Este putin interesat(a) de emotile si nevoile tale si va fi "his /her way or no way". Cu toate acestea, in adancul sufletului, iti dai seama ca este copilul din relatie si incearca din rasputeri sa arunce responsabilitatea asupra ta, ca si cand ai fi vinovat pentru alegerile sale.
Intotdeauna m-a fascinat modul in care oamenii isi folosesc emotiile pentru a constrange si a-si impune propriile prioritati in defavoarea celorlalti. Iar santajul emotional este arma special destinata pentru asa ceva. Probabil ca unii va ganditi la copilul care face o criza de isterie atunci cand i se interzice ceva de catre parinti si astfel, hocus-pokus, problema se rezolva, i se face pe plac - caci un copil poate sa faca extrem de multa galagie pentru care, cel mai probabil, nu esti pregatit, iar ca urmare a acestui zgomot, apar si "vestile bune", efortul sau da rezultate, si "rasare soarele" fiindca parintele ii face pe plac micutului despot.
In astfel de situatii, daca ati observat, lucrurile se amelioreaza pentru perioade scurte de timp, fiindca dorintele copilului nu cunosc limite, acesta dorindu-si lucruri tot mai greu de realizat. De regula, se interpun tot felul de obstacole, fiindca, ce sa vezi, aceasta nu este o lume in care ni se indeplinesc absolut toate dorintele, dimpotriva. Prin urmare, acest copil devine dependent de strategia lui de a "baga viteza" in noi ceilalti, fiindca acesta e modul aproape magic prin care isi rezolva problemele, prin terorizarea celor din jur, nu din alt motiv dar, daca ceva functioneaza, de ce ai incerca sa-l schimbi? Acel ceva sunt crizele sale, adica strategia lui de a obtine.
Ei bine, nu intamplator am facut aceasta introducere. Am facut-o pentru ca exact acesta este principiul din spatele fiecarui caz de santaj emotional. Exista o schema bine definita pe care autorii care au acordat atentie acestui fenomen inter-personal au pus-o in lumina. Schema cuprinde un numar de 6 pasi, dupa cum urmeaza:
- SOLICITAREA - Cineva are anumite dorinte.
- IMPOTRIVIREA - Unele dintre aceste dorinte ridica probleme, fiindca, asa cum spuneam, aceasta nu este o lume care alearga sa ne indeplineasca dorintele, ca la concurs, desi, poate, intr-o lume ideala, asa ar trebui sa se intample. Zic si eu... Prin urmare, persoana care va inlocui parintele in acest gen de tranzactii, va spune ceva de genul: "nu", "nu acum", "nu asa" sau chiar "niciodata".
- PRESIUNILE - Fireste, pentru ca presiunile au functionat in copilarie, in familia in care "ne-am antrenat", santajistul incepe "concertul". Masurile cu rol de a produce presiune sunt diverse.
- AMENINTARILE - Acestea sunt un fel de "octava superioara" la care santajistul recurge atunci cand observa ca presiunile obisnuite nu au dat rezultat. Amenintarile pot fi voalate, subtile, sau pe fata. Asa cum comportamentul copilului de odinioara putea sa escaladeze in zgomot si violenta indreptata impotriva celorlalti sau chiar impotriva propriei persoane, tot la fel adultul de azi loveste acolo unde stie ca ne doare mai tare, proferand amenintari.
- SUPUNEREA - Este, nu-i asa, semnalul ca eforturile santajistului au fost incununate cu succes. Obositi de acest regim alcatuit din presiuni si amenintari si insuficient avizati in legatura cu ceea ce se intampla, cel mai probabil ca multi dintre noi vor ceda, facandu-i pe plac teroristului.
- REPETAREA - Desi poate sa urmeze o perioada de aparenta acalmie, in care avem sentimentul ca s-a ajuns la pace, este doar o chestiune de timp pana cand o vom lua de la capat cu teroristul emotional caci, asa cum spuneam mai sus, ceva care functioneaza trebuie folosit in mod corespunzator si de cate ori este nevoie.
Santajul emotional apare atunci cand ii manipulam pe ceilalti in mod repetat si persistent in scopul de a-i constrange sa-si abandoneze propriile prioritati, valori si dorinte, fortandu-i sa imbratiseze in schimb valori si prioritati care le sunt straine - pe ale noastre. Ei nu ar face acest lucru daca nu am fi recurs la presiuni si amenintari. De aici, caracterul dificil si chiar dramatic al interactiunilor.
Obisnuiam sa afirm ca, intr-o relatie, singurul vinovat este incompatibilitatea dintre cei doi. Si, poate, daca ar exista acea compatibilitate, am avea nevoie de mai putin santaj emotional. Dar pentru ca nu exista compatibilitate de 100% (este o utopie), ei bine, apare uneori si santajul emotional, fiindca, nu-i asa... ce este de facut atunci cand exista arii de incompatibilitate si nu suntem dispusi sa negociem sau sa cedam? Una dintre solutii este tocmai santajul emotional, cand il terorizam pe celalalt, devenim dificili pentru a ne impune dorintele.
Evident ca uneori apare, in mod logic, solutia despartirii - fiindca ariile de incompatibilitate sunt ireconciliabile. Exista insa o diferenta intre a ameninta cu despartirea pentru a obtine conformarea cu ceea ce ne dorim si despartirea propriu-zisa, ca urmare a intelegerii acestor incompatibilitati care ne-ar face viata de cuplu sau profesionala imposibila. Dar aici se vede natura rudimentara a santajului emotional ca modalitate de a "rezolva conflictele", care de altfel sunt inerente oricarei relatii.
Daca oamenii vor cu adevarat sa rezolve un conflict vor discuta cu voi despre conflict, se vor interesa de sentimentele si ingrijorarile voastre, vor incerca sa afle care este motivul opozitiei si isi vor asuma responsabilitatea pentru schimbare, in masura in care aceasta este posibila.
Teroristul emotional va vorbi despre despartire nu pentru ca se gandeste realmente la aceasta ci mai curand pentru ca doreste sa obtina o schimbare de atitudine de la celalalt. De asemenea, teroristul emotional este lipsit de empatie, nu poate accesa perspectiva celuilalt, nevoile acestuia, nu negociaza si nu accepta roluri de egalitate in relatie. Iata dpar cateva tipuri de teroristi emotionali, asa cum au fost ei identificati de expertii in acest domeniu si despre care voi vorbi in articolul urmator: razbunatorul, auto-flagelatorul, martirul si ispititorul.
(2) FORWARD, Susan; Santajul Sentimental, editura Litera, 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu