Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, licentiat in Psihologie, absolvent al unui Master de Consiliere Educationala si al unui program de formare in Psihoterapie Adleriana, recunoscute de Colegiul Psihologilor, Federatia Romana de Psihoterapie si Ministerul Educatiei. Contact: teleologia@yahoo.com

luni, 16 noiembrie 2020

Manual de Activist Politic

Scopul este eliminarea sau decredibilizarea adversarilor politici. Mijloacele folosite nu mai sunt chiar ca pe vremea Germaniei naziste, dar asta nu inseamna ca sunt mai putin eficiente. Un articol care-i aduce in atentia dvs pe activistii politici de azi, demascandu-le actiunile subversive. 



☆ ☆ ☆


The Schutzstaffel sau SS, era o organizatie paramilitara controlata de Adolf Hitler și partidul National Socialist in Germania nazista si, mai târziu in Europa ocupata de Germania nazista, in timpul celui de-al doilea război mondial. Rolul lor era 1. detectarea potențialilor inamici ai statului nazist si 2. neutralizarea oricarei opoziții. Cu alte cuvinte, aveau o utilitate neindoielnica, cu toate ca mijloacele folosite erau mai curand brutale, primitive si, in esenta, mijloacele pe care le-ar folosi un psihopat care traieste pe principiul ca "Scopul Scuza Mijloacele".

Desigur, in ziua de azi nu mai este posibil sa formezi o structura de acest fel care sa organizeze comploturi, rasturnari de guvern, diversiuni, raspandire de zvonuri convenabile, crearea de psihoze in masa, operatiuni de furt electoral si, in final, sa incline balanta puterii catre o formatiune sau alta, cel putin nu in maniera in care era posibil in Germania nazista. Totusi, am sentimentul, de altfel din ce in ce mai puternic, ca astfel de structuri inca mai exista si sunt prezente in viata publica de la noi, si nu numai. 

In acest articol nu voi da nume fiindca nu asta mi-am propus. In plus, cred ca mai important decat sa dau nume este sa va indemn sa reflectati la aceste lucruri. In schimb, voi face niste observatii care va vor starni probabil sentimentul de familiaritate, intrucat fac parte din viata noastra politica si culturala. Haideti deci sa observam care sunt acele structuri care "iti rezolva problemele" in ziua de azi, intr-un mod adaptat la anul 2020, dar care, in esenta, indeplinesc aceleasi functii precum cele ale SS-ului din Germania nazista, fara a folosi mijloace la fel de brutale.

Scopul acestora, asa cum mentionam si in cazul SS-ului, este eliminarea si/sau neutralizarea adversarilor politici. Atata vreme cat acesti adversari politici nu mai sunt activi, in sensul ca nu mai emit opinii sau mesaje cu caracter "neprietenos", absolut nimeni din aceste structuri nu mai remarca prezenta sau existenta lor. De asemenea, trebuie sa vorbim despre mijloacele folosite de SS-istii zilelor noastre si, nu in ultimul rand, sa exemplificam cateva categorii de activisti ai zilelor noastre.


Mijloace de Propaganda


  • PUBLIC SHAMING - sau, mai pe romaneste, a face de rusine. SS-istii zilelor noastre nu folosesc pistoale mitraliera fiindca poti sa desfiintezi sau sa limitezi influenta cuiva mult mai elegant decat o faceau SS-istii nazisti, in trecut. Asadar, poti sa "ciuruiesti" cu ironii mai mult sau mai putin fine pe oricine emite opinii nefavorabile, spunand spre exemplu ca este betiv, ca socoteste pe degete sau cauta pe Google ca sa-si dea seama la ce minister lucreaza. 
  • HARTUIREA - este o metoda folosita de orice organizatie "care se respecta", inclusiv de mafie, atunci cand cineva are actiuni care ii afecteaza interesele. Hartuirea in zilele noastre poate fi pe strada, cand ne facem deplasarile de zi cu zi, sau in mediul virtual, cand incercam sa ne postam impresiile, SS-istii de azi fiind mereu acolo si contracarand orice miscare a adversarului respectiv. Hartuirea poate capata si forme mai extreme care violeaza unele legi dar acesta e un risc asumat. Desigur, putem sa ne manifestam dezacordul fata de ceva si din pura convingere, nu doar fiindca ne plateste cineva sa o facem. Asta nu inseamna ca nu exista postacii profesionisti. 
  • ORGANIZAREA DE PROTESTE - devii constient de actiunea activistilor in momente precum cel prezent, cand decesul a catorva zeci de persoane intr-un incendiu nu mai scoate in strada pe absolut nimeni. Alte dati activistii de meserie ar fi stat, in frig, nopti intregi pentru te miri ce "cauze nobile", cum ar fi deservirea intereselor de partid si rasturnarea unor guverne.
  • CREAREA PSIHOZELOR - pot fi psihoze in masa care iau amploare, fiindca oamenii sunt foarte sensibili la mesaje care induc anxietatea, cum ar fi acela ca urmeaza o catastrofa economica de proportii uriase daca nu dam jos guvernul sau faptul ca actuala putere politica, obtinuta ca urmare a votului popular, incearca sa ne vanda sufletul diavolului, modificand legi pentru pastrarea puterii, acumuland datorii publice uriase, sau eliberand criminalii din puscarii. Teoria statului paralel este folosita in general de activistii care se afla deja la putere. Nu spun ca nu exista macar o farama de adevar in toate astea, totusi, cei care se ocupa cu crearea psihozelor au aceasta super-putere de a exagera totul. 
  • INTERPRETAREA EVENIMENTELOR - este partea cea mai subtila de activism politic, fiindca se realizeaza intr-un mod rafinat, sa zicem intr-un studio de televiziune sau radio, iar cei cei care realizeaza aceasta "decodificare" apar de regula la costum si cravata. Ei pot sa faca cate putin din tot ce am mentionat mai sus (public shaming, hartuire, creare de psihoze, etc) dar in special se ocupa cu interpretarea convenabila a evenimentelor, astfel incat sa puna in evidenta vinovatii care poate nici macar nu exista sau pentru a disculpa, in cazul in care "se impune" asta.




Cine sunt insa personajele care adopta astfel de mijloace? Ei bine, fara sa dau nume, ne putem referi la astfel de personaje in mod generic, ca fiind activisti, dar ei pot fi, dupa caz, simpli raspandaci, postaci de internet, care folosesc conturi false de social media. Activistii mai sofisticati au joburi in institutii ale mass-media, cum ar fi radioul sau televiziunea. Cei mai onesti activisti, chiar si daca folosesc toate mijloacele de mai sus, sunt cei care sunt membrii de partid si nu ascund asta. Cei mai rudimentari dintre activisti sunt cei de pe strada, care, cu riscul de a incasa niste amenzi pentru tulburarea linistii publice, pot sa hartuiasca pe oricine, rezultatul fiind ca, adesea, respectiva figura publica isi pierde "elanul" si se gandeste sa se retraga din viata publica.

Mi-e teama ca exista activisti care au preluat joburi esentiale de moderatori ai retelelor de socializare si care pot sa blocheze aproape orice initiativa, daca aceasta nu corespunde scopurilor proprii sau ale organizatiei de care sunt controlati. Sub pretextul, tot mai intalnit de altfel, al faptului ca "s-a incalcat o anumita prevedere privind politica retelei respective de socializare", poti, nu-i asa, sa elimini orice "activitate neprietenoasa". 

Cred ca aceasta este cea mai perversa forma de activism, si, pe termen lung are efectul eliminarii vocilor care "ne provoaca disconfort" pentru a crea impresia ca exista un curent politic dominant, lucru care, produce efecte de turma si sentimentul de "peer pressure" - adoptam anumite idei politice pentru ca sunt adoptate de o majoritate care produce un puternic impact emotional asupra noastra. Este atat de simplu sa reduci pe cineva la tacere pe aceste retele incat fenomenul ar trebui sa ne dea de gandit. Nu ati auzit inca de "hate speech" (denigrare)? Ce poate fi mai convenabil decat o eticheta ca asta folosita chiar si atunci cand ceea ce spui este adevarat...





 




(1) Imaginea Anderson Cooper, de Donkey Hotey, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu