Probabil ca nu iubiti atacurile de panica. Cu toate acestea, atacurile de panica sunt comportamente care s-au transmis pe cale genetic-comportamentala, din generatie in generatie, ceea ce din punct de vedere evolutiv implica existenta unui avantaj — nu pastram nimic, daca este inutil. Un articol care va prezinta cel putin 6 motive pentru care am putea iubi atacurile de panica.
Nu stiu daca ati trait vreodata un atac de panica. De asemenea, nu stiu daca v-ati intrebat cum este sa traiesti un atac de panica. Ca experienta personala, nu sunt foarte familiarizat cu atacurile de panica, dat fiind ca perioada mea "catastrofist-anxioasa" se afla mult in urma mea. Totusi, imi imaginez ca un atac de panica este ca si cand te-ai afla inchis intr-un autovehicul ce se indreapta incet catre marginea unei prapastii. Pericol iminent. Incapacitate de actiune.
Da, sigur, ai citit un milion de chestii virale pe Facebook, cum ar fi urmatoarea:
La formarea pe care am parcurs-o am studiat asa-zisul "Kit de Urgenta", cum ii spunea Psih. Lena Rusti, care cuprindea in esenta exercitii de respiratie (cu inspiratii / expiratii lente si profunde, insotite de numaratori). Dar acestea sunt privite cu scepticism de cei care trec prin atacurile de panica, indiferent de natura lor. Pe de o parte li se par inutile, fiindca atacul de panica rareori iti permite actiuni coordonate mental, iar daca ti le permite inseamna ca intensitatea acestuia nu este foarte mare. Chiar ar fi straniu sa fii live pe Fb cu cineva in timp ce masina se indreapta catre marginea prapastiei iar acea persoana sa-ti recomande sa-ti folosesti simturile sau chiar sa respiri lent si profund...
Pe de alta parte, cred ca putini intelegem faptul ca atacul de panica reprezinta o resursa pentru cei care il sufera, desi este resimtit ca o chestie dizabilitanta, care "te scoate din joc". Am marea satisfactie ca prin intermediul scolii de psihoterapie pe care am absolvit-o (Adleriana) am avut ocazia sa descopar ca toate simptomele din aria psihopatologiei au un scop si reprezinta de fapt un mod de a negocia o situatie problematica. Atacul de panica semnaleaza evolutia situatiei catre o directie nefavorabila pe care am descris-o metaforic mai sus. Autovehiculul reprezinta contextul asupra caruia nu putem actiona in mod eficient, fie din perceptia neputintei personale, fie din cauza ca tot ce am incercat a fost dovedit inutil.
Asa cum cineva care se afla intr-o masina scapata de sub control nu are nevoie de un exercitiu de respiratie, tot la fel si persoqna cu AP are cu totul alte nevoi. AP in sine este o strategie de atragere a atentiei asupra problemei de fond, care in multe situatii este chiar la fel de grava ca si metafora cu autovehiculul scapat de sub control: persoana este amenintata de cineva care o abuzeaza fizic, sexual, sau emotional, pe ea sau pe cineva apropiat, ori exista alt tip de abuz iminent si redundant, in familie sau la serviciu. Chiar si daca lucrurile nu sunt atat de grave, nu inseamna ca nu pot fi percepute ca fiind extrem de grave.
Faptul ca cineva se percepe ca fiind incompetent / fara resurse / fara posibilitatea de a face fata intr-un context educational, de serviciu sau personal este, la fel de bine contextul "ideal" pentru aparitia unui atac de panica. Apar atacuri de panica in drum spre serviciu, atunci cand detestam acel loc de munca, in drum spre casa, atunci cand stim ce scandaluri fac parintii, sau in drum spre biserica, cand ni se casatoresc copiii (si ne lasa ai nimanui). Atacul de panica poate sa dispara in mod miraculos atunci cand este indepartata "amenintarea", dar asta nu inseamna ca persoana respectiva este vindecata. Am pus cuvantul "amenintare" in ghilimele tocmai fiindca aceasta este o chestiune atat de subiectiva.
Atacul de panica poate deci sa impuna anumite re-configurari si re-asezari ale pieselor pe tabla de sah, tocmai fiindca el transmite vulnerabilitatea "victimei". Spre exemplu, in acest fel, obtinem intarzieri ale unor termene limta, mai multa toleranta din partea unora dintre autoritati, obtinerea unor resurse disponibile, cum ar fi cele de timp, atentie, sau chiar bani. Sau cel putin asa ar trebui sa se intample in lumea ideala a victimei atacului de panica. Si nu, toate acestea nu sunt scopuri urmarite constient, dar asta nu inseamna ca nu pot fi efecte ale atacului de panica.
Dar este oare atacul de panica o alegere? Ei bine, da. Este o alegere inconstienta, in sensul ca nu vine nimeni din exterior ca sa aleaga un atac de panica pentru tine. Asa cum altii aleg fuga, atacul ori sa ii faca pe plac agresorului, tot la fel unii aleg sa "inghete", cu alte cuvinte, aleg sa faca un atac de panica. In general vorbim despre alegere ca fiind un rezultat al unei analize mentale, unde este implicata nu doar constientizarea ci si vointa. Dar exista si alegeri pe care le facem "pe scurtatura", fara niciun fel de analiza, fara niciun fel de constientizare si, cum se spune, "pe pilot automat". Atacul de panica este una dintre aceste alegeri, ca si multe alte simptome din aria psiho-patologiei.
In masura in care efectele atacului de panica sunt unele pozitive (atragerea resurselor, a protectiei, obtinerea unor modificari de comportament, etc), atacul de panica poate fi "intarit" ca si comportament si strategie rezolutiva (de rezolvare a problemelor). Cu alte cuvinte, motivatia schimbarii / vindecarii, va fi mica. Dar, in ciuda rezolvarilor artificiale, persoana care sufera aceste atacuri de panica are de facut eforturi multiple pentru a-si descoperi adevaratele resurse, pentru a invata sa le puna in miscare. Iar cand spun "adevaratele resurse" am in vedere lucruri precum capacitatea de afirmare de sine (asertivitate), solicitarea ajutorului, analiza alternativelor disponibile, acceptarea unor limite, etc.
Schimbarea nu este cel mai usor lucru din lume dat fiind ca avem de luptat cu aspecte de ordin genetic, de experienta sociala si comportamentala, dar sunt totusi posibile ameliorari, pe masura ce intelegem mecanismul atacului de panica si luptam pentru a-l modifica. De asemenea, date fiind ameliorarile artificiale ale unor crize familiale, educationale sau profesionale - de ex. abuzatorii devin mai blanzi uneori, profesorii devin mai intelegatori, familia devine mai atenta cu tine, ca urmare directa a punerii in scena a atacului de panica, probabil ca "victima" acestuia nu va fi motivata pentru schimbare, dimpotriva.
Si ca sa nu-mi reprosati ca fac titluri gen clickbait, fiindca vreau trafic, caci in fond, articolele se scriu pentru a fi citite, nu-i asa, iata si motivele pentru care am putea iubi atacurile de panica:
- Rearanjarea unor situatii problematice - de exemplu schimbarea scolii, a colegilor la munca ori la scoala, schimbarea locuintei intr-o zona mai putin periculoasa, etc.
- Obtinerea unor favoruri / pauze / intarzieri / concedii din partea persoanelor cu autoritate in scoala ori institutia unde activam.
- Atragerea atentiei, deci intarzierea sau blocarea unor abuzuri ori situatii neplacute.
- Atragerea suportului si a resurselor celorlalti (timp, bani, atentie, securizare, etc).
- Formarea aliantelor si prieteniilor pe criterii mult mai umanitare (sustinere reciproca si solidaritate).
- Schimbarea climatului general in institutii, familii, sali de curs (poate deveni mai tolerant, bazat pe intelegere si cooperare).
Dupa cum afirmam si mai sus, aceste beneficii nu sunt urmarite in mod constient de catre victima atacului de panica tot la fel cum aceasta persoana nu alege constient sa faca un atac de panica in loc sa faca eforturi reale, de care ar fi capabila, ca fiecare dintre noi. Atacul de panica este, in esenta, un strigat de ajutor care se poate dovedi extrem de eficient, cu pretul piperat al stigmatizarii sociale. Prin urmare, daca din articolul acesta ati inteles ca "trucurile" despre care cititi de Facebook sunt de fapt facute de cei care, cel mai probabil, nu au trait niciodata un atac de panica si pentru cei asemeni lor, atunci nu pot decat sa ma bucur.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu