Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, licentiat in Psihologie, absolvent al unui Master de Consiliere Educationala si al unui program de formare in Psihoterapie Adleriana, recunoscute de Colegiul Psihologilor, Federatia Romana de Psihoterapie si Ministerul Educatiei. Contact: teleologia@yahoo.com

miercuri, 7 februarie 2018

Relatia cu Machiajul

Sunt de cateva luni intr-o relatie cu prietenul meu, ne intelegem foarte bine, urmeaza sa ne mutam impreuna, dar, daca ma gandesc bine, nu m-a vazut niciodata fara machiaj. Imi este teama. Ce sa fac?


o o o

Istoria machiajului incepe cu 6000 de ani in urma, potrivit Wikipedia, iar in antichitatea greaca, romana si egipteana exista deja o adevarata cultura a machiajului si a cosmeticelor, care includea nu doar produse de origine minerala, pentru a da culoare, ci si ceara de albine sau apa de trandafiri care erau folosite de femeile antichitatii pentru a obtine un ten ingrijit si atragator.

Ei bine da, atragator, fiindca ne dorim cu totii sa fim placuti si avem multe de castigat din asta. Inutil sa mai spun ca eforturile noastre de a ne face placuti, pe o cale sau alta, dau si rezultate. Spre exemplu, machiajul poate schimba cu totul fizionomia fetei unei femei, lucru apreciat din plin de potentialii parteneri care declara adesea ca le plac femeile machiate.

Dar fiindca placerea si dependenta merg mana in mana, barbatii devin dependenti de imaginea aceasta ingrijita si sofisticata a femeilor frumoase, in timp ce la acestea se observa o teama de a se prezenta pe sine, "cea de toate zilele", fara machiaj, asa cum le-a lasat mama natura. Spre exemplu, am intalnit de curand o astfel de marturisire la o adolescenta:

Sunt de cateva luni intr-o relatie cu prietenul meu, ne intelegem foarte bine, dar, daca ma gandesc bine, nu m-a vazut niciodata fara machiaj. Urmeaza sa ne mutam impreuna si mi-e teama ca va fi dezamagit de felul cum arat fara machiaj. Ce sa fac? (@Anonim)

Buna intrebare, nu-i asa? Se observa aici cateva elemente cum ar fi o stima de sine indoielnica, nesiguranta, dar si dependenta de relatii si de partener. De asemenea, se observa si faptul ca aceasta adolescenta nu este pregatita sa piarda aceasta relatie, desi, daca ne gandim bine, pierderea poate sa survina oricand - nimic nu iti garanteaza faptul ca o relatie va dura la nesfarsit, indiferent ce v-ar promite "expertii".

Exista aceasta anxietate pentru ca exista foarte multa incertitudine si, ei bine, singurul lucru care v-ar putea salva este sa nu va mai pese atat de mult. Da, nu este prima data cand recomand un "miserupism terapeutic", desi imi imaginez faptul ca asa ceva este mai greu de cultivat si de inteles de catre o adolescenta indragostita. Cu toate acestea, recompensa este consistenta, fiindca partenerul s-ar descurca mai bine, poate, cu o fata sigura pe ea, care nu pune in spatele lui povara dependentei sale.




Daca am privi machiajul drept o metafora, atunci probabil ca si barbatii poarta foarte mult machiaj, in majoritatea timpului. Spre exemplu, pedofilul din lift, trebuie sa fi purtat suficient machiaj pentru ca sotia lui sa nu isi fi dat seama ce fel de poama era. Psihopatii poarta mult machiaj, la randul lor, fiindca, daca i-am vedea in toata splendoarea lor, probabil ca nu ne-am mai face de lucru cu ei.

La fel si narcisistii, poarta mult machiaj, fiindca sunt dependenti de imaginea lor publica si nu doresc ca cineva sa ii vada altfel decat in culmea gloriei, desi, poate, in sinea lor, sunt rosi de invidii si de gelozie. Putin "machiaj" te face sa apari empatic si sensibil cand pleci in campania electorala, in timp ce, in adancul fiintei tale se gaseste lacomia si egocentrismul, un individualism feroce.

Persona (concept psihanalitic) este un mod de a-ti infrumuseta personalitatea, de a te pregati pentru contactul cu ceilalti, prezentandu-le selectiv si uneori in mod mincinos trasaturile tale de personalitate. Persona, sau imaginea ta publica, reprezinta machiajul personalitatii. Probabil ca iti porti Persona chiar acum, ca pe un machiaj, care te securizeaza, tinandu-te departe de reactiile celorlalti, fata de ceea ce esti cu adevarat. 

Eu personal, dupa cum stiti, nu cred in iubire neconditionata si mi se pare chiar ca este un concept auto-vatamator. Daca esti mama si iti iubesti neconditionat copilul, jos palaria. Dar nu consider ca ar trebui cineva iubit atunci cand nu are nimic de oferit, sau, dimpotriva, are de oferit violenta, huliganism si proasta crestere. Vorbesc despre iubire neconditionata fiindca are legatura cu "problema machiajului".

Consider ca, desi corpul fizic reprezinta pentru o femeie un atu principal atunci cand vorbim despre atragerea unui partener si succesul social, probabil ca ar trebui sa se bazeze mai curand pe ceea ce se afla dincolo de acesta si care va ofera mai multe sanse de reusita decat o simpla "carcasa" sau un simplu "ambalaj". Corpul vostru atrage atentia, dar nu o si mentine, din pacate.

Seductia se afla dincolo de ceea ce se vede, in atitudinea voastra fata de voi insiva, fata de ceilalti si fata de comunitate. Seductia, din punctul meu de vedere, se vede mai curand in ceea ce spuneti, in ceea ce faceti si in felul cum ceilalti se simt in prezenta voastra. Puteti sa purtati "machiajul secolului" dar oare veti reusi sa le faceti ziua mai frumoasa celor din jur?








(1) Imaginea 4 (Four), de Camilla Garzon, via Flikr, sub licenta Public Domain

(2) Wikipedia, (acc. 06.02.2018), History of Cosmetics, website: Wikipedia
Show comments
Hide comments

2 comentarii:

  1. M-a socat felul in care un narcisist sociopat (diagnosticat si constient de ceea ce este) a dezvaluit ca nu si-a vazut niciodata mama fara machiaj (atat fara machiaj in sensul propriu cat si fara machiaj in sensul de personalitate), fiind ea insasi narcisista. Cum sa ai o perceptie realista asupra lumii si vietii cand nici cea care ti-a dat viata nu se arata naturala/vulnerabila in fata ta?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. @Anonim

      Da, exista multe lucruri care nu ar trebui sa existe si multe balene care ar trebui salvate... Dar viata merge inainte, sa stii, si chiar am intalnit opinii potrivit carora narcisismul ori chiar psihopatia parintilor ar putea constitui un set de experiente cu potential de crestere personala. Spre exemplu, narcisismul ar putea sa deschida ochii asupra aspectelor mai delicate ale relationarii inter-personale. De aici, mai multa constiinta si evolutie. Nu alegem toti sa fim victimele celorlalti sau sa devenim abuzatori.

      Ștergere