Mind, People & Lifestyle





Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com

miercuri, 1 februarie 2017

Monkey Mindset

Nu simt nevoia sa muncesc. Nu simt nevoia sa imi fac prieteni. Nu simt nevoia sa... votez. Nu simt nevoia sa depasesc o criza existentiala. Simt nevoia sa nu fac nimic. Simt nevoia sa am 3-4 slugi. Simt nevoia sa dorm. Si pentru ca simt, asa trebuie sa fie!




Probabil ca nu va este strain acest rationament si probabil ca multi dintre voi practicati acest gen de rationament in mod normal. Se spune ca fiinta umana este guvernata de principiul minimului efort. Ceea ce, intr-un mod elevat vorbind, s-ar traduce in felul urmator: soarele nu face eforturi sa rasara, iarba nu face eforturi pentru a creste, iar florile nu fac eforturi pentru a inflori.

Daca in natura lucrurile stau asa, atunci de ce ar face omul eforturi pentru a munci in loc sa leneveasca, pentru a negocia anumite lucruri in loc sa le impuna cu forta, sau pentru a avea relatii armonioase cu cei din jur in loc sa dicteze? Daca iti vine sa lenevesti, sa inhalezi aracet si sa te certi cu cei care nu sunt de acord cu tine, de ce sa nu faci asa? Actioneaza cum iti vine si am terminat povestea!

Din pacate, oamenii care actioneaza in felul acesta nu sunt priviti cu prea multa simpatie de catre societate. Dupa cum spunea Tim Urban intr-un fascinant discurs, comportamentul "usor si distractiv" reprezinta un succes pentru omul preistoric sau pentru o maimutica care traieste in copac, dar nu si pentru cetatenii secolului XXI, care invata inca din copilarie ca succesul social nu presupune sa te limitezi la "usor si distractiv" ci, dimpotriva, implica dificilul si costisitorul: munca, auto-controlul, eforturile, etc.




In acest scurt fragment desprins dintr-un discurs al domnului dr. John Grey, specializat in consilierea cuplurilor, se scote in evidenta faptul ca barbatii sunt aceia care ar trebui sa rationeze mai intai si abia apoi sa ia in consideratie ceea ce simt, in timp ce femeile ar trebui sa faca invers. Desi sunt de acord cu o mare parte dintre ideile dr. Grey, am sa indraznesc sa il contrazic aici: nu cred in aceasta diviziune pe genuri barbati-femei in ce priveste rationalul - emotionalul. Si am intalnit multe femei care faceau mereu numai ceea ce simteau iar rezultatul nu le era tocmai pe plac.

Ceea ce simtim nu ar trebui sa ne ghideze niciodata actiunile fiindca, in mod ideal, omul nu traieste pentru sine ci traieste pentru a sluji intregului din care face parte. In absenta acestui criteriu de judecata, viata omului nu ar mai avea niciun sens. Si de altfel este foarte usor sa faci mereu ceea ce simti pentru a te convinge, fie ca esti barbat, fie ca esti femeie, ca de fapt ceea ce simti este un fals mod de a-ti directiona viata.

Marea problema este sa faci in asa fel incat sa simti ceea ce trebuie sa simti pentru a-ti motiva actiunile pro-sociale - caci suntem doar niste celule in angrenajul social caruia trebuie sa ii slujim. Si nu spun ca eu personal am ajuns la acel nivel si ca de aceea imi permit sa dau lectii, sa fac pe desteptul. Mai am mult de lucru. Dar cel putin nu ma imbat cu apa rece si stiu pe ce drum trebuie sa merg. Do the right thing!

Este de inteles faptul ca unii dintre noi nu stim cum sa facem fata dificilului si costisitorului si ne lipseste resursa emotionala si motivationala care sa ne puna in miscare. Uneori punem un accent atat de mare pe rezolvarea sarcinilor incat uitam ca rezolvarea sarcinilor are si o componenta motivationala si emotionala, la care s-ar putea sa fi ramas mult in urma. Rezultatul este ca atunci cand "nu mai simtim nevoia", ne comportam ca o maimutica ce traieste intr-un copac.

Civilizatia si educatia presupun implementarea a ceea ce se numeste "principiul amanarii recompensei". Cu alte cuvinte, desi simti ca iti vine sa faci ceea ce este usor si distractiv, sa inveti, pe parcursul celor 7 ani de acasa sa amani usorul si distractivul pentru momentele special destinate pentru usor si distractiv - am putea numi asta intr-un stil sofisticat "XXI Century Mind Set (XXI.C.M.S.)", in timp ce orientarea pe "usor si distractiv" am putea numi-o "Monkey Mind Set (M.M.S.)".

Fiindca psihiatria ne ofera o alternativa pe care Monkey Mind Set (M.M.S.) o intelege mai usor, si cu care rezoneaza, din motive absolut naturale, au aparut medicamentele care iti ofera o cale usoara si distractiva de a face fata provocarilor existentiale. Medicamentele reprezinta o solutie magica de a ajuta o persoana cu Monkey Mind Set (M.M.S.) sa faca fata acestor provocari, sau cel putin ii ofera iluzia ca face fata provocarilor.

Pe de alta parte, psihoterapia abordeaza o persoana cu M.M.S. si incearca sa o convinga ca poate face fata provocarilor secolului XXI, cu conditia sa renunte la M.M.S. si sa adopte un XXI C.M.S., in acord cu secolul in care traim. Reusita psihoterapiei, care este probabil singura solutie reala pentru M.M.S., depinde de capacitatea noastra de a deprinde nu doar principiile XXI C.M.S., ci si metodele practice prin intermediul carora o fosta persoana cu M.M.S. poate sa reflecte in comportamentul sau XXI C.M.S..

O persoana cu XXI C.M.S. ar trebui nu doar sa inteleaga si sa accepte la nivel mental faptul ca munca este o parte necesara a existentei noastre, la care ne intoarcem pentru rezolvarea oricaror probleme, incepand de la cele ce tin de asigurarea mijloacelor de trai si terminand cu cele legate la relatia de cuplu sau educatia copiilor. In plus fata de aceasta acceptare mentala, o persoana cu XXI C.M.S., trebuie sa stie sa se motiveze singura pentru munca in diferite arii ale vietii: profesie, relatie de cuplu, educatia copiilor, etc.

Unii au numit asta inteligenta emotionala. Inteligenta emotionala are doua componente, cunoscute in mod oficial si despre care s-a vorbit suficient de mult in literatura de specialitate: este vorba despre componenta intra-personala si, respectiv, componenta inter-personala. Iata in ce constau aceste componente care ne pot ajuta sa inlocuim M.M.S cu XXI C.M.S.


  • Factori intrapersonali:
1. Constiinta propriilor stari, emotii, o buna stima de sine
2. Autoreglarea: controlul impulsurilor, rezistenta la frustrare, exprimarea adecvata a emotiilor negative, constiinciozitate, adaptabilitate
3. Automotivare: transformarea propriilor emotii în resurse pentru indeplinirea sarcinilor

  • Factori interpersonali:
1. Empatia: intelegerea gandurilor si emotiilor celorlalti prin transpunerea mentala in rolul acestora
2. Abilitatile sociale: interpretarea corecta a situatiilor sociale, relatii armonioase cu ceilalti, responsabilitatea, capacitatea de a negocia, de a convinge, de a-i motiva pe ceilalti, de a coopera si de a rezolva conflictele










(1) Imaginea Feel, de Riccardo Cuppini, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Rocco M., (2004), Creativitate si Inteligenta Emotionala, editura Polirom Iasi

(3) Goleman, D., (2008), Inteligenta Emotionala, editura Curtea Veche, Bucuresti



Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu