E vremea rezolutiilor de Anul Nou si traim intr-un univers plin de resurse, dar si de limitari, de ordin biologic, material sau psihologic. Este dificil uneori sa distingem intre mentalitatea de invingator si speranta lipsita de realism dar avem totusi un punct de referinta: umilinta, singura care ne-ar mai putea salva de noi insine.
Suntem aproape de inceputul unui nou an si, dupa cum spune traditia, trebuie sa ne formulam noi rezolutii pentru anul care urmeaza, caci altfel nu se poate. Rezolutia, este un termen preluat din limba engleza, care nu a fost inca adoptat ca atare de limba romana, si ar inseamna decizie ferma, spre deosebire de sensurile din limba romana. Asadar, e vremea deciziilor ferme! In principiu, este de preferat sa ne dorim lucruri pentru viata noastra, mai ales daca sunt pozitive, precum rezolutiile de Anul Nou. Dar acest fenomen social si persoanal pune in lumina ceea ce se cheama Sindromul Falsei Sperante.
Sindromul Falsei Sperante ~ reprezentinta comportamentul uman paradoxal care se manifesta printr-o incercare persistenta de a schimba ceva, in ciuda esecurilor anterioare, prin sentimente de competenta, control si optimism exagerat in primele faze, urmate de deziluzie, stres si zbucium interior in fazele de punere in aplicare a rezolutiilor respective, dar si escaladarea comportamentelor pe care incercam de fapt sa le evitam.
Asa cum observati, asteptarile nerealiste in ce priveste usurinta, viteza si probabilitatea reusitei ori presupusele beneficii ale schimbarii, ne determina sa ignoram esecurile anterioare si aprecierea realista a sanselor de reusita, costul si stresul asociat eforturilor respective. La asta se adauga un mod specific de gandire in alb si negru, numit si gandirea de tip totul sau nimic, care nu face decat sa ne vulnerabilizeze in fata pierderii si a esecului. Dar exista si cauze exterioare, de tip cultural implicate in aparitia Sindromului Falsei Sperante.
Ma refer aici la aceasta industrie a miracolelor, de milioane de dolari, care de altfel si atrage enorm de multi clienti, cu un magnetism rar intalnit. Este vorba despre industria oratoriei motivationale si a ceea ce se cheama self-help. Rareori mi-a fost dat sa intalnesc carti de bun simt in aceasta zona, care sa promoveze sentimentul universului plin de resurse, fara insa a ne iluziona in mod inutil, determinandu-ne sa ne propunem mai mult decat am putea realiza vreodata. Iata cateva dintre numele pe care le-as putea recomanda in acest sens.
- Pasi Simpli catre Vise Imposibile (Steven K. Scott),
- Am reusit! (Guy Missoum),
- Arta de a Reusi in Viata (Dale Carnegie).
Sindromul Falsei Sperante este ingrijorator tocmai prin faptul ca se ajunge exact in punctul unde nu ne dorim sa fim - sa imbratisam si chiar sa amplificam comportamente pe care de fapt le detestam: fumatul, alimentatia in exces, sedentarismul, lipsa productivitatii, etc. Se argumenteaza faptul ca incercarile de schimbare pot sa aduca anumite beneficii, chiar daca sunt in final sortite esecului, dar lucrurile sunt mai complexe decat atat.
Vulnerabilitatea este parte din viata noastra, ca si pierderea. Vulnerabilitatea este de mai multe feluri:
- BIOLOGICA - de tipul mostenirii genetice ~ rareori poti face mai mult decat iti permit genele: unele specii pot sa zboare, altele sa inoate, unii oameni sunt zvelti, atletici, altii sunt predispusi la obezitate.
- SOCIAL-ISTORICA - de tipul apartenentei la o anumita clasa sociala ~ care vine cu limitari si dificultati sau, dimpotriva, cu avantaje si privilegii.
- PSIHOLOGICA - legata de convingeri si comportamente invatate ~ dintre care unele ne ajuta iar altele ne tin pe loc.
Cand ne facem planuri de viitor si rezolutii, este bine sa luam in calcul fiecare dintre aceste aspecte pentru o mai realista apreciere a eforturilor si timpului necesare punerii in aplicare a planului respectiv. O rezilienta psihologica conferita de ceea ce se cheama mentalitatea de invingator, care insa neaga vulnerabilitatile cu care ne confruntam (de ordin biologic si social) nu face decat sa ne afunde in si mai multa vulnerabilitate - caci cine poate rezista la atat de multa frustrare, generata in confruntarea dintre asteptari si realitate, fara sa depuna armele?
Imaginati-va urmatoarea situatie, care este o metafora perfecta a ceea ce inseamna Sindromul Falsei Sperante: un explorator oceanic se afla in cautarea de oportunitati. Acesta observa ca a patruns intr-o zona extrem de nesigura, cu furtuni si valuri de dimensiuni uriase. Mentalitatea de invingator ii spune sa mearga inainte, fiindca dincolo de furtuna se afla, in mod potential, reusita vietii sale - totul sau nimic! Dar este oare un semn de slabiciune faptul ca alege sa se intoarca din drum, pentru a obtine mai multe informatii despre zona respectiva sau pentru a reveni cu un vas mai solid? Sau este un semn de slabiciune faptul ca pur si simplu alege sa renunte la expeditia sa, pentru a-si proteja viata, resursele umane si materiale de care dispune?
Evident, capitanul corabiei respective nu va fi intampinat cu ovatii si nu va tine un discurs sforaitor despre importanta rezilientei si a mentalitatii de invingator in viata... Probabil ca vor fi putini cei care vor fi interesati de experienta sa. Cu toate acestea, el si-a pastrat corabia, oamenii, si, mai presus de asta, si-a pastrat viata - sunt oare acestea putin lucru? De aici vine si dificultatea noastra: sa apreciem lucrurile pe care le consideram banale si sa idealizam povestile de succes, despre care vrem cu totii sa auzim, cele care implica risc, sacrificiu si vecinatatea mortii. Oare ne influenteaza acestea atunci cand ne stabilim rezolutii de Anul Nou?
Stiu, este dificil uneori sa distingem intre o speranta realista si una lipsita de realism. Dar, inspirandu-ne din ritmul naturii, putem observa ca procesele naturale evolueaza lent, ele imbina perseverenta scopului cu umilinta manifestarii. Pe nesimtite se face primavara, pe nesimtite rasare soarele si fara sa ne dam seama, copiii nostri cresc mari si puternici. Este o politica a pasilor marunti care pare a se afla in spatele tuturor proceselor naturale. Nu, nu este o atitudine mioritica. Iar faptul ca nu progresam rapid nu exclude maretia transformarii finale. Dar totul cere timp iar din partea noastra cere rabdare, perseverenta si modestie.
Iata cateva aspecte ale rezilientei negative (sau inflexibilitate) despre care vorbeste dr. Jessica del Pozo, pe situl Psychology Today:
- REFUZUL DE A AJUTA - Cand ii respingem pe cei apropiati spre exemplu, sub pretextul ca ar trebui sa se descurce singuri sau ca vor ramane dependenti de acest ajutor.
- REFUZUL DE A ACCEPTA PIERDEREA - Uneori pierdem lucruri, persoane, pozitii, joburi sau ne pierdem sanatatea. Rezilienta negativa isi face simtita prezenta in astfel de situatii prin incercarea disperata de a reveni la situatia premergatoare pierderii.
- REFUZUL ACCEPTARII LIMITELOR PERSONALE - In ciuda faptului ca traim in acest univers al resurselor nelimitate si al mentalitatii de invingator, limitarile biologice, sociale sau psihologice exista si trebuie sa le luam in calcul. Perfectionismul este un mod de a sfida aceste limitari.
- REFUZUL ACCEPTARII LIMITELOR CELOR DIN JUR - Este o problema a liderilor zilei de azi, dar si a parintilor, sau partenerilor, nu-i asa, caci si acestia au rol de lider. Asteptarile nerealiste pe care le au din partea celor din jur le incarca acestora programul si le rapeste timpul liber pentru ca in final sa se planga de faptul ca nu au angajati pregatiti, ori, dupa caz, de faptul ca odraslele sufera de atacuri de panica sau evita comunicarea.
Dupa cum vedeti, exista ceva probleme cu mentalitatea aceasta de invingator care ne caracterizeaza. Ea ne poate ajuta sa rezistam in contextul celor mai dure experiente si incercari de viata dar, in acelasi timp, ne face sa nesocotim nevoile celor din jur si propriile noastre nevoi, atunci cand simtim ca povestea pe care o scriem nu este suficient de glorioasa. Perseverenta pe care ne-o da mentalitatea de invingator, in mod ideal, ar trebui imbinata sau compensata de umilinta, daca ne dorim sa ramanem totusi in contact cu realitatea. Caci realitatea invinge mereu, iar costul lipsei de realism este unul piperat.
(2) Nature, (acc. 13.12.2021), False Hope Syndrome, website: Nature.com
(3) Research Gate, (acc. 13.12.2021), The Dark Side of Resilience, website: Research Gate
(4) Psychology Today, (acc. 13.12.2021), The Dark Side of Resilience, website: Psychology Today
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu