investitorilor era percepută ca o "vindere de țară". Exista multă anxietate în fabricile comuniste și în familiile lucrătorilor. Iar unii dintre noi au experimentat asta 1st hand. Au fost câteva cazuri în care venirea unor investitori străini în Brașov a fost întâmpinată cu demonstrații de protest ale angajaților. Nu știu ce plan de afaceri aveau aceștia dar nu le surâdea ideea ca fabrica unde lucrau să fie cumpărată de un străin. Prin urmare, investitorii occidentali au plecat și ne-au lăsat să ne punem în aplicare propriul plan de afaceri. 

Alfred North Whitehead spunea că gândirea are avantajul că putem lăsa ideile să moară în locul nostru. Ne gândim înainte de a ne arunca de pe stâncă și probabil vom ajunge la concluzia că nu vom prinde aripi doar fiindcă ne-am aruncat de pe stâncă. Dar pentru ca să putem folosi acest mare avantaj al gândirii, oamenii au nevoie fie de învățare (învățarea complex-cognitivă — din cărți, din mass-media, din experiența altora), fie de experiență de viață. Eleanor Roosevelt afirma că viața este prea scurtă pentru a învăța din greșelile proprii și ne îndemna să învățăm din greșelile altora — cum ar fi părinții noștri, care nu au dorit să-și vândă țara. 

După alegerile prezidențiale din 24 Noiembrie am observat foarte multe lucruri: bucuria suveraniștilor, care au obținut ceea ce și-au dorit — un candidat în turul 2 al alegerilor, dar și numeroși psihologi neliniștiți care au început să vorbească despre lucruri serioase cum ar fi tulburările de personalitate paranoidă, schizotipală, antisocială și narcisică, despre teorii ale conspirației, despre manipulare, lideri de cult, etc. De asemenea, am observat câteva efecte interesante care au apărut în domeniul financiar-bancar: a picat bursa de la București, s-a mărit indicele ROBOR și au crescut ratele românilor. Nu în ultimul rând, am observat o mulțime de discuții aprinse pe rețelele de socializare. Pare că societatea a luat foc pe acest final de an. 

În caz că ne doream ceva care să ne scoată din monotonie, ei bine, tocmai ne-am făcut rost de așa ceva — știați că există stresul lipsei de activitate și al monotoniei, una dintre cele mai grave forme de stres? Ah, da! Și am mai observat ceva: candidatul suveranist Călin Georgescu a devenit un fel de isterie colectivă, iar a spune că este controversat ar fi prea puțin. Ce îl face controversat? În niciun caz felul cum se prezintă fizic. Vorba lui Nea Mărin: Când îl vezi asa, Sucă-al meu pare normal! Dar apoi descoperim videoclipurile de promovare unde spune lucruri mai curând banale să fie bine, să nu fie rău, să fie pace, să nu fie război, fără a veni cu soluții propriu-zise. Vorbește pe un ton calm și adânc și îți amintește de un bunicuț care îți spune povești de noapte bună.

De altfel, jurnaliștii au observat efectul hipnotic al videoclipurilor de promovare electorală care au muzică de fundal sensibilă și lumânări parfumate, fiindcă tipul chiar are stil. Dar dacă forma de prezentare este una impecabilă și seducătoare în felul ei, intervin pe alocuri afirmațiile care te trezesc din transă și te pun pe gânduri. Și da, sunt foarte multe astfel de declarații, una mai stridentă decât cealaltă, trădând predilecția spre teorii ale conspirației și o viziune bizară, cam neclară cu privire la economie, politici guvernamentale și relații internaționale. Faptul că cineva de la un bar îți spune niște teorii deșucheate și bizare pentru a anima conversația este un lucru. Dar când auzi așa ceva de la candidatul prezidențiabil cu cele mai multe voturi, lucrurile capătă un cu totul alt sens. Iată câteva dintre afirmațiile nefondate ale lui Călin Georgescu, despre care s-a spus că sunt delirante:

• Oligarhii lumii sunt implicați într-o rețea de pedofilie și sunt responsabili pentru dispariția celor 8 milioane de copii pe an. 

• În România nu vor mai exista partide politice deoarece acestea și-au pierdut credibilitatea

• Omul nu a ajuns niciodată pe lună

• Virusul COVID 19 nu există, deoarece nu l-a văzut nimeni

• Limba latină provine din limba română

• În Pepsi se află nanocipuri care intră în noi ca într-un laptop

• Organizațiile internaționale sunt implicate în acțiuni care urmăresc controlul populației planetei

• Cezariana suprimă firul divin

• LGBT reprezintă o patologie care trebuie privită cu compasiune și tratată

Cand se vorbește despre aceste afirmații șocante și pline de imaginație creatoare, care cuprind domenii variate, sugerând expertiză solidă, suporterii au de regulă reacții inocente de suport necondiționat "Votăm masiv Călin Georgescu!!", susținând faptul că nu facem altceva decât să îl denigrăm pe candidat. De altfel, există o simbioză perfectă între candidat și votanți — cu cât face mai multe afirmații nefondate și bizare, cu atât primește mai mult suport. În acest punct, asemănarea cu o sectă care trăiește într-un univers mental paralel devine izbitoare. Dar oamenii sunt dezamăgiți de situația în care se află țara și îl percep pe candidat ca pe un salvator providențial. Nu știu de unde vine această dezamăgire copleșitoare — probabil din comparațiile cu țările occidentale și așteptările mai curând nerealiste de a ne bucura de același nivel de trai, deși suntem o fostă țară din lagărul comunist și o democrație relativ tânără, care se chinuie să iasă de sub influența Rusiei. 

Publicul lui Călin Georgescu este un subiect în sine. Aflăm că aceștia sunt mai curând tineri de până în 25 de ani și au studii medii. Doar 13% dintre alegătorii săi au studii superioare. Cu toate acestea, în discuțiile de pe rețelele sociale, fără a respecta regulile gramaticale, care probabil că nu există nici ele, aceștia îți spun adesea că nu dispui de capacitatea intelectuală de a înțelege mesajul transmis de candidatul suveranist.  Așa stau lucrurile cu doar câteva zile înainte de turul 2 al alegerilor prezidențiale. Probabil că partea cea mai importantă a acestei situații o reprezintă cel puțin din punct de vedere psihologic, influența pe care o au teoriile conspirației în România anului 2024. Am selectat câteva studii care vorbesc despre profilul celor care cred teoriile conspirației. 

• Conform unui studiu olandez publicat pe situl Asociației Britanice de Psihologie, cu cât nivelul de educație este mai înalt cu atât și tendința de a crede teoriile conspirației este mai scăzută. Are sens.

• Concluziile unui studiu publicat pe situl PLOS One, susțin că psihopatia primară, caracterizată prin indiferență emoțională, cruzime și prefăcătorie este asociată cu credințele în teoriile conspirației.  

• Același studiu citat mai sus a demostrat și faptul că machiavelismul, definit ca tendință de a folosi mijloace necinstite pentru a-i influența pe cei din jur în scopul acumulării de putere, de asemenea se asociază cu credințele în teoriile conspirației.

• Un studiu publicat pe situl PsyPost susține că atât narcisismul cât și stima de sine scăzută se asociază cu credința în teoriile conspirației. 

• Tot pe situl PsyPost a apărut un studiu care susține faptul că atât inegalitatea obiectivă a unei societăți cât și cea percepută individual, crește susceptibilitatea de a îmbrățișa teoriile conspiraționiste. Ei bine, în societățile unde există multă inegalitate, crește numărul celor care cred în conspirații.

• În ton cu studiul prezentat mai sus, am găsit pe Research Gate un studiu care demonstrează că persoanele care aparțin unei clase sociale inferioare sunt mai înclinate să creadă teoriile conspirației. Altfel spus, sărăcia ne face deschiși și dispuși să acceptăm explicații conspiraționiste ale problemelor sociale.

• Iar pe situl APA (Asociația Psihologilor Americani) apare o caracterizare a persoanelor care cred în teoriile conspirației, așa cum reiese din studiile științifice realizate în acest domeniu.

Cercetătorii au descoperit faptul că persoanele cu tendință de antagonism și un nivel ridicat de paranoia, sunt înclinați să creadă teoriile conspirației. De asemenea, indivizii cu o puternică tendință de a crede teoriile conspirației sunt mai curând nesiguri, paranoizi, volatili emoțional, impulsivi, suspicioși, retrași, manipulatori, egocentrici și excentrici.  (Asociația Psihologilor Americani)

În politică, teoriile conspirației pot fi folosite pentru a manipula și a atrage adeziunea maselor. Întotdeauna un politician va avea nevoie să convingă pe cineva că are nevoie de o schimbare și că el este persoana potrivită pentru a apăra / a salva comunitatea. Teoriile conspirației fac uz de faptul că nu pot fi verificate și se insinuează în viața cetățenilor normali transformându-i în instrumente de campanie și propagandiști. Mecanismul psihologic din spatele teoriilor conspirației este ideația paranoidă și respectiv anxietatea, cunoscută ca factor motivațional major de ordin emoțional. De asemenea, aceste teorii reprezintă o specie de dezinformare.

(1) Imaginea Creative, de Tara Winstead via Pexels

(2) The British Psychological Society, (acc. 03.12.2024), Why More Highly Educated People are Less into Conspiracy Theories, website: BPS.org.uk

(3) Psy Post, (acc. 03.12.2024), Machiavellian and psychopathic personality traits linked to belief in conspiracy theories, website: PsyPost.org

(4) APA, (acc. 03.12.2024), Why some people are willing to believe conspiracy theories, website: APA.org

(5) Psy Post, (acc. 03.12.2024), Study finds economic inequality promotes belief in conspiracy theories, website: PsyPost.org

(6) Research Gate, (acc. 03.12.2024), Are individuals from lower social classes more susceptible to conspiracy theories, website: ResearchGate.net

Continue reading

politica

Patriotul

Povestea lui Alexei Navalny, așa cum apare în cartea sa de memorii, este pe cât de interesantă și de substanță, pe atât de tristă. Cu atât mai mult cu cât tonul memoriilor sale nu este unul grav, bolnăvicios ori depresiv, dimpotrivă, este senin și plin de căldură umană.

☆ ☆ ☆

Memoriile lui Alexei Navalny m-au intrigat de la bun început. Mi-am dorit să știu ce a scris dizidentul rus în cartea Patriotul, și am descoperit un om în care m-aș putea regăsi, cam cu aceleași preocupări pe care le aveam eu însumi în copilărie. Ca o coincidență interesantă, am aceeași vârstă ca și Navalny, deși el a devenit erou și a încetat să mai îmbătrânească anul acesta, în Februarie, când și-a pierdut viața într-o închisoare din Siberia. 

Patriotul, mi-a evocat, așa cum spuneam mai sus, propria mea copilărie, fiindcă, în fond și eu am fost un copil din această parte a cortinei de fier, cu aceeași fascinație pentru tot ceea ce era occidental și cool, începând de la muzica și filmele occidentale și terminând cu fiecare produs comercial produs în occident și ajuns la noi prin te-miri-ce miracol. La fel ca și Navalny, și eu urmăream emisiunile de propagandă comunistă unde vedeam muzicieni rock, zugrăviți de regim drept niște degenerați dar în care noi tinerii vedeam creativitate, libertate și independență. 

Această obsesie cu lucrurile străine și în special cele occidentale, culminează cu obsesia pentru guma de mestecat, care vine cu o surpriză, o imagine pentru colecționari, cum ar fi un personaj din Star Wars sau din desene animate. De ce oare devenise guma de mestecat un simbol al superiorității țărilor occidentale? Este o întrebare legitimă pe care și-a pus-o micuțul Alexei. Pentru ca mai apoi, după destrămarea URSS-ului, să-i audă pe nostalgici lamentându-se: oare de ce ne-am vândut țara pentru blugi și gumă de mestecat? Si muzică rock, desigur... aș adauga eu.

În cele ce urmează, în speranța că vă voi trezi interesul, am să vă reproduc câteva fragmente din această carte, pe care le-am considerat relevante. Am ales un fragment care vorbește despre problema minciunii în URSS — care este genul de situații în care minciuna reprezenta o soluție optimă și preferată și motivele pentru care minciuna era atât de importantă în viața sovieticilor, în special în situații de criză, cum a fost explozia atomică de la Cernobîl. Presupun că numeroșii nostalgici ai URSS-ului nu se gândesc la asta atunci când deplâng căderea imperiului comunist. 

Dacă ți se spunea să plantezi cartofi, asta trebuia să faci. Era cel mai periculos și nesăbuit lucru dar a fost făcut pentru a preveni răspândirea panicii în rândul populației! Răspunsul standard și complet tâmpit al regimului Sovietic — iar apoi al autorităților rusești — față de orice criză, era să mintă populația, deoarece era în interesul populației să fie mințită la nesfârșit. În caz contrar, se credea, oamenii ar fi rupt-o la sănătoasa din casele lor, ar fi creat o stare de anarhie, ar fi incendiat toate clădirile și s-ar fi ucis între ei. Dar adevărul este că nimic de acest fel nu s-a întâmplat vreodată. Oamenii se comportă rațional în cele mai multe situații, în special dacă li se explică și li se spune ce trebuie să facă. Dar așa cum am observat în numeroase situații, prima reacție oficială este, în mod invariabil, să se spună minciuni. Nu există niciun beneficiu practic în asta; e pur și simplu o regulă: într-o situație incomodă, se minte. Minimalizează pierderile, neagă orice, blufează. Totul se va lamuri mai târziu dar în momentul crizei, oficialii nu au nicio altă opțiune decât să mintă, deoarece presupusa populație idioată nu este pregătită pentru a afla adevărul. În situația de la Cernobîl nu are rost să cauți cea mai mică urmă de raționalitate. Oamenilor ar fi trebuit să li se spună să rămână în casele lor pentru o săptămână și să nu iasă dacă nu este absolut necesar. Dar în Kiev, s-a ținut o paradă militară la doar o săptămână de la explozie doar în scopul propagandei — pentru a pretinde că totul era în regulă. Fiindcă liderii partidului comunist și-au dorit ca absolut nimeni, și în special străinii să nu afle vreodată despre catastrofă atomică. Sănătatea a zeci de mii de oameni a fost sacrificată în numele acestei mușamalizări ridicole, căci unda radioactivă fusese atât de puternică încât a fost observată în laboratoare de pe întreg globul pământesc. 

Se spune că obiceiurile vechi mor greu și asta explică modul în care autoritățile de la Moscova și-au tratat propria populație în contextul invaziei din Ucraina pe care au deghizat-o în operațiune militară specială, realizată în scopul unei presupuse denazificări, fiindcă asta sună cel mai bine și invocă sentimentele patriotice ale rușilor. Dar fiindcă știm de ceva vreme toate astea, vă invit ca în finalul acestui articol să lecturați și un fragment plin de sensibilitate care vorbește despre dragostea pe care Alexei i-a purtat-o soției sale Yulia, cea care i-a fost aproape în timpul recuperării după otrăvire.

Vă voi spune ceea ce îmi amintesc. Este mai mult o colecție de senzații și emoții. Dar a fost atât de important pentru mine încât acum este imprimat în creierul meu definitiv. Stăteam lungit acolo. Fusesem scos din starea de comă dar nu recunoșteam pe nimeni și nu înțelegeam ce se petrece. Nu puteam să vorbesc și nici măcar nu știam ce este vorbitul. Singura mea ocupație era să o aștept pe Ea să vină. Nu era clar cine este Ea. (...) Ea venea și era cea mai importantă din cameră. Ea îmi îndreaptă perna și o face confortabilă. Ea vorbește veselă și râde. Ea îmi spune ceva. Când este aproape, halucinațiile mele tâmpite se retrag. Mă simt bine cu ea alături. Mă simt trist când pleacă și o aștept iar. 

Cred că Patriot, cartea scrisă de Alexei Navalny este o carte interesantă și cred că merită citită, atât pentru volumul de informație inedită care demască regimul criminal al lui Putin cât și pentru valoarea literară, propriu-zisă. Dacă am reușit să vă trezesc interesul nu-mi rămâne decât să vă urez lectura plăcută!

 

(1) Imaginea Freedom, de Tim Mossholder, via Pexels

Continue reading

eroi

Globalizarea Iubirii

Ești un tânăr musulman care își dorește o viață prosperă într-o țară occidentală. Dar nu ai știut că va trebui să trăiești după reguli occidentale și că toți copiii tăi vor fi influențați de prietenii lor creștini, pe care nu îi preocupă stilul de viață auster al familiei tale. 

☆ ☆ ☆

O tânără blondă pe care o cunoști din copilărie a fost atrasă de seriozitatea unui coleg de facultate musulman și acum formează un cuplu inter-etnic cu acesta. Dar el este cam gelos, nefiind obișnuit cu o parteneră occidentală și făcând presiuni permanente pentru ca ea să-și schimbe comportamentul. Și pare că nicio schimbare, niciun sacrificiu nu sunt suficiente pentru a-l mulțumi pe tânărul Said. Oare vor reuși să rămână împreună până la adânci bătrânețe? O adolescentă dintr-o familie musulmană pe nume Amina este influențată de prietenii ei din cartier și a devenit influencer. Apoi și-a găsit chiar și un prieten occidental. Părinții consideră că a făcut familia de rușine și se gândesc cum să o pedepsească, una dintre alternative fiind chiar ceea ce se cheamă crimă pentru onoare. 

Oamenii sunt diferiți și, în general, asta nu reprezintă o problemă de netrecut. Dacă nu suntem extremiști care și-au făcut un obicei din a se lega de ceilalți pentru a-i umili și a scoate în evidență faptul că sunt diferiți și nu aparțin comunității respective, natura umană permite o doză de flexibilitate în fața noului și cei mai mulți dintre noi tolerează diversitatea fără a face din ea o problemă mai mare decât este în realitate. Totuși, incompatibilitățile dintre indivizii aparținând unor minorități și comunitățile care i-au adoptat, se fac simțite în relațiile romantice — locul unde diferențele pot deveni prea mari și evidente pentru a putea fi trecute cu vederea. 

Și da, oamenii sunt romantici iar unii dintre noi găsesc relațiile multiculturale extrem de tentante căci, nu-i așa, există oameni făcuți pentru a îmbrățișa drama. Începând cu Romeo și Julieta, celebrul cuplu din Verona, cu multe complicații, apărut din penița Marelui Will, nenumărate cupluri au întruchipat această contradicție, într-o formă sau alta. Și chiar dacă Romeo și Julieta nu au fost reali, nu înseamnă că nu au fost inspirați de realitate sau că nu au influențat, la rândul lor, cuplurile reale — una dintre multele situații în care viața imită arta.

Știați că există ceea ce se numește Efectul Romeo și Julieta? Este vorba despre amplificarea sentimentelor romantice atunci când cei din jur (familie, prieteni, etc) se opun relației respective. Tentația fructului interzis este ceva real și unii sunt făcuți să o trăiască și să o îmbrățișeze, considerând că viața este plictisitoare în absența unei intrigi de acest fel. Iar dacă diferențele dintre membrii unei comunități pot fi suficient de provocatoare, chiar și atunci când aparținem aceleiași națiuni și avem aceeași religie, lucrurile trec la un cu totul alt nivel atunci când apar sentimente și interes romantic între membrii unor comunități diferite, de etnii diferite. 

Probabil că nu există nimic mai apropiat de relația romantică cu un extraterestru decât relația cu un membru al unei comunități musulmane (ca să dau un exemplu la voia întâmplării), strămutat pe teritoriul unui alt stat ca urmare a globalizării pe care o trăim și care oferă soluții noi unor probleme universale: munca, sănătatea, nivelul de trai, drepturile omului, etc, făcând posibile visuri care în trecut depășeau sfera posibilului. Anxietatea în fața maselor de imigranți se bazează adesea și pe elemente concrete, cum ar fi dificultățile de integrare pe care acești imigranți le întâmpină în țările adoptive, nu doar pe faptul că unii dintre noi au complexe de superioritate și urăsc oamenii, în general.

 

Numeroase cazuri despre care aflăm pe rețelele sociale dar și pe rețelele de streaming, atestă faptul că aceste dificultăți sunt nu doar palpabile ci și extrem de provocatoare, deznodământul fiind, adesea, unul nefericit: atacuri, atentate îndreptate împotriva integrității fizice, scandaluri de dimensiuni uriașe sau chiar decesul violent și regretabil al unor persoane. Iată genul de probleme apărute în societățile occidentale care au început acest proces de globalizare cu mult timp înaintea noastră:

• IUBITUL POSESIV DIN ORIENTUL MIJLOCIU — Comunitățile musulmane sunt mai curând patriarhale ceea ce înseamnă că au tendința să îi facă viața ușoară bărbatului. Dar o viață ușoară nu înseamnă obligatoriu dezvoltare spirituală fiindcă, fiind încurajat de comunitate, vârsta emoțională a bărbatului rămâne una mică, așteptările sale sunt lipsite de realism, în special într-o societate occidentală, iar lipsa experienței cu astfel de probleme îi determină pe bărbați să recurgă la măsuri primitive: încercarea de a domina prin forță, de a restrânge libertățile sau chiar de a pedepsi cu brutalitate. În ciuda primitivismului mijloacelor folosite, scopul pedepselor administrate este unul nobil: obținerea echilibrului emoțional mult dorit. 

• FAMILIA CARE ÎȘI APĂRĂ REPUTAȚIA — În comunitățile musulmane, în special cele care încearcă să conserve un stil de viață auster și profund religios, așa cum este el înțeles în mod tradițional, apare situația în care o familie întreagă ia măsuri punitive și brutale împotriva unui membru, care de regulă este o femeie tânără, pentru a pedepsi comportamentul perceput ca fiind străin, ofensator și rușinos. De exemplu o îmbrăcăminte sau o relație considerată nepotrivită, adoptarea unui viciu occidental, pot face obiectul unor astfel de pedepse. În cazuri extreme, se ajunge chiar și la crime odioase, așa numitele crime pentru onoare, săvârșite chiar de familia victimei, prin unul dintre reprezentații acesteia, în scopul spălării onoarei acelei familii. 

• COMUNITATEA PEDEPSEȘTE RUȘINEA — Chiar dacă nu se mai practică bătăile cu pietre, în forma lor biblică, prin care anumite comunități arhaice pedepseau comportamentele rușinoase, putem descoperi în schimb comunități care dezvoltă comportamente agresive și umilitoare împotriva unor membrii care le violează așteptările — blamarea, respingerea și izolarea. O forma de cyber bullying pe care am observat-o în comunitățile musulmane constă în practicarea unor comportamente agresive verbal pentru a atrage atenția cu privire la comportamentele considerate neconforme cu morala musulmană strictă. O fată dintr-o familie musulmană care a adoptat un stil de viață occidental poate fi umilită online prin diverse porecle sau denumiri jignitoare, ceea ce poate avea drept rezultat cele mai grave probleme de sănătate mentală, conflicte cu sine, probleme de anxietate și depresie. 

• FETELE S-AU EMANCIPAT — Ei bine, pentru membrii comunităților de musulmani radicali această emancipare nu este una de bun augur. După câteva generații, tinerii care s-au dezvoltat studiind în școli publice, împreună cu copiii majoritari, au dezvoltat o identitate concurentă, iar influențele societății occidentale vor fi vizibile și vor genera adevărate conflicte între generații, între părinții care vor să conserve tradiția și copiii care caută inspirație la colegi și prieteni occidentali, devenind influenceri sau găsindu-și parteneri din rândul acestora. Universul unor astfel de persoane este extrem de complicat, marcat de chin și suferință emoțională, aceștia fiind nevoiți să ducă o viață dublă, să evite contactele cu familiile de origine sau să oscileze între dorința de a se integra în societatea de tip occidental și cea de a menține legături normale cu familiile și comunitățile de origine.

După cum afirmam mai sus, în anumite comunități musulmane, pare că scopul comunității este protejarea bărbatului de neplăceri. Iar asta nu face altceva decât, pe de o parte, să mențină bărbații într-o stare de involuție emoțională, în sensul că nu pot tolera absolut niciun fel de frustrare sau comportament care nu se potrivește cu așteptările lor, iar pe de altă parte, îi încurajează pe bărbați să recurgă la măsuri punitive și brutale pentru a restabili ordinea patriarhală și, în esență, a se calma -  căci violența, deși abuzivă, este un mod distructiv, arhaic și primitiv de a gestiona stresul. 

Și fiindcă scopul este acela de a proteja bărbații de frustrările inerente vieții, acest scop lipsit de realism în context occidental poate fi atins doar prin abuzurile îndreptate împotriva femeilor - acești vinovați de serviciu ai comunității, care pot fi folosiți pentru ca bărbații să își verse nervii și astfel să se bucure de o excelentă sănătate psihică, sau cel puțin așa cred ei. Așa stând lucrurile în comunitățile tradiționaliste, o influență occidentală, prin care femeile să fie emancipate și să își dorească mai multe drepturi și mai mult respect, nu face altceva decât să compromită modul de viață descris mai sus. 

Este genul de probleme pe care nu le conștientizezi decât când este prea târziu, adică după ce te-ai stabilit ca tânăr musulman care își dorește o viață prosperă într-o țară occidentală, unde poți să trăiești așa cum dorești, în stil tradițional, cu toate că peste tot în jurul tău există un concert de influențe occidentale cu care nu ai dori să ai de-a face dar ele își vor spune cuvântul, cu voia sau fără voia ta. Așa vei observa că fiica ta are concepții stranii despre carieră și drepturile femeilor, că dorește o relație cu Gheoghiță, din biserica ortodoxă și a început să posteze tâmpenii pe internet, ca să-ți facă neamul de rușine. 

Drept concluzie, nu aș dori să credeți că toate poveștile de iubire între membrii unor comunități diferite sunt sortite eșecului sau vor conduce, implacabil, la un deznodământ sinistru. Cu toate acestea, trebuie să acceptăm faptul că diferențele dintre membrii unor comunități diferite pot fi extrem de mari și, dacă vă plictisiți prea tare pentru a vă găsi un partener din propria comunitate, este util să discutați toate aceste aspecte cu musulmanul preferat, înainte de a fi prea târziu. Va trebui să clarificați pentru voi înșivă, dar și pentru celălalt, ce sunteți dispuși sau dispuse să acceptați, să sacrificați ori să negociați, de pe poziția cuiva care cunoaște suficient de bine natura unor astfel de provocări. 

(1) Imaginea Muslim Woman in White, de Archisude, via Pexels

Continue reading

religie

Muzică, Inteligeță, Succes

Care este legătura între genul muzical preferat și inteligență? Dar între artistul preferat și succesul profesional? Un studiu a investigat aceste probleme și a ajuns la concluzii dintre cele mai surprinzătoare.

☆ ☆ ☆

Muzica este o parte pe cât de importată pe atât de frumoasă din viețile noastre iar asta îi determină pe oamenii de știință să îi acorde o atenție specială în ideea conștientizării și înțelegerii modului în care muzica ne influențează diferitele aspecte ale existenței: de exemplu capacitatea de a obține succes profesional, material ori sentimental sau inteligența de care dau dovadă melomanii diferitelor genuri muzicale. Subiectul de cercetare este cu atât mai important cu cât de muzică se leagă unele dintre cele mai importante evenimente ale vieții noastre - concerte, întâlniri, nunți - dar și unele dintre cele mai importante persoane din viața noastră: idoli, modele, prieteni, parteneri romantici. 

Fun facts:

• Black Sabbath este cea mai inteligentă formație din perspectiva diversității lexicale

• Heavy Metalul reprezintă cel mai inteligent gen muzical, din perspectiva diversității lexicale, dar și cel mai negativ gen muzical, din perspectivă emoțională

• Marvin Gaye este cel mai pozitiv artist în timp ce Slayer este cea mai negativă trupă, dintre cele studiate

• Majoritatea celor care ascultă muzică când lucrează declară ca muzica le îmbunătățeste performanțele și capacitatea de concentrare

• 37% dintre părinți spun că copiii lor ascultă muzică atunci când studiază, iar dintre aceștia, 57% obțin rezultate maxime la învățătură

Într-o ora, încă o specie va dispărea de pe fața pământului, pentru totdeauna, iar ritmul se accelerează.

Sursa: Countdown to Extinction, Megadeth

După cum se observă din aceste puncte cheie, întrebarile care i-au frământat pe cercetători s-au legat de inteligența lingvistică de care dau dovadă versurile diferitelor genuri muzicale, pozitivitatea mesajelor transmise prin intermediul acestor versuri, dar și capacitatea de a obține succes academic sau profesional a diferitelor grupe de melomani, adică majoritatea aspectelor relvante ale vieții de zi cu zi. O primă observație pe care doresc să o fac este urmatoarea: faptul că un anumit gen muzical are versuri care trădează un vocabular bine dezvoltat - muzica heavy metal, de exemplu - nu înseamnă obligatoriu că acesta te va predispune la succes profesional, din moment ce persoanele care ascultă jazz și muzică clasică au fost mai predispuse unei avansări în carieră, iar persoanele care ascultă reggae și folk au fost predispuse unei creșteri slariale.

 

Cu alte cuvinte, succesul material și geniul nu fac obligatoriu casă bună, ceea ce consolidează mitul romantic al existenței precare a omului de geniu, în fix aceeași formă pe care am întâlnit-o în creația lui Mihai Eminescu. Ascultătorul de heavy metal este caracterizat de o viziune pesimist - cinică asupra existeței umane pe care însă o formulează în concepte sofisticate și o exprimă prin intermediul unui vocabular bine dezvoltat. Potrivit acestui studiu, unele dintre cele mai inteligente versuri aparțin trupelor Slayer și Megadeth. Iar fiindcă în adolescență am fost fan Megadeth, vă invit să apreciați diversitatea lexicală dar și cinismul versurilor următorului cântec luat de pe ultimul album al trupei, numit sugestiv The Sick, The Dying and the Dead. 

Dacă aceasta este partea din studiu rezervată condiției precare a geniului, oscilând între dependeța de substațe și marile probleme ale civilizației, există și partea dedicată celor care obțin succes propriu-zis, concretizat prin avansări și creșteri de salariu, ceea ce, dacă este să rămânem cinici, presupun că atrage succesul romantic. Din păcate, studiul nu vorbește despre succesul în dragoste pe diferite stiluri muzicale preferate dar putem observa că de mai mult succes profesional se bucură cei care ascultă Jazz, Clasică, Folk și Reggae, în timp ce banii par să tragă la cei care ascultă Raggae, Folk, Jazz și Country. 

În ciuda inteligenței de care dau dovadă, metaliștii rămân niște neînțeleși, din moment ce nu prea se bucură de promovări la serviciu. Este interesant faptul că cei care ascultă muzică alternativă și independentă primesc cele mai puține promovări iar cei care ascultă muzică ambientală primesc cele mai puține creșteri salariale. Muzica alternativă se distinge prin încercarea de a oferi o alternativă celor care nu se regăsesc în genurile de muzică mainstream, considerate de fanii genului alternativ mai curând superficială și străină de trăirile lor - alienare, chin sufletesc, nevoia de introspecție și aprofundare a subiectelor incomode. Preocupările și temele muzicii alternative au reprezentat de altfel un teren propice experimentării și inovației.

Un aspect interesant al rezultatelor acestui studiu este acela că persoanele care ascultă muzică ambientală, fie nu sunt preocupate de creșteri salariale, fie nu se pricep să le obțină, din moment ce au ieșit pe ultimul loc în această privință. Nici la promovări nu stau mult mai bine. Este ciudat că niște persoane care, într-un fel, nu fac altceva decât să sporească pacea acestei lumi prin muzica pe care o ascultă și vibrația spirituală pe care o răspândesc în univers, par să nu atragă succesul material, ca prioritate a societății moderne consumeriste. Să fie de vină tendința de izolare, reverie și introspecție pe care o induce muzica de relaxare?

Vibrația cea mai propice succesului profesional și material pare a fi aceea a muzicii reggae, folk și jazz, genuri muzicale care pot sa emită la fel de multă pace în univers dar nu exclud elementul social, armonia cu ceilalți, iar în cazul jazz-ului - stilul muzical campion al promovărilor profesionale, apare libertatea și complexitatea structurilor muzicale, spontaneitatea execuției și ideea de haos aflat într-o perfectă ordine. Poate că succesul profesional are ceva din toate astea, din moment ce s-a demonstrat că muzica jazz se asociază cu acesta, mai curând decât alte genuri muzicale. Sper că v-am dat de gândit și dacă doriți să citiți mai multe despre acest articol, puteți să accesați linkul din subsol.

(1) Imaginea Blonde Guy in Red, de Andrea Piacquadio, via Pexels

(2) Prodigy, (acc. 3.11.2024), The Most Intelligent Music Artists, website: Prodigygame.com

Continue reading

succes

Panica Satanica

Din repertoriul politicienilor conservatori face parte panica satanica, o forma de panica morala. Aceasta urmareste inducerea unei stari de anxietate extrema in randul populatiei in scopul de a genera nevoia de masuri drastice, de tip conservator si deci un vot favorabil partidelor nationalist - conservatoare. 

☆ ☆ ☆

A fi om inseamna a avea idealuri, visuri, aspiratii dar si temeri, obsesii si spaime. Acestea dau structura, directie si anima comportamentul uman, zi de zi. Visurile influenteaza dorintele noastre si ne motiveaza sa inaintam catre ceva. Dar si spaimele motiveaza comportamentul uman in aceeasi masura, daca nu chiar mai mult decat visurile frumoase. In teoria psihanalitica, idealul reprezinta o miscare / evolutie catre ceva. Spaima in schimb este o miscare de indepartare de ceva perceput ca fiind negativ, o amenintare pentru starea de bine pe care, in esenta, ne-o dorim cu totii.

PANICA ~ Spaima subita, in general neintemeiata, adesea colectiva. Tulburarea de panica se instaleaza in starile anxioase (numite si nevroze anxioase), care survin in afara circumstantelor care implica un risc vital. Ea se manifesta prin simptome cum sunt teama de moarte sau de innebunire, impresia de lesin, de sufocare, ameteala, vertij, palpitatii, tremuraturi, etc.

Dictionar LaRousse

Si fiindca panica are acest efect drastic de mobilizare comportamentala, fireste ca si este folosita in scopul manipularii. Tot ce trebuie sa faci este sa creezi panica in persoana tinta iar aceasta va ajunge sa faca exact ceea ce astepti din partea ei. 

Pe vremea cand politia americana incerca sa il prinda pe criminalul in serie cunoscut sub numele de BTK, un detectiv a strecurat intr-un videoclip mesajul suna acum la politie, care se adresa direct criminalului - o incercare tragi-comica si disperata dar care prezenta ceva credibilitate la momentul respectiv. Mesajul aparea pe ecranul televizorului numai o fractiune de secunda si nu putea fi observat decat daca ai fi vizionat o inregistrare a videoclipului cadru-cu-cadru. Dar fiindca asta nu a functionat niciodata, manipulatorii s-au reorientat pe mesajele mai curand emotionale care starnesc dorinta ori, dimpotriva panica, the carrot and the stick (sau, pe romaneste, recompensa si pedeapsa) care functioneaza foarte bine, asa cum observam in diversele tipuri de propaganda. 

Din multiplele categorii de panica fac parte panica morala si chiar panica satanica, care de regula nu se bazeaza pe chestiuni reale dar pot fi folosite pentru a forma opinii, sentimente si in final, pentru a determina comportamente, cum ar fi si votul, care altfel este o chestiune specifica societatilor liberale si democratice, dar asta nu inseamna ca nu poate fi influentat de diverse entitati cum ar fi formatorii de opinie, personalitatile promovate de mass-media sau personajele intamplatoare pe care le intalnim pe retelele de socializare, de ex. trollii rusi. 

Panica morala si cea satanica sunt folosite de regula de politicienii conservatori (de dreapta) pentru a crea oarecum artificial o criza care solicita solutii de tip conservator: instituirea unor masuri drastice pentru salvarea climatului moral al societatii: de exemplu iesirea din Uniunea Europeana si din NATO, ruperea relatiilor cu tarile cu regimuri liberale, care nu fac altceva decat sa decimeze elementul national si stilul de viata stramosesc, cu femei la cratita si barbati la carciuma, sau ceva de genul. 

PANICA MORALA ~ O panica morala este un sentiment larg raspandit la nivelul societatii cu privire la amenitarea valorilor, intereselor, bunastarii unei comunitati sau a unei societati de catre o anumita influenta malefica. Obsesia unei amenintari la adresa standardelor morale ale societatii care genereaza o stare de alarma sau anxietate in sanul comunitatii.

PANICA SATANICA ~ Reprezinta o forma de panica morala generata de mai multe cazuri reale in care exista suspiciunea ca anumite culte satanice sunt implicate prin practici precum sacrificiile umane, orgiile sexuale sau alte tipuri de comportamente deviante cunoscute sub numele de ritualuri satanice. O forma recenta de panica satanica este Q-Anon si Pizzagate Conspiracy Theory care a raspandit suspiciunea ca anumiti politicieni democrati foloseau o  pizerie din Washington DC pentru a practica pedofilia.

 

ISTERIE IN MASA ~ Reprezinta o tulburare afectiv-comportamentala care se manifesta printr-o stare de excitare nervoasa sau prin anxietate, credinte sau comportamente irationale ori simptome patologice inexplicabile si care afecteaza, concomitent, mai multe persoane, comunitati sau populatii intregi. 

V-am prezentat acest grup de concepte fiindca ele, asa cum se poate observa, sunt inrudite, cam la fel ca figurinele rusesti - papusile Matryoshka - care incap una in cealalta, pana ramane una singura, cea mai mare dintre ele, in cazul nostru, ceea ce ramane ar putea fi conceptul de isterie in masa. Si fiindca tot a venit vorba despre papusile rusesti Matryoshka, sa nu uitam sa vorbim despre felul in care propagandistii de la Moscova, care ii inspira si pe nationalistii de la noi, chiar au desfasurat in ultimii ani o incercare sustinuta de a influenta lumea prin diversele strategii de generare a panicii morale. Iata cateva dintre ideile pe care trollii si propagandistii rusi le raspandesc si, odata cu acestea, raspandesc panica morala:

•  U.E. NE VA IMPUNE SA PRACTICAM HOMOSEXUALITATEA

• NI SE VA IMPUNE SA FACEM OPERATII DE SCHIMBARE A SEXULUI

• VOM FI OBLIGATI DE VEST SA MURIM LUPTAND IMPOTRIVA RUSIEI 

• UNIUNEA EUROPEANA INCEARCA SA DISTRUGA ELEMENTUL NATIONAL

• SCOPUL U.E. ESTE DEPOSEDAREA DE RESURSE A TARILOR DIN EST

In ideea de panica morala, a aparut si o formatiune politica care, prin chiar denumirea sa sugereaza ideea de panica, amenintare iminenta si pericol. - vezi partidul S.O.S, care invoca si parafrazeaza mesajul universal de ajutor ~ save our souls. Daca nici asta nu este panica morala, nu stiu ce altceva ar putea fi! 

Nu vreau sa pretind ca in Occident exista numai lucruri bune, dar lucrurile pe care le percepem ca fiind o amenintare indreptata impotriva valorilor noastre stramosesti sau lucrurile care nu fac altceva decat sa compromita stilul de viata occidental ar putea fi pretul pe care il platim pentru democratie si libertate de alegere. Libertatea de alegere nu este chiar pentru oricine si de aceea unii ar renunta fericiti la aceasta imediat, incredintandu-si viata in bratele unui dictator care poate demonstra el insusi ca face alegeri complet irationale, in ciuda increderii noastre, de exemplu incepand un proces de exterminare al propriului popor in numele unei obsesii personale - ceea ce ar putea fi adevaratul sens al rusofobiei.

 

In Occident nu exista numai lucruri bune, stim bine dar trebuie sa facem bine diferenta intre ceva nou care ne este strain si ne starneste repulsie si ceva de-a dreptul patologic si cu efecte dezastruoase asupra sanatatii societatii. Spre exemplu, nu ar trebui sa punem in aceeasi oala pe memebrii comunitatii LGBTQ si pe traficantii de droguri. Primii nu iti vor compromite copiii, nici macar in cazul in care unii dintre copii isi descopera afinitatile cu aceasta comunitate, in timp ce traficantii de droguri reprezinta un periocol real pentru noi toti, prin efectele inlantuite care au trasformat unele comunitati occidentale intr-un spital de boli psihice in aer liber, de dimensiuni gigantice. 

Astfel de teme sunt folosite de pionii Moscovei pentru a ne influenta perceptiile, emotiile si comportamentele electorale fara absolut nicio discriminare intre diferitele aspecte implicate, precum cele de mai sus. Si chiar daca panica satanica este un concept care isi are originea in America de Nord, undeva in anii `80, pare ca in zilele noastre adevarata panica satanica vine de la Moscova care incearca sa ne convinga prin propagandistii ei ca singurele lucruri care vin din occident sunt decadenta si mizeria morala. Nu este greu sa faci asta cand vorbim despre populatii de sute de milioane de locuitori care vin cu o diversitate enorma de comportamente, obiceiuri si obisnuinte. 

Tocmai fiindca ne aflam in fata acestei diversitati umane fara-de-sfarsit, avem nevoie sa cumpanim bine atitudinele pe care le alegem in relatie cu fiecare dintre aceste entitati, comunitati sau minoritati. Nu putem lasa un dictator cu tendinte irationale si cu atatea crime la activ sa ne formeze opiniile, cu toate ca ceea ce ne propune el este simplu si se potriveste, intr-o oarecare masura cu ceea ce suntem si cu felul nostru de a trai, mostenit din generatie-in-generatie. Mi-ar place si mie ca lucrurile sa fie atat de simple! Sa nu trebuiasca sa ne gandim daca ar trebui sa acordam mai multe drepturi femeilor sau care este contributia sociala a unui memebru al comunitatii LGBTQ sau daca putem tolera consumul de marijuana. 

Dar faptul ca solutia sau alternativa pe care o propune Putin este simpla nu inseamna ca este ifailibila. In aceasta viata complicata, ce implica decizii obositoare si de o importanta cruciala pe care trebuie sa le luam noi insine in fiecare zi, ne este dor uneori de cineva care ia toate deciziile in locul nostru si care are opinii, judecati de valoare si visuri in locul nostru. Dar noi am mai trecut prin asta, inainte de 1989, nu-i asa? Cred ca putem sa generam noi insine un model romanesc de succes, unde exista ceva loc pentru diversitate si, in acelasi timp putem sa constientizam adevaratele pericole pentru societate si sa luam decizii eficiente in relatie cu acestea. Oare sunt prea optimist? 

 

 

(1) Imaginea Close Up of Red Rose, de Paxabay, via Pexels

(2) Wikipedia, (acc. 22.10.2024), Satanic Panic, website: Wikipedia.org

(3) University of Memphis, (acc. 22.10.2024), The Devil is in the Details, website: Memphis.edu

(4) The Conversation, (acc. 22.10.2024), Satanic Worship, Sodomy and Murder, website: TheConversation.com

(5) Vox, (acc. 22.10.2024), Satanic Panic's Long History, website: Vox.com

Continue reading

politica

Contractul Prenuptial

La inceput a fost relatia sarbatoare si ne-am prostit, ne-am bucurat si am purtat ochelarii cu lentile roz, pentru a sarbatori faptul ca ne-am intalnit sufletul pereche. Dar dupa ce hormonii indragostirii si cei ai atasamentului si-au predat stafeta intre ei, se naste relatia organizatie, in care predomina regulile, ordinea de zi si sedintele pentru clarificari. Cat veti rezista?

☆ ☆ ☆

De ce facem ceea ce simtim? Fiindca este mai usor asa: beneficiezi de un ghidaj natural care face parte din mostenirea ta genetica si nu presupune sa ceri sfatul cuiva ori sa platesti pe cineva pentru a-ti oferi orientare. Nici macar nu trebuie sa verifici pozitia astrelor ori sa ghicesti in cafea. Ai tot ce iti trebuie in tine insuti. Dar este ceea ce simti un mod de orientare infailibil? Am sa va ofer cateva exemple de situatii in care suntem nevoiti sa folosim experienta de viata a celor din jur, pregatirea lor de specialitate sau doar perspectiva lor diferita asupra lucrurilor. 

In relatiile de tip parental unii simt nevoia sa le fie prieteni copiilor. Fiindca copilul este cea mai apropiata fiinta din viata ta, imparte cu tine aproape totul, iti cunoaste toate slabiciunile si punctele forte si te asculta atunci cand nimeni nu este in preajma ta. De ce nu ati fi prieteni? Daca privim lucrurile prin prisma experientei sociale, copiii care le multumesc parintilor pentru educatia primita nu sunt cei care ti-au fost prieteni ci mai curand cei care au beneficiat atat de dragoste cat si de disciplinare, de caldura emotiilor tale dar si de capacitatea ta de a forma la ei competente si abilitati pentru viitor.

O relatie fara reguli este ca o casa fara pereti.

Dorin Victor Vasile, psihoterapeut. 

In acest articol as dori sa ne focusam pe situatia cuplului romantic. Intr-o astfel de relatie este cunoscut faptul ca exista 2 etape de inter-relationare: relatia sarbatoare, in care purtam ochelari cu lentile roz, ca la bal mascat si, in esenta, sarbatorim faptul ca ne-am intalnit sufletul pereche, orice ar fi acela. Dupa acest party general care dureaza, conform unui studiu realizat de o universitate italiana, aproximativ un an, dupa ce hormonii indragostirii predau stafeta hormonilor atasamentului si dupa ce cuplul si-a asumat responsabilitati cu caracter social (a ne comporta ca un cuplu, a manifesta predictibilitate, angajament, disponibilitate pentru nevoile celuilalt, etc) apare ceea ce am putea numi relatia organizatie. 

• RELATIA SARBATOARE ~ in primul an de relatie. Este fermecatoare, exuberanta, extatica sau chiar frenetica. Partenerii pot fi imprevizibili pentru a atrage atentia si pentru a mentine farmecul si frenezia caracteristica. Putem fi orbiti de sentimente si ignoram staguletele rosii si semnele de intrebare pe care le ridica comportamentul celuilalt. E prea frumos ceea ce se intampla in inimile noastre pentru a ne lasa tulburati de ceea ce se intrevede in detaliile inter-relationarii. In aceasta perioada predomina mentalitatea de abundenta, petrecere cu orice pret si voie buna: ai mancat toata prajitura? Ai baut toata limonada? Te-ai imbracat ca un clown? Te comporti ca un idiot? Okay,  fie-ce-o-fi, nu conteaza, ca doar suntem la petrecere! 

• RELATIA ORGANIZATIE ~ apare dupa un an de relatie. Poate parea plictisitoare si apasatoare dar asigura o structura si anumite beneficii. Totul este din ce in ce mai rationalizat, organizat si structurat, pentru a permite simbioza a doua personalitati diferite. Asa se rationalizeaza viata sexuala si timpul liber, in functie de preferintele si asteptarile celor doi parteneri. Organizarea aceasta pare a avea frumusetea ei, fiindca ea face cuplul posibil si durabil.  In aceasta perioada mentalitatea predominanta este mai curand cea organizationala, de administrare justa a resurselor: nu cumva ai intrecut masura? Avem nevoie sa vorbim. Pai ce am stabilit noi la sedinta de saptamana trecuta?

Din diferite motive, unele cupluri nu reusesc sa ia bacul pentru a absolvi relatia sarbatoare si a trece la relatia organizatie, asa cum ar fi normal si de asteptat din partea oricarui cuplu. Faptul ca v-ati casatorit nu ajuta obligatoriu. E doar o hartie in plus care implica niste consecinte de care nici macar nu esti constient. Avocatul de divorturi James Sexton vine cu o experienta si o intelepciune nepretuite. Retelele de socializare sunt pline de videoclipuri cu el fiindca este o prezenta interesanta, cu un discurs spumos, care face deliciul publicului, drept dovada, milioanele de vizualizari. Si asa a devenit James Sexton cel mai cautat avocat din New York. 

A Divorce Attorney and a Psychologist Talk About Marriage-James Sexton and Orion Taraban

Sexton este un furnizor de servicii de tip contract prenuptial dar si un mare sustinator al ideii ca ar trebui sa existe un astfel de contract, mai ales in America unde rata divorturilor este de ~50%. Contractul prenuptial reprezinta o intelegere cu caracter oficial, deci implica niste documente si un notar. Prin aceasta intelegere se stabileste felul in care vor fi impartite bunurile in cazul unui divort. Clauzele contractului depind de prezenta de spirit, experienta si starea emotionala a fiecaruia dintre parteneri, dar si de capacitatea acestora de a pretinde si a negocia astfel de clauze.

Si totusi... De ce ai intocmi un astfel de act daca chiar crezi in relatia ta?  Buna intrebare! La nivelul simtului comun, intocmirea documentului respectiv s-ar traduce in ceva de genul: cel care a propus contractul prenuptial nu prea crede in relatie si considera ca un divort este probabil, daca nu chiar iminent. Partenerul care aude propunerea poate avea un sentiment de genul... Pai ce facem acum? Incepem demersurile pentru divort? Nici macar n-am facut nunta! Iata insa perspectiva avocatului de divorturi: 

Oamenii care vin in cabinetul meu sunt de genul 'Acum vad asta dar sunt deja implicat. Nu am un contract prenuptial si nu mi-am dat seama ca intre noi se va desfasura o chestie din-asta tactica. Am crezut ca am gasit aceasta persoana care ma iubeste mai mult decat orice pe lumea asta, de care voi avea grija iar ea va fi blanda cu mine si va face sex cu mine pentru totdeauna. Daca vrea copii si o casa atunci ii voi oferi copii si o casa si va fi fericita.' Dar apoi are o revelatie 'stai putin, am crezut ca am facut totul bine si va fi fericita dar ea face sex cu intructorul de tenis! Mi-a spus ca se simte singura fiindca eu eram la munca ca sa platim casa pe care si-a dorit-o si scoala privata a copiilor!! As fi stat cu ea toata ziua dar atunci ar fi fost nefericita fiindca n-am job si nu ne putem permite nimic'

James Sexton, avocat din New York 

De ce ce te-ai casatori cu cineva care considera ca divortul este probabil? Acum, daca purtam ochelari cu lentile roz si am prizat niste hormoni de productie endogena (produsi de organism pe cale naturala, in primele 365 de zile ale relatiei), probabil ca ai toate conditiile pentru a crede in iubirea fara sfarsit, unicorni si zane. Dar statistic vorbind, divortul nu este tocmai o raritate, dimpotriva. In Romania 22% dintre casatorii sfarsesc in divort, ceea ce reprezinta un procent mic in comparatie cu alte tari. Insa tot in Romania, riscul de a muri de cancer de piele este de numai 0.43% dar chiar si asa se recomanda sa folosim lotiune si sa evitam expunerea la soare prelungita. 

Cand e vorba de un risc de divort de 22% in schimb, pare o chestie ciudata sa te gandesti inca de la inceputul casniciei ca aceasta s-ar putea finaliza cu un divort. Iar daca cineva propune un contract prenuptial partenerului asta se izbeste frontal de toate miturile romantice posibile si oricat ai incerca sa indulcesti ideea de contract prenuptial (s-ar putea intampla sa spun o prostie si sa te ranesc si atunci ai putea dori sa ne despartim), rezultatul este acelasi sentiment de a fi parasit in mod anticipat. Ma intreb cate dintre casatorii s-ar mai incheia daca cineva ar propune pur si simplu un contract prenuptial. Si ar putea fi aceasta un semn ca eram pe cale sa ne casatorim cu ceea ce se cheama gold-digger? 

Gold Digger ~ Cineva care prefera oamenii numai in functie de banii sau resursele lor materiale.

El: Vrei sa iesim impreuna in oras?
Ea: Nu.
El: Bine atunci! *Urca in Lamborghini*
Ea: Stai putin, retrag ce am spus. Vreau sa iesim impreuna!
El: Ce gold-digger!

Sursa: Urban Dictionary

Dar cu un risc de 22% de divort si cu experienta divorturilor care nu sunt obligatoriu amiabile, dimpotriva pot deveni agresive si pot ridica probleme uriase si starni dureri de cap si nopti nedormite, poate ca un contract prenuptial este totusi o idee buna, pentru care iti vei multumi tie insuti la un moment dat. Fiindca intr-o zi iti vei pierde ochelarii cu lentile roz si mentalitatea de a imparti orice cu oricine si vei intra in modul de functionare de avarie in care iti vei dori sa salvezi cat mai mult din ceea ce poate fi salvat, cu alte cuvinte, vei fi alt om si vei avea cu totul alte prioritati. Pentru astfel de situatii, contractul prenuptial este sfant. 

(1) Imaginea Gold Digger, de Cottonbro Studio, via Pexels

(2) Romania Insider, (acc. 11.10.2024), Press Release: The Rate of Divorce in Romania, website: Romania-Insider.com

(3) BBC News, (acc. 12.10.2024), Romantic love lasts just a year, website: News.bbc.co.uk

(4) World Health Rankings, (acc. 12.10.2024), Skin Cancers in Romania, website: Worldlifeexpectancy.com

Continue reading

relatii

17 000 de Portofele Pierdute

Suntem un popor de hoti? Din pacate, ne bucuram de un renume negativ cu privire la necinste si coruptie, alaturi de alte natiuni din estul Europei. Este oare meritat sau este mai curand un mit? Un studiu arata locul ocupat de Romania in topul coruptiei mondiale. Avem o veste buna si una rea.

☆ ☆ ☆

Cateva tari din estul Europei au nefericitul prestigiu de a fi dominate de coruptie, coruptia reprezentand parca principalul atribut si realitatea definitorie a vietii sociale in aceste parti de lume. La nivelul mentalului colectiv, este suficient sa spui Rusia, Ucraina sau chiar Romania si primul cuvant care iti vine in minte este probabil coruptie, fara sa ne intrebam daca, in fond, exista dovezi stiintifice propriu-zise cu privire la aceste convingeri care ne domina. Pentru ca cercetatorii si-au dorit sa obtina astfel de dovezi, ei au realizat un studiu de dimensiuni planetare, in 40 de tari. 

Provocarea care ii intampina pe cetatenii lumii a constat in a decide ce vor face cu un portofel gasit. Fiindca am afirmat ca studiul a fost de dimensiuni planetare ei bine au fost folosite 17.000 de astfel de portofele si s-a testat cinstea pe tot globul, in scopul nobil de a-i gasi pe cei mai necinstiti oameni de pe pamant, dar si pe cei mai cinstiti. Rezultatele acestui studiu au prezentat confirmari ale unor banuieli, dar si numeroase surprize, inclusiv legate de cinstea romanilor, care, asa cum stim cu totii, dar in special cei plecati din tara, sunt perceputi ca fiind o natiune mai curand necinstita. 

Am postat in imaginea de mai sus principalele rezultate ale acestui studiu. Fiindca a fost investigata atat situatia in care portofelul continea bani (13 $ sau 58 de lei) cat si cea in care acesta nu continea bani, se poate observa topul tarilor unde subiectii au restituit portofelul chiar si daca nu continea bani, dominat de Elvetia, culmea corectitudinii, si cateva tari din nordul continentului european. In situatia in care portofelul continea bani, clasamentul se schimba si Danemarca este pe primul loc, urmata de Suedia. In aceasta situatie, Romania s-ar clasa pe un onorabil loc 12 (din 40 de tari), desfiintand astfel cu brio miturile privind necinstea romanilor. 

De altfel va recomand sa pastrati acest link si sa-l oferiti cu generozitate romaneasca oricarei persoane care sustine ca romanii sunt un neam lipsit de onoare iar Romania este una dintre cele mai corupte tari din lume. In mod interesant, multe dintre tarile cu pretentii de civilizatie avansata, cum ar fi Marea Britanie, Italia, Israel, Canada sau Statele Unite, fie se afla in aceeasi grupa valorica ca si Romania, fie sunt surclasate de tara noastra. Un alt exemplu demn de un Breaking News este acela al Rusiei, care si aceasta se afla in aceeasi grupa valorica cu tarile sus-mentionate, desi se bucura de acelasi renume ca si Romania in ce priveste coruptia. 

Explicatiile avansate de cercetatori privind aceste rezultate sunt unele complexe si implica factori de natura economica, geografica, axiologica si culturala, la care se adauga factorii cognitivi, legati de dificultatea subiectilor de a se vedea pe sine ca persoane necinstite, dupa primirea portofelului. Asa cum se poate observa, prosperitatea de care se bucura anumite tari, cum ar  fi cele din nordul Europei ar putea explica o buna parte din rezultatele acestui studiu. De asemenea, valorile crestine care domina estul continentului nostru pot fi avansate pentru explicarea acestor rezultate, inclusiv a celor inregistrate in Romania. O descoperire interesanta a acestui studiu este aceea ca o suma mai mare de bani gasita in portofel mareste sansele ca acesta sa fie returnat pagubasului, in oricare dintre tarile cercetate. 

Daca ar fi sa identific aspectul cel mai socant in ce priveste rezultatele studiului, cel putin din perspectiva mea, acesta ar fi locul Chinei la coada acestui clasament. Imi aminteste de Romania comunista unde, furtul din avutul obstesc si din intreprinderile comuniste reprezenta o forma de comportament revolutionar, prin care cetateanul lipsit de drepturi, chinuit si oprimat in numele unor scopuri care ii erau straine, isi lua revansa impotriva statului excesiv de puternic. Poate ca asta se intampla si in China, unde s-ar spune ca predomina colectivismul dar individualismul tine sa se faca simtit in rezultatele acestui studiu, afirmand parca faptul ca cetateanul simte ca nu mai poate respira cu atatea asteptari venite din partea instantelor superioare lui.

Daca aceasta ar fi vestea buna pentru noi romanii, ei bine, un alt studiu realizat pe baza datelor culese la studiul prezentat mai sus a descoperit faptul ca dintre cei care ar fi restituit portofelul cu bani, mai numerosi ar fi cei care lucreaza in mediul privat. Ipoteza mea este ca cercetatorii britanici nu au fost incantati de faptul ca Romania ocupa un loc superior in clasamentul celor mai cinstiti cetateni de pe planeta si au venit cu aceasta noua perspectiva care le asigura suprematia la capitolul onestitate in randul lucratorilor aflati in serviciul public. Asta nu ar trebui sa ne linisteasca pe noi romanii, dimpotriva, ar trebui sa ne intrebam de ce lucratorii publici de la noi au fost surprinsi intr-o situatie atat de jenanta.

Per total am obtinut un scor onorabil, mai bun decat Marea Britanie, Canada, Italia si Statele Unite. Dar probabil am fi putut obtine un scor si mai bun daca nu ne-ar fi tras in jos situatia inregistrata in institutiile publice. Explicatiile identificate de catre cercetatori au de-a face mai curand cu valorile si cultura care domina sectorul public. Altfel spus, exista probleme cu moralitatea mai curand decat cu salarizarea. Sigur ca mi-as fi dorit ca angajatii statului sa dea dovada de mai multa onestitate decat cei din domeniul prrivat, mai ales ca, adesea ei gestioneaza sume uriase de bani publici. Si poate ca un studiu precum cel de fata, desi ne intristeaza, ar putea explica anumite realitati romanesti. 

(1) Imaginea Dirty Money, de Tima Miroshnichenko, via Pexels

(2) Science, (acc. 29.09.2024), Civic Honesty Around the Globe, website: Science.org

(3) Journal of Public Administration Research and Theory, (acc. 02.10.2024), website: Academic.oup.com

Continue reading

coruptie