O data pe luna sau mai des, ajungeti la frizer si... va spovediti. Ce s-a mai intamplat de luna trecuta si cum au evoluat lucrurile in ce priveste... stiti voi, amandoi, despre ce e vorba. Puteti sa spuneti aproape orice si puteti sa si lacrimati, daca va vine.
Nu stiu ce relatie aveti cu frizerul dumneavoastra. Poate ca va asteptati din partea acestuia sa-si faca treaba, sa nu va sluteasca si, eventual, sa fie politicos sau sa nu vina la serviciu cu o fata prea acra fiindca nu ia-ti putea ierta asta. Cu toate acestea, am observat, poate si din experienta proprie, dar si din marturiile altora, ca relatiile cu frizerul nu pot ramane la acest nivel. Oare de ce?
Fie ca sunteti barbati si aveti asteptari minime de la frizura voastra, fie ca sunteti femei, iar frizura reprezinta pentru voi un potential spectacol de forma, mireasma si culoare, in general acordati un timp parului si deci, ii acordati un timp frizerului / coafezei - lunar ori saptamanal daca este cazul. Si pentru ca frizura este o parte a imaginii sociale, va veti atasa, intr-un fel, de frizerul ori coafeza care v-a satisfacut asteptarile.
Inca nu am intalnit cazuri in care cineva sa renunte la frizerul sau coafeza sa pentru ca nu comunicau in mod optim, desi nu ma indoiesc ca unele femei, care tin la comunicarea cu oricine, si pentru care pana si cumparaturile reprezinta si un prilej de socializare, ar putea renunta la o coafeza, chiar daca sunt multumite de felul cum lucreaza cu parul lor.
Dar contactul cu frizerul si coafeza, asa cum spuneam, nu poate ramane la acest nivel al "lucrului bine facut". O parte deloc de neglijat in contactul cu frizerul este comunicarea. De cele mai multe ori, la frizer este aproape ca la psihanalist: incepi sa depeni amintiri si sa-ti impartasesti preocuparile, ca si cand asa ar fi normal. Poti sa simti o senzatie de stanjeneala daca tipul / tipa iti umbla in par si nu discuti nimic cu acesta.
Ma intreb uneori daca nu cumva frizerii deschid subiecte de conversatie anodine pentru a indeparta intr-un plan secundar teama ca te-ar putea sugruma cu firul de la masina de tuns, atunci cand nu esti atent. Ei bine, cand discutam eu asa cu frizerita mea, mi-am dat seama ca unul dintre clientii care asteptau, s-a enervat si a plecat bombanind: "eu sunt om ocupat... daca stam asa la povesti...". Omul avea o cu totul alta viziune asupra situatiei. "Poate ca e mai bine ca a plecat", am consolat-o eu pe frizerita, continuandu-ne apoi netulburati destainuirile.
Da, este un prilej bun de a constata faptul ca frizerul si coafeza au devenit un fel de parinti, in sens religios, care ne asculta spovedania cel putin o data pe luna. Nu ca as vrea sa ii jignesc pe preotii ortodocsi, dimpotriva. Preotii au un rol important in dinamica societatii si incurajez oamenii sa mearga la dovonicii lor, daca considera ca merita sa faca acest lucru. E mai bine sa mergi la un duhovnic daca nu ai bani de psiholog.
Dar oamenii nu au nici bani de psiholog, sau poate ca au si nu constientizeaza ca au nevoie de dansii, si nu merg nici la duhovnic. Astfel stand lucrurile, s-ar putea sa ramana, ca o ultima optiune, frizerul, la care trebuie sa mergi oricum si care nu iti ia prea mult nici pentru tuns si nici pentru faptul ca ti-ai descarcat "naduful" pe scaunul sau qvasi psihanalitic.
Nu as vrea sa ramaneti cu impresia ca nu fac diferenta intre ceea ce primesti de la un duhovnic religios, ceea ce primesti de la un consilier psihologic / terapeut si ceea ce primesti de la frizer / coafeza. Tocmai pentru ca fac aceasta diferenta scriu acest articol. Poate ar trebui sa mai adaug si prietenul sau chiar "prietenul de pahar" in aceasta multi comparatie, fiindca si acestia indeplinesc roluri similare.
Un studiu efectuat in Scotia, unde aud ca barbatii beau, nu se incurca, concluziona faptul ca prietenii de pahar si alcoolul consumat impreuna, indeplinesc functii de consiliere, consolare, incurajare si relaxare, la care barbatii, in lipsa unei terapii oficiale, recurg intr-un mod inconstient insa deja bine impamantenit. La aceasta strategie de gestionare a stresului am putea adauga la fel de bine si discutiile din saloanele de frizerie.
Dupa parerea mea, exista anumite puncte comune intre un proces de consiliere psihologica si discutia cu frizerul / coafeza. Am putea vorbi aici despre oportunitatea de a-ti exprima preocuparile, concretizate in idealuri si temeri privitoare la cele mai actuale probleme ale vietii. De asemenea, se poate spune ca uneori, daca confesiunea a fost una sincera si se cerea facuta, poate aparea un efect de catharsis, de eliberare a tensiunilor emotionale.
Poate ca, in urma confesiunii vom avea anumite revelatii (insighturi) care ne vor ajuta sa intelegem lucrurile intr-un mod diferit, sau sa gasim solutionari practice ale problemelor cu care ne-am confruntat. Fiindca frizerul indeplineste un rol de "pleaser" (caci "clientul nostru = stapanul nostru"), nu cred ca iti va spune ceea ce nu doresti sa auzi, prin urmare, nu te poti astepta din partea acestuia sa-ti atraga atentia cu privire la ce faci gresit si unde te incurci singur prin judecatile sau actiunile tale.
Cu alte cuvinte, aici se incheie misiunea de "consiliere" a frizerului. Nu vreau sa sugerez faptul ca intalnirea cu psihologul ar reprezenta un prilej de a-ti lua "portia de critica acida", iar un consilier psihologic are misiunea de a-ti scoate in evidenta defectele, in modul cel mai neplacut si dizgratios. Cu toate acestea, in anumite momente, consilierul psihologic are datoria de a te face constient de anumite aspecte mai putin convenabile ale personalitatii tale.
Acest lucru se face in momentele cand exista deja o relatie terapeutica consolidata, si atunci cand consilierul psihologic simte ca este momentul potrivit pentru astfel de initiative. In acest sens, sunt de preferat intrebarile mai curand decat afirmatiile. O intrebare bine pusa este o cale de a obtine revelatii consistente si are meritul ca nu produce iritare, spre deosebire de o afirmatie.
Nu trebuie sa mai spun poate ca un psiholog are metode de investigare a personalitatii, spre deosebire de un frizer sau o coafeza, care il vor ajuta sa inteleaga acea personalitate mai bine si sa constientizeze care sunt aspectele vietii emotionale, ale perceptiei si judecatii, unde clientul respectiv se incurca singur.
De asemenea, pentru ca un consilier psihologic / terapeut este mai mult decat un simplu "pleaser", cunostintele de specialitate il vor ajuta sa explice clientului modul in care isi poate gestiona problemele, optiunile pe care le are si sa conceapa impreuna planuri de interventie pentru schimbarea / acceptarea situatiei, dupa caz.
Acest articol s-a dorit a recunoaste rolul frizerilor, dovohnicilor si prietenilor (de pahar) in gestionarea problemelor de natura emotionala, cel putin la un nivel superficial, dar, in acelasi timp, a fost o incercare de a preciza diferentele majore care exista intre oricare dintre aceste roluri si contributia pe care o poate avea psihologul consilier sau psihoterapeut in viata voastra.
Mergeti si vorbiti cu frizerul, destainuiti-va, aveti curajul sa va exprimati si aveti curajul sa aveti o relatie frumoasa cu frizerul sau coafeza voastra. Este o dovada de deschidere, socializare si dragoste de oameni sa faceti asta. Totusi, nu uitati ca frizerul, duhovnicul sau prietenul de pahar nu vor fi niciodata in masura sa va ajute la modul la care o poate face un psiholog, consilier si psihoterapeut.
(1) Imaginea F.A.M.E. , de Bobbi Vie, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0
(2) Psihopedia, (acc. Ian 18, 2017), Prieteni de Pahar, website: Psihopedia
(3) Glasgow Caledonian University, (2010),The role of alcohol in forging and maintaining friendships amongst Scottish men in midlife , website: G.C.U.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu