5 Ani de Ura

Nenorocirile sunt o parte din viata, desi ne-am dori sa nu existe. Mai importanta decat nenorocirea in sine este felul cum o interpretam. Modul cum interpretam nenorocirile poate fi o nenorocire in sine. In mod interesant, apare mereu cineva la TV care iti serveste anumite interpretari ale nenorocirilor... Ai sa le cumperi?

☆ ☆ ☆

Avem deci acesti 5 ani de la tragicul eveniment petrecut in clubul Colectiv din Bucuresti, in urma caruia si-au pierdut viata 64 de tineri iar o multime de alti tineri, desi au supravietuit evenimentului, au ramas totusi marcati de acesta in moduri pe care pot numai sa mi le imaginez. A fost deci un macel in toata regula care a determinat un tsunami emotional. Pe de alta parte, a fost momentul in care anumiti politicieni au reusit sa transforme energia acestui tsunami in capital electoral.

Nu vreau sa credeti ca trairile victimelor de la Colectiv imi sunt complet indiferente. Am numeroase motive sa nu-mi fie: iubesc muzica si muzica rock sub semnul careia a stat adolescenta mea, am un respect deosebit pentru arta, in general si cei care iau din timpul lor pentru a o aduce la o forma cat mai apropiata de perfectiune. Si chiar daca s-a mai vorbit pana acum despre felul in care politicienii au confiscat acest eveniment si l-au folosit ca pe o oportunitate de a rasturna puterea politica instituita prin vot popular, cred ca am un punct de vedere ce trebuie exprimat.

Acest punct de vedere priveste felul in care cei pe care ii identificam ca fiind "victimele de la Colectiv" au fost influentate de felul cum noi, societatea, am ales sa interpretam acest eveniment. Cand spun "interpretare" ma gandesc la procesul mai mult sau mai putin constient prin care atribuim cauze si sens evenimentelor din viata noastra - cine suntem noi, care este realitatea lumii in care traim si ce putem face noi intr-o lume ca aceasta. Cum certitudinile lumii noastre sunt putine, interpretarile vin in intampinarea nevoii nostre de certitudini.

Ei bine, politicieni avizi de putere s-au grabit sa ne serveasca interpretarile lor: suntem niste victime neputincioase ale coruptiei celor aflati la putere si ceea ce putem face este sa ii uram si sa ii trimitem acasa pe acesti corupti. Iata o interpretare care ne convine si, mai ales, le convine si politicienilor care au creat aceasta interpretare. Fenomenul acesta al interpretarii servite de politicieni maselor este destul de raspandit si eu personal incep sa il inteleg pe masura ce il observ.

Acelasi lucru s-a intamplat si in cazul George Floyd, de anul acesta, cand cativa politisti americani au reusit sa ucida o persoana de culoare in urma unui incident banal. Atunci politicienii si trusturile de presa care "ii deservesc", au sarit cu interpretarile: acest om a murit fiindca Politia Americana este rasista. Prin urmare, putem sa ne gandim sa renuntam la politie, de ce nu? Cu alte cuvinte, inainte chiar de inceperea unei anchete, intreaga suflare a planetei era convinsa ca toti politistii americani sunt rasisti.

In cazul Colectiv, inainte de inceperea vreunei anchete, am stiut cu totii ca motivul pentru care s-a murit pe capete a fost coruptia. Okay, dar au mai existat incendii in cluburi din toata lumea. Spre exemplu, pe pagina Wikipedia a evenimentului Colectiv se vorbeste despre cel putin 5 alte incendii care au aparut in cluburi din Brazilia, Argentina, Europa, Statele Unite si China, ca urmare a folosirii materialelor pirotehnice intr-un spatiu inchis. Niciunul dintre aceste incendii in afara de cel de la Colectiv nu a condus la caderea unui guvern.

Romania a fost tinuta la usa Europei ani intregi pentru "fenomenul coruptiei", iar noi, in naivitatea noastra, am crezut ca acesta este adevaratul motiv pentru care Europa nu a dorit sa ne acorde "privilegiul egalitatii in drepturi". Nu spun ca stiu care este motivul real dar nu vad niciun motiv pentru care, odata intrati in UE nu ne putem bucura de aceleasi drepturi ca si toti ceilalti membri. Ipoteza mea este ca aceasta gogoritza a coruptiei a fost confectionata special si perfid pentru a ne fi reduse drepturile si pentru a fi protejate drepturile statelor occidentale. Dar este o alta discutie.

Oricum, efectul acestei propagande anti-romanesti pe care noi am luat-o de buna, incasand cu stoicism toate bobarnacele in nas pe care ni le dadeau liderii UE, a fost ca, probabil si la ora actuala traim cu un complex de inferioritate fata de vest si am dezvoltat o atitudine obsesiv - compulsiva fata de tot ce inseamna coruptie, fie aceasta reala sau imaginata. Va amintesc ca, pe cat de urata este reputatia Romaniei in ce priveste coruptia, dosarele si condamnarile de "mare coruptie" lipsesc cu desavarsire, prin urmare credinta aceasta nu a fost probata in mod adecvat, cel putin pana acum.

Precum cad piesele de domino, asa s-au potrivit toate lucrurile in istoria noastra recenta. Vestul zice sa suntem corupti --> Noi credem si ne obsedeaza coruptia --> Interpretam orice eveniment ca fiind un rezultat al coruptiei. Si cred ca nimeni nu s-a gandit pana acum la etapa urmatoare, la urmatoarele efecte ale acestui proces. Eu am avut revelatia a ceea ce urmeaza, ascultand un interviu dat de una dintre victimele de la Colectiv.

Aceasta persoana pe care evit sa o mentionez aici, spunea ca si-a petrecut acesti 5 ani... urand. Da! Ce altceva putea sa urmeze? In acest cadru de referinta in care noi suntem victimele coruptilor, nu iti mai ramane decat sa urasti. Doar ca pretul urii este unul constisitor, iar daca, la toate ranile provocate de incendiu, se mai adauga si povara urii care ne chinuie in fiecare zi...

Stiu, suna dur, dar eu personal nu-mi pot imagina o persoana care traieste din plin, se bucura de viata si, in acelasi timp, poarta pe umeri aceasta povara a urii si a resentimentelor. Cuvintele mele se doresc a fi o oportunitate de a constientiza resursele pe care le avem atata vreme cat suntem in viata dar pe care alegem sa le risipim in neant ca urmare a faptului ca ne lasam consumati de ura. Chiar si daca ar fi adevarat ca suntem victime ale coruptiei, si probabil ca este adevarat intr-o anumita masura, nici chiar asa nu se merita sa ne irosim viata si resursele lasandu-ne consumati de ura.

Adevarul este ca fiecare dintre noi are cel putin un motiv sa urasca si sa se simta umilit de aceasta tara si de societate. Dar daca ati pleca in Occident pentru totdeauna ati avea surpriza sa descoperiti ca exista persoane si realitati umilitoare chiar si acolo, si nu putine. Numai eu stiu cati romani plecati afara am cunoscut si numai eu stiu cati dintre ei mi-au spus povesti triste, despre umilire, inadaptare, marginalizare si nationalism grosolan, pe care le-au suportat zi de zi, cu gandul ca acasa e chiar si mai rau.

Ura este o furtuna la nivel hormonal si are consecinte dintre cele mai dramatice. Nu e ca si cand poti sa urasti in fiecare zi ceva sau pe cineva si, in acelasi timp, sa ramai robust, frumos si sanatos dpdv fizic si psihic. Ura nu iti permite asta. Si daca lucrurile stau asa, inseamna ca am ales sa ne pedepsim pe noi insine desi nu am fi meritat asta. Poate ca ar fi trebuit, inainte sa ne gandim cum sa folosim emotia populara, sa ne intrebam in ce fel ii ajutam pe cei de la Colectiv sa treaca peste aceasta provocare a provocarilor... Dar aici cred ca sunt eu prea idealist.