Există multe porți către iad. Pe unele dintre acestea ar putea să scrie chiar Ciocăniți Pentru Rai. Cea mai recentă propunere legislativă a Alianței pentru Unirea Românilor, pare a avea drept scop segregarea, marginalizarea și pierderea identității unora dintre români.
Există un curent politic importat mai curând din Est, care pune accent pe valori precum patriotismul sau credința creștină. Mi-am propus să scriu un articol despre acest subiect, cu atât mai mult cu cât s-a propus ca, în școli, să devină obligatorie, înainte de începutul orelor atât intonarea imnului național cât și recitarea rugăciunii Tatăl Nostru. Așa cum ați aflat probabil, este un proiect de lege înaintat de patrioții de la formațiunea politică A.U.R. (care nu înseamnă Aberații, Ură și Răutate, așa cum am auzit de curând o interpretare rău intenționată).
Iată cum sună argumentația celor de la A.U.R.:
„Într-o societate în care identitatea națională, cultura şi credința sunt tot mai des marginalizate în numele unui relativism valoric globalizant, se impune cu necesitate reintroducerea unor practici educaționale menite să formeze cetăţeni conştienți de rădăcinile lor istorice şi spirituale”.
Se spune că drumul spre iad este pavat cu bune intenții, si pe bună dreptate. Voi încerca să identific acele motive pentru care o astfel de idee nu poate fi de ajutor în niciun mod, în special în forma sa de obligație legală cu repercusiuni. În primă fază, înțeleg că rămâne la latitudinea directorului unității de învățământ dacă dorește sau nu să recurgă la o astfel de măsură în unitatea școlară pe care o manageriază. Chiar și așa, legea permite apariția unor fenomene specifice în micro-climatul unității respective.
O evaluare mai atentă a acestor propuneri legislative ne va ajuta să înțelegem faptul că ele pot fi profund dăunătoare în special în ce privește percepția asupra minorităților naționale sau religioase. Iată câteva efecte perverse la care, cel mai probabil, cei de la A.U.R. nu s-au gândit, deoarece acestea fac parte din viziunea lor patriotic - religioasă:
- SEGREGAREA — se naște o distincție care nu a existat până la apariția acestei legi: noi versus ceilalți. Majoritatea pretinde, firește că reprezintă binele în timp ce minoritatea poate fi percepută ca reprezentând orice altceva.
- MARGINALIZAREA — din segregare se naște marginalizarea, cu consecințe psiho-sociale dintre cele mai grave. Poate apărea o categorie de copii respinși de majoritate, evitați de restul, depresivi sau răzvrătiți.
- DISCRIMINAREA — se crează premisele pentru nedreptățirea minorităților religioase sau naționale pe criteriile apartenenței: spre exemplu, profesorul poate acorda mai puțină atenție elevilor minoritari sau îi poate evalua în mod preferențial. De asemenea, elevii minoritari vor primi mai puțin suport și colaborare din partea majoritarilor români de religie ortodoxă.
- ABUZUL — respingerea minoritarilor se poate face cu perdea, prin evitare fizică dar și prin glume usturătoare, prin batjocură, prin atitudini superioare, prin denigrare sau chiar prin violență fizică. Este suficient să lași o portiță deschisă răului pentru ca acesta să se manifeste.
- RĂZVRĂTIREA — și dacă acesta este tratamentul administrat de majoritari elevilor minoritari, aceștia din urmă pot îmbrățișa o afecțiune psiho-emoțională precum anxietatea și depresia sau pot dezvolta un pattern de comportament răzvrătit care se manifestă printr-o diversitate de manifestări violente, distructive sau vătămătoare prin intermediul cărora aceștia vor încerca să își ia revanșa împotriva majorității, în special asupra celor ușor de victimizat: fete, profesoare, copii mai mici ca vărstă, etc.
Faptul că, la nivel declarativ ajungem să afirmăm și chiar să impunem celor din jur anumite valori nu înseamnă, obligatoriu că acele valori vor fi asimilate ca atare. Pe lângă efectele perverse pe care le-am prezentat mai sus, s-ar putea ca unii copii să simtă că li se bagă pe gât valori în care nu se regăsesc. Acest mecanism de tip dictatorial poate avea efectul invers celui scontat, în special atunci când statul folosește astfel de valori pentru a limita libertățile individuale sau a solicita sacrificii din partea cetățenilor, în numele acelor valori.
Aceste reacții de respingere a obligativității de a poza într-un model impus de stat cum ar fi acela de creștin ortodox și patriot, pot fi amplificate și mai mult în situația în care statul are relații de cooperare cu state unde, spre exemplu sunt permise căsătoriile între homosexuali sau este permisă poligamia. Vezi spre exemplu asocierea artificială a unor state din cadrul BRICS — Rusia (unde exprimarea homosexualității este pedepsită prin lege) cu Brazilia (unde sunt permise căsătoriile între persoanele gay) și Iran (unde poligamia este normală). Se naște astfel întrebarea, despre ce fel de valori vorbim și cine crede în ele?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu