Psihopedia Woke

Există un curent tradiționalist, destul de viguros, care păcătuiește în același fel ca și cultura woke — cultura deschiderii, a toleranței și a unității în diversitate. Când lucrurile sunt duse într-o extremă, rezultatul este absurd.

☆ ☆ ☆

Cât de woke este Psihopedia? Probabil ca, de când lecturați articolule pe care le scriu, v-ați făcut o impresie generală despre cât de liberal este acest blog. Ați întâlnit aici subiecte cu tentă politică — dictatura, totalitarismul, religia, patriotismul, războiul, fenomenul me too, etc. Răspunsul scurt este... destul de woke. Răspunsul complet însă necesită multă elaborare. Ca un indiciu suplimentar, iată ce scriam în articolul Liber la Barbarie:

Unii ma întreabă de ce sunt progresist și de ce am o atitudine deschisă față de LGBT+. Răspunsul este simplu: fiindcă nu am o altă opțiune. Oamenii care au pregătirea mea primesc în cabinetul de psihoterapie exact pe cei respinși de familie și de societate, pe cei care nu se pot integra în familie și societate, pe cei care suferă pentru că nu se pot integra și pe cei care dezvoltă un diagnostic de tip psihiatric pentru ca sunt respinși și pentru că nu se pot integra în familie și societate. Ei bine, printre acești oameni se numără și persoanele din comunitatea LGBT+.

Am observat că, pe măsură ce avansez în vârstă, devin mai sensibil, în general, și mai sensibil la probleme legate de discriminare, abuz și libertăți personale. Fiindcă am menționat fenomenul me too, îmi amintesc că am avut în trecut o abordare mai tehnică — obișnuiam să privesc victimele abuzurilor ca pe niște victime de profesie, care nu doresc să-și depășească condiția de victime și urmăresc avantajele aferente.

Ei bine, în caz că vă întrebați până unde merge trezirea aceasta, vă ofer ocazia ca în acest articol să cunoașteți exact răspunsul la această întrebare. Ca linie directoare, voi observa încă de la început ca orice ideologie poate deveni bună sau rea în funcție de cât de mult se îndepărtează de bunul simț comun — este un concept desuet, probabil, dar acesta exprimă gradul de pregătire a celor mai mulți dintre noi pentru a îmbrățișa anumite idei.

În plus, bunul simț comun reprezintă o sinteză de credințe religioase și laice, care se regăsesc într-o formă sau alta și la alte naționalități, deși, de ce să nu recunoaștem, suprapunerea bunului simț comun românesc cu cel arab și cu cel din nordul Europei sau cel nord american poate să nu fie perfectă, existând niște limite deloc de neglijat. Așa stând lucrurile, cu ajutorul bunului simț universal, în caz că există așa ceva, voi analiza câteva idei woke.

I. Discriminare Pozitivă vs Merit

Blogul Psihopedia crede mai curând în merit decât în discriminarea pozitivă. În orice sistem etic, este incorect să oferi un post sau să admiți persoane într-o instituție de învățământ doar pentru că fac parte dintr-o minoritate, fie aceasta și istoric dezavantajată. Unii afirmă că este util să faci acest lucru, pentru a încuraja prin exemplu. Dar dacă oferi orice fel de avantaj cuiva pe acest criteriu, mă îndoiesc de faptul că exemplul este unul pozitiv — se poate propaga ideea că acea minoritate nu este capabilă să facă ceva prin forțe proprii și recurge la mila grupului majoritar.

II. Cancel Culture

O parte semnificativă a ideologiei woke a devenit ceea ce se cheamă cancel culture — încercarea activiștilor woke de a denigra pe oricine a greșit în vreun fel, în cuvânt sau faptă, cu sau fără intenție. Eu personal nu consider că este necesar să distrugi o persoană doar pentru că a greșit la un moment dat. Desigur, unele dintre aceste consecințe sunt naturale — în sensul că oamenii ar prefera să nu mai audă de tine după ce, să zicem, ai fost acuzat de trafic de persoane, precum R. Kelly. Cu toate astea, oricine merită o șansă, mai ales dacă are capacitatea de a lăsa în urmă o poveste de acest fel.

Dar s-a încercat aplicarea cancel culture și pe anumite povești pentru copii, cărți sau filme din patrimoniul universal — ceva care seamănă mult cu interzicerea unor autori sau opere artistice în țările cu regimuri totalitare. Găsesc că aceasta este o exagerare și că, în ciuda faptului că istoria în sine este o poveste despre abuz, discriminare și nedreptate, interzicerea unor opere literare nu înseamnă obligatoriu că vom clădi o societate mai bună. Este important ce alegem să învățam din istorie, nu să ștergem din ea capitole întregi.

III. Problemele minorității Transgender

Așa cum știți, am promovat pe Psihopedia o atitudine deschisă și înțelegătoare față de minoritățile sexuale, față de homosexualii care s-ar putea integra în societate dacă ar fi priviți cu mai multă empatie, considerând că, atâta vreme cât în manualele de diagnostic psihiatric nu există o mențiune cu privire la minoritățile sexuale iar, în plus Isus și chiar umanitatea noastră ne cere să fim înțelegători, nu avem niciun motiv să respingem o persoană transgender.

În ce privește temerea că vor exista copii care vor fi influențați de către persoanele transgender este nefundamentată științific și are la bază mai curând disconfortul părinților (legat de ostracizare și oprobiu public) decât sentimentele copiilor respectivi. Cu toate acestea, găsesc că este riscantă medical și deplasată politica potrivit căreia minorii pot face operație de schimbare de sex, dacă așa simt ei.

Consider că adultul este responsabil pentru bună-starea copiilor și este dator să își asume responsabilitatea pentru orice chestiune care privește sănătatea fizică sau mentală a copiilor. Spre exemplu, un minor nu are dreptul să înceapă consiliere psihologică fără acordul părintelui. În relație cu adultul, copilul este absolvit de orice responsabilitate. Ar fi incorect să-i acordam minorului o responsabilitate pe care, eventual, ar putea ajunge într-o zi să o arunce pe umerii părinților, cu reproșuri și resentimente.

Emoțiile copiilor și ale adolescenților pot fi schimbătoare, și asta este perfect normal. O operație de schimbare a sexului poate veni cu anumite consecințe ireparabile și riscuri pentru sănătate pe care ar trebui să și le asume o persoană adultă, nu un minor. Nu îmi este ușor să formulez aceste idei dar sunt mult mai multe lucrurile care îi tulbură pe adolescenți — ei se află într-o permanentă negociere între realitate și ideal, iar această schimbare de sex ar putea fi unul dintre acele lucruri la care pot avea acces după majorat, atunci când creierul lor s-a dezvoltat și au reușit să ajungă la un anumit echilibru emoțional necesar unei astfel de decizii.

IV. Umilirea Publică a Favorizaților

Aici vorbim despre ceea ce se cheamă White Privilege. Îmi pare o dovadă de proastă educație să te apuci să denigrezi pe cineva doar pentru faptul că s-a născut bărbat, alb sau bogat. Și cu toate acestea, frustrarea nu cunoaște limite uneori, iar unii dintre noi fac asta, ba chiar trec la nivelul următor — a fost un caz în Rusia unde o femeie arunca clor pe pantalonii bărbaților din metrou dacă îi prindea șezând pe scaun cu genunchii depărtați. Depărtarea genunchilor era percepută drept un fel de mândrie masculină.

V. Educația Sexuală

Cred că la noi în țară, educația sexuală în școli este percepută drept un exemplu de aplicare a ideologiei woke și am inclus-o în această listă. Trebuie să fii woke, să consideri că copilul, pe care îl aduce barza, trebuie să învețe la școală că s-a născut din mama sa, ori că unii dintre copii se simt atrași de același gen și nu este o problemă atât de mare, dacă facem precum ne-a învățat Mântuitorul Isus și judecăm mai puțin (vezi metafora cu paiul din ochiul celuilalt), respectiv îl lăsăm pe Dumnezeu să o facă, dacă, în marea lui bunătate cerească consideră că este cazul.

Ei bine, sunt pentru educație sexuală, începând de la o vârstă pe care specialiști o consideră adecvată — probabil 14 ani, poate sub formă de ore ținute de diriginte, cu un cadru medical invitat, o dată pe semestru. Consider că lipsa acestor ore reprezintă un factor de risc pentru sarcinile neplanificate, bolile cu transmitere sexuală sau comportamentele sexuale care îi pun în pericol pe ceilalți (pe fete).

VI. Cultura Woke

Arta care incearca sa livreze un mesaj subliminal și-a făcut apariția în sufrageria noastră prin intermediul videoclipurilor sau filmelor de pe rețelele de streaming — așa ajungi să te minunezi ce prieteni buni pot fi persoanele de rase diferite, ce personaje pozitive sunt negrii gangsta sau ce puteri supra-naturale au femeile minione cu părul bălai. Nu în ultumul rând, te minunezi cât de mult bine poate face un medic chirurg gay sau cât de inteligent este un polițist transgender.

Nu degeaba unii au poreclit rețeaua respectiva Gayflix! Dar rețeaua se dezvoltă, acțiunile sale pe bursă cresc, beneficiază de o tehnologie de invidiat — probabil susținută de informaticienii gay pe care i-a angajat în mod preferențial, și își duce mai departe mesajele woke, spre disperarea unor tradiționaliști care nu știu cum să ne convingă să ne anulăm abonamentele.

—

Îmi amintesc că am văzut pe Facebook promovarea unui workshop a cărui temă era cum gestionăm întâlnirea cu persoanele woke. Nu știu dacă chiar era nevoie de așa ceva. Presupun că era o strategie de atragere a clienților care erau dispuși să se reunească într-un grup de bârfă, lamentație și plâns unul pe umărul celuilalt, în numele dezgustului pe care îl simt față de orice efort de a tolera persoanele diferite.

Fiindcă, în fond, noi nu avem o problemă cu faptul că civilizația a generat un curent woke, care impune anumite lucruri care ne sunt străine — toleranța, cultura unității în diversitate, etc. Problema noastră este cu faptul că suntem, foarte mulți dintre noi, nepregătiți să întâmpinăm cu toleranță și deschidere orice formă de diferență. Românii care au lucrat în occident au rămas traumatizați de diferențele întâlnite și își gestionează aceste traume așa cum se nimerește.

Și dacă este ceva care mă tulbură în relație cu acest curent woke, în afară de reacțiile de ură pe care le generează în tradiționaliști — cu efecte care, din păcate se întorc împotriva minorităților, ei bine mă tulbură faptul că politicienii woke, care nu doresc să accepte vreo limită, vor ajunge să impună politici aberante, cum ar fi operațiile de schimbare de sex la minori sau, oferirea de posturi de ministru pentru că dă bine din perspectivă etnică, rasială sau de gen.