Sfintele Scripturi Crestine sunt la fel de spectaculoase ca un film de la Hollywood, bazat pe efecte speciale si cu un buget urias. Oare chiar era nevoie de atatea miracole?
Se apropie Sfintele Sarbatori Pascale si observ o crestere a preocuparilor religioase. Cred ca religiile au in general o influenta pozitiva asupa existentei noastre, desi pe multi dintre noi ne deranjeaza fanatismul religios si incercarea unora de a ne "ajuta" sa lasam "cele lumesti" pentru "cele sfinte".
Eu unul sunt o persoana toleranta si traiesc cu principiul ca atata vreme cat nu ti se impune o anumita conduita iar influentele raman in categoria discretului si a decentei, este loc sub soare pentru fiecare dintre noi. In acest articol mi-am propus sa vorbesc insa despre modul in care crestinismul ne influenteaza viata si despre posibile efecte ale credintelor religioase. Abordarea este comparativa.
Am observat spre exemplu ca, in comparatie cu alte religii, crestinismul este aproape la fel de spectaculos ca un film hollywoodian bazat pe efecte speciale si cu un buget urias. De altfel Biblia si povestile sale din Noul sau Vechiul Testament au si fost o sursa de inspiratie pentru numerosi scenaristi si regizori. Intr-un film cu Isus, ei bine, chiar ai ce vedea.
Singurele miracole pe care ar trebui sa le savarsesti sunt urmatoarele: cand vezi un om plin de pasiune, tanjeala sau lacomie sa il inveti sa se elibereze de pasiune, tanjeala si lacomie; cand vezi ca acel om este sclavul resentimentelor si al furiei; cand intalnesti un om ignorant care nu poate sa vada adevarata natura a lucrurilor (totul este trecator) sa iti folosesti super-puterile pentru a-l ajuta sa isi depaseasca ignoranta. Acestea sunt singurele "miracole" pe care le poti savarsi.
Mersul pe ape, invierea lui Lazar, inmultirea pestilor - cred ca abia asteptati sa va pierdeti inca o data in ochii serafici ai actorului Robert Powell. Este aproape ca si "Singur Acasa" doar ca se difuzeaza de Pasti. Dincolo de "aspectele mondene" ale situatiei, sa spunem ca religia crestina, prin pildele sale, este o religie mult mai spectaculoasa decat altele. Fireste, a avut si suportul Fiului lui Dumnezeu, ceea ce este un avantaj 'de piata', nu-i asa? Dar ce invatam din asta?
Citeam de curand o pilda despre care vorbea Osho:
În scripturile indiene există o frumoasă poveste despre Shiva. Soția lui, Parvati, s-a stins, iar el a cărat leșul ei prin toată țara timp de 12 ani, sperând că va găsi pe undeva vreun medic care să-l poată ajuta. Încet, încet, au început să se desprindă bucăți mari din trupul mort, dar el și-a continuat călătoria în căutarea unui doctor; poate că vreun alchimist, vreun magician, vreun făcător de minuni va reuși. Plângând, jelind, mergea prin toată țara. În India sunt 12 locuri sacre. Se spune că acestea sunt locurile în care au căzut părți din corpul lui Parvati. Oriunde cădea o parte, locul devenea sacru. Poți căra corpul mort, dar nu vei găsi doctorul. OSHO
Ok, sa recunoastem ca asta e o poveste cu un pronuntat caracter macabru. Parca pilda cu invierea lui Lazar din morti este ceva mai pe gustul meu! Daca si-ar fi batut capul Shiva, cum sa fie "inversul" lui Isus, cred ca nu ar fi reusit asa de bine. Cu toate acestea, mesajul sau invatatura pot fi "interpretabile". Fireste, fiecare interpreteaza lucrurile asa cum doreste. Dar din perspectiva terapeutica ne dorim totusi ca un client sa renunte la pasivitate si sa accepte realitatile vietii.
Exista, cu alte cuvinte, cateva motive pentru care, alte religii decat cea crestina, ar putea fi mai utile din punctul de vedere al responsabilizarii personale.
- Atasament versus Non-atasament.
In religia crestina nu poti sa faci nimic fara ajutor divin si fara harul Domnului si probabil ar fi o blasfemie sa incerci ceva. Daca reusesti sa realizezi ceva, oricat de util ar fi acel lucru, fara sa-l fi rugat pe Dumnezeu in prealabil, avem toate motivele sa consideram ca realizarea ta este venita direct din iad.
- Miracol versus Responsabilitate.
In religia crestina, pildele par a fi concepute in asa fel incat sa cladeasca dependenta omului de miracolul divin si credinta in neputinta sa. In conditiile acestea, poti sa beneficiezi sau nu de indurarea Celui de Sus. E aproape ca la jocurile de noroc, doar ca depinzi de voia Domnului. In alte religii ramane la latitudinea ta daca doresti sau nu sa te implici in rezolvarea problemelor.
- Spectacol versus Profunzime.
In religia crestina nu poti decat sa astepti ca Domnul sa iti faca dreptate, sa iti arate calea, sau sa te ajute sa iei o decizie. Daca Domul va dori, el iti va aduce o bucurie, sub forma unui miracol care va rupe gura targului. Daca nu va dori, nu este ca si cand te-ai descurca si singur. In alte religii insa apare si ideea de dezvoltare a capacitatii proprii de a actiona sau a te bucura de lucruri, asa cum sunt ele, de a accepta viata asa cum este. Depinzi de intelepciunea ta, nu de Miracole.
- Idealism versus Pragmatism.
Pe langa accentuarea dependentei si mentinerea unui nivel scazut al stimei de sine, crestinismul cultiva un idealism care poate sa ridice multe probleme. Stim in forul nostru interior ca daca Dumnezeu va dori sa faca o minune, atunci o va face - in acest fel, realismul devine un cuvant lipsit de sens. Este realist sa te astepti la miracole, dar din pacate nu poti sa traiesti din miracole fiindca au tendinta sa apara cam rar. In alte religii, Miracolul este un cuvant lipsit de sens - cine are nevoie de asa ceva?
- Locul Controlului Extern vs Intern.
Se pare ca persoanele care se bizuie mai curand pe sine pe capacitatea lor de a face anumite eforturi si isi asuma responsabilitatea pentru greselile sau esecurile suferite, sunt mai puternice, mai sanatoase din punct de vedere emotional si au rezultate mai bune in activitate (munca, invatatura) decat acelea care atribuie altor persoane, instante sau conditii responsabilitatea ori vina, fie ca vorbim despre noroc, fatalitate sau Bunul Dumnezeu.
- Impotrivire versus Acceptare.
In religia crestina, staruinta in rugaciune, in speranta unui miracol poate capata proprotii si conotatii patologice, in special daca ne dorim lucruri absurde - dar mesajul ca trebuie sa te astepti la miracole este unul persistent. Cartile sfinte indiene promoveaza mai curand acceptarea, lucru care i-a determinat pe unii sa priveasca o astfel de doctrina ca pe o suprema si sublima nepasare. OK, nepasare, delasare, dar sa nu uitam ca o trestie, care nu se impotriveste vantului, este mai rezistenta decat multi arbori puternici.
- Auto-sacrificiu versus Adaptare
Pare ca Isus nu si-a dorit in mod deosebit sa se integreze intre oameni, desi a facut asta, pana in momentul sacrificiului. Parea mai mult un "geniu neinteles" care incerca sa isi transmita invataturile de pe pozitia sa de Fiu al lui Dumnezeu, oferindu-ne un scenariu in care cei care ii vor urma cuvantul vor avea o soarta similara - de mari nedreptatiti. In budism se pare ca preocuparea este mai curand aceea de a descoperi bunastarea si armonia cu tot ceea ce ne inconjoara.
Miracolul nu este sa mergi pe ape. Miracolul este sa mergi pe pamant, sa traiesti in momentul prezent si sa te poti bucura de viata.
Iata ca alte religii au aceasta "impertinenta" de a evidentia punctele vulnerabile ale crestinismului, si mai ca m-ar convinge. Fireste, nu consider ca sunt mai profunde inmormantarile in Fluviul Sfant Gange - un ritual mai curand trivial si barbar, la care s-ar parea ca India nu a renuntat nici macar in anul de gratie 2017. De asemenea, sunt constient de faptul ca Dumnezeu, are o scuza buna - pe la inceputul erei noastre oamenii erau mult mai primitivi.
(1) Imaginea Sacrifice, de X, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0
(2) De vorba cu tine, (acc. Apr. 07, 2017), Osho - o lectie despre..., website: De vorba cu tine
(3) Wikipedia, (acc. Apr. 07, 2017), Locus of Control, website: Wikipedia
(4) Budhanet, (acc. Apr. 07 2017), Life of Buddha, website: Buddhanet
''A primi ca adevarat ceea ce imaginatia noastra a creat ,sau ceea ce alta persoana ne- a spus, prin vorba sau prin scris, despre un lucru, fara ca acest lucru sa se fi pus in contact efectiv cu simturile noastre, si prin acest contact sa ne fi procurat acel adevar. (V.Conta, Teoria fatalismului. )
RăspundețiȘtergere