Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, licentiat in Psihologie, absolvent al unui Master de Consiliere Educationala si al unui program de formare in Psihoterapie Adleriana, recunoscute de Colegiul Psihologilor, Federatia Romana de Psihoterapie si Ministerul Educatiei. Contact: teleologia@yahoo.com

miercuri, 17 aprilie 2019

Agresivitatea Mascata

Unii formeaza cupluri noi pentru a se razbuna pe un tert. E o forma destul de intalnita de pasivitate agresiva - "cuplul din razbunare". Cei care recurg la asta stiu ca tertul va auzi de acest cuplu nou format, va vedea pozele din vacanta si, sa speram ca isi va infige unghiile in gat.


o o o

Cu toate ca Manualul de Diagnostic Psihiatric a gasit de cuviinta sa excluda tulburarea de personalitate pasiv-agresiva, multi dintre practicieni privesc numarul anterior al manualului cu destul de multa melancolie, in sensul ca ei simt ca tulburarea respectiva inca exista, in ciuda faptului ca DSM-ul nu o mai ia in calcul.

Si, in mod interesant, nici nu ni se explica de ce au fost excluse anumite astfel de tulburari si ne ramane noua misiunea ingrata de a ne da seama care este motivul din mintea autorilor - iar asta e o forma de agresivite pasiva, nu-i asa? Azi mi-am propus sa vorbesc despre cele mai subtile forme de agresivitate ce pot fi puse pe seama acestei tulburari de personalitate, sau, de ce nu, a altor tulburari de personalitate care se pot afla in "comorbiditate".

Asadar, de ce devine omul agresiv? De la inceput as preciza ca emotia din spatele agresivitatii este, desigur, furia. Iar rationamentul din spatele furiei este legat de perceptia nedreptatii, a faptului ca suntem deposedati sau lipsiti de lucrurile sau atitudinile celorlalti care ni se cuvin sau credem ca ni se cuvin. S-ar parea ca este destul de usor sa te infurie ceva - da, chiar nu e mare filosofie, in conditiile in care viata nu este corecta si oamenii din jur nu sunt perfecti. (Breaking News, ce sa vezi!) Daca am renunta la astfel de asteptari justificate doar daca va aflati in rai, ne-ar fi mai usor in trafic.

Furia prezinta un mare impediment - ea nu vine insotita de "un ghid" de gestionare a furiei si risca sa se exprime in mod brutal, ruinand relatii si facand astfel ca multe dintre actiunile / planurile noastre sa esueze. Dar poate ca este de preferat sa fii asa furios si astfel sa afle toata lumea, inclusiv tu insuti ca ai o problema cu furia, decat sa nu stii, si sa exprimi aceasta furie intr-un mod... pasiv. Caci da, scenariul asta e mult mai complicat.

Stiti ca mie imi plac femeile si le consider superioare barbatilor din foarte multe puncte de vedere. Trebuie insa sa spun ca modul lor "feminin" de a gestiona furia poate fi extrem de disfuctional uneori. Ma refer la acele femei care sunt "dragute", "diplomate" si "civilizate", atat de dragute, diplomate si civilizate incat le este groaza sa vorbeasca despre ceea ce simt si despre ceea ce gandesc cu adevarat.

Asta ne duce la foarte multe probleme fiindca tot ceea ce evitam sa comunicam nu se rezolva niciodata de la sine, dimpotriva, se complica. Este valabil si pentru un procent mai mic sau mai mare de barbati. De fapt, foarte multi oameni au probleme cu afirmarea de sine si depasirea pasivitatii. Psihoterapeutii, altfel bine intentionati, pot sa intampine si ei uriase dificultati in munca lor fiindca clientii / pacientii lor pot sa se infurie pentru un motiv sau altul iar ei sa nu afle niciodata.

Daca credeti ca psihologul este acea persoana care stie ce simti si ce gandesti inainte sa simti si sa gandesti, nu zic ca este doar un mit - e posibil sa existe banuieli si intuitii insa nu va foloseste la absolut nimic sa credeti ca este adevarat. De asemenea, in relatiile cu toti ceilalti oameni, nu foloseste la nimic sa credeti ca ceilalti ar trebui sa va ghiceasca gandurile si emotiile.

Desigur, tacerea voastra va face "misterul feminin" sa triumfe pentru totdeauna dar ma indoiesc ca acesta este singurul lucru pe care il doriti de la viata - sa trimfe misterul feminin. LOL Problemele voastre vor ramane nerezolvate tot pentru totdeauna, fiindca celor din jur le este greu sa actioneze atunci cand nu stiu decat din banuieli in ce fel de situatie se afla. Mie imi place sa "fac pe prostul" cand cineva se comporta "ermetic" cu mine fiindca in felul acesta ma astept ca ei sa invete cat de util este sa fie ermetici - este total inutil.

Si este adevarat: nimeni nu va va fugari ca sa afle de ce va comportati ciudat - mai ales ca sunt atat de multe motive ce tin de lumea aceasta sau, nu-i asa, de unul dintre universurile paralele. Evident ca aveti "motive bune" ca sa fiti ermetice, cum ar fi faptul ca cineva v-a chinuit in copilarie si ati invatat sa "va luati revansa" impotriva acelei persoane printr-un comportament aparent obedient, pozitiv, dar care ascunde foarte multa furie, nepermisa insa ca manifestare "pe fata".

Se pare ca revansa aceasta tacuta  va fi asociata mai mereu cu misterul si secretul - lucruri pe care le puteti face "pe la spate", fara ca nimeni sa stie, si care, intr-un fel, echilibreaza balanta in care atarna greu nedreptatile care v-au fost facute. Puteti sa "ii lucrati"  pe ceilalti provocand in acestia un stres destul de greu de suportat. In plus, nu vor putea niciodata sa va reproseze ceva. Exista oare o astfel de "super-putere". Ei bine, da! Dar uitati-o! 

Spre exemplu, unii au puterea de a invada conturile de social media ale altora si de a le afla secretele e un mod de "-- a-i dezbraca", nu-i asa? De altfel internetul este un mediu bun pentru a-ti "varsa nervii" si a-ti "incorda muschii". Uneori cineva furios poate sa iti confiste pur si simplu adresa de mail sau contul de Facebook, pentru totdeauna. 

Iata deci doar cateva dintre "alternativele" pe care le avem la dispozitie atunci cand avem ceva pe suflet dar ne lipseste cu desavarsire curajul de a ne cere drepturile si am prefera sa "o luam pe dupa cires". Daca ar fi sa simplific lucrurile, as spune ca orice face un om pentru a evita "chestile grele" (confruntarea), poate fi considerat, in esenta, comportament pasiv - agresiv.

Avem pe de o parte comportamentele "clasice" de tip pasiv agresiv:

  • EVITAREA CONFRUNTARII - pentru a "pedepsi" anumite lucruri care ne-au picat "invers", putem spre exemplu sa intarziem, sa amanam, sa intrerupem comunicarea, etc. Stonewallingul si ghostingul reprezinta deci forme de comportament pasiv-agresiv. 
  • PROCRASTINAREA - sau altfel spus, indeplinirea unor obligatii cu mari intarzieri, din ce in ce mai jenante, lucru care va enerva "persoana tinta" si va va oferi un modest prilej de a va lua revansa.
  • REGRETUL "DE FORMA" - un alt comportament pasiv-agresiv "consacrat" este acela de a-ti afirma regretul in legatura cu anumite situatii sau alegeri fara insa a te implica in vreun fel in remedierea si rezolvarea problemelor.
  • ACORDUL INSELATOR - seamana foarte mult cu regretul de forma si presupune, de asemenea, "una sa spui, alta sa faci". Aceasta incongruenta este perfecta atunci cand iti face placere sa enervezi pe cineva pentru a-l pedepsi. 
  • SARCASMUL SI RACEALA - comportamentul pasiv agresiv poate sa imbrace si forme mai putin amabile, semanand cu un "inceput de confruntare", dar fara a deveni confruntari reale, intrucat se evita a se spune lucrurilor pe nume.
Dar aceasta este o viziune simplista asupra problemei. Caci oamenii fac mult mai multe lucruri care au la baza furia dar care nu se pot manifesta ca atare caci "civilizatia" nu le permite. Si asa intelegem poate de ce DSM-ul a considerat de cuviinta sa excluda aceasta (fosta) tulburare de personalitate.

Si anume pentru ca autorii or fi inteles ca pasivitatea agresiva este un concept mult mai complex, deasupra tulburarilor de personalitate, fiind caracteristic multora dintre ele - caci a avea o tulburare de personalitate inseamna a fi dificil iar a fi dificil inseamna a te comporta agresiv, pe fata sau pe ascuns.

Si daca stai sa te gandesti, dintre comportamentele pasiv agresive se afla lucruri precum adictiile, depresiile, majoritatea formelor de patologie psihica si asa mai departe. Partea cea mai interesanta insa este ca pasivitatea agresiva poate sa se ascunda chiar si in spatele unor lucruri aparent pozitive: a incepe o scoala, un curs, a-ti lua un job sau a forma cupluri, a incepe o poveste de dragoste cu cineva, ca sa numesc doar cateva dintre aceste comportamente. 

De ce? Ce-i agresiv in toate astea, nu-i asa? La baza acestor comportamente aparent pozitive se poate afla totusi furia si dorinta de razbunare, dorinta de a pedepsi. Nu stiu daca ati cunoscut vreodata persoane care formeaza cupluri noi pentru a se razbuna pe un fost, sau pentru competitia cu acesta. E o forma destul de intalnita de pasivitate agresiva - "cuplul din razbunare". Cei care recurg la asta stiu ca fostul va auzi de acest cuplu nou format, va vedea pozele din vacanta si, sa speram ca isi va infige unghiile in gat!

Nu judec aici cazuri particulare dar, spre exemplu, m-am mirat cand am citit intr-o carte despre droguri ca intre principalele cauze ale consumului de droguri se afla si "furia reprimata". Pai da... Fiindca o dependenta de droguri este nu doar un mod de a gestiona durerea ci si un mod de a protesta si de a-i enerva pe cei din jur, de a-i face sa-si indrepte atentia asupra ta, de a-ti negocia drepturile in relatie cu acestia. 

Fireste, este una dintre cele mai proaste decizii pe care le poate lua cineva. Ea poate avea motivatie solida dar eficienta ei este, de cele mai multe ori, total iluzorie. Si de fapt tot la fel sunt majoritatea celorlalte alegeri despre care vorbeam mai sus. Si sunt convins ca acum va intrebati "bine, dar ce altceva putem face?" Raspunsul este relativ simplu.


  • CONSTIENTIZRE - In primul rand sa constientizam faptul ca acest mod de a rezolva probleme, de fapt mai mult le si ne incurca. 
  • A LUCRA CU STIMA DE SINE - Apoi este util sa lucram cu stima de sine si consecinta acesteia - curajul care trebuie dezvoltat fiindca fara acesta nu vom reusi sa ne desprindem de astfel de moduri disfunctionale de a actiona.
  • A RECUNOASTE MITURILE - Ei bine, da. De multe ori s-ar parea ca actionam irational dar in spate se afla totusi anumite ratiuni pe care unii le numesc "gandire magica". Spre exemplu, putem sa credem ca daca suntem misteriosi,  sau le facem nervi, ceilalti ne vor iubi mai mult. Este bine sa ramanem in contact cu nevoile celuilalt, "acum si aici" si sa traim mai putin in imaginatia noastra.
  • AVETI INCREDERE IN CEILALTI - Este cel putin la fel de util sa nu ii mai privim pe ceilalti ca pe niste zbiri cu care nu te poti intelege - sursele acestei convingeri se afla undeva in copilarie cand ati interiorizat lucruri pentru care nu erati pregatiti. Totusi, au trecut niste ani de atunci. Da, simtiti multa anxietate din cauza trecutului dar nu foloseste la nimic sa o indreptati catre ceilalti. 
  • ACTIONATI, FITI DIRECTI - Nu in ultimul rand, este util sa treceti la actiune. Iar cand vorbesc despre actiune, mai mereu ma refer la ceea ce inseamna asertivitate, adica a ne gasi "vocea" si a o educa sa ne reprezinte interesele, tinand cont sa faca asta intr-un mod decent si plin de respect - caci numai asa interesele ne-ar putea fi slujite in mod adecvat.








(1) Imaginea Weird Smile, de BioSoup, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu