Trecatorile Psihologice

Lucrurile facute intr-o anumita ordine va pot schimba perceptia si va influenteaza procesele motivationale. De aceea, aceasta schema in 2 pasi este folosita de cei care va manipuleaza sau doresc sa va exploateze in fel si chip. 

 ☆ ☆ ☆ 

O usa la care nu ai ciocanit, nu se deschide, iar o fata careia nu i-ai spus o gluma, nu iti zambeste. Uneori aceste transformari sunt simple si se realizeaza intr-o clipa. Dar in alte situatii, transformarile sunt complexe, procesuale si ne iau ani si zeci de ani. Procesul educativ, in ansamblul sau, urmareste transformarea copiilor care nu-si doresc altceva decat sa se joace si sa se distreze in tineri adulti capabili sa-si castige existenta si sa asigure resursele necesare propriilor familii. Cam tot la fel cum o planta nu da roade din momentul cand ai plantat-o ci este nevoie sa creasca si sa se dezvolte cate putin, in fiecare zi. 

Cu alte cuvinte, acest principiu al minimului efort (sau cum apare el in Psihologie - Principiul Evolutiei Stadiale Ascendente) este ceva ce noi oamenii am imprumutat din natura: iarba nu se chinuie sa creasca, florile nu se chinuie sa infloreasca iar soarele nu se chinuie sa rasara. Dar prin trecerea timpului, putin cate putin, toate trasformarile sunt posibile atunci cand pastram directia potrivita. Cum spunea poeta britanica Violet Fane "good things come to those who wait". Desigur, nu e suficient sa astepti si aceasta asteptare este una activa, cuprinzand munca, anticipare pozitiva, antrenamente, invatatura, etc. Iata cateva dintre lucrurile bune care se realizeaza in etape:

• EDUCATIA ~ Pentru unii nu se termina niciodata iar in ziua de azi se merge pe ceea ce se cheama formare continua, inclusiv in meseria de psiholog sau psihoterapeut. Prin acest tip de educatie ne sporim abilitatile profesionale permanent. 

• PSIHOTERAPIA COPIILOR ~ Cum se afla la varsta la care joaca este activitatea principala, copiilor li se ofera jucarii, de toate felurile, creioane colorate, lego s.a.m.d. Acestea pregatesc terenul pentru exprimarea copiilor prin joc, poveste si prin desen. De asemenea, copiilor, li se pot spune povesti terapeutice care, mai tarziu, le vor influenta atitudinile.

• IMPLEMENTAREA SCHIMBARII ~ La scara macro-sociala sau organizationala se introduc adesea schimbari care nu sunt decat niste masuri preparatorii - de ex. la super-market se poate achita atat cu cash cat si cu ajutorul unui card, atat la casa de marcat cu casier cat si la cea fara casier. 

• INCALZIREA SPORTIVILOR ~ Este demonstrat faptul ca neglijarea incalzirii poate produce accidentari fizice. Din categoria exercitiilor de incalzire fac parte stretchingul, sariturile usoare ca mingea, sariturile jumping jack, sau exercitiile de rotatie.

Cu alte cuvinte, este nevoie de niste trecatori sau niste procese prin intermediul carora au loc transformari ce vor face posibila realizarea de sarcini, in conditiile in care sarcinile respective pot parea absurde intr-o prima faza. In domeniul influentei inter-personale este cunoscut faptul ca este mai usor sa determini pe cineva sa doneze sange daca initial l-ai intrebat ce parere are despre donarea de sange. Iar aici intram intr-o zona gri fiindca influenta devine manipulare cat ai clipi din ochi, in functie de context si de scopul pe care il are cel care incearca sa te aduca in punctul de a face anumite lucruri, pe care nu le-ai face daca ti le-ar cere pur si simplu. 

Mai toate tehnicile de manipulare sunt bazate pe o schema in 2 pasi: mai intai va ofer o cafea gratis pentru ca mai apoi sa va cer sa ma imprumutati cu 50 de lei - probabil ca o veti face fiindca va simti datori si fiindca principiul reciprocitatii exercita o presiune asupra psihicului dvs. Sau mai intai ma imbrac elegant si imprumut o masina scumpa si abia apoi va invit la un workshop despre succes in afaceri. Probabil ca veti veni fiindca principiul autoritatii functioneaza fara sa va dati seama - ceasul si limuzina pot fi simboluri ale autoritatii. 

Trecatorile psihologice pot fi spre binele dvs, pentru a va face mai educati, mai apti pentru a rezolva  provocari dar pot la fel de bine sa fie folosite pentru a va induce in eroare si a va supune unui proces de transformare a personalitatii care nu este de bun augur. Ele functioneaza fiindca lucrurile facute intr-o anumita ordine va pot schimba perceptia si va influenteaza procesele motivationale. Ilustrul (orice ar fi el) Andrew Tate spune intr-un videoclip ca daca doresti sa determini o fata sa lucreze pentru tine intr-un video-chat nu trebuie sa ii ceri asta direct - va refuza imediat si iti va spune ca nu este prostituata. 

El propune in schimb un proces de transformare a respectivei femei care nu dureaza prea mult, caci de aceea le spune bani facuti usor - fast money - fiindca interlopii nu au rabdare sa lucreze prea mult la un proiect - daca ar avea rabdare s-ar apuca de o facultate nu-i asa? Cam tot la fel se intampla lucrurile si in ce priveste consumul de droguri: exista un proces, o trecatoare psihologica ce te aduce in pozitia de a accepta sa consumi un drog care il va imbogati pe un traficant. Iata cateva astfel de procese de pervertire, realizate in 2 sau mai multi pasi, care sunt folosite de persoanele rau intentionate:

• TRAFICUL DE PERSOANE ~ In metoda cunoscuta sub numele de Lover-Boy femeia traficata are mai intai impresia ca si-a intalnit cavalerul pe cal alb pentru ca in final sa se vada nevoita sa faca prostitutie pentru acest cavaler. 

• CULTE SI SECTE ~ Mai toate sectele conduse de lideri care isi doresc sa puna mana pe resursele dvs sau sa va exploateze fizic si sexual folosesc izolarea membrilor sub diverse pretexte (de ex: ceilalti apartin lumii si nu ne pot intelege) - ulterior, cand ati ramas fara rude si prieteni veti face literalmente orice vi se cere pentru a nu ramane complet singur(a). 

• DROGURILE GATEWAY ~ Nimeni nu ajunge sa consume niste heroina / tranchilizant pentru elefant / otrava de sobolani de curiozitate sau pentru ca are probleme in dragoste. Veti face asta insa dupa ce v-ati acomodat cu aceasta cultura a drogurilor si modelele ei: muzica rap, prietenii consumatori de canabis, etc.

• ALUNECAREA IN DICTATURA ~ Asa cum va pot spune cei care au fost martorii radicalizarii unor regimuri politice, schimbarile sunt introduse treptat: de exemplu mai intai are loc depolitizarea populatiei, apoi limitarea unor drepturi simbolice (de ex: a demonstra, a protesta), apoi apare putina cenzura in mass-media pentru ca in final, cand unii dintre membrii mai reactivi ai societatii se trezesc, sa fie prea tarziu fiindca ajung la puscarie pentru cate 15 ani pentru lipsa de patriotism. 

Heraclit spunea ca nu exista lucruri permanente cu exceptia schimbarii. Cred ca societatea in ansamblul ei evolueaza catre ceva iar fiecare schimbare aparuta este o trecatoare catre starea societatii de maine - oricare ar fi aceasta. Lucruri precum utilizarea computerelor spre exemplu (despre care se spune ca a adus scaderea IQ-ului mediu) abandonarea lecturii in favoarea jocurilor video violente, aparitia si dominatia influencerilor care nu promoveaza altceva decat aspectul fizic, muzica care promoveaza petrecerea cu orice pret si consumul de droguri par sa ne conduca catre ceva anume. Ramane de vazut catre ce...

Sper ca acest concept de trecatoare psihologica sa va dea de gandit si sa va inspire, mai curand pentru bine decat pentru rau, iar daca cineva incearca sa va trasforme personalitatea in altceva sau sa va aduca in situatia de a-i accepta dorintele si propunerile incomode sau chiar penibile, sa stiti despre ce este vorba si sa il opriti la timp. De asemenea, puteti reflecta la lucrurile pe care le faceti in mod constant si daca nu cumva ele reprezinta o trecatoare psihologica de acest fel, catre ceva diferit. Oare catre ce?

(1) Imaginea Near a Doorway, de Mo Eid, via Pexels

(2) South-East Orthopedic Specialists, (acc. 20.08.2023) Do Warm-Ups Prevent Sports Injuries, website: SE-Ortho.com

(3) National Institute on Drug Abuse, (acc. 20.08.2023), Is marijuana a gateway drug?, website: NIDA.NIH.gov

Continue reading

psihologie sociala

Sindromul Falsei Sperante

E vremea rezolutiilor de Anul Nou si traim intr-un univers plin de resurse, dar si de limitari, de ordin biologic, material sau psihologic. Este dificil uneori sa distingem intre mentalitatea de invingator si speranta lipsita de realism dar avem totusi un punct de referinta: umilinta, singura care ne-ar mai putea salva de noi insine. 

☆ ☆ ☆

Suntem aproape de inceputul unui nou an si, dupa cum spune traditia, trebuie sa ne formulam noi rezolutii pentru anul care urmeaza, caci altfel nu se poate. Rezolutia, este un termen preluat din limba engleza, care nu a fost inca adoptat ca atare de limba romana, si ar inseamna decizie ferma, spre deosebire de sensurile din limba romana. Asadar, e vremea deciziilor ferme! In principiu, este de preferat sa ne dorim lucruri pentru viata noastra, mai ales daca sunt pozitive, precum rezolutiile de Anul Nou. Dar acest fenomen social si persoanal pune in lumina ceea ce se cheama Sindromul Falsei Sperante. 

Sindromul Falsei Sperante ~ reprezentinta comportamentul uman paradoxal care se manifesta printr-o incercare persistenta de a schimba ceva, in ciuda esecurilor anterioare, prin sentimente de competenta, control si optimism exagerat in primele faze, urmate de deziluzie, stres si zbucium interior in fazele de punere in aplicare a rezolutiilor respective, dar si escaladarea comportamentelor pe care incercam de fapt sa le evitam. 

Asa cum observati, asteptarile nerealiste in ce priveste usurinta, viteza si probabilitatea reusitei ori presupusele beneficii ale schimbarii, ne determina sa ignoram esecurile anterioare si aprecierea realista a sanselor de reusita, costul si stresul asociat eforturilor respective. La asta se adauga un mod specific de gandire in alb si negru, numit si gandirea de tip totul sau nimic, care nu face decat sa ne vulnerabilizeze in fata pierderii si a esecului. Dar exista si cauze exterioare, de tip cultural implicate in aparitia Sindromului Falsei Sperante. 

Ma refer aici la aceasta industrie a miracolelor, de milioane de dolari, care de altfel si atrage enorm de multi clienti, cu un magnetism rar intalnit. Este vorba despre industria oratoriei motivationale si a ceea ce se cheama self-help. Rareori mi-a fost dat sa intalnesc carti de bun simt in aceasta zona, care sa promoveze sentimentul universului plin de resurse, fara insa a ne iluziona in mod inutil, determinandu-ne sa ne propunem mai mult decat am putea realiza vreodata. Iata cateva dintre numele pe care le-as putea recomanda in acest sens. 

• Pasi Simpli catre Vise Imposibile (Steven K. Scott), 

• Am reusit! (Guy Missoum), 

• Arta de a Reusi in Viata (Dale Carnegie). 

Sindromul Falsei Sperante este ingrijorator tocmai prin faptul ca se ajunge exact in punctul unde nu ne dorim sa fim - sa imbratisam si chiar sa amplificam comportamente pe care de fapt le detestam: fumatul, alimentatia in exces, sedentarismul, lipsa productivitatii, etc. Se argumenteaza faptul ca incercarile de schimbare pot sa aduca anumite beneficii, chiar daca sunt in final sortite esecului, dar lucrurile sunt mai complexe decat atat. 

Vulnerabilitatea este parte din viata noastra, ca si pierderea. Vulnerabilitatea este de mai multe feluri:

• BIOLOGICA - de tipul mostenirii genetice ~ rareori poti face mai mult decat iti permit genele: unele specii pot sa zboare, altele sa inoate, unii oameni sunt zvelti, atletici, altii sunt predispusi la obezitate.

• SOCIAL-ISTORICA - de tipul apartenentei la o anumita clasa sociala ~ care vine cu limitari si dificultati sau, dimpotriva, cu avantaje si privilegii.

• PSIHOLOGICA - legata de convingeri si comportamente invatate ~ dintre care unele ne ajuta iar altele ne tin pe loc.

Cand ne facem planuri de viitor si rezolutii, este bine sa luam in calcul fiecare dintre aceste aspecte pentru o mai realista apreciere a eforturilor si timpului necesare punerii in aplicare a planului respectiv. O rezilienta psihologica conferita de ceea ce se cheama mentalitatea de invingator, care insa neaga vulnerabilitatile cu care ne confruntam (de ordin biologic si social) nu face decat sa ne afunde in si mai multa vulnerabilitate - caci cine poate rezista la atat de multa frustrare, generata in confruntarea dintre asteptari si realitate, fara sa depuna armele? 

Imaginati-va urmatoarea situatie, care este o metafora perfecta a ceea ce inseamna Sindromul Falsei Sperante: un explorator oceanic se afla in cautarea de oportunitati. Acesta observa ca a patruns intr-o zona extrem de nesigura, cu furtuni si valuri de dimensiuni uriase. Mentalitatea de invingator ii spune sa mearga inainte, fiindca dincolo de furtuna se afla, in mod potential, reusita vietii sale - totul sau nimic! Dar este oare un semn de slabiciune faptul ca alege sa se intoarca din drum, pentru a obtine mai multe informatii despre zona respectiva sau pentru a reveni cu un vas mai solid? Sau este un semn de slabiciune faptul ca pur si simplu alege sa renunte la expeditia sa, pentru a-si proteja viata, resursele umane si materiale de care dispune?

Evident, capitanul corabiei respective nu va fi intampinat cu ovatii si nu va tine un discurs sforaitor despre importanta rezilientei si a mentalitatii de invingator in viata... Probabil ca vor fi putini cei care vor fi interesati de experienta sa. Cu toate acestea, el si-a pastrat corabia, oamenii, si, mai presus de asta, si-a pastrat viata - sunt oare acestea putin lucru? De aici vine si dificultatea noastra: sa apreciem lucrurile pe care le consideram banale si sa idealizam povestile de succes, despre care vrem cu totii sa auzim, cele care implica risc, sacrificiu si vecinatatea mortii. Oare ne influenteaza acestea atunci cand ne stabilim rezolutii de Anul Nou? 

Stiu, este dificil uneori sa distingem intre o speranta realista si una lipsita de realism. Dar, inspirandu-ne din ritmul naturii, putem observa ca procesele naturale evolueaza lent, ele imbina perseverenta scopului cu umilinta manifestarii. Pe nesimtite se face primavara, pe nesimtite rasare soarele si fara sa ne dam seama, copiii nostri cresc mari si puternici. Este o politica a pasilor marunti care pare a se afla in spatele tuturor proceselor naturale. Nu, nu este o atitudine mioritica. Iar faptul ca nu progresam rapid nu exclude maretia transformarii finale. Dar totul cere timp iar din partea noastra cere rabdare, perseverenta si modestie. 

Iata cateva aspecte ale rezilientei negative (sau inflexibilitate) despre care vorbeste dr. Jessica del Pozo, pe situl Psychology Today:

• REFUZUL DE A AJUTA - Cand ii respingem pe cei apropiati spre exemplu, sub pretextul ca ar trebui sa se descurce singuri sau ca vor ramane dependenti de acest ajutor.

• REFUZUL DE A ACCEPTA PIERDEREA - Uneori pierdem lucruri, persoane, pozitii, joburi sau ne pierdem sanatatea. Rezilienta negativa isi face simtita prezenta in astfel de situatii prin incercarea disperata de a reveni la situatia premergatoare pierderii. 

• REFUZUL ACCEPTARII LIMITELOR PERSONALE - In ciuda faptului ca traim in acest univers al resurselor nelimitate si al mentalitatii de invingator, limitarile biologice, sociale sau psihologice exista si trebuie sa le luam in calcul. Perfectionismul este un mod de a sfida aceste limitari.

• REFUZUL ACCEPTARII LIMITELOR CELOR DIN JUR - Este o problema a liderilor zilei de azi, dar si a parintilor, sau partenerilor, nu-i asa, caci si acestia au rol de lider. Asteptarile nerealiste pe care le au din partea celor din jur le incarca acestora programul si le rapeste timpul liber pentru ca in final sa se planga de faptul ca nu au angajati pregatiti, ori, dupa caz, de faptul ca odraslele sufera de atacuri de panica sau evita comunicarea. 

Dupa cum vedeti, exista ceva probleme cu mentalitatea aceasta de invingator care ne caracterizeaza. Ea ne poate ajuta sa rezistam in contextul celor mai dure experiente si incercari de viata dar, in acelasi timp, ne face sa nesocotim nevoile celor din jur si propriile noastre nevoi, atunci cand simtim ca povestea pe care o scriem nu este suficient de glorioasa. Perseverenta pe care ne-o da mentalitatea de invingator, in mod ideal, ar trebui imbinata sau compensata de umilinta, daca ne dorim sa ramanem totusi in contact cu realitatea. Caci realitatea invinge mereu, iar costul lipsei de realism este unul piperat. 

(1) Imaginea Blindfold, de Monica Turlui, via Pexels, sub licenta CC BY 2.0 

(2) Nature, (acc. 13.12.2021), False Hope Syndrome, website: Nature.com

(3) Research Gate, (acc. 13.12.2021), The Dark Side of Resilience, website: Research Gate 

(4) Psychology Today, (acc. 13.12.2021), The Dark Side of Resilience, website: Psychology Today

Continue reading

rezilienta

Puterea Privirii Umane

A fi sau a nu mai fi privit. Aceasta ar putea fi intrebarea. Ce schimba oare perceptia faptului ca suntem priviti? Conform unor studii, perceptia faptului ca suntem priviti schimba suficient de multe. In primul rand, privirea celuilalt face trecerea de la ceea ce suntem in singuratate la... Persona. 

☆ ☆ ☆

Ochii sunt oglinda sufletului. Cu alte cuvinte, privirea unei persoane poate sa spuna atat de multe lucruri despre acea persoana, despre preocuparile si asteptarile sale incat pur si simplu nu putem ignora acest mesaj subliminal transmis de o privire tacuta, dar atat de puternica. Un studiu a incercat sa demonstreze cat de puternica este privirea umana, atunci cand se incearca stimularea comportamentului conformist sau onest.

Studiul presupunea inregistrarea efectului pe care il aveau imaginile unor perechi de ochi care insoteau produse de cafenea dintr-o universitate unde plata era cu ajutorul a ceea ce se cheama "honesty box". Cutia cinstei se foloseste pentru plata unor produse atunci cand lipseste vanzatorul si acest proces se bazeaza in intregime pe cinstea celor care se auto-servesc. Cred ca se practica asta si prin satele noastre, unde oamenii isi aseaza produsele in fata casei fara a se preocupa daca acestea sunt platite sau nu, fiindca sunt platite mereu.

Ei bine, in cadrul experimentului respectiv se foloseau imagini de ochi umani precum si imagini neutre, cum ar fi acelea ale unor flori. Rezultatele sunt foarte clare in graficul de mai jos, in care se poate observa faptul ca cei care s-au auto-servit au avut tendinta sa plateasca mai mult (cu alte cuvinte sa fie mai cinstiti) atunci cand cutia onestitatii era insotita de imagini ale ochilor, spre deosebire de situatia in care imaginile erau neutre. 

Pe axa orizontala se indica nivelul platii pentru produsele consumate. In mod interesant, cele mai importante contributii au fost inregistrate in cazul in care cutia cinstei era insotita de imaginea unei perechi de "ochi ciudati" (cu expresie indignata) cum ar fi cei care se afla la baza graficului, pozitia 1. Imaginile ochilor care aveau mai curand un caracter neutru au atras mai putine contributii iar cele mai putine contributii la cutia cinstei au fost inregistrate de ochii cu privire seducatoare. 

Rezultatele pot fi explicate desi, pe alocuri par contra-intuitive. Spre exemplu, poate ca v-ati fi asteptat ca privirea seducatoare sa atraga mai multi bani. Pare ca in experimentul respectiv logica este una de tipul: pentru a obtine un comportament conformist este nevoie de un mesaj bazat pe inducerea fricii de pedeapsa /judecata aspra. Cel putin la asta ma duce cu gandul rezultatul acestui studiu. "Nu vrei sa ai de-a face cu persoana care te priveste indignata si in consecinta platesti naibii pretul cerut". 

Totusi, si privirea neutra dar atenta a barbatului de la pozitia 9 a fost aproape la fel de eficienta in inducerea conformismului. Probabil ca aici a functionat o logica de tipul: "Plata este o chestie serioasa fiindca altfel de ce ar fi insotita cafeaua asta de privirea atenta a acestui tip prezentabil si serios?" Ceea ce pare a-i motiva pe subiectii experimentului este dorinta de a-si mentine reputatia intacta ca urmare a efectului de a fi urmarit pe care ochii l-ar crea in mentalitatea noastra. Se spune ca personalitatea si caracterul unei persoane se reveleaza in solitudine. 

Cu toate acestea, fiecare dintre noi tine la imaginea sa publica (Persona), mai ales ca atat de multe lucruri depind de felul cum am reusit sa o cladim, de unde si preocuparea, adesea compulsiva de a controla aceasta imagine, de a verifica modul cum se prezinta la un moment dat, in functie de reactiile obtinute din partea celor din jur. O privire mai serioasa sau chiar o privire bizara si indignata, venita din partea celorlalti, ar putea sa determine in noi o precupare crescuta de a mentine imaginea noastra publica intre niste limite acceptabile si avantajoase. 

Faptul ca cineva din exterior nu mai este dispus sa ne tolereze comportamentul, naste in noi dorinta de a compensa dezechilibrul creat. O privire seducatoare in schimb induce mai putin sentimentul datoriei in noi (deci mai putin stres), fiindca ne aseaza intr-o situatie in care, nu doar ca nu datoram nimic, dar in plus avem si un complice. Cu alte cuvinte, felulul in care suntem priviti creaza contextul, fie ca vorbim despre unul serios, care sugereaza asteptarea de a ne conforma, (imperativul conformarii in cazul privirii ciudate), fie unul in care conformarea nici macar nu prea mai conteaza (in cazul privirii seducatoare). 

Acest efect al "ochilor care ne privesc" pare a fi unul real insa nu este indiferenta expresia acestor ochi, cea care creaza contextul si determina aparitia interpretarilor. Efectul nu este nou. Mult mai celebrul efect Howthorne din psihologia organizationala, presupune cresterea productivitatii in conditiile in care muncitorii dintr-o fabrica beneficiaza de un iluminat mai bun. Si in acel caz, iluminatul crea contextul si inducea interpretari de genul: ceea ce facem este urmarit, conditiile noastre de lucru reprezinta o preocupare a conducerii, prin urmare echilibram situatia prin intermediul unei productivitati sporite. 

(1) Imaginea Stare, de Jerome Naselli, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Wikipedia, (acc. 09.01.2021), Howthorne Effect, website: Wikipedia

(3) Feel Guide, (acc. 09.01.2021), Amazing New Study Proves Just How Powerful Human Gaze Really Is, website: Feel Guide

Continue reading

psihologie organizationala

Invatam de la Cimpanzei

Ce sunt masculii Alfa? Sunt oare doar niste huligani care te domina si te umilesc, iti confisca drepturile si nu iti permit sa ai pareri? In mod surprinzator, putem invata ce inseamna un mascul Alfa de la cimpanzei.

o o o

O lectie despre masculii alfa mi-a parvenit prin intermediul unui discurs despre organizarea sociala a grupurilor de cimpanzei. Pare ca, in multe situatii, cimpanzeii dau dovada de ceva mai multa intelepciune si perspincacitate decat noi, cei care pretindem ca ne aflam pe o treapta superioara a evolutiei. Cum asa?

Mascul Alfa - este personajul central al unui grup, care isi asuma de regula un rol dominant si dominator si este recunoscut de catre membrii grupului ca si autoritate, intelepciune si putere.

Ei bine, am sa nominalizez toate lucrurile pe care le-am putea invata din experienta sociala a acestor primate sub forma de elemente care compun portretul robot al masculului afla.

• IUBIT SI RESPECTAT - Nu este clar cum anume se face iubit si respectat masculul Alfa, dar s-ar parea ca nu si-a castigat reputatia prin intermediul fortei brute... Nici macar cimpanzeii nu mai sunt la nivelul acesta! 

• DETINE INFLUENTA - Prin cultivarea unor relatii armonioase cu ceilalti membri ai grupului, cimpanzeul Alfa se afirma ca si membru dominant prin intermediul cladirii relatiilor si aliantelor.

• CREAZA IMPRESIE - In diferite ocazii, masculul Alfa isi afirma forta si autoritatea si se implica in rezolvarea de probleme in cadrul grupului. Este o cale sigura de a accede in ierarhia grupului dar nu este singura.

• ESTE GENEROS - In mod interesant, masculul Alfa nu este doar un golan care ia cu forta ceea ce este al lui ci rezolva probleme in beneficiul grupului, este generos si protector cu cei slabi, mediaza conflictele cu obiectivitate, etc. Aceasta atitudine le stabilizeaza pozitia dovedindu-se a fi un altruism cu avantaje personale importante.

• ESTE EMPATIC - S-ar parea ca in perioada de "campanie", ca si oamenii politici in perioada electorala, masculii Alfa incearca sa isi manifeste empatia printr-o atitudine de intelegere - atitudini corporale specifice, cum ar fi bataia pe umar sau imbratisarea. 

• CULTIVA RELATII SI ARE PARTENERI - Un aspect important al influentei sale sta in faptul ca masculul Alfa castiga puterea prin intermediul unor relatii extrem de bune cu anumiti parteneri, cum ar fi cei mai abtrani si intelepti. Asa se face ca cel mai putin impozant mascul poate deveni Mascul Alfa daca are prietenii potriviti. 

• PASTREAZA PACEA GRUPULUI - Masculul Alfa este un adevarat campion al empatiei, depasindu-le chiar pe femei, care sunt mai empatice decat masculii obisnuiti. Masculul Alfa are grija de ceilalti iar ceilalti vor avea grija de dansul. De asemenea, masculul Alfa modereaza conflictele cu multa pricepere si obiectivitate. 

• ESTE UN DON JUAN - S-ar parea ca principalul beneficiu al masculului Alfa este faptul ca are acces neingradit la sex si la partenerele sexuale care ii vor asigura transmiterea genelor. Sexul este prioritatea principala in lumea cimpanzeilor.

• ESTE EXTREM DE STRESAT - Potrivit cercetarilor efectuate, s-a constatat faptul ca masculul Alfa este si extrem de stresat. Mai exact, este cam la fel de stresat ca si acei masculi marginalizati, lipsiti de putere in grup. Explicatia ar putea fi legata de eforturile sale de a-si mentine autoritatea. 

Dupa cum observati, cel putin in lumea cimpanzeilor, Masculul Alfa nu este doar un huligan agresiv care se impune prin forta si prin frica. Este o adevarata personalitate a grupului, recunoscuta si iubita ca atare. Astfel de cercetari reusesc, nu-i asa, sa ne puna pe ganduri si sa ne determine sa ne intrebam daca omenirea se afla pe druml cel bun.

(1) Imaginea Chimfunshi Sanctuary, de Tom Skrinar, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0

Continue reading

psihologie organizationala

Curs de Rezilienta

Cand toti ii spuneau ca nu mai are nicio sansa, o broscuta a reusit sa iasa din put pentru ca... era surda. In hipnoza terapeutica nu poti sa accesezi transa hipnotica decat daca iei in serios sugestiile terapeutului. Iar rezilienta este de fapt un rezultat al sugestiilor pe care ni le oferim singuri.

Psihologia a preluat din Fizica termenul de rezilienta. In sensul din Fizica, rezilienta este o unitate de masura folosita pentru a caracteriza rezistenta la socuri a unor diverse materiale. In Psihologie si Psihoterapie insa, rezilienta este o notiune abstracta prin intermediul careia descriem rezistenta psihica a unei persoane la socuri (aspectul acut) sau la stres (aspectul cronic).

Într-o zi de vară, un grup de broscuţe se plimbau vesele printr-o pădure şi la un moment dat, două dintre ele au căzut într-o prăpastie foarte adâncă. Toate celelalte broscuţe s-au strâns în jurul prăpastiei şi priveau cu mirare la adâncimea acesteia. Erau convinse că cele două broscuţe nu aveau nici cea mai mică şansă să iasă de acolo. "Sunteţi ca şi moarte, nici nu are rost să vă chinuiţi, este prea adâncă groapa, opriţi-vă că săriţi deageaba și o să alunecați și o să muriți"…erau comentariile ce veneau din partea grupului.  

Cele două broscuţe încercau să sară din răsputeri până când, în cele din urmă, una dintre broscuţe a deznădăjduit dând crezare vorbelor şi a renunţat, căzând descurajată şi murind. Cealaltă broscuţă însă, a continuat să sară cât de tare o ţineau picioruşele. Cele de pe margine strigau la ea să se oprească, să-şi curme suferinţa, mai bine să moară. Ea, dimpotrivă, sărea tot mai sus şi tot mai tare şi… iată-o că a reuşit! Broscuţele de pe marginea gropii se uitau la ea cu mirare şi au întrebat-o fără nici o ezitare:  

“Nu ne-ai auzit? Noi tot ţi-am spus să renunţi dar tu în schimb ai tot continuat! Cum ai reuşi să ieşi din groapa aceasta atât de mare?” Bineînţeles, precum ştiţi şi voi deja, broscuţa era surdă. În tot acest timp ea a crezut că prietenele ei o încurajau. În viață de multe ori și noi trebuie să fim surzi la îndemnurile greșite făcute de aproapele care înțelege viața altfel decât noi.

In termeni psihologici, broscuta surda este de fapt broscuta rezilienta - cea care a dovedit ca poate sa supravietuiasca in ciuda evenimentului dificil pe care l-a traversat. Da, povestea poate fi despre cum ne descurajeaza pe noi cei din jur. Dar din perspectiva terapeutica, povestea este despre cum ne descurajam singuri atunci cand credem vocile din mintea noastra care ne spun ca nu avem nicio sansa. 

In hipnoza terapeutica se spune ca nu exista hipnoza ci doar auto-hipnoza: reusim sa accesam  transa hipnotica daca si numai daca dorim noi sa luam in serios sugestiile hipnotizatorului. Cam tot la fel se intampla si in cazul in care alegem sa ne lasam descurajati de voci exterioare dar mai ales interioare, prin intermediul carora imbratisam ruina personala. Atentie deci la ceea ce ne sugereaza mentorii externi dar si mai mare atenie la ceea ce ne sugereaza "Mentorul Interior"!

Pe situl APA (Asociatia Psihologilor Americani) am descoperit un studiu legat de rezilienta angajatilor unei companii (Illinois Bell Telephone) in conditiile in care aceasta traversa un moment de restructurari masive. Spre exemplu, numarul de angajati se injumatatise in decursul unui singur an, si in plus, fisa posturilor acestora se schimbase considerabil, compania reinventandu-se, literalmente. Nu este usor sa treci prin asta iar unii dintre noi stim din proprie experienta.

Imi amintesc de perioada adolescentei mele, adica imediat dupa revolutia din 1989, atunci cand economia romaneasca in intregul ei a intrat intr-o alta etapa a existentei sale si fiecare dintre noi am trait, odata cu asta, adevarate revolutii interioare, dat fiind faptul ca nesiguranta era maxima iar transformarile erau prea mari pentru a ne fi gasit pregatiti pe prea multi dintre noi. Si totusi, s-ar parea ca unii s-au descurcat bine, char si in astfel de conditii!

Intr-o tara in care cercetarea si in special cercetarea psihologica erau la pamant, nu se puteau face studii despre ce s-a intamplat cu noi pe atunci la nivel psihologic (in caz ca va intrebati de ce Psihopedia se hraneste din literatura internationala de profil). Dar americanii, unde cercetarea psihologica are deja traditie, au fost curiosi si au descoperit de ce unii dintre noi sunt devastati de stres si efectele sale, in timp ce altii se descurca bine in conditii similare, ba chiar prospera.

Care ar putea fi diferenta intre cele doua categorii de persoane? Studiul realizat in sanul companiei americane Illinois Bell Telephone a aratat ca diferenta intervine la nivelul atitudinii mentale pe care au adoptat-o angajatii respectivi. Proportia a fost de 2/3 (non-rezilienti) si 1/3 (rezilienti). Cercetatorii au descoperit astfel 3 categorii de convingeri prin care persoanele reziliente isi exprimau atitudinea in fata provocarii:

• Angajamentul: Trebuie sa raman implicat si in contact cu realitatile companiei, nu sa ma izolez.


• Controlul:  Trebuie sa incerc sa influentez situatia, nu sa raman pasiv.


• Provocarea: Da, este dificil, dar, in acelasi timp, este un moment bun pentru a invata si a descoperi noi oportunitati.

Cu alte cuvinte, dincolo de aptitudinile noastre si capacitatea propriu-zisa de a ne adapta, mai intervine si atitudinea, adica caracterul, mai bine spus, cel care, s-ar parea ca poate face diferenta in situatii problematice. Oricat de supra-realist ar suna, se pare ca, totusi, atitudinea a facut diferenta la cei care au adoptat cele trei categorii de convingeri enuntate mai sus.

Poate va intrebati de ce unii militari se intorc de pe frontul de lupta cu dificultati mari de re-adaptare la viata de veteran civil, in timp ce altii sunt bine-mersi, au familii armonioase si isi vad de treaba lor. Este o diferenta mare intre acesti oameni, de asemenea: unii sunt functionali, iar ceilalti sunt bantuiti de anxietati, neincredere, tulburari emotionale si cosmaruri care le fac viata un iad.

Viata este o tragedie pentru cei care simt si o comedie pentru cei care gandesc.

S-ar parea ca diferenta vine din felul cum gandim. Este de fapt usor sa te lasi coplesit de evenimente si sa cedezi psihic in fata acestora. Este calea usoara. Un proces terapeutic te poate initia insa in arta de a-ti alege emotiile si atitudinile in relatie cu evenimentele existentiale, caci acest lucru este posibil si, adesea, este singura noastra sansa de a ne integra cu succes in societate si a raspunde provocarilor pe care aceasta ni le adreseaza.

(1) Imaginea Resist, de Lee Royal, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Wikipedia, (acc. Mai, 02, 2017), Psychological Resilience, website: Wikipedia.

(3) APA, (acc. Mai, 02, 2017), Truning Lemons into Lemonade, website: APA.

---

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com

---

Continue reading

vointa

Bolile Succesului

Ce esti dispus sa oferi in schimbul succesului? Da, vrei sa muncesti mai mult decat altii. Dar nu stii ca, intre paranteze, ti se mai cere ceva - sanatatea. In special atunci cand sansele tale de succes sunt limitate.

Vorbeam intr-un entry anterior despre ce se intampla cu cei care nu stiu sa piarda si evidentiam faptul ca o multime de probleme psiho-somatice, dependente de substante sau accidente de tot felul reprezinta modul de manifestare a dificultatii de a pierde, un domeniu in care "exceleaza" asa-zisele personalitati de tip A, care nu stiu sa piarda nici macar un meci de badminton jucat in vancata, pe o plaja insorita.

Am mai vorbit in trecut si despre un studiu care scotea in evidenta problemele cardiace ale femeilor tinere, care, de asemenea, platesc un pret piperat pentru dorinta lor de a invinge, de a-si depasi limitele, spre deosebire de femeile cu mai multa experienta, care, s-ar parea ca sunt mai relaxate in relatie cu evenimentele vietii. Si poate ati intalnit si voi, ca si mine, femei tinere care traiau cu pastile de inima in poseta datorita unui "incident problematic" din adolescenta.

O carte pe care am citit-o pe vremea cand descopeream lecturile de dezvoltare personala, si care se numeste "Am reusit!" s-ar parea ca m-a vindecat de tendinta aceasta disperata de a obtine totul, cat mai repede, indiferent cu ce costuri. Se promova acolo nu doar descoperirea si valorificarea resurselor personale ori planificarea atenta ci si o viziune mai relaxata asupra succesului. Autorul Guy Missoum era sustinatorul ideii ca succesul nu ar trebui obtinut cu pretul sanatatii si ca trebuie sa avem asteptari rezonabile de la noi insine.

Din pacate, intalnim multe persoane care nu prea isi inteleg limitele personale, mai bine spus, nu prea le iau in serios, si asta are consecinte destul de dramatice asupra stilului de viata, dar mai ales asupra starii de sanatate fizica si psihica. A nu-ti lua in serios limitele personale este aproape ca atunci cand sari de pe bloc sperand ca iti vor creste aripi pana ajungi in contact cu solul.

Un ciclu de studii in domeniul performantei si succesului scoate in evidenta faptul ca, pe langa cei care nu stiu sa piarda, se afla, intr-o conditie cam la fel de dramatica, si cei care, tot pentru ca nu stiu sa piarda si nu stiu sa-si aprecieze limitele, incearca sa se depaseasca pe sine, in ciuda faptului ca sansele de a reusi sunt mici. Daca ai o sansa mica de a reusi, dar ai o atitudine "buna", s-ar parea ca poti sa reusesti totusi. Intrebarea este cu ce pret?

Ei bine, este vorba de sanatatea noastra fizica si emotionala. S-a vorbit in multe randuri despre problemele celor care sunt dedicati succesului cu orice pret si despre dificultatea lor de a concepe o viata "mediocra". Ei isi pot lua 3-4 joburi sacrificandu-si astfel ani din viata, pentru ca apoi sa investeasca aproape tot ce au castigat in medicamente si tratamente costisitoare. In cel mai bun caz, cauta oameni ca mine si invata sa isi gestioneze stresul, ajuns la proprotii colosale.

Se mira cand afla ca de fapt stresul vine din ei insisi, nu din exterior, din modul lor de a interpreta lucrurile si din convingerile exagerate care ii pun in miscare. Cum sa se relaxeze si cum sa se bucure de viata un om care considera ca fara bani este nimeni si ca acesti bani ar trebui facuti zi si noapte? Sau cum sa isi dea ragaz o persoana care crede ca odraslele sale o vor uri pentru ca nu le-a oferit "tot ce e mai bun"?

Nu cred ca este intamplator faptul ca multe femei tinere au probleme cardiace. Societatea are asteptari exagerate din partea lor si ele par a trai cu obesia performantei si a reusitei personale. Multora dintre ele le-ar fi greu sa conceapa faptul ca o femeie care a avut un loc de munca normal si a crescut un copil frumos este un succes si merita tot respectul nostru. Pare ca societatea cere mult mai mult din partea lor...

Pare ca societatea cere foarte mult din partea fiecaruia dintre noi. Simtim presiunea zi de zi fiindca ne comparam cu oamenii care au acces la lucrurile "fine" ale societatii de consum. Ne-ar fi greu sa acceptam ca in aceasta societate in care fiecare este "liber", in masura in care se exploateaza pe sine insusi suficient de mult, este loc chiar si pentru sanatate psihica, echilibru si intelegere.

Probabil ca stiti faptul ca persoana cu renumele de a fi fost cel mai bogat om din lume John D. Rockefeller nu a fost bogat in copilarie, dimpotriva, el se inscrie cu brio in categoria celor care au reusit in ciuda sanselor modeste de reusita. Mai putini stiu insa faptul ca miliardarul care a intemeiat prestigioasa firma Standard Oil a avut probleme mari de sanatate, confirmand asadar teoria care sustine ca cei ce reusesc in ciuda sanselor modeste, prezinta riscul sa dezvolte boli cu originea in stresul psihic.

Cum sa te suporti pe tine insuti cand stii ca altii au mai mult succes, mai multi bani, sunt mai tineri, mai frumosi, mai in centrul atentiei? Cum sa iti oferi tot felul de scuze? Nu suntem egali si de aceea, trebuie sa muncim mai mult decat cei care au primit totul pe tava... Cum sa-ti tolerezi momentele de odihna cand stii ca ai o sansa din 10 de a fi la fel de puternic precum cei puternici?

Poate ca regimul muncii este ca o casnicie - un compromis, rezultatul unei negocieri de care, poate ca nici macar nu suntem constienti. Depinde de fiecare dintre noi pretul pe care suntem dispusi sa il platim pentru acest compromis. Si, din pacate, asa cum nu suntem pe deplin constienti ca am facut aceasta negociere cu destinul nostru, nu suntem constienti nici de costul ridicat al succesului.

(1) Imaginea Cross of Sacrifice, de Oli4.D, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) New York Times, (acc. Apr. 05, 2017), Why succeeding against the odds makes you sick, website: New York Times

(3) History, (acc. Apr. 05, 2017), Rockefeller's Standard Oil, website: History

(4) Missoum, G., (2003), Am Reusit!, editura Polirom, Iasi

---

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com

---

Continue reading

vointa

Pedepsele Supreme

Va doriti eficienta din partea subalternilor, dar eficienta apare acolo unde sefii de profesie nu se asteapta. Iar cand e vorba despre pedeapsa, ati fi surprinsi sa aflati ca exista lucruri mai rele decat umilirea publica.

Mi-au parvenit doua studii stiintifice care, fiecare dintre ele spune un adevar despre natura umana. Poate ca nici macar nu era nevoie sa apara asa ceva, pentru a va da seama de aceste lucruri care, in fond, tin de bunul simt comun.

Dar inainte de a va prezenta studiile si rezultatele acestora, am sa va rog sa incercati sa raspundeti la urmatoarele 2 intrebari:

• Cand este mai puternica senzatia de excluziune sociala - atunci cand esti ignorat sau atunci cand esti batjocorit?

• Cand ne este stimulata eficienta si productivitatea - cand suntem urmariti la fiecare pas sau cand ni se ofera ceva intimitate?

Fiindca aceste informatii au legaturi destul de evidente cu notiunile legate de stilurile parentale si, respectiv, cu ideea de autoritate, care include si tipologiile de conducatori, va amintesc ca exista cel putin 3 astfel de stiluri: cel autoritarist, cel democratic si cel de tip laissez-faire.

Daca cel autoritarist se distinge prin austeritate si disciplina, (multa disciplina si saracia relatiilor umane), iar cel laissez-faire se distinge prin indiferenta (putina disciplina si relatii umane deficitare), stilul democratic presupune administrarea unui nivel de disciplina si, de asemenea, un regim in care caldura umana nu lipseste.

Ei bine, studiile despre care am mentionat la inceput au avut urmatoarele concluzii:

• Oamenii se comporta mai bine si au rezultate mai bune atunci cand li se ofera intimitate. Pe buna dreptate, fiindca atunci cand te simti ca un evadat cautat de  Gestapo, ai o mare problema in plus fata de tot restul problemelor  si sarcinilor primite.

• Si da, exista lucruri mai dureroase decat batjocura, si anume indiferenta. Ceea ce ne ajuta sa intelegem de ce uneori preferam sa provocam si sa primim batjocura, in locul "pedepsei supreme", care este indiferenta si ignorarea.

Stilul autoritarist este acela care priveaza de umanitatea interactiunii autoritate - subordonat, generand sentimentul subiectiv de inechitate, nedreptate si brutalizare a individului. In ciuda faptului ca epoca ceausista a trecut de ceva timp, mai sunt inca oameni, si chiar tineri ce cred in stilul autoritarist - acela care impune vointa "Sefului", suspendand drepturile subordonatilor si reducandu-i pe acestia la nivelul jenant de slugi.

Stilul de tip laissez-faire este de asemenea nepotrivit si predispune la esecul educational, pentru ca subalternii sau copiii carora li se administreaza asa ceva dezvolta sentimente de gol interior si senzatii persistente de a fi fost tradati, abandonati de persoanele cu autoritate. Lipsa disciplinei, la care se adauga lipsa afectiunii, reprezinta "pedeapsa suprema", iar atunci am prefera in schimb batjocura unui dictator.

	Relatia	Disciplina
Laissez-faire	-	-
Rasfatul	+	-
Democratic	+	+
Autoritarist	-	+

Rasfatul, mai putin evident in mediul profesional si organizational, (desi exista asa-zisul "Servant Leadership") este prezent in mediul familial, atunci cand parintele, din proprie initiativa, si sub pretextul iubirii pe care o poarta odraslei, se retrogradeaza pe sine la statutul de servitor al copilului, straduindu-se din rasputeri sa ii faca toate poftele, si sa-l fereasca de orice provocari, "ca sa nu-l traumatizeze". In felul acesta, nu il pregateste pentru viata ci pentru esec, fiindca nimeni nu va dori mai tarziu sa ocupe postul de "mamica" a celui rasfatat.

Cercetarile au aratat faptul ca stilul democratic de leadership si parenting este foarte eficient si asigura conditiile pentru dezvoltarea productivitatii, contributii mai consistente din partea grupului, avand un efect mobilizator, de facilitare a atitudinilor morale. Stilul democratic faciliteaza, de asemenea creativitatea, fiindca membrii grupului / familiei sunt incurajati sa isi impartaseasca ideile.

>> Continuare in Psihopedia PRO

(1) Imaginea Workplace, de John Blower, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Wikipedia, (acc. Feb 12, 2017), Leadership Style, website: Wikipedia

(3) Psychology Today, (acc. Feb 12, 2017), Want People to Behave Better?, website: Psychology Today

(4) Mail Online, (acc. Feb 12, 2017), Being Ignored is Worse than Being Bullied, website: Mail Online

---

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com

---

Continue reading

psihologie organizationala

Scarbici Usor!

Care este diferenta intre un job si o vocatie si ce legatura are asta cu fericirea? Cititi acest articol pentru a invata sa dati un sens superior activitatii voastre!

Pentru ca traim intr-o societate de consum, credinta axiomatica ce domina la nivelul acesteia este aceea ca oamenii, în mod ideal, se învârt în jurul banilor pentru a putea realiza toate standardele societăţii de consum. Dacă nu fac asta, atunci cu siguranţă sunt nişte rataţi şi îşi plâng de milă în timp ce noi discutăm despre fericirea lor. Aşa să fie?

O părere diferită are psihologul pozitivist Martin Seligman, care considera că fericirea are mai mult a face cu punerea în uz a propriilor calităţi, şi mai puţin cu nivelul veniturilor. Şi argumentul suprem identificat de el este acela al avocaţilor, care au veniturile cele mai mari şi cu toate acestea sunt cei mai depresivi profesionisti şi au parte de cel mai mare număr de divorţuri.

Martin Seligman consideră că a avea o carieră nu de succes, căci asta ar implica recunoaşterea generală, ci o carieră fericită (iata un concept nou!), înseamnă să îţi descoperi vocaţia. Acest lucru, presupune să faci uz, în activitatea ta zilnică, de calităţile şi înzestrările tale naturale, să le dezvolţi şi să aduci o contribuţie la binele comunităţii prin ceea ce faci.

Personal, as adauga la asta capacitatea fiecaruia dintre noi de a aprecia contributia pe care o aduce la binele comunitatii. Caci, nu de putine ori, aducem o contributie la fericirea celor din jur si la bunul mers al societatii insa esuam in a aprecia aceasta contributie, poate si datorita subvalorizarii sale la nivel social - cine apreciaza in mod normal contributia unui maturator de strada?

Iată ce spune despre vocaţie Amy Wrzesniewski, profesor la Yale University:

Un medic care consideră munca drept o slujbă şi este interesat doar de obţinerea veniturilor, nu are o vocaţie, în timp ce un gunoier (lucrător la salubritate), are o vocaţie atâta vreme cât consideră că prin munca lui, lumea devine mai curată şi mai sănătoasă.

 A găsi un sens superior în munca ta presupune a nu te opri din lucru atunci când nu mai vin recompense materiale, avansări şi bani ci să continui să faci aceleaşi eforturi, care nici măcar nu sunt resimţite ca atare, pentru un bine superior, mai presus de propria persoană, munca fiind o răsplată prin ea însăşi.

Probabil că un om care şi-a descoperit vocaţia nu va fi în extaz orgasmic cât e ziua de lungă, dar este echilibrat, senin şi implicat în proiectele şi sarcinile de serviciu, relativ deschis faţă de ceilalţi şi capabil să se bucure, într-un mod discret de ceea ce face. 

Într-un studiu citat de Martin Seligman în cartea sa Fericirea Autentică, studiu ce s-a ocupat de investigarea vocaţiei şi care, în mod curios, a avut în centrul atenţiei oamenii de serviciu din mai multe spitale, s-a descoperit următorul lucru: oameni care aveau aceeaşi fişă a postului erau împărţiţi în două categorii.

Cu Vocatie	Fara Vocatie
se considerau importanti in vindecarea bolnavilor isi programau munca anticipau nevoile medicilor isi sporeau singuri numarul de sarcini (de ex. unul dintre ei aducea tablouri sau mici obiecte de arta pentru a infrumuseta saloanele)	Faceau curat (si atat)

Mi-ar place să cred că ambele categorii sunt la fel de fericite, dar mă îndoiesc de asta. Şi tot aşa mă îndoiesc că persoanele care îndeplinesc tot felul de sarcini care beneficiază de mai puţină recunoaştere şi un statut mai puţin privilegiat (de exemplu care păzesc intrări sau spală farfurii, care aduc presa, care pun marfa pe raft etc), pot, prin posibilităţile psihologice proprii să vadă în activităţile lor o contribuţie la binele comunităţii.

Societatea pare a elimina posibilitatea lor de a fi fericiţi, prin idealul promovat la scară largă şi nu ar trebui să ne surprindă faptul că aceste categorii de personal se află cel mai adesea în depresii profunde, pe care le poartă pe picioare, fiindcă le lipsesc resursele pentru a recurge la psihoterapie. Slavă domnului, ei adorm seara tot cu reclame auto şi tot cu filme despre marile familii ale protipendadei, nicidecum cu scrieri despre fericirea autentică!

Aşadar, când munca devine o sursă de recompense morale, şi când ceea ce ne dorim nu se află în ziua de salariu sau în weekend, ci în fiecare dintre momentele unei zile obişnuite, s-ar putea să ne aflăm mai în contact cu noi înşine şi cu propria noastră fericire.

Munca poate fi oportunitatea nepreţuită de a trăi starea de flux, tocmai prin punerea în uz a călităţilor noastre specifice care astfel ne fac remarcaţi şi aduc un zâmbet pe feţele celorlalţi. Îmi vine acum în minte termenul acesta pe care îl aud frecvent... "scârbici". Interesant termen, auto-descriptiv.

(1) Imaginea Haitians Plant and Save Land, de United Nations Photo, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Articol aparut initial in blogul Carnavalul Gandurilor, autor: Marius Iftimie

(3) Seligman, M., (2007), Fericirea Autentica, editura Humanitas, Bucuresti

(4) Iftimie, M., (2014), Starea de Flux, website: Psihopedia

Continue reading

virtute

Economia Primei Impresii

Ti-ai caligrafiat frumos CV-ul, pe care ti l-a scris un prieten ce se pricepe la cuvinte. Dar cercetatorii americani afirma ca un alt lucru va face diferenta la interviul de angajare. Care este acesta?  

Chiar si daca nu s-ar fi facut studii si nu ne-ar fi spus americanii, ne-am fi dat seama ca din toate indiciile pe care cineva ni le ofera in legatura cu personalitatea si intentiile sale, exista unul in masura sa le lase in urma pe toate celelalte. Iar asta inca de la prima intalnire. Care este acesta?

Personal, incerc sa nu cred in primele impresii. Cu atat mai putin in dragostea la prima vedere. Cu toate acestea, o mare parte dintre noi ne lasam marcati de primele impresii, mergand pana la alegeri de importanta capitala, bazate tocmai pe primele impresii. Si recunosc, la randul meu, ca prima impresie este un izvor urias de informatii.

Asa cum bine se cunoaste, exista o tendinta a oamenilor de a asocia o prezenta agreabila cu tot felul de calitati dezirabile, cum ar fi onoarea sau inteligenta. De aici si grija manipulatorilor sau a escrocilor sentimentali de a se prezenta intr-o forma cat mai agreabila. Aceasta tendinta a fost denumita efectul de Halo. (1)

Si pentru ca suntem atat de usor de convins de o prima impresie favorabila, ei bine, canalul de comunicare ce cantareste cel mai greu in aceasta adevarata "economie a primelor impresii" este vocea - cea care, spun cercetatorii, este incarcata de tot felul de mesaje.

Studiul pare a reconfigura asa numita "regula 7%-38%-55%", care afirma ca primim 7% din informatii prin comunicare verbala, 38% prin tonul vocii si 55% prin intermediul comportamentului nonverbal (2). Acest lucru este valabil cel putin in ce priveste interviul de angajare, iar studiul cercetatorilor americani sugereaza ca trasaturile vocii (intensitate, modulatii, timbru) ar fi mai incarcate de mesaje decat se considera initial, in special cand evaluam inteligenta cuiva.

Ceea ce vocea transmite cu adevarat este mult mai mult decat continutul verbal. Imaginati-va pe cineva care se prezinta drept "Sunt expert international in negocieri cu teroristii", dar o face cu ezitari, sughituri si cautandu-si cuvintele in momente de un ridicol nelimitat.

Intreg sensul discursului este deturnat sau cel putin influentat de modul in care se face comunicarea. In fraza "Sunt expert international in negocierea cu teroristii", in functie de modul cum se realizeaza comunicarea, am putea intelege oricand ceva de genul "Am probleme de exprimare fiindca sufar de insomnie sau poate sunt intarziat mental, si abia astept sa plec acasa, fiindca nu-mi arde de nicio negociere".

Altfel spus, exista un gen de comunicare care insoteste continutul comunicarii, vine in paralel cu acesta, uneori compromitandu-l, contrazicandu-l si punandu-l in umbra iar alteori, accentuandu-l, facandu-l sa para real. Da, limbajul non-verbal, este supus testarii aproape in toate tipurile de evaluare, mai ales in cele informale, adica in viata de toate zilele.

Expertii in comunicare spun ca atunci cand nu stim de ce se afirma ceva, putem sa gasim raspunsul, observand modul cum se face comunicarea. Nu stim "de ce", dar putem observa "cum". Prin "cum" se fac pasi importanti catre "de ce". (3)

Dupa parerea cercetatorilor americani, pe langa expresia fetei sau postura corporala care emit numeroase mesaje nonverbale, ei bine, vocea, si mai exact tonul acesteia, este elementul care ne tradeaza cel mai mult, dar ne si recomanda ca si candidati pentru un anumit post. Ce putem auzi in vocea cuiva, in afara de continutul propriu-zis al comunicarii?

Continutul verbal al comunicarii transmite credinte si ganduri - nu inseamna ca sunt si sincere, in schimb tradeaza nivelul de educatie, prin calitatea si acuratetea exprimarii sau a gramaticii utilizate. In tonul si modulatiile vocii apar informatii despre modul in care persoana respectiva isi gestioneaza emotiile, cat de sigura pe sine este, cat de sigura este de ceea ce afirma, daca are carisma sau daca nu cumva sufera de vreo tulburare emotionala - depresie, anxietate sau fobia sociala.

Tonul vocii poate fi ferm sau tremurator, aspru sau delicat, moale sau ascutit, profund si lent sau superficial si curgator, cald sau rece. El poate sa tradeze melancolia sau entuziasmul, timiditatea sau inclinatia catre dominare si furie. Si intensitatea vocii, ce poate varia de la zgomotoasa, stridenta, pana la silentioasa si stinsa, este un element care transmite informatii despre starea emotionala de moment sau chiar despre trasaturile de temperament - latura energetica a personalitatii.

De asemenea, modulatiile vocii vorbesc despre sirul gandurilor noastre - modul in care acestea se intrepatrund sau despre frecventa cu care ele se schimba si fac loc altora, daca se contrazic intre ele, altfel spus, obtinem pe aceasta cale informatii despre activitatea si trasaturile cognitive ale unei persoane.

Studiul cercetatorului Nicholas Epley, a descoperit faptul ca, la un interviu de angajare, ceea ce convinge cu adevarat, este nu atat continutul CV-ului, cat vocea candidatului. Experimentul, care presupunea evaluarea unor candidati la angajare in diverse moduri - video, audio, prin lectura unei scrisori de intentie - a condus la evaluari mult mai favorabile pentru candidatii care erau ascultati cum isi citesc scrisorile de intentie. Iar daca acestea erau citite de actori, impresia era si mai favorabila. (4)

Fireste, in conditiile in care numerosi candidati au o pregatire si o experienta similara, angajatorii sau reprezentantii acestora, vor trebui sa apeleze si la elemente "de efect", adica de suprafata, cum ar fi capacitatea unui candidat de a face o excelenta prima impresie. Asa cum spuneam, vocea se dovedeste a fi canalul de comunicare ce contribuie masiv la formarea primelor impresii, in special in ce priveste contactul cu angajatorii.

(1) Dion, K; Berscheid, E; Walster, E (December 1972), "What is beautiful is good", Journal of personality and social psychology 24 (3): 285–90, doi:10.1037/h0033731, PMID 4655540

(2) Mehrabian, Albert (2009). "'Silent Messages' – A Wealth of Information About Nonverbal Communication (Body Language)". Personality & Emotion Tests & Software: Psychological Books & Articles of Popular Interest. Los Angeles, CA: self-published. Retrieved April 6, 2010.

(3) Ognev, I., Russev, V., (2005), Securitatea Psihologica, editura Fundatiei Culturale Ideea Europeana, Bucuresti

(4) Guilbert, S., (Feb, 2015); The Sound of Intelect: Job Seeker's Voice Reveals Intelligence; website: Chicago Booth. The University of Chicago Booth School of Business

(5) Imaginea Career Fair via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0

Continue reading

psihologie organizationala

Esecul Profesional

Cum administrezi esecul profesional? Reusesti sa iti descoperi resursele singur sau apelezi la prieteni si familie? Tagma profesionistilor promite un alt tip de sprijin. Care este acela?

Am primit azi un mail de la doamna redactor Marilena Ispas, de la Revista Cariere, avand urmatorul continut:

Buna ziua,

Numele meu este Marilena Ispas. Sunt redactor pentru Revista Cariere si scriu un articol despre esecul profesional. Despre cum te schimba, cum te transforma, cum te poate afecta si ce poti face sa remediezi situatia.

In cautarea informatiilor pentru acest subiect am gasit sprijinul dumneavoastra acordat unor persoane pe site-ul psihoterapie.net.

Credeti ca este posibil sa imi dati cateva informatii in legatura cu acest subiect, din punctul de vedere al unui specialist?

Cum ar trebui sa ne comportam astfel incat sa nu ajungem la un esec profesional? Daca se intampla asta, cum trecem peste?

Astept cu interes raspunsul dumneavoastra.

Weekend placut,

Marilena

Pentru a intelege modul diferit in care fiecare dintre noi este afectat de un esec profesional voi folosi o metafora. In copilarie, daca ni se lua o jucarie la care tineam foarte mult, sau daca pierdeam acea jucarie, am fi plans si ne-am fi manifestat protestul zile in sir, ori saptamani, in acord cu semnificatia pe care o atribuiam acelei jucarii. Daca in schimb jucaria respectiva nu reprezenta nimic pentru noi, am fi trecut peste incident cu seninatate, poate ca nici macar n-am fi observat disparitia ei din colectia noastra.

Mai tarziu, la scoala, ne-am indragostit de o materie, cum ar fi informatica sau limba romana si am inceput sa visam ca destinul nostru se va lega de aceasta, oferindu-ne posibilitatea unei cariere si a unei afirmari personale. Daca cineva cu autoritate in domeniul respectiv ne-ar fi spus ca pur si simplu nu avem aptitudini pentru aceste discipline, am fi manifestat reactii de protest sau chiar am fi intrat intr-o mica depresie. In schimb, daca am da piept cu incompetenta noastra in domenii care nu reprezinta nimic pentru noi, e foarte probabil ca esecul respectiv sa treaca neobservat, ca un detaliu nesemnificativ.

Eu cred in subiectivitatea reactiilor noastre la factorul de stres. Esecul in cariera este supus acestui principiu, la fel ca orice alt factor de stres experimentat. Atunci cand am investit vise, emotii, energie, timp si bani in cariera noastra, esecul in cariera devine o problema majora, din oricare punct de vedere - financiar, emotional, al sanatatii fizice si psihologice. 

Ce putem face pentru a evita esecul in cariera? Ei bine, Bill Gates, un tip care nu se poate plange de lipsa succesului personal in cariera, spunea ca succesul este un invatator lamentabil. In mod similar, se poate spune ca esecul este o resursa in sine, sau cel putin poate fi privit in acest fel. El ne invata despre punctele vulnerabile ale propriei personalitati sau punctele vulnerabile ale carierei si intreprinderii noastre.

Nu cred ca putem cu adevarat sa evitam esecul in cariera - el este o componenta a vietii si a procesului de formare si evolutie. Nu il putem evita asa cum nu putem evita realitatea, chiar daca unii spun ca nu exista esec, exista doar feed-back.

Nu am esuat. Am descoperit 10.000 de cai gresite de a face un bec sa lumineze. Thomas Edison

Probabil ca o persoana care a invatat de mica ce este responsabilitatea, angajamentul, devotamentul, cinstea, si toate acele principii ale bunului simt, ce ne ghideaza conduita in societate si in cariera, este oarecum protejata de esecuri, desi nu ii vor fi straine nici macar acesteia. Un principiu stravechi afirma ca ce tie nu-ti place, altuia nu-i face. Consider ca daca pastram astfel de repere morale in constiinta noastra, putem sa ne descurcam mai bine nu doar in cariera ci si in viata sociala, in general. Ele sunt mijlocul prin care obtinem ceea ce eu consider a reprezenta capitalul suprem si anume increderea celor din jur si reputatia, sau imaginea, cum se mai spune azi.

Cred ca un carierist adevarat, desi va suferi in cazul in care a dat gres, va cauta in sine resurse pentru o noua cariera. Aici trebuie sa aducem in discutie ideea de rezilienta, un concept complex, in componenta caruia intra o multime de detalii care au contribuit la formarea noastra ca oameni si in particular ca oameni de cariera.  

Rezilienta se sprijina astfel pe calitati si atu-uri, cum ar fi stima de sine, identitatea sociala atractiva a individului, usurinta sa de a-si face prieteni, se sprijina chiar si pe chestiuni superficiale, cum ar fi aspectul exterior, care iti ofera o anumita incredere in fortele proprii si in general, orice poate fi perceput drept o resursa - materiala, psihologica, sociala este si poate fi considerat o componenta a rezilientei. Rezilienta se bazeaza pe o suma de resurse si este un produs al experientei.

Rezilienta se formeaza prin experiente personale, inca din copilarie. Este deosebit de relevanta pentru formarea rezilientei, latura culturala a mediului in care s-a dezvoltat cineva, altfel spus valorile si modelele purtatoare ale acestor valori. Experientele sunt astfel  tezaurizate si invocate prin procese mai curand inconstiente in momentele dificile ale existentei. Iti aduci aminte ca atunci ai putut sa stralucesti si sa iesi cu bine dintr-o anumita provocare sau pur si simplu acele experiente se fac simtite in potentialul auto-perceput. 

Ce se poate face in cazul unui esec personal tine de rezilienta noastra. Anumite persoane reusesc sa constientizeze nivelul de stres, drama pe care o traverseaza si iau tot felul de masuri pentru a ajunge pe linia de plutire. Isi pot oferi de exemplu, o vacanta in care se refugiaza in lectura, calatorii, sau jocuri pe calculator, incercand sa uite. Altfel spus, revin la o etapa anterioara a dezvoltarii lor psihologice, in care viata era mai lina si se bucurau de mai multa siguranta. 

Acest mecanism poarta numele de regresie si depinde, la fel, de fiecare in parte, cat de mult timp ii va trebui sa se refaca si sa se mobilizeze, pentru a-si evalua potentialul si alternativele ocupationale. Din pacate, uneori regresia ajunge sa depaseasca limita patologicului, adica regresam pana la varstele cele mai fragede, cand gravitam in jurul unei unice surse de siguranta, si anume sanul matern. Acum nu mai avem sanul matern, in schimb avem alcoolul, drogurile si dependentele de tot felul care ne marginalizeaza si ne descalifica pe termen lung, dezintegrandu-ne atat reputatia, credibilitatea cat si identitatea in sine.

Din pacate, atunci cand rezilienta noastra nu este bine consolidata, cand nu credem in noi, in calitatile noastre, in resursele de care dispunem, si in procesul vietii, in general, este ca si cand am cauta un pretext pentru a ne auto-sabota. Totusi, din fericire, majoritatea celor care traiesc un esec profesional, si inteleg faptul ca esecul este o componenta nelipsita in evolutia noastra, sunt capabili sa isi depaseasca limitele, mai usor sau mai greu, si sa renasca din propria cenusa precum  pasarea Phoenix. 

Chiar si in cele mai dure conditii avem optiuni iar cei care stiu sa le observe si sa faca uz de puterea alegerii in mod responsabil fata de sine si fata de cei din jur, au toate sansele sa ajunga sa guste succesul. Am retinut o maxima a unui coleg de breasla din Timisoara, domnul Pera Novacovici:

Pe unii viata ii pune la pamant dintr-o singura lovitura. Pe altii in schimb, viata ii doboara si ei se ridica. Apoi viata ii doboara iar si ei se ridica iar. Ridicandu-se de fiecare data, viata oboseste sa mai dea in ei. Pera Novacovici, boxer si psihoterapeut.

Dintre entitatile care pot sprijini din exterior evolutia noastra in caz de esec profesional, mentionez in primul rand prietenii, familia, atunci cand am cultivat relatii pozitive cu aceste persoane, la care se adauga psihologul si consilierii de cariera ce pot oferi un sprijin autentic pentru reorientare profesionala si gestionarea emotiilor, sporirea rezilientei si mobilizare. 

De exemplu, un psiholog poate invoca momentele noastre de excelenta sau poate sa ne sprijine in constientizarea resurselor, ori implementarea unor comportamente si intentii pentru sporirea auto-controlului si pentru gestionarea emotiilor disfunctionale. Anumite teste de interese sau de aptitudini sunt special realizate pentru a descoperi acele resurse care ar putea constitui fondul si capitalul necesar unei noi cariere si merita din plin sa ne adresam psihologului pentru acest tip de auto-cunoastere.

Adesea medicul si preotul sunt persoanele care ajung sa afle primele despre chinurile noastre sufletesti, ca urmare a complicatiilor de conduita morala ori de sanatate - acele probleme psiho-somatice, care vorbesc despre nefericirea noastra prin intermediul unor semnale emise de organism, numite de specialisti cu termenul de jargon al organelor. Din fericire, tot mai multi dintre acestia inteleg ca posibilitatile lor de sprijin sunt limitate si le recomanda celor in cauza profesionisti din aria sanatatii psihice.

Daca iti place articolul si doresti sa sprijini PSIHOPEDIA, poti sa distribui pe Facebook sau sa actionezi butonul Google+. Un alt mod prin care poti sa sprijini blogul este sa lasi comentarii si feedback pentru articole. Interesul tau este apreciat. Aminteste-ti ca si PSIHOPEDIA are nevoie de tine!  Multumesc.

Continue reading

virtute