Genul Romantic, Adică Masculin

Care să fie genul romantic? Femeile sau, dimpotrivă, bărbații? Un grup de cercetători de la Cambridge University aduc câteva argumente surprinzătoare în slujba ideii că mai curând bărbații reprezintă genul romantic. 

☆ ☆ ☆

La nivelul simțului comun, este cunoscut faptul că femeile sunt genul romantic. În fond, ele sunt acelea care privesc filme romantice și visează la un cavaler manierat și cu musculatură bine dezvoltată, care bifează toate așteptările lor romantice. Totuși, un studiu recent publicat în presa de specialitate afirmă contrariul: bărbații sunt genul romantic, în ciuda faptului că urăsc filmele romantice, cadourile cu fundă roșie și cinele la lumina lumânărilor parfumate. Să fie o urmă de adevăr aici?

Potrivit stereotipului cultural privind cele două genuri, femeile sunt dependente de partenerii lor și au nevoie de mai mult timp pentru a se vindeca de suferințele din dragoste, în timp ce bărbații sunt independenți și auto-suficienți, nu au timp să plângă și sunt construiți în așa fel încât să găsească soluții pentru fiecare problemă. Totuși iată ce au descoperit cercetătorii britanici:

Femeile sunt văzute adesea ca fiind mai romantice decât bărbații iar relațiile romantice sunt mai importante în viața lor decât în viața bărbaților. În ciuda răspândirii acestor credințe, câteva cercetări recente zugrăvesc o imagine diferită. Sursa: Cambridge University Press

4 descoperiri surprinzătoare

• DEPENDENȚA DE RELAȚIA ROMANTICĂ — Bărbații așteaptă să obțină mai multe beneficii de la relația romantică și de aceea se străduiesc mai mult să își găsească o parteneră romantică;

• SĂNĂTATE MENTALĂ ȘI FIZICĂ — Potrivit acestor studii, bărbații au beneficii directe asociate relației lor romantice, care se manifestă în starea lor de sănătate mentală și fizică;

• DESPĂRȚIRILE INIȚIATE DE BĂRBAȚI — S-a observat și faptul că este mai puțin probabil ca bărbații să inițieze separarea de partenera romantică, tot ca urmare a acestor beneficii percepute;

• SUFERINȚA DESPĂRȚIRII — O altă descoperire contra-intuitivă a fost aceea că bărbații suferă mai mult ca urmare a despărțirii de partenera romantică.

Oricât de surprinzătoare ar fi aceste constatări, explicațiile pe care le avansează cercetătorii britanici se leagă de trăsăturile de gen care nu fac altceva decât să conducă cele două genuri la această stare de fapt: pentru că femeile au o rețea socială complexă care îndeplinește funcții psiho-emoționale, acestea sunt mai bine echipate să facă față provocărilor specifice relațiilor romantice: despărțiri, certuri, crize emoționale, etc. 

Pe de altă parte, bărbații nu au fost socializați în această manieră, dimpotrivă, de regulă se descurajează exprimarea emoțiilor în grupurile de bărbați ceea ce îngreunează formarea competențelor specifice inteligenței emoționale: gestionarea emoțiilor și însușirea de atitudini mai sănătoase pe componenta inter-personală (relații cu ceilalți) sau intra-personală (relația cu sine) — acestea reprezentând cele două dimensiuni ale inteligenței emoționale. 

Unii învață romantismul de pe canalul de televiziune DIVA, unde poți descoperi nu atât ceea ce este cu adevărat romantic, ci mai curând care sunt așteptările femeilor în relația cu partenerul lor. Cu alte cuvinte, ceea ce femeile numesc romantic, ar putea fi o modalitate foarte pragmatică de a sintetiza într-o operă de artă (cum ar fi o comedie romantică sau un film de Crăciun) toate așteptările femeilor în ce privește Alesul — astfel de filme trebuie privite în fiecare an, nu de alta dar omul mai și uită ce așteptări are și ar fi păcat să te încurci cu vreun romantic (adevărat)...

În accepțiunea lui George Călinescu, criticul literar care a scris și Enigma Otiliei, romantismul, în sensul său original, nu prea are nimic în comun cu ceea ce fetele de azi numesc romantic. Pentru acesta, romantic înseamnă bolnav, straniu, exagerat și oarecum extrem, în timp ce clasicul este echilibrat, pătruns de mulțumire eternă și incapabil de trăiri complexe. M-am gândit să sintetizez în cele ce urmează felul cum era definit genul romantic de către George Călinescu. Oare cărui gen i se potrivește mai mult romantismul adevărat? 

Clasicism-Romantism sunt doua tipuri ideale, inexistente practic in stare genuină, reperabile numai la analiza. Individul clasic este utopia unui om perfect sănătos trupește si sufletește, "normal" (slujind drept norma altora), deci "canonic".

Individul romantic este utopia unui om complet "anormal" (intelege excepțional), dezechilibrat si bolnav, adică cu sensibilitatea si intelectul exacerbate la maxim, rezumând toate aspectele spirituale de la bruta la geniu. Expresiile trebuiesc luate intr-un sens cu totul literar, evitându-se confuzia cu patologia medicala.

 

Ce este romantismul adevărat și de ce nu vă doriți așa ceva?

• Romanticul, se stie, este maladiv, infirm, tuberculos, nebun, orb, lepros (citam suferințele "clasice" ale romanticului), atribuindu-i-se utopic o complexitate senzoriala si sufleteasca mai mare decât acești bolnavi o au in realitate. Bolnav încearcă a fi si autorul romantic (Lenau, Chopin, Eminescu, etc.), chip de a spune ca atunci când se întâmpla a fi bolnav are sentimentul de a fi pe o culme.

• Romanticul e foarte tânăr (13-14 ani, femeia) sau foarte bătrân.

• Istoria confirmă preferința în romantism pentru profesiile următoare: proletar, călugăr, student, militar, pușcăriaș, marinar, nobil, doctor, savant, femeie ușoară, bufon, călău, vrăjitoare etc.

• Romanticul e un monstru în toate: un monstru de frumusețe sau de urâțenie, de bunătate ori de răutate, ori de toate acestea amestecate.

• Starea romanticului e visarea, coșmarul.

• Romanticul este bizar, neînțeles, este sub-om ori supra-om, înger sau demon.

• Recunoști eroul romantic prin disimulația atroce, prin viclenie, cinism, vitejie nebuna, eroism donquijotesc ori lașitate, printr-un sentiment uneori grotesc al onoarei ("onoarea spaniola": ma refer bineînțeles nu la Spania reala, ci la imaginea ei uneori falsa, literara).

• Romanticul se distinge printr-o iubire excesiva, lascivă si spirituală sau prin ură bestială.

• Caracteristic romantismului este "calvarul" luptei pentru viață. Preocuparea sa este justiția socială.

• Viața romanticului e "fără sens" sau cu sens abscons.

• Romanticul este un selenar iar ora romanticului este miezul nopții.

• Clima romantică e caracterizată prin furtuni, ploaie, ceață, secetă, catastrofe (cutremure vulcanice) sau regim torid.

• Romanticul trăiește în perspectiva unui trecut indefinit dar și în propriul său univers fantastic.

• Romanticul vede decrepitudinea, cadavrul și ruina. 

• Romanticul e un barbar, ori un grosolan, ori fin la modul asiatic.

• Romanticul suferă de neliniște, vagabondaj si explorare.

• Romanticul consuma gin, opiu, ori bea apa din Lete, fiindcă el are nevoie ori de excitante, ori de analgezice ca să suporte sau sa uite infernul vieții.

• Romanticul caută ineditul, inventează, este un revoluționar, un independent ce fuge de constrângeri. 

• Romanticul cultivă stările ilogice și promovează oniricul, himericul și înspăimântătorul.

(1) Imaginea Romantic Couple, de Tizino Academy, via Pexels

(2) Cambridge University Press, (acc. 14.02.2025), Romantic Relationships Matter More to Men than to Women, website: Cambridge.org

(3) Călinescu, G., (1968), Clasicism, Romantism, Baroc în Principii de Estetica,  E.P.L. București. 

Continue reading

relatii

Femeile Sunt Frustrate

Un studiu recent, realizat de revista Time in colaborare cu Harris Poll scoate in evidenta diferentele dintre cele doua genuri in ce priveste modul de a simti si a gestiona provocarile zilnice. Harris Poll este o companie de sondare a opiniei publice si cercetare a pietei din Statele Unite, care activeaza din anul 1963.

☆ ☆ ☆

Un studiu de ultima ora realizat in SUA de catre revista Time in colaborare cu Harris Poll, ale carui rezultate au fost publicate si in revista Psychology Today, descopera faptul ca adjectivul cel mai frecvent folosit de catre femei pentru a-si descrie starile emotionale a fost acela de frustrata. La frustrare se adauga si oboseala, anxietatea si tristetea care, de asemenea au obtinut scoruri mai ridicate in randul femeilor decat in randul barbatilor. Voi publica mai jos un printscreen din revista Time cu rezultatele acestui studiu pentru a va edifica.

Totusi, gasesc ca o diferenta de doar cateva procente, desi poate spune ceva, mi se pare insuficienta pentru a trage concluzia ca doar femeile sunt frustrate, triste si anxioase sau ca toate femeile sunt astfel. Sunt convins ca exista unii carora le vor place putin prea mult concluziile acestui studiu dar dintr-o perspectiva stiintifica el nu este suficient de relevant incat sa stabilim pe baza lui trasaturi de gen. Cu toate acestea, se pot identifica cateva motive care tin de mediul socio-cultural si profesional pentru care femeile pot fi frustrate, si pe buna dreptate. 

• SOLICITARILE FAMILIALE ~ In foarte multe familii barbatii nu sunt dispusi sa participe la sarcinile specifice cresterii si educarii copiilor si raman tributari stilului patriarhal de organizare a societatii. Faptul ca aduc ceva mai multi bani ii incurajeaza in acest sens.

• CUMULAREA FACTORILOR DE STRES ~ Femeile sunt integrate in piata muncii si in acelasi timp lor le revine cea mai mare parte dintre sarcinile gospodariei sau ingrijirea seniorilor. Chiar si daca totul s-a automatizat (curatarea rufelor si a locuintei, procurarea hranei, gatitul, etc) exista sentimentul de supra-solicitare concretizat in diagnosticul de burn-out.

• INECHITATEA MEDIULUI PROFESIONAL ~ Femeile sunt harnice si destoinice, dovedindu-se inca din scoala primara niste eleve cu rezultate mai bune la invatatura. Dar piata muncii pare sa favorizeze cu totul altceva decat munca. Desi cei care muncesc din greu sunt valorizati si adeseori recompensati, persoanele care avanseaza ierarhic si castiga mai bine sunt inzestrate cu stofa de politician: se pricep la oameni, au relatii, si impun respect prin simpla prezenta si prin tonul vocii (cu cat e mai groasa cu atat mai bine, caci asta transmite autoritate). 

• PERFORMANTELE CER SACRIFICII ~ Femeia zilelor noastre isi doreste o familie fericita, cu copii bine educati, hraniti si ingrijiti, cu o viata de cuplu plina de satisfactii, armonie si colaborare si, desigur, o viata profesionala la fel de implinita cu retributii care nu fac diferente intre genuri si avansare profesionala obtinuta prin munca cinstita. Este oare prea mult? Probabil ca da: fiecare dintre aceste aspecte implica eforturi si sacrificii. De ex. a fi prezenti in viata copiilor cand acestia au nevoie de noi, vine adesea cu sentimentul ca seful iti tolereaza problemele familiale.

Asa stand lucrurile, probabil ca femeile nu sunt suficient de frustrate iar rezultatele studiului realizat de Time si Harris Poll lasa de dorit din anumite puncte de vedere. Dar daca elemente precum cele din lista de mai sus explica contextul socio-profesional si cultural si reprezinta niste explicatii sau chiar scuze foarte bune care sa justifice concluziile studiului respectiv, ne ramane totusi sa ne intrebam daca nu cumva putem face si noi ceva pentru a nu ajunge in situatia de a dezvolta frustrari fara margini, cu consecinte grave. Cred ca femeile fac deja foarte multe in acest sens: ele sunt cele mai deschise serviciilor psihologice sau workshopurilor care le invata sa amelioreze si sa aduca in echilibru diverse aspecte ale vietii. Nu putem decat sa respectam asta. 

Dar as dori sa va recomand si eu cateva lucruri care sa va ajute sa gestionati aceste frustrari, in lista care urmeaza:

• CULTIVATI REALISMUL ~ Asta inseamna sa aducem echilibru intre asteptari si posibilitati. Uneori ajuta sa ne dorim mai putine lucruri si sa cerem din partea noastra mai putine sacrificii. Desi ne dorim o viata implinita din absolut toate punctele de vedere, ziua are tot 24 de ore iar noi avem in continuare nevoie de odihna si de un ritm de viata suportabil.

• LOCUL CONTROLULUI ~ Este modul in care atribuim cauze problemelor cu care ne confruntam (ne asumam responsabilitatea sau dam vina pe orice altceva?). S-a demonstrat stiintific faptul ca atunci cand ne asumam responsabilitatea (Locul Controlului este Intern), suntem mai putin frustrati si avem rezultate mai bune in munca si invatare. Cand dam vina pe ceilalti frustrarea noastra creste si facem presiuni disperate pentru schimbarea... lumii. Cand ne asumam responsabilitatea, ne focalizam pe solutii si alegeri personale care vor avea impact asupra propriei vieti. 

• FACETI ALEGERI FAVORABILE ~ La 20 de ani nu este usor sa prevezi cum va arata viata ta de familie peste 5 sau 10 ani. Si totusi, este varsta la care multi dintre noi luam decizii care ne vor afecta tot restul vietii. Partenerul de viata este o alegere de acest fel: el poate fi cooperant si de ajutor sau dimpotriva, poate sa se simta superior si sa refuze cooperarea si eforturile. Alegerea totusi va apartine. Sunt foarte bucuros sa constat ca cele mai multe dintre femei au aceasta abilitate de a simti cu cine au de-a face! 

• NEGOCIATI-VA DREPTURILE ~ A ajunge in situatia de a suferi de burn-out pentru ca aveti mult prea multe lucruri pe cap este deja un semnal ca lucrurile nu au fost gestionate favorabil si constructiv. E un strigat disperat de ajutor care poate fi auzit sau nu. Pana la burn-out aveti un milion de oportunitati sa vorbiti despre ceea ce simtiti si sa-i cereti ajutorul partenerului. Cei mai multi dintre barbati au nevoie sa li se spuna lucrurilor pe nume in mod direct si stau mult mai prost decat femeile la capitolul citirea gandurilor sau empatie. Iar aici, a cere ajutorul este mai eficient decat a acuza.

(1) Imaginea In Front of MacBook, de Energepic, via Pexels

(2) Wikipedia, (acc. 06.11.2022), The Harris Poll, website: Wikipedia

(3) Psychology Today, (acc. 06.11.2022), Frustrated Women and Hopeful Men, website: Psychology Today

(4) BBC WorkLife, (acc. 06.11.2022), Why hard work alone isn't enough to get ahead, website: BBC WorkLife

(5) BBC WorkLife, (acc.06.11.2022), Why women are more burned-out than men, website: BBC WorkLife

Continue reading

psihologie de gen

Barbatii Sunt Inutili

Ne-am dori ca barbatii sa invete de la femei, caci au ce. Dar in acelasi timp, barbatul vulnerabil si efeminat isi gaseste cu greu locul in proximitatea unei femei. Un articol in care o descoperim pe Marilyn Frye si ne intrebam daca ceea ce isi doreste ea din partea barbatilor este realist sau nu. 

☆ ☆ ☆

Asa cum si trebuie, am in lista de prieteni tot felul de specimene cu tot felul de probleme mai mult sau mai putin rezolvate. Dintre acestea, se evidentiaza o distinsa doamna care intreaba in mod periodic daca le-am gasit vreo intrebuintare barbatilor fiindca dumneaei nu le-a gasit niciuna. Dar de curand a postat un citat destul de interesant pe care il reproduc in cele ce urmeaza. Este vorba despre un citat dintr-o doamna filosof american despre care Wikipedia are numai cuvinte de lauda: Marilyn Frye, filosof american preocupata de teme cum ar fi sexismul si privilegiul masculin sau chiar suprematia albilor si marginalizarea persoanelor cu orientare sexuala gay. Dar iata si citatul respectiv: 

A spune că un bărbat este heterosexual înseamnă că el are relații sexuale exclusiv cu femei. 

Dar aproape tot ce ține de iubire, în cazul majorității bărbaților, este rezervat exclusiv pentru alți bărbați.  

Persoanele pe care ei le admiră; respectă; adoră, venerează şi onorează...persoanele pe care le imită, idolatrizează şi cu cine cultivă legăturile mai profunde...persoanele pe care şi de la care sunt dispuşi să învețe...a căror respect, admirație, recunoaştere, onoare, reverență şi iubire îşi doresc: aceste persoane sunt în marea lor majoritate, alți bărbați. 

În relațiile lor cu femeile, ceea ce este văzut ca respect este curtoazie, generozitate şi paternalism; ceea ce e văzut ca valorare, este de fapt a pune femeia ca într-un clopot de cristal. 

De la femei ei vor devotament, supunere, îngrijire şi sex. 

Cultura heterosexuală masculină este homoafectivă; ea cultivă iubirea pentru bărbați.

Marilyn Frye.The Politics of Reality. Ensayos

Da, fiindca cine se aseamana se aduna, nu-i asa? Ca idee generala, filosofii sunt o tagma destul de interesanta a celor care sunt preocupati de arta scrisului. Un filosof are nevoie de la fel de multa atentie ca si oricare alt scriitor. Problema este ca atentia publicului se acorda in anumite conditii. Spre exemplu daca te pricepi sa creezi intriga. Asa se ajunge in situatia in care un filosof nu poate scrie despre bun simt comun si armonie intre popoare fiindca publicul nu doreste sa adoarma atunci cand il citeste, dimpotriva. Asa cum filosoful nazist Dughin are propria lui lume in care cocheteaza cu tot felul de idei nastrusnice, care, intr-un stil vadit anti-social (psihopat) nu prea tin cont de ce ne dorim noi ceilalti, tot la fel si Marilyn Frye, ne tine treji noaptea cu ideile sale pline de generalizari gratuite si acuzatii mai mult sau mai putin fondate. 

Lecturand citatul, nu poate sa nu-mi vina in minte acele persoane care te acuza de rasism fiindca nu te-ai casatorit cu o partenera de culoare, in autobuz ai ales un loc langa un alb, sau pentru ca nu ai angajat un negru ori, daca esti politist, pentru ca l-ai amendat fiindca a trecut strada printr-un loc nepermis. Dar apoi ma simt provocat: exista oare ceva adevar in spusele acestei ganditoare din America? Sunt o multime de acuzatii acolo: ca idolatrizam mai curand barbatii, ca am prefera sa invatam de la barbati si ca suntem dispusi sa recunoastem mai curand meritele barbatilor decat pe ale femeilor. Asa sa fie?

In primul rand, trebuie sa recunoastem ca felul cum se face socializarea baieteilor are drept punct de referinta mai curand modelele masculine. Din vremuri imemoriale baieteii au fost incurajati sa urmeze modelele masculine si cand a fost vorba de a invata ceva de la femei, ne-am temut cu totii sa nu devina efeminati, nu-i asa? Caci un baiat efeminat este ca excavatorul fara cupa. El nu-si gaseste locul in aceasta societate si, din pacate, inclusiv femeile il vor respinge fiindca cele mai multe dintre acestea isi doresc sa primeasca ceva securitate din partea partenerilor, si mai putin sfaturi despre cum se potrivesc sau nu intre ele culori cu nume sofisticate, ne-mai-auzite.

Cu alte cuvinte, daca este sa le reprosam ceva barbatilor in ce priveste faptul ca sunt dispusi sa invete ceva de la barbati si refuza sa invete de la femei (nu ca n-ar avea ce sa invete), cred ca li se poate imputa si femeilor aceasta stare de fapt. Observam aceasta atitudine oarecum duplicitara la unele dintre femei care si-ar dori sa vada barbati care pot sa vorbeasca despre emotiile lor si sa coopereze la fel de bine cum o fac femeile, sa fie empatici si intelepti ca si ele, dar care, pe de alta parte, au oroare de barbati care plang sau care nu sunt in contact cu masculinitatea lor, tocmai atunci cand femeia are nevoie sa vada asta la ei. Iti vor spune refrenul - it's not you, it's me - nu e vina barbatului, eu ma simt expusa si stangace in fata unui barbat vulnerabil. Fair enough, right? 

Dar cred ca am motive sa o contrazic pe aceasta distinsa doamna filosof. Eu personal am admirat femeile pentru tot ceea ce au, spre deosebire de barbati: intelepciunea si capacitatea de a empatiza cu ceilalti. Dar dincolo de asta, am intalnit mereu femei muzicieni si femei scriitoare sau femei psiholog ori psihoterapeut de la care am avut doar de invatat in ce priveste viziunea, originalitatea sau seriozitatea si capacitatea de a se implica intr-un anumit proiect sau in pregatirea lor profesionala. As dori sa mentionez o femeie pe care o iubesc si care se numeste Agatha Christie, care, punand in valoare inzestrarile sale speciale a ridicat singura genul literaturii politiste la cel mai inalt rang.

Am invatat enorm de multe lucruri de la femei in ce priveste psihologia si psihoterapia, am profesoare si colege despre care imi amintesc intotdeauna cu un zambet pe buze. De asemenea, admir numeroase femei care s-au afirmat in domeniul muzical. De multe ori muzica barbatilor promoveaza o agresivitate gratuita, in timp ce muzica femeilor se dovedeste a fi subtila, plina de rafinament, armonie si expresivitate. Am si postat multe dintre aceste femei pe acest blog si imi face placere sa le fac cunoscute si publicului din Romania care este dispus sa imbratiseze sunete exotice. Kimi Shelter, tanara din videoclipul de mai sus este cea mai recenta descoperire demna de admiratie si chiar va recomand sa ascultati muzica trupei din care face parte.

Sper ca am reusit sa o contrazic pe Marilyn Frye nefiind nevoie sa postez aici o lista a tuturor femeilor pe care le-am admirat in viata mea. Sunt sigur ca fiecare barbat mai stie cate o femeie care a insemnat ceva pentru dansul. Desigur, cand avem experienta de tipul traumelor, putem sa ramanem plini de amaraciune si putem sari la concluzii care nedreptatesc pe unii si pe altii. Iar cand ceilalti se regasesc in ideile noastre, nu ar fi de mirare ca si acestia sa sufere de aceleasi probleme ca si noi.

(1) Imaginea Close-up of Woman Crying, de Ivan Samkov, via Pexels

(2) Wikipedia, (acc. 30.08.2022), Marilyn Frye, website: Wikipedia

Continue reading

psihologie de gen

Venim de pe Planete Diferite

Femeile vin de pe Venus iar barbatii vin de pe Marte. Si ne intalnim cu totii pe internet. In acest timp, internetul este atent la felul cum vorbim si ne ajuta sa facem statistici in care atat barbatii cat si femeile vor descoperi ce inseamna sa fii barbat si ce inseamna sa fii femeie.

☆ ☆ ☆

Cele doua genuri, adica barbatii si femeile, se diferentiaza unul de celalalt prin destul de multe aspecte legate de anatomie, functii sociale traditionale si chiar prin valori si interese. Dar marturisesc ca niciodata pana acum nu am fost atat de surprins de diferentele colosale dintre barbati si femei. Descoperirile fascinante ale celor care analizeaza modul cum folosesc internetul cele doua genuri reusesc sa scoata in evidenta aceste diferente. Desigur, exista stereotipuri culturale: barbatii sunt mai curajosi dar adesea iresponsabili iar femeile sunt generoase dar emotiile le joaca feste.

Cu aceste stereotipuri culturale in minte, am pornit in cautarea adevarului. Iar cartea Toata Lumea Minte, scrisa de Seth Stephens-Davidowitz si care vorbeste despre felul in care internetul si modul in care il folosim ofera tot felul de indicii despre cele mai stranii realitati ale existentei si intereselor umane, are un capitol in care aflam cat de multe diferente exista intre barbati si femei in ce priveste preocuparile, valorile si interesele lor de zi cu zi. Personal consider ca astfel de informatii reprezinta exact reperul de care avem nevoie pentru a intelege cat de reale sunt stereotipurile culturale de gen.

Femeile sunt de pe Venus

Asa cum afirma si autorul, probabil ca nu era nevoie de o echipa de cercetatori sa va spuna ca femeile vorbesc despre cumparaturi si despre parul lor mai mult decat barbatii, care par a fi mai preocupati de sporturi si jocurile pe XBox. Dar alte informatii par a fi ceva mai interesante decat atat: femeilor le place sa foloseasca cuvantul maine, dovedindu-si astfel tendinta de a se gandi la viitor si consecinte. Este o calitate, desigur, fiindca avem nevoie sa ne gandim inainte sa alegem sau sa actionam, dar poate fi si o problema atunci cand incercam sa controlam ceea ce nu poate fi controlat. De aici intelegem si problemele cu anxietatea si chiar cu dificultatea de a accepta orice nu se potriveste cu asteptarile noastre.

 

Iata cateva dintre cele mai folosite cuvinte de catre femei: Cumparaturi, maine, diseara, iubire, dragut, copil, par, ziua de nastere, familie, prieteni, rochie, iubit, recunoscator(oare), binecuvantat(a), fericit(a), minunat(a), dor, sot, sotior, dragalas(a), abia astept, ciocolata, catelus, adorabil(a), entuziasmat(a), curatare, uimitor, te iubesc, cea mai buna prietena, sora, nepot, frate, multa distractie, asa mult, mandru(a) de, indragostit(a), nou(a), dulce.

Observatii: Sunt multe cuvinte pozitive care transmit o viziune idealista si tendinta de a crea o lume in nuante pastelate, plina de frumos, dragoste, armonie si grija pentru ceea ce este viu. De asemenea, se observa si preocuparile legate de familie, prieteni si tot ce inseamna oameni, ceea ce confirma probabil toate stereotipurile culturale pe care le stim despre femei. Cu alte cuvinte, daca toti am fi femei, probabil ca viata pe pamant ar tinde catre mai multa armonie si grja fata de celalalt. Dar in acest mod se creaza si vulnerabilitatile: ce facem atunci cand ziua de maine este imprevizibila sau cand universul nu se manifesta in aceste nuante de pastel care le sunt atat de dragi femeilor? 

Sunt limite cu care femeile se confrunta atunci cand viata devine provocatoare, chiar absurda si mi-e teama ca femeile nu sunt tocmai pregatite pentru a da piept cu asa ceva - in lumea lor venusiana nu e loc pentru nori si zile ploioase ori pentru nuante de gri! Cu toate acestea, astfel de lucruri exista iar negarea lor, trimiterea lor in Umbra, nu reprezinta o solutie, dimpotriva.

Barbatii sunt de pe Marte

Pentru habar n-am ce motiv, barbatilor le place sa foloseasca cuvinte licentioase, adica injuraturi, ca si cand ar trai cu aceasta convingere ca barbatul se cunoaste dupa injuratura si limbaj licentios. Este posibil ca tendinta barbatilor de a folosi injuraturi are in spate incercarea de a intimida, de a transmite dominatie si agresivitate, doar asa, pentru orice eventualitate: sa nu zica lumea ca nu esti barbat. Un barbat care injura este un barbat dotat corespunzator pentru conflict, el poate sa-si afirme personalitatea in contact cu provocarile de zi cu zi si specific masculine, sau cel putin acesta este mecanismul prin care barbatul incearca sa transmita toate astea.

Desigur, este indoielnic faptul ca o injuratura te-ar ajuta mai mult decat sa zicem, dau un exemplu la intamplare, niste muschi bine antrenati sau o statura impunatoare, ori un curs de auto-aparare. Iar in cazul in care conflictul este de natura legala, injuraturile ajuta chiar si mai putin: este mai util sa cunosti legea si sa actionezi ca atare. Sau poate ca este vorba despre un conflict inter-personal cu un minor care ar putea sa fie fiul sau fiica ta. In acest caz ai nevoie de asertivitate si de competente in parenting iar injuraturile probabil ca nu vor face decat sa otraveasca relatia barbatului cu acea persoana.

Cu toate acestea, comportamentul masculin al stramosilor din preistorie pare sa-si spuna cuvantul: ei nu aveau nevoie sa isi domoleasca furia, dimpotriva trebuia sa o transmita, sa o exprime, fiindca granitele si limitele comportamentale se marcau prin injuraturi, nu prin asertivitate si negociere civilizata. Apropo: stiati ca tastaturile au acest aspect straniu QWERTY, fiindca acesta este preluat de la masinile de scris mecanice de pe vremuri, care se blocau din cauza suprautilizarii unor taste dispuse in ordine alfabetica? Ei bine, azi tastaturile nu mai sunt mecanice si nu s-ar mai bloca dar am ramas la QWERTY doar fiindca ne-am obisnuit cu aceasta dispunere a tastelor. Asa au ramas si barbatii la injuraturi doar fiindca s-au obisnuit sa injure, desi, in ziua de azi, injuraturile nu prea mai folosesc la nimic. Ah bine, poate daca esti sofer. :P

Iata si cateva dintre cele mai folosite cuvinte de catre barbati (in afara de injuraturi): fotbal, xbox, guvern, buget, economie, cupa mondiala, victorie, batalie, a castiga, a se juca, jocuri, infrangere, infrant, a intalni, nfl, fifa, democratie, politic, drepturi, libertate, tara, putere, sporturi, sezon, jucator, uman, natiune, stat, echipa, fantezie, antrenor, youtube, razboi, razboi modern, barbierit,  online, inamic, taxe, gandeste, campionat, arsenal, presedinte, lupta, mintea lui, fani, inginerie, prietena mea, nevasta mea, plata, datorie, nba.

Observatii: Asadar, si cuvintele preferate ale barbatilor reusesc cu brio sa confirme majoritatea stereotipurilor culturale privitoare la preocuparile  barbatilor pentru probleme legate de putere, drepturi si lupta. Desigur, hobbyurile sunt importante, asa ca tot ce este legat de sporturi si jocuri reprezinta chestiuni de viata si de moarte, iar nu in ultimul rand, barbatii par a fi precupati de o singura persoana: iubita sau nevasta lor. Ah, era sa-l uit pe presedinte, care ii intereseaza probabil pentru cu totul alte motive. In mod surprinzator, printre cuvintele preferate de barbati nu am gasit cuvantul bere. Nu-i asa ca asta e o surpriza de proportii? Trebuie sa fie o greseala pe undeva.

As dori sa observ ca, in ciuda simplitatii aparente din gandirea barbatilor, ei par a avea ceva ce femeile nu au, cel putin nu in aceeasi masura: preocuparea pentru nuantele de gri si acele lucruri care nu ne fac placere: dusmanii, pierderea, infrangerea si lupta in sine, care nu este obligatoriu ceva confortabil dar pe barbati ii preocupa. Asta ar putea inseamna ca barbatii sunt mai pregatiti sa dea piept cu situatiile mai putin agreabile, mult mai pregatiti decat femeile, ceea ce in termeni psihologici se numeste rezilienta. Asta ar fi si o explicatie pentru faptul ca depresia este de doua ori mai intalnita in randul femeilor, sau cel putin asta ne spun statisticile.

Cu toate acestea, suferintele barbatilor au legatura cu pierderea partenerei (singura fiinta care ii intereseaza) dar si cu problemele legate de dreptate sociala, drepturi, libertati si justitie, abuzuri si inechitate. Desigur, pe barbati ii afecteaza si pierderea banilor ca simbol al puterii in lumea moderna. Nu in ultimul rand, se observa si realismul pragmatic al barbatilor in discutiile despre taxe, economie, guvern si buget. Pentru a sintetiza, femeile par ca isi doresc armonie, ca rezultat al grijii lor generoase fara de toti ceilalti si in special fata de membrii familiei, in timp ce barbatii isi doresc justitie sau democratie ca mod de distribuire echitabila a puterii.

Un lucrul la fel de interesant care vorbeste despre diferentele dintre noi, sunt diferentele dintre diversele grupe de varsta care se manifesta atunci cand folosim motoarele de cautare sau retelele sociale. Daca vi se par interesante aceste analize, voi reveni cu un articol despre psihologia varstelor, inspirat din aceeasi carte, in care voi vorbi despre felul cum diversele grupe de varsta folosesc internetul si despre felul cum imbatranirea ori maturizarea influenteaza comportamentul, valorile si limbajul nostru. 

(1) Imaginea Happy young couple doing purchase, de Adrea Piacquadio, via Pexels

(2) Stephens-Davidowitz, S., (2018), Everybody Lies: what the internet can tell us about what who we really are, Harper Collins Publishing, USA

Continue reading

psihologie de gen