Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, licentiat in Psihologie, absolvent al unui Master de Consiliere Educationala si al unui program de formare in Psihoterapie Adleriana, recunoscute de Colegiul Psihologilor, Federatia Romana de Psihoterapie si Ministerul Educatiei. Contact: teleologia@yahoo.com

marți, 31 ianuarie 2017

A dorit sa evite monotonia vietii unui barbat de 48 de ani si a ajuns online, unde nimic nu este ceea ce pare, iar pentru unii, totul este un teren urias de joaca - poti fi ceea ce doresti si poti pretinde orice! Dar nu si-a dat seama ca... fiecare nas isi are nasul. Sau ar trebui sa spun nasa?




Stiti ca barbatii isi scot ochii pentru femei frumoase de cand lumea. Dar oare cum ar fi aratat povestea lui Homer despre caderea Troiei, in zilele noastre, cand totul se petrece pe internet? Poate ca ar fi aratat precum povestea lui Thomas Montgomery din statul New York, care, coplesit de monotonia vietii unui barbat de varsta mijlocie, isi ia revansa online, unde poate fi ceea ce doreste el, ca de exemplu un puscas marin de 18 ani, care lupta in Irak (decat ca fara riscul de a a-si pierde viata in numele patriei).

Cu noua sa identitate, incepe o relatie online cu o pustoaica de liceu de 17 ani. Convenabil, nu-i asa? Povestea romantata a fost ecranizata in filmul Talhotblond (2012), "Blonda de pe net" pe care il puteti viziona online si voi la linkul pe care l-am inclus in aceasta fraza. Si cred ca merita vazut acest film, asa cum a meritat sa se faca un film dupa aceasta intamplare reala, plina de intorsaturi spectaculoase. Daca vreti sa vedeti filmul, atunci poate ar fi bine sa va opriti din lectura aici.

Ei bine, Thomas Montgomery, un barbat de 48 de ani, devine acest tanar superb de 18 ani care lupta in slujba patriei sale, departe de casa, si agata o blonda sexy care nici macar nu terminase liceul: ca sa vedeti ce se poate intampla pe internet! O minciuna duce la alta minciuna iar lucrurile evolueaza: blonda se indragosteste de puscasul marin tanar si sexy mai ales ca el are si o sensibilitate si o atingere de intelepciune, iesite din comun pentru varsta lui. Era poate prea bun ca sa fie adevarat, dar hei, asa sunt mai toate lucrurile de pe internet!




Cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, sotia lui Thomas Montgomery descopera o cutiuta in care barbatul tinea cadouri de la prietena sa adolescenta: lenjerie intima si poze "de uz masculin" trimise prin posta clasica. Femeia, suparata, il trimite pe sot sa doarma in garaj si ii scrie o scrisoare copilei in care ii explica cum stau lucrurile cu sotul sau, ce varsta are, ca este casatorit si are doi copii si asa mai departe, sfatuind-o sa fie mai atenta cu cine vorbeste pe internet.

Adolescenta Jesse se intereseaza daca este adevarat ceea ce aflase din scrisoarea primita de la sotia lui Thomas iar Brian Barret (22), colegul mai tanar al barbatului, prieten comun al celor doi, ii confirma ca da. Spre surprinderea lui Thomas Montgomery, tanara Jesse, desi deziluzionata, il iarta si pastreaza relatia cu el, spunandu-i ca ea stie ca Tommy, baiatul de care se indragostise, se afla inca in interiorul sau. Dar de aici, totul pare sa mearga, intr-un mod implacabil, in derizoriu.

Jocurile pe internet nu se opresc niciodata iar adolescenta Jesse, impreuna cu Braian incep sa deconspire secretul lui Thomas Montgomery, spunand prietenilor si colegilor de munca ai barbatului ca acesta este un pradator pervers si are probleme psihice. Mai mult decat atat, cei doi incep o relatie pe internet care evolueaza rapid, urmand ca ei sa se intalneasca "face-to-face". Thomas Montgomery se lasa coplesit de gelozie si resentimente, ia o carabina si il rapune pe colegul sau Brian, inainte ca acesta sa reuseasca sa ii sufle iubita.

Dupa cum va puteti imagina, Politia a descoperit usor cine era criminalul, mai ales ca acum toata lumea stia despre hobby-ul lui Thomas Montgomery, care devenise subiectul glumelor tuturor. Ceea ce ar trebui sa-i invete multe pe pradatorii sexuali adevarati - fiindca ma indoiesc de faptul ca dl. Montgomery era altceva decat un barbat aflat in criza de la mijlocul vietii si ca avea intr-adevar intentia de a profita de Jesse. Daca ar fi fost "un pro", atunci cu siguranta ar fi actionat diferit.

Dar ce ar trebui sa ne invete, pe noi ceilalti aceasta poveste? Ei bine, chiar si pe barbati ar putea sa ii invete ceva aceasta poveste. Fiidca "adolescenta Jesse", nu era nici ea ceea ce pretindea a fi! Dar cine naiba era, nu-i asa? Ei bine, se dovedeste ca dulcika Jesse (nick: Talhotblond), care inca nu a terminat liceul, era de fapt mama acesteia! Greu de crezut si greu de inteles de ce mama lui Jesse a simtit nevoia sa pretinda ca este fiica ei, mai ales ca avea la dispozitie fotografii si lenjerie intima la discretie, cu care sa incinga visele barbatilor.

Cand Politia din Virginia ia legatura cu adevarata Jesse, pentru a o preveni in legatura cu incidentul in care "tanarul ei iubit Brian" fusese ucis, aceasta era mai surprinsa decat ar fi crezut toata lumea, in schimb mama ei parea ca stie mai multe decat ar fi trebuit. Nu am sa incerc aici sa explic de ce a fost nevoie ca Thomas Montgomery (Marine Sniper) sau mama lui Jesse (Talhotblond) sa devina altceva pe internet - poate ceva in acord cu aspiratiile lor nerealiste de tinerete vesnica si atentie nelimitata... Este insa util sa stim ce putem face fiecare dintre noi pentru a ne proteja de impostorii de pe internet.




Ceea ce este de observat in aceasta adevarata retea de minciuni, este cat de simplu pare a fi pentru unii sa pretinda ca sunt altceva / altcineva / altundeva / atlcumva / Alt-etcetera. Trebuie sa existe un mod prin care sa impiedicati o astfel de evolutie, cu cat mai repede, cu atat mai bine. Fireste, impostorii vor gasi cai de a-si justifica intotdeauna imposibilitatea de a demonstra ceea ce sunt, iar persoanele naive si idealiste ii vor crede de fiecare data. As dori insa sa luati in calcul astfel de masuri atunci cand interactionati pe internet.

  • Google Reverse Image Search: verificati fotografiile pe care ceilalti le ofera sau le afiseaza pe profilurile lor. Exista situri, pe care le puteti folosi pentru a descoperi daca anumite fotografii sunt luate din profilurile altor persoane. Daca Thomas Montgomery ar fi facut asta, probabil ca ar fi descoperit, chiar din prima zi, fotografii similare pe profilul adevaratei Jesse.
  • Data Postarii. Este util, daca descoperiti astfel de fotografii pe internet, pe profiluri ce apartin aceleiasi persoane cu care flirtati, sa verificati data cand au fost postate, pentru ca ele s-ar putea sa fie de acum 20 de ani. Nu va este indiferent daca cel cu care aveti o relatie romantica pe internet are 25 de ani sau 45 de ani.
  • Camera WEB: Grabiti interactiunile audio-video. Nu permiteti relatiei romantice sa evolueze daca felul cum arata celalalt este relevant pentru dvs. Solicitati in mod inopinat accesul la imagine live si deveniti suspiciosi daca acest lucru "nu este posibil", din diferite motive. Insistati! 
  • Turul Locatiei. Cand primiti accesul la camera web, solicitati "turul locatiei" - fiti curiosi unde anume se afla persoana respectiva si cereti-i intr-un mod "inocent" sa va arate camera si ce anume se vede pe fereastra,  etc. Nu uitati sa faceti "Print Screen" (cat mai multe) in astfel de momente pentru a analiza mai tarziu ce ati vazut.
  • Evitati relatiile cu persoane care pretind ca sunt "la capatul celalalt al lumii". Aceasta ar putea fi o scuza numai buna pentru un impostor. Daca aveti astfel de relatii, care in mod constant impiedica "justificat" intalnirea "face-to-face", asumati-va raspunderea implicarii intr-o relatie cu un impostor romantic si valorificati celelalte mijloace de asigurare din aceasta lista.
  • Prietenii comuni. Atunci cand avem o relatie cu cineva, este deosebit de util sa ii cunoasteti rudele / prietenii / colegii si acestia sa va cunoasca pe voi. In felul acesta posibilitatea minciunii si a imposturii scade drastic. Faptul ca "Jesse" cunostea pe cineva din anturajul real al lui Montgomery, a ajutat-o sa inteleaga cu cine are de-a face, chiar si prin internet.
  • Extindeti cercul cunostintelor. Nu va rezumati la o singura persoana / ruda / prieten / coleg al partenerului romantic de pe internet, fiindca aceea s-ar putea sa fie doar o alta identitate a aceluiasi impostor sau un prieten de-al acestuia, "care il intelege" si nu doreste sa ii deconspire secretele. Poate fi mai dificil sa verificati daca profilurile unor astfel de persoane sunt reale, dar incercati sa o faceti, urmand pasii de mai sus: verificati fotografiile, initiati discutii, solicitati numarul de telefon si vorbiti, etc.
  • Verificati informatiile! Cultivati relatii cu persoanele mentionate mai sus si verificati informatiile primite de la persoana cu care ati inceput  o relatie romantica la cunostintele, prietenii si chiar rudele sale de pe internet. Deveniti suspiciosi daca persoana respectiva "nu are rude si prieteni" pe internet! Nimeni nu este singur pe lume.
  • Marcati-va teritoriul! Dupa cum ati observat din povestea de mai sus, faptul ca sotia lui Thomas Montgomery a descoperit cadourile pe care le-a trimis "iubita sa", a grabit sfarsitul imposturii. Trimiterea de cadouri poate fi o masura de siguranta care implica, in plus, cunoasterea adresei celuilalt.








(1) Imaginea Frosty Web, de Andrew Hill, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Berry, D.M., (2009), Iubire pe internet. Cum sa-ti gassesti partenerul potrivit.  Editura Trei, Bucuresti.



Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com


Continue reading

vineri, 27 ianuarie 2017

Uneori pierdem contactul cu realitatea si in asta sta esenta suferintei noastre psihice. Insa auto-iluzionarea este larg raspandita si in randul oamenilor sanatosi - din fericire si pentru fericire!




Sanatatea psihica, am fi tentati sa spunem, rezida in acuratetea de care dispunem atunci cand procesam datele realitatii: ce suntem, ce este lumea, cum sunt ceilalti, ce este bine si ce este rau, etc. Acolo unde patologia psihica a atins nivele de diagnostic, modul in care persoanele respective percep realitatea si pe sine este cu totul alterat.

Un bolnav psihic isi imagineaza ca are farmecul unui actor celebru, ca are puteri supra-naturale, precum Superman, sau dimpotriva, ca este complet neputincios ori ca toti ceilalti vor sa-i faca rau -- de altfel, in societatea romaneasca pare ca, in ultima vreme, paranoia a ajuns sa fie "mainstream": toata lumea suspecteaza pe toata lumea de cele mai ingrozitoare intentii iar gesturile sunt interpretate in modurile cele mai prapastioase.

Dar daca capacitatea bolnavului psihic de a se afla intr-un contact optim cu realitatea are de suferit, ca urmare a modului sau de a prelucra datele realitatii, ei bine, nu trebuie sa considerati ca absenta auto-iluzionarii ar reprezenta norma statistica. Dimpotriva! Auto-iluzionarea este un fenomen larg intalnit la "oamenii sanatosi la cap", prin asta intelegand persoane bine integrate, functionale din punct de vedere social.

Oamenii au fost facuti sa fie fericiti si pentru fericirea lor sunt dispusi sa se auto-iluzioneze in fel si chip. Cu alte cuvinte, poate mai inconstient sau poate cu buna-stiinta, renuntam la rigoarea si acuratetea interpretarii realitatii in scopul de a ne proteja stima de sine si starea de bine, ori fericirea, daca doriti. Si chiar este sanatos sa facem asta intr-o anumita masura, in... "doze de bun simt".

Dat fiind faptul ca viata sociala implica suficient de multa ambiguitate, multe provocari, numeroase ocazii in care stima de sine, acest elixir al personalitatii, ne este testata si adesea avariata grav, avem nevoie de un "sistem de siguranta" prin intermediul caruia sa facem fata acestor provocari, sa fim rezilienti, cum se spune. Ei bine, in lipsa conditiilor obiective si in lipsa suportului concret al realitatii, nu ne ramane decat auto-iluzionarea, pe care se bazeaza o multime de strategii de coping si mecanisme de aparare.

Este deplorabil faptul ca ratiunea poate fi utilizata ca aparare. Utilizand intelectul nu pentru a dezvalui adevarul ci pentru a-l ascunde, inseamna sa te prostituezi intelectual. (Ernest Jones).

In citatul de mai sus, Ernest Jones, cercetatorul care a descoperit rationalizarea - ca mecanism de aparare, se minuneaza de faptul ca mintea umana este folosita pentru a acoperi adevarul, pentru a-l inlatura din constiinta noastra, dupa cum strutul isi infige capul in nisip din motive, s-ar parea, bine intemeiate. Fiecare dintre noi alege in anumite momente ce doreste sa creada despre realitate, in ciuda faptului ca este cert un singur lucru: alegem sa credem o iluzie. Si, in mod intresant, este eficient sa te auto-iluzionezi in acest mod. Spre exemplu, merita sa crezi in reusita, chiar daca ai esuat deja de cateva ori, pentru cel putin 3 motive:

  • Credinta in reusita te face sa alegi strategii mai eficiente.
  • Credinta in reusita te determina sa ramai focusat pe sarcina.
  • Credinta in reusita te determina sa persisti si sa incerci iar si iar.



Iata asadar care este influenta pozitiva a auto-iluzionarii asupra atitudinilor noastre! Cu alte cuvinte, un optimist nerealist, datorita acestor atitudini deosebit de favorabile ar putea sa primeasca premiul in ciuda faptului ca va concura cu o multime de persoane mai competente, cel putin din punctul de vedere al aptitudinilor, care insa nu dispun de atitudinea necesara succesului: acel entuziasm naiv, ce are puterea de a te pune in miscare, de a facilita... savarsirea miracolelor. E bine sa facem diferenta intre aceste 2 resurse ale personalitatii: aptitudinile si respectiv, atitudinile (sau caracterul). 

Depresivii nu pot sa se auto-iluzioneze, au un fel de "deontologie" a interpretarilor pe care le fac si care ii impiedica sa coloreze in roz realitatea, iar de aici vine si foarte multa drama. Spre exemplu, dat fiind ca, o relatie de cuplu include multa incertitudine si riscuri, o persoana echilibrata emotional va prefera sa acorde toata increderea sa partenerului, cu toate ca exista atat de multe tentatii in jur. Ei bine, depresivii nu pot sa faca asta, nu pot sa "se imbete cu apa rece", desi un studiu ne arata faptul ca iluziile pe care ni le facem cu privire la partener reprezinta unul dintre secretele cuplurilor fericite.

S-au descoperit o serie de mecanisme prin intermediul carora oamenii se auto-iluzioneaza pentru a-si proteja stima de sine si starea de bine. Le-am gasit bine sistematizate, explicate si explicite, intr-un curs universitar de Psihologie Sociala, apartinand domnului Stefan Boncu. Vi le ofer, la randul meu, cu mare drag. Asa cum veti observa, se duce o permanenta lupta de a nega adevarul, in scopul de a ne mentine acea stare de bine si ceea ce vine prin intermediul ei: persistenta, focusarea, eforturile permanente de eficientizare.

Sa spunem ca avem un prototip de feedback negativ: un student nu reuseste sa ia un examen. Daca face o drama din asta, isi poate lua adio de la diploma, chiar in acest moment. In schimb, daca se auto-iluzioneaza, inca mai are sanse, pentru ca atitudinea sa este o resursa consistenta a personalitatii sale. Iata cum se poate auto-iluziona - in cate "stiluri de kung fu" se poate bate pentru reusita sa:

1. Strategii de evitare a feedbackului negativ.
  • Expunerea selectiva la feedbackul favorabil: "Cel putin am rezolvat unul dintre punctele examenului!"
  • Auto-handicaparea: "Nu m-am putut pregati pentru ca nu m-a ajutat starea de sanatate precara".

>> Continuarea in Psihopedia PRO









(1) Imaginea Happy!, de Jorn Idzerda, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Boncu, S.; Ilin C.; Sulea C., (2007) Psihologie Sociala Aplicata, editura Universitatii de Vest, Timisoara.

(3) Lhote, Jaquet, Ionescu, (2007), Mecanisme de aparare. Teorie si aspecte clinice, editura Polirom

(4) Sage Journals, (acc. Ian 28, 2017), A Leap of Faith? Positive Illusions in Romantic Relationships, website: Sage Journals



Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com


Continue reading

miercuri, 25 ianuarie 2017

In ciuda progresului tehnologic si socio-cultural, continuam sa frecventam vrajitoarele in caz ca dam de greu, iar vietile noastre se afla in buna parte sub influenta superstitiei. Dar ce se intampla cand superstitia preia controlul?




O mare parte dintre noi suntem inca tributari unor superstitii care, pe cat de ciudate si socante ar fi, au totusi puterea de a ne directiona destinele, in moduri ireparabile. Imi amintesc despre o poveste pe care am auzit-o de curand, despre un tip care a intrat in depresie si s-a sinucis, dupa ce iubita sa i-ar fi pus in mancare putin sange rezultat in urma perioadei sale. Femeia facuse asta pentru ca isi dorea atat de mult sa il pastreze pentru ea pe acest barbat iar el sa ramana indragostit de dansa pentru totdeauna. Unde dai si unde crapa...

Stiu ca asocierea si povestea in sine este socanta si frizeaza ridicolul. Am povestit-o doar pentru ca am dorit sa ilustrez pana unde pot ajunge superstitiile omenesti. Sau poate ca ati auzit si voi despre astfel de pilde si imi puteti povesti cateva, la randul vostru? Oricum nu le-as crede. Ceea ce intr-adevar ma misca este faptul ca oamenii sunt dispusi sa creada astfel de lucruri si sunt dispusi sa isi transforme vietile in acord cu credintele lor obscure, semn al nivelului de incredere investit in asa ceva.

Dar care este locul si rolul pe care il au magia, vrajitoria, blestemul sau descantecele in lumea stiintei? Raspunsul scurt ar fi ca nu isi prea au locul acolo. Dimpotriva, sunt mai curand de domeniul psihiatriei, comportamentele respective gasindu-si locul in manualele de diagnostic psihiatric (DSM). Si putem vorbi aici despre tulburarea de personalitate de tip schizotipal, caracterizata prin comportamente, credinte, moduri de a percepe, stranii, in total dezacord cu realitatea.

Cu toate acestea, tinerele indragostite sau deziluzionate in iubire, vor continua sa mearga la vrajitoare pentru a dobandi ceea ce nici inteligenta si nici forta fizica nu le pot oferi: super-puteri prin intermediul carora sa razbeasca intr-o lume care nu le ofera intaietatea dorita. Iluzia ca aceste super-puteri exista si le stau la dispozitie, daca sunt dispuse sa le foloseasca, este deja o realizare pentru aceste tinere femei coplesite de disperare. Ca sa nu fiu misogin, poate ca sunt si barbati care fac asta, insa ei nu au ajuns inca la tv.

Imi amintesc ca la facultate aveam o colega ce se dadea in vant dupa astrologie, ingeri si alte superstitii si atinsese un nivel de tulburare de tip schizotipal "de invidiat". Ea spunea ca poate sa desprinda intuitiv anumite mesaje din te miri ce: zborul pasarilor, configuratia norilor de pe cer sau chiar placutele de inmatriculare ale masinilor pe care le intalnea pe strada. Este totusi aici, ceva mai multa "bogatie interioara" decat vorbitul cu florile din balcon pe care il face orice gospodina.

Dar unde vreau sa ajung? La o poveste sinistra, fireste! O poveste sinistra, insa adevarata. Este vorba despre povestea Leonardei Cianciulli, o femeie din Italia, careia, potrivit cu interpretarile cititorilor in palma / cafea /stele, ii tot mureau copiii, confirmand deci aceste sinistre previziuni. Unii se nasteau fara viata, iar altii ii mureau in decursul copilariei. Se pare ca femeia a pierdut in felul acesta 17 copii. Cu toate acestea, unul dintre copii, Giuseppe, reuseste sa supravietuiasca, in ciuda tuturor previziunilor magice.

Cand insa Giuseppe implineste varsta majoratului, el primeste un ordin de incorporare fiindca, ce sa vezi, in 1939 tocmai se petrecea un razboi mondial. Dar Leonarda este hotarata sa nu isi piarda feciorul, si cauta solutii. S-ar parea ca Solutia gasita a fost aceea de a "plati" viata lui Giuseppe cu 3 sacrificii umane, mai exact, cu vietile a 3 prietene care o vizitau la magazinul pe care il avea.




Faptul ca si-a transformat cele 3 prietene in sapun si, respectiv, in fursecuri, pe care le-au consumat la magazin, impreuna cu oaspetii si clientii, tine, nu-i asa, de "bogatia interioara" a Leonardei Cianciulli. Un episod al showului tv "True Nightmares" / "Cosmaruri Adevarate", afirma faptul ca ideea sacrificiului i-a venit Laonardei pe cale divina, in timp ce se ruga Sfintei Fecioare sa nu-i ia lumina ochilor, adica pe tanarul Giuseppe. (BTW: Giuseppe a supravietuit!)

Oricum i-ar fi venit ideea, este clar ca aceasta femeie avea o viata plina de superstitie, de credinte bizare si gandire magica, care au blocat-o si au impiedicat-o sa evolueze in viata, oferindu-i nu doar o solutie iluzorie de rezolvare a crizei existentiale pe care o traversa, ci de-a dreptul o solutie sinistra. Nu stiu daca credeti in pisici negre, fantome, cititori in palma si visuri premonitorii. Cert este ca in momentul cand incepeti sa credeti in ele, incepeti sa faceti abstractie de bunul simt comun care ar trebui sa va ghideze in viata.

Persoanele care se lasa influentate de superstitii, inclusiv de astrologie, care este atat de raspandita si popularizata in zilele noastre, au o trasatura comuna distinctiva: le este greu sa suporte incertitudinea, neputinta faptului ca nu stii si esti incapabil sa controlezi cursul evenimentelor. Dar pe cat de tentanta este aceasta forma iluzorie de "cunoastere alternativa", pe atat de periculoasa se dovedeste a fi prin efectele sale. Ce-ar fi sa invatam, inainte de toate, sa traim cu limitele noastre, sa acceptam existenta lor?









(1) Imaginea Magicianul, de Leandro de Carvalho, via Pixabay, sub licenta CCO Public Domain

(2) Wikipedia, (acc. Ian. 25, 2017), Leonarda Cianciulli, website: Wikipedia

(3) American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and statistical manual of mental disorders (5th ed.). Arlington, VA: American Psychiatric Publishing.



Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com


Continue reading

duminică, 22 ianuarie 2017

Conotatia peiorativa a stereotipurilor culturale ne determina sa le consideram mai curand jignitoare si sa le respingem. Cu toate acestea, daca le acordam atentie, obtinem un standard de evaluare ce rivalizeaza cu orice tratat de psihologie generala.




Occidentul, mass media occidentala si chiar mediile culturale occidentale sunt, as putea spune, supra saturate cu stereotipuri culturale care se constituie in adevarate tipologii, diversificate si amanuntite. Nu este nevoie sa citesti un tratat de psihiatrie fiindca avem Wikipedia care contine aproape tot ceea ce dorim sa stim despre tipurile de oameni.

Am citit si eu despre cateva astfel de stereotipuri sociale si am gasit ca ar fi interesant sa scriu un articol care sa reuneasca majoritatea lor, daca nu pe toate, atunci macar pe cele mai raspandite si mai reprezentative. Mi s-a parut ca la noi, desi ar putea fi prezente in cadrul societatii astfel de exemplare, si sunt prezente din plin, este totusi nedrept faptul ca suntem ramasi in urma in ce priveste cunoasterea, popularizarea lor.

Va invit sa le cititi cu atentie, sa meditati la continutul lor si, eventual sa va recunoasteti in unul dintre ele, sau, cine stie, intr-o combinatie de doua sau mai multe stereotipuri. Faptul ca nu am tradus niciunul dintre stereotipuri se datoreaza dorintei mele de a onora cultura occidentala care le-a creat. Daca simtiti nevoia sa le gasiti corespondenti in limba romana, puteti sa o faceti si singuri. Acolo unde este cazul, am mentionat un corespondent bastinas, deja existent.

  • Basic Bitch
Ok, aceasta este denumirea furnizata de hip-hop, o versiune usor vulgarizata a termenului de femeie "Airheaded" (cu capul plin de aer). Tind sa prefer denumirea hip-hop, care este mai onesta. Ideea acestui stereotip cultural este aceea de a evidentia superficialitatea,  consumerismul si anxietatea in fata diversitatii si a creativitatii umane pe care Basic Bitch le respinge fiindca nu le intelege. Versiunea englezeasca se numeste Essex Girl, care are insa in plus conotatii de promiscuitate sexuala. De asemenea, se mai vorbeste despre Bimbo si Dumb Blonde care sunt variatiuni pe aceeasi tema a femeii albe, din clasa de mijloc, fara pretentii de la sine, dedicata consumului. Ea idealizeaza tot ce este mainstream, adica la moda, incercand sa para atragatoare, se ingrijeste si poarta haine "revelatoare". Fireste, o Basic Bitch iubeste cumparaturile si se uita la telenovele. Inutil sa afirm ca Basic Bitch este foarte raspandita, chiar si la noi. Cred ca trasaturile ei onoreaza cu brio insusirile femeii arhetipale.




  • Queen Bee
Regina Matca, este ceva mai mult decat o simpla Basic Bitch, are prestanta,  este inteligenta,  asertiva,  are incredere in sine si nu este atat de usor de impresionat precum genul descris mai sus, Airheaded Girl. Spre deosebire de Basic Bitch, Queen Bee provine dintr-o familie instarita din categoria "Upper Class", sau doar este o fata foarte frumoasa, care, nu-i asa, este o chestiune de timp pana sa acceseze clasa superioara a societatii,  daca nu cumva este suficient de limitata intelectual incat sa ramana o Basic Bitch. In scoala, Queen Bee este foarte populara si onorata de baieti si fete deopotriva, adorata de unii si invidiata de celelalte. Queen Bee apare si in domeniul profesional, in persoana femeii-lider, adesea necasatorita, care conduce cu demnitate si are tendinta sa prefere subalternii barbati, dezavantajandu-le pe rivale. Alte variatiuni ale Queen Bee: African American Princess, Sloane Ranger (U.K.), Gold Miss (Coreea) si Valley Girl (California).




  • The Jock.
Acest specimen intruchipeaza barbatul arhetipal, intr-o buna masura, si descrie tipul preocupat de sport, atat ca suporter cat si ca practicant de activitati sportive. Un Jock nu are preocupari intelectuale, la fel ca si Basic Bitch, este musculos, bine facut, in forma, arogant si se considera buricul pamantului, in ciuda faptului ca nu prea il ajuta mintea. The Jock este egoist si putin misogin, preferand totusi femeile foarte frumoase si in forma, de tipul majoretelor. Un Jock poate sa devina agresiv si sa adopte un comportament umilitor la adresa persoanelor mai putin populare, cum ar fi tocilarii sau minoritatile. Un alt termen care descrie acest tipar este acela de Macho Man, pentru ca sunt siguri pe ei, auto-suficienti si de aceea, destul de populari, avand succes la fete. Cred ca genul este destul de raspandit si la noi, in special in zona Bucurestilor.




  • The Geek
Acest stereotip cultural se refera in special la baietii sau barbatii care sunt exagerat de implicati in preocupari de tip intelectual, sunt priviti ca fiind neatragatori si nepopulari, avand dificultati serioase in ce priveste socializarea si activitatile sportive. Poate cea mai proeminenta trasatura este lipsa abilitatilor si competentelor sociale, dificultatea de a interactiona care determina aparitia a tot felul de situatii penibile, in special cand e vorba despre interactiunea cu genul opus, de care un Geek autentic se teme ca naiba de tamaie. O versiune a termenului de Geek, este aceea de Nerd (tocilar), care este la fel de ciudat si pedant insa termenul, spre deosebire de Geek, poate avea conotatii mai peiorative, cum ar fi aceea de ratat. De fapt, un Geek este un Nerd care reuseste in viata (cel putin d.p.d.v. economic). Era progresului tehnologic a transformat aceasta categorie sociala intr-o categorie de eroi ai civilizatiei (vezi Steve Jobs sau Bill Gates), care nu duc lipsa nici de bani, dimpotriva.





>> Continuarea in Psihopedia PRO








(1) Imaginea Oceane Gonzales Comedienne, de Gokhan Altintas, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Wikipedia, (acc. Ian. 22, 2017), Hipster, website: Wikipedia

(3) Wikipedia, (acc. Ian 22, 2017), Metrosexual, website: Wikipedia

(4) Wikipedia, (acc. Ian 22, 2017), Queen Bee, wbsite: Wikipedia

(5) Wikipedia, (acc. Ian. 22, 2017), Airheaded, website: Wikipedia

(6) Wikipedia, (acc. Ian, 22, 2017), Jock, website: Wikipedia

(7) Wikipedia, (acc. Ian. 22, 2017), Nerd, website: Wikipedia



Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com


Continue reading

vineri, 20 ianuarie 2017

O replica de agatat se ascunde in spatele florilor si cutiei cu bomboane rafinate: "Ti-ar sta bine in lesa!". Nu va ramane decat sa oftati adanc: "Ai dreptate, Soarele meu..."




Probabil ca orice psihoterapeut sau consilier psihologic primeste la un moment dat o intrebare de genul: cunoasteti vreo metoda de seductie? Tu care esti un adevarat "campion al relatiilor inter-personale", trebuie, nu-i asa, sa cunosti o metoda de seductie care merge, garantat, in orice situatie, cu oricine, chiar si cu blondele din revistele pentru barbati, chiar si cu progeniturile casei regale, daca vrei tu asa.

In acest mod a aparut, spre exemplu, "Metoda Arabeasca", despre care auzi pe inserat la radio. Metoda Arabeasca este o tehnica de imblanzire a cailor salbatici folosita de arabi, si presupune instituirea unui regim care consta in teste de tot felul dar si recompense cum ar fi mangaierea, hranirea ori adaparea, intr-un tarziu. In acest fel calul va sti ca "totul vine din partea ta" iar tu esti Stapanul.

Ei bine, imaginati-va ca aceasta metoda este aplicata unei femei, iar testele sunt menite sa asigure loialitatea si obedienta acesteia. Daca un cal este supus in acest scop unor teste precum lipsirea de apa sau alte astfel de masuri gratuite, la modul metaforic, o femeie poate fi lipsita de atentie, ori i se pot impune anumite conditii mai aspre in ce priveste contactul cu prietenii - in felul acesta ea va sti "cine este Seful".

Oricat de abuzive v-ar parea aceste idei, metoda chiar functioneaza cu unele femei, sau, de ce nu, cu unii barbati. Probabil ca unii dintre noi au o asemenea vocatie a obedientei oarbe fata de un partener tiran care isi inchipuie ca este stapanul tau si poate sa-ti faca ce doreste el. Ba chiar s-ar putea sa se simta in siguranta cu un astfel de partener care isi exercita dominatia asupra ta, fara niciun fel de scrupule.

Poate ca v-ati mirat uneori vazad cat de departe pot merge astfel de cupluri, in care unul "testeaza", iar celalalt se lasa testat, unul "imblanzeste", iar celalat se lasa imblanzit, tot asa, la nesfarsit. Si cu toate ca nu este chiar pentru oricine sa devina un astfel de Stapan, ori un astfel de Sclav, atunci cand cei doi sunt compatibili, discrepanta intre cuplu si bunul simt comun este una remarcabila.




Nu poate fi vorba aici despre sanatoasa cooperare sau despre solidaritate - totul este dominatie si respectiv uitare de sine, auto-abandonarea in pozitia de victima. De asemenea, nu poate fi vorba despre corectitudine (egalitate) intr-o astfel de relatie - Stapanul are toate drepturile iar Sclavul are dreptul sa fie loial. Niciunul dintre cei doi nu inteleg ce datoreaza comunitatii caci totul este atomizat in jurul Stapanului.

Iata cateva dintre drepturile Stapanului:

  • Sa plece si sa vina cand doreste el
  • Sa tradeze iubirea Sclavului, dupa pofta inimii
  • Sa "testeze" limitele Sclavului
  • Sa faca abstractie de ceea ce simte Sclavul
  • Sa-l amageasca pe Sclavul sau in fel si chip
  • Sa se prezinte pe sine intr-un mod mincinos
  • Sa-l trateze fara respect si fara empatie pe Sclav
  • Sa-l supuna pe Sclav unor abuzuri fizice, sexuale, emotionale, etc
  • Si, desigur, sa-l trateze cu sadism pe Sclav
Ei bine, daca gandul va duce la o relatie de tip sado-maso, ceea ce este mai curand o exprimare artistica a acestui tip de interactiune, pe mine ma duce gandul la relatia intre un psihopat si victima sa, ori relatia intre un narcisist si perechea lui, adica acea persoana cu un profil de auto-sacrificiu. Iar dragostea acopera absolut totul, fiindca, nu-i asa. in dragoste si in razboi nu exista reguli.




De obicei, aceia care cred in "dragoste neconditionata" sunt o prada numai buna a acestor indivizi lipsiti de scrupule care iti vor cere loialitate oarba in schimbul... dominatiei lor. Sau poate ar fi mai corect spus, in schimbul nesimtirii lor? Nu stiu daca vi se potriveste acest stil de relatie si nu stiu care dintre roluri v-ar veni manusa. Vreau doar sa va asigur ca exista alternative mai fericite. 










(1) Imaginea Butterfly Whisperer, de Tcirello, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0



Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com


Continue reading

miercuri, 18 ianuarie 2017

O data pe luna sau mai des, ajungeti la frizer si... va spovediti. Ce s-a mai intamplat de luna trecuta si cum au evoluat lucrurile in ce priveste... stiti voi, amandoi, despre ce e vorba. Puteti sa spuneti aproape orice si puteti sa si lacrimati, daca va vine.




Nu stiu ce relatie aveti cu frizerul dumneavoastra. Poate ca va asteptati din partea acestuia sa-si faca treaba, sa nu va sluteasca si, eventual, sa fie politicos sau sa nu vina la serviciu cu o fata prea acra fiindca nu ia-ti putea ierta asta. Cu toate acestea, am observat, poate si din experienta proprie, dar si din marturiile altora, ca relatiile cu frizerul nu pot ramane la acest nivel. Oare de ce?

Fie ca sunteti barbati si aveti asteptari minime de la frizura voastra, fie ca sunteti femei, iar frizura reprezinta pentru voi un potential spectacol de forma, mireasma si culoare, in general acordati un timp parului si deci, ii acordati un timp frizerului / coafezei - lunar ori saptamanal daca este cazul. Si pentru ca frizura este o parte a imaginii sociale, va veti atasa, intr-un fel, de frizerul  ori coafeza care v-a satisfacut asteptarile.

Inca nu am intalnit cazuri in care cineva sa renunte la frizerul sau coafeza sa pentru ca nu comunicau in mod optim, desi nu ma indoiesc ca unele femei, care tin la comunicarea cu oricine, si pentru care pana si cumparaturile reprezinta si un prilej de socializare, ar putea renunta la o coafeza, chiar daca sunt multumite de felul cum lucreaza cu parul lor.

Dar contactul cu frizerul si coafeza, asa cum spuneam, nu poate ramane la acest nivel al "lucrului bine facut". O parte deloc de neglijat in contactul cu frizerul este comunicarea. De cele mai multe ori, la frizer este aproape ca la psihanalist: incepi sa depeni amintiri si sa-ti impartasesti preocuparile, ca si cand asa ar fi normal. Poti sa simti o senzatie de stanjeneala daca tipul / tipa iti umbla in par si nu discuti nimic cu acesta.

Ma intreb uneori daca nu cumva frizerii deschid subiecte de conversatie anodine pentru a indeparta intr-un plan secundar teama ca te-ar putea sugruma cu firul de la masina de tuns, atunci cand nu esti atent. Ei bine, cand discutam eu asa cu frizerita mea, mi-am dat seama ca unul dintre clientii care asteptau, s-a enervat si a plecat bombanind: "eu sunt om ocupat... daca stam asa la povesti...". Omul  avea o cu totul alta viziune asupra situatiei. "Poate ca e mai bine ca a plecat", am consolat-o eu pe frizerita, continuandu-ne apoi netulburati destainuirile.




Da, este un prilej bun de a constata faptul ca frizerul si coafeza au devenit un fel de parinti, in sens religios, care ne asculta spovedania cel putin o data pe luna. Nu ca as vrea sa ii jignesc pe preotii ortodocsi, dimpotriva. Preotii au un rol important in dinamica societatii si incurajez oamenii sa mearga la dovonicii lor, daca considera ca merita sa faca acest lucru. E mai bine sa mergi la un duhovnic daca nu ai bani de psiholog.

Dar oamenii nu au nici bani de psiholog, sau poate ca au si nu constientizeaza ca au nevoie de dansii, si nu merg nici la duhovnic. Astfel stand lucrurile, s-ar putea sa ramana, ca o ultima optiune, frizerul, la care trebuie sa mergi oricum si care nu iti ia prea mult nici pentru tuns si nici pentru faptul ca ti-ai descarcat "naduful" pe scaunul sau qvasi psihanalitic.

Nu as vrea sa ramaneti cu impresia ca nu fac diferenta intre ceea ce primesti de la un duhovnic religios, ceea ce primesti de la un consilier psihologic / terapeut si ceea ce primesti de la frizer / coafeza. Tocmai pentru ca fac aceasta diferenta scriu acest articol. Poate ar trebui sa mai adaug si prietenul sau chiar "prietenul de pahar" in aceasta multi comparatie, fiindca si acestia indeplinesc roluri similare.

Un studiu efectuat in Scotia, unde aud ca barbatii beau, nu se incurca, concluziona faptul ca prietenii de pahar si alcoolul consumat impreuna, indeplinesc functii de consiliere, consolare, incurajare si relaxare, la care barbatii, in lipsa unei terapii oficiale, recurg intr-un mod inconstient insa deja bine impamantenit. La aceasta strategie de gestionare a stresului am putea adauga la fel de bine si discutiile din saloanele de frizerie.

Dupa parerea mea, exista anumite puncte comune intre un proces de consiliere psihologica si discutia cu frizerul / coafeza. Am putea vorbi aici despre oportunitatea de a-ti exprima preocuparile, concretizate in idealuri si temeri privitoare la cele mai actuale probleme ale vietii. De asemenea, se poate spune ca uneori, daca confesiunea a fost una sincera si se cerea facuta, poate aparea un efect de catharsis, de eliberare a tensiunilor emotionale.

Poate ca, in urma confesiunii vom avea anumite revelatii (insighturi) care ne vor ajuta sa intelegem lucrurile intr-un mod diferit, sau sa gasim solutionari practice ale problemelor cu care ne-am confruntat. Fiindca frizerul indeplineste un rol de "pleaser" (caci "clientul nostru = stapanul nostru"), nu cred ca iti va spune ceea ce nu doresti sa auzi, prin urmare, nu te poti astepta din partea acestuia sa-ti atraga atentia cu privire la ce faci gresit si unde te incurci singur prin judecatile sau actiunile tale.

Cu alte cuvinte, aici se incheie misiunea de "consiliere" a frizerului. Nu vreau sa sugerez faptul ca intalnirea cu psihologul ar reprezenta un prilej de a-ti lua "portia de critica acida", iar un consilier psihologic are misiunea de a-ti scoate in evidenta defectele, in modul cel mai neplacut si dizgratios. Cu toate acestea, in anumite momente, consilierul psihologic are datoria de a te face constient de anumite aspecte mai putin convenabile ale personalitatii tale.

Acest lucru se face in momentele cand exista deja o relatie terapeutica consolidata, si atunci cand consilierul psihologic simte ca este momentul potrivit pentru astfel de initiative. In acest sens, sunt de preferat intrebarile mai curand decat afirmatiile. O intrebare bine pusa este o cale de a obtine revelatii consistente si are meritul ca nu produce iritare, spre deosebire de o afirmatie.

Nu trebuie sa mai spun poate ca un psiholog are metode de investigare a personalitatii, spre deosebire de un frizer sau o coafeza, care il vor ajuta sa inteleaga acea personalitate mai bine si sa constientizeze care sunt aspectele vietii emotionale, ale perceptiei si judecatii, unde clientul respectiv se incurca singur.

De asemenea, pentru ca un consilier psihologic / terapeut este mai mult decat un simplu "pleaser", cunostintele de specialitate il vor ajuta sa explice clientului modul in care isi poate gestiona problemele, optiunile pe care le are si sa conceapa impreuna planuri de interventie pentru schimbarea / acceptarea situatiei, dupa caz.

Acest articol s-a dorit a recunoaste rolul frizerilor, dovohnicilor si prietenilor (de pahar) in gestionarea problemelor de natura emotionala, cel putin la un nivel superficial, dar, in acelasi timp, a fost o incercare de a preciza diferentele majore care exista intre oricare dintre aceste roluri si contributia pe care o poate avea psihologul consilier sau psihoterapeut in viata voastra.

Mergeti si vorbiti cu frizerul, destainuiti-va, aveti curajul sa va exprimati si aveti curajul sa aveti o relatie frumoasa cu frizerul sau coafeza voastra. Este o dovada de deschidere, socializare si dragoste de oameni sa faceti asta. Totusi, nu uitati ca frizerul, duhovnicul sau prietenul de pahar nu vor fi niciodata in masura sa va ajute la modul la care o poate face un psiholog, consilier si psihoterapeut.










(1) Imaginea F.A.M.E. , de Bobbi Vie, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0

(2) Psihopedia, (acc. Ian 18, 2017), Prieteni de Pahar, website: Psihopedia

(3) Glasgow Caledonian University, (2010),The role of alcohol in forging and maintaining friendships amongst Scottish men in midlife , website: G.C.U.



Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com


Continue reading

duminică, 15 ianuarie 2017

Comunitatile de swingeri au reguli bine definite - nu te implica emotional caci joaca sexuala trebuie sa fie in favoarea cuplului. Dar oare swingerii pot sa respecte astfel de reguli, de dragul cuplului?




Probabil ca ati auzit ca, un cuplu absolut normal, atunci cand se plictiseste foarte tare pe plan sexual, are optiunea de a intra intr-o comunitate de swingeri, adica un grup de persoane dispuse sa faca schimb de parteneri sexuali, in ideea de a condimenta viata sexuala, care lasa de dorit.

Dar swinging nu se face chiar anapoda, si cele cateva reguli pe care este nevoie sa le respectati sunt esentiale pentru reusita acestei "strategii de a face fata monotonie sexuale". Un copil imi spunea odata ca vrea sa joace sah fara reguli. "Deci vrei sa joci bambilici", i-am replicat eu. Asa cum in reguli sta intreg farmecul si identitatea unui joc, tot la fel, in reguli se afla toata distractia swingerilor.

Cu alte cuvinte, pentru ca aceasta strategie de lupta cu monotonia sexuala sa fie una reusita, iar scopul ei (inlaturarea monotoniei), sa fie atins, e nevoie de suficienta disciplina si prezenta de spirit, am putea spune, exprimate prin capacitatea de a respecta reguli. Oare pot da dovada de aceasta disciplina niste parteneri care de fapt nu prea suporta regulile (caci reguli = monotonie) si tocmai de aceea simt nevoia de a practica sexul in acest mod?

Fiindca sunt convins ca v-am trezit interesul cu privire la reguile propriu-zise ale swingerilor, ei bine acestea sunt in numar de 2 sau 3, cu toate ca anumiti sexologi recomanda adevarate contracte care sa acopere toate dorintele si temerile partenerilor. Dar iata, la modul general, ce presupune o relatie de acest fel:
  • Totul se face fara implicare emotionala, ca un joc sexual.
  • Totul se face cu buna stiinta a partenerului, de preferat, in prezenta lui. 
  • Totul se face cu permisiunea partenerului.
Observati ca aceste reguli sunt concepute in asa fel incat sa slujeasca scopului, sau mai bine spus, sa slujeasca cuplului care se plictiseste si doreste sa isi exploreze sexualitatea, sa o condimenteze, sa o emancipeze. Numai ca experienta respectiva poate deveni un puternic si coplesitor factor motivant, care mai curand sa denatureze atmosfera, oricum gri, a cuplului.

O poveste deosebit de interesanta despre experienta unui cuplu de swingeri, m-a determinat sa ma intreb care sunt riscurile la care va supuneti atunci cand incercati sa va condimentati viata sexuala cu astfel de ritualuri ce ar face orice preot ortodox sa tune si sa fulgere. S-ar parea ca, potrivit acestei povesti, unele dintre relatii, in loc sa fie imbunatatite de acest stil de viata, au mai curand de suferit.

Ei bine, Ken si Vanessa McBride formau un cuplu american care s-a decis sa porneasca pe acest drum fara cale de intoarcere, al comportamentului sexual de tip swing, in speranta ca asta va constitui un atu pentru viata sexuala a cuplului. Asa cum leacul pentru problemele democratiei este mai multa democratie, leacul pentru problemele sexuale nu poate fi decat mai mult sex, trebuie sa fi fost rationamentul celor doi.




Dar asa cum Eva, femeia originara a fost tentata sa muste din fructul oprit, tot la fel Vanessa a incalcat regulile jocului, pentru ca tentatia era, probabil, prea mare. Ei bine, cu stirea sotului, ea se bucura "la rece", adica fara implicare emotionala, de intimitatea sexuala cu Jeremy Scully. Din una in alta, s-ar parea ca "jucaria sexuala" a inceput sa-i placa putin mai mult decat ar fi trebuit. Din punctul meu de vedere, acest lucru nu este nici intamplator si nici accidental. Va voi explica mai jos de ce cred asta.

Fiindca domnul Ken McBride simte ca sotia sa se bucura ceva mai mult decat dansul de experienta cu swingerii, este cuprins de gelozie si se lasa purtat de valurile tulburi ale aceasteia. El pune la cale un plan prin care sa il atraga intr-o capcana pe iubitul sotiei sale, ca pe ciobanasul moldovean, si ii face de petrecanie acestuia din urma, probabil in dorinta de a-si securiza relatia. Cu alte cuvinte, jucaria sexuala care avea tendinta sa devina o fiinta, a fost transformata, la loc, intr-un obiect.

Aceasta este povestea swingerilor americani, spusa in linii mari. Dar oare ce nu a mers?

  • Valorile cer evolutie. Ceea ce doresc sa sugerez prin asta este un fapt de bun simt: atunci cand anumite lucruri sunt importante pentru noi, simtim nevoia sa evoluam in acea directie. De exemplu, daca sexul este unul dintre cele mai importante aspecte ale vietii noastre, probabil ca viata sexuala este un domeniu al vietii supus unor revolutii fara de sfarsit. La fel cum o persoana pasionata de telefoane nu ramane cu un telefon timp de 20 de ani ci acumuleaza mai multe sau le ruleaza, le schimba tot timpul. Cu alte cuvinte, senzatia subiectiva de monotonie, este un rezultat al supra-investirii.









(1) Imaginea Freedom, de Courtney McGough, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) The Ottawa Sex Therapy & Libido Clinic, (acc. Ian 14, 2017), So you are thinking about swinging?; website: The Ottawa Sex Therapy

(3) N.Y. Daily News, (acc. Ian 14, 2017), Elizabeth McBride's Husband Charged with Slaying 'Swinger' Track Coach Jeremy Scully, website: N.Y. Daily News

(4) BBC News, (acc. Ian. 14, 2017), Romantic Love Lasts Just a Year, website: BBC News



Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com


Continue reading

vineri, 13 ianuarie 2017

Cine sunt si ce au in comun Abuzatul, Seducatoarea, si Psihopatul? Ei bine, acestea sunt cele trei tipuri de Victime de Profesie, identificate de mine. Acest articol cuprinde o tipologie izvorata din experienta mea psihologica.




Probabil ca nu ati ajuns inca sa constientizati, dar "victimele de profesie" reprezinta o parte destul de consistenta a societatii noastre, si poate chiar a lumii. Se pare ca victimizarea a devenit un sport national in continua expansiune. Auto-victimizarea nu promite pozitii sociale de referinta, cel putin nu pe termen lung, caci Victima nu inspira încrederea, si nu poseda carisma necesara, dar asta nu inseamna ca nu vom gasi Victimele in jurul celor care ocupa astfel de pozitii.

Si nu intamplator! Victimele isi cauta Salvatorul si graviteaza in jurul acestuia, dupa cum se intoarce floarea soarelui dupa soare. Si vor gasi acel Salvator numai-decat fiindca au multe, multe de povestit impreuna. Probabil ca, in mod traditional, femeile sunt mai predispuse atitudinii de auto-victimizare, dar nu cred ca ar trebui sa facem o regula din asta. Am cunoscut Victime de profesie care cantareau 120 de kg si nici ca purtau fusta!

Dat fiind ca victimele de profesie sunt relativ sociabile, am ajuns sa le cunosc destul de bine, prin contact direct. Sociabilitatea, s-ar spune, este o calitate a Victimei de profesie. Daca nu ar avea spectatori in jur, daca nu ar fi nimeni sa intervina pentru a le salva, pentru a le oferi privilegii, scutiri medicale si ingrijire, atunci plansul de mila nu ar mai avea absolut niciun sens. Dar atata vreme cat emotiile reprezinta o parte fundamentala a umanitatii noastre, iar una dintre functiile emotiilor este aceea de a influenta, vor exista si Victime. Nu prea am intalnit victime singuratice, izolate - semn ca victimizarea este "un sport de echipa".

Victima (the weak guy) este un adevarat arhetip cultural, la fel ca Salvatorul (the good guy) si Agresorul (the bad guy). In povesti, spre exemplu, apare mereu cate o frumoasa complet neputincioasa, care pare a traversa cumpene existentiale infioratoare. Uneori e muta si simte dureri negandite, alteori striga dupa ajutor cu lacrimi in ochi. Daca nu ar exista dansa, probabil ca nu ar exista nici intriga povestii, iar povestile ar fi plictisitoare - niste insiruiri impersonale de evenimente pe care le-am intampinat cu responsabilitate si curaj, noi toti, de fiecare data.

In familie, regimul educational democratic ar inlatura cu totul victimizarea din repertoriul comportamental al unui copil, prin incurajarile si oportunitatile de crestere pe care le asigura un astfel de mediu. In schimb regimul autoritarist si cel bazat pe rasfat pot incuraja aparitia auto-victimizarii pentru obtinerea milei sau pentru a-si justifica razbunarea (in cazul regimului autoritarist) ori pentru consolidarea privilegiilor (in cazul rasfatului), tot prin mecanismul emotional al compasiunii. De asemenea, victimizarea se poate invata de la un model familial influent, ori poate fi preluata din mediul social, daca obiceiul este suficient de raspandit - si, da, este raspandit.

Reflectand la acest topic, am ajuns la concluzia ca exista 3 tipuri de victime, in functie de relatiile Victimei cu Salvatorul si Agresorul. Ceea ce au in comun este faptul ca se plang tot timpul, le lipseste încrederea in sine sau incearca sa obtina privilegii prin manipulare emotionala. A nu se confunda atitudinea de auto-victimizare cu victimizarea reala, care poate foarte bine sa nu produca si auto-compatimirea - o victima reala poate da dovada de mult curaj si responsabilitate. Cu alte cuvinte, victima de profesie nu se recunoaste dupa cat de multe greutati i s-au intamplat ci mai curând dupa cat de tare / mult / persistent se plange.




Imaginati-va ca sunteti un medic care se afla intr-un teatru de razboi si ati primit un lot de raniti. Unii sunt intr-o stare atat de grava incat nici macar nu mai schiteaza vreun gest sau vreun sunet, poate ca se afla intre viata si moarte. Altii in schimb, s-au zgariat putin la un deget, in timp ce taiau o conserva si tipa cat ii tin plamanii, "se dau de ceasul mortii". Din acest motiv, medicul nu poate sa le ofere ajutor celor care au intr-adevar nevoie de el, caci nevoia subiectiva de ingrijire a unora pur si simplu nu cunoaste limite.

Cele 3 tipuri de victime identificate de mine sunt Seducatoarea, Victima din Stockholm si Psihopatul. Am sa va las sa recunoasteti ce fel de victima de profesie este Cicalitoarea din videoclipul de mai sus.

  • Seducatoarea. Oricat de erotic ar suna, Seducatoarea este victima care incearca sa obtina atentie si resurse din partea Salvatorului - un tip de treaba care se afla in preajma si, fireste, dispune de resurse. Seducatoarea apare frumos impachetata in locul potrivit la momentul potrivit si incepe sa se planga. Baietii de treaba au urechi pentru asa ceva, iar pe fondul emotiei generate, apar si viramentele bancare, cadourile si alte mici atentii. 
  • Abuzatul, sau Victima din Stockholm. Desigur, acest nume face referire la Sindromul Stockholm, adica la acele sentimente de afectiune si chiar romantice care se nasc intre un Agresor si Victima sa. Victima din Stockholm (Abuzatul) se plange si ea de ceea ce ii face Agresorul, dar cu toate acestea ramane cu el si beneficiaza de un nivel de protectie din partea acestuia - cel care o agreseaza are totusi si puterea de a o proteja. 
  • Psihopatul. Da, ei bine, psihopatul este o victima de profesie. Spre deosebire de celelalte tipuri de victime, acesta nu isi asteapta salvarea din exterior (de la Salvator sau de la Persecutor). Pentru psihopat auto-compatimirea este o forma de adormire a responsabilitatii, constiintei morale si a sentimentelor de vinovatie. Mecanismul psihologic al rationalizarii le asigura scuza pentru agresarea si nedreptatirea celor din jur. "CATE NU MI-AU FACUT EI...", isi spune psihopatul - vezi si Cicalitoarea.









(1) Imaginea Sad Man Holding Pillow, de VLC, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0





Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com


Continue reading

luni, 9 ianuarie 2017

Romantismul se asociaza cu straniul, selenarul, visele si paloarea bolnavicioasa a obrajilor. Romantic, adica macar putin... bolnav. Daca este asa, atunci culmea romantismului nu este in pozele fericite de familie si nici in saptamana de lucru.




In mod straniu, persoana care face obiectul povestii de fata nu a fost niciodata considerata bolnava psihic, in ciuda comportamentului mai putin conventional de care a dat dovada. E vorba despre un domn Tanzler, caruia ii placea sa pretinda ca este conte si medic, insa nu era decat un tehnician obscur dintr-un spital. Dar Tanzler a facut istorie, dupa cum veti vedea...

A fost romantic inca din copilarie, cand avea viziuni legate de idealul sau feminin - o femeie foarte frumoasa, bruneta, daca s-ar putea. Dupa ce s-a casatorit si a avut copii, a emigrat in America, stabilindu-se in Key West, Florida, unde primeste un post de tehnician intr-un spital, specializat fiind in lucrul cu razele X. Aici viata sa ia o intorsatura ce avea sa-i aduca o celebritate, probabil nedorita.

Dupa varsta de 50 de ani el o intalneste la spitalul unde lucra, pe femeia visurilor sale in persoana unei tinere bolnave de tuberculoza, Elena Milagro de Hoyos. Fireste, inca de la inceput, fata de 21 de ani, care tuseste mereu, ii pica cu tronc barbatului care ajunge sa o divinizeze. 

El le promite membrilor familiei ca o va salva pe Elena, in ciuda faptului ca la acel moment tuberculoza nu era curabila si in ciuda faptului ca habar n-avea cum putea sa faca asta. Dar este oarecum placut sa vezi un om care iubeste la modul acesta si, pe undeva, sunt convins ca el v-a starnit simpatia. 

Insa femeia iubita moare de tuberculoza, in ciuda incercarilor anecdotice ale "medicului" de a o salva, iar acesta cere permisiunea familiei de a cladi un mic mausoleu in cimitir, unde sa fie pastrat corpul neinsufletit al femeii iubite. Desi interesul germanului devenise cam nepotrivit si exagerat, familia permite construirea mausoleului unde "medicul" incepe sa isi petreaca o mare parte din zi.

La un moment dat insa, Tanzler nu mai este vazut in cimitir. Oare sa se fi impacat cu disparitia prematura a "iubitei sale"? Nici pomeneala! De fapt barbatul a luat decizia sa "se casatoreasca" cu iubita sa, in ciuda faptului ca aceasta se afla intr-o avansata stare de putrefactie. El avea tot felul de dialoguri imaginare semnificative cu Elena, iar in final, s-ar parea ca "a convins-o" pe aceasta sa-i fie sotie. Ce inseamna sa insisti!

Dedicat cu totul iluziei sale, domnul Tanzler face eforturi disperate de "a o readuce la viata" pe iubita sa, cum ar fi de exemplu faptul ca ii legase oasele cu sarma si o acoperise cu ceara, acolo unde trecerea vremii si procesele biologice specifice isi lasasera amprenta in mod dizgratios. E greu de imaginat ca cei doi au trait astfel, intr-o armonie desavarsita, ani intregi, in ciuda faptului ca totul pare un vis urat.

Tanzler nu a renuntat niciodata la iluzia sa, de care s-a ocupat pana la a se fi retras cu totul din viata profesionala si sociala. El era vazut adesea cumparand parfumuri si substante pentru conservare, ori lenjerie intima feminina, mai ales ca avusese grija sa confectioneze chiar si un vagin artificial, care facea posibila implinirea iubirii lor. Trebuie sa fi fost o adevarata drama pentru barbat interventia familiei Elenei in "idila" lor.




Fireste, m-a marcat si mi-a ramas in minte povestea aceasta "romantico-sinistra", cat se poate de reala. Si oricat de departe ar fi dus-o domnul Tanzler, nu pot sa nu observ ca fiecare dintre noi isi are propriile iluzii romantice, la care tinem si nu am vrea sa renuntam nici in ruptul capului. Dupa cum ati vazut in videoclipul de mai sus, a aparut o industrie a papusilor pentru adulti, iar multi dintre noi traim cu incapatanare povesti dezlanate al caror sfarsit nu dorim sa acceptam ca a avut deja loc.

Pe fondul cresterii nivelului de trai, a pretentiilor si asteptarilor pe care le avem, fenomenul alienarii este din ce in ce mai prezent iar multi dintre membrii societatii prefera iluzia, unei realitati nesatisfacatoare. Fiindca oamenii nu au fost facuti pentru nefericire, ne gasim implinirea in taramul plin de posibilitati al iluziilor, unde avem cel putin iluzia controlului. Pe "medicul" Tanzler, nici macar mirosul de putrefactie nu l-a trezit din visul sau frumos. 

Liberul arbiru este o iluzie. Oamenii aleg intotdeauna ceea ce percep a fi calea celei mai mari placeri. Scot Adams  
Cand o iluzie moare este ca si cand ai fi pierdut un copil. Judy Garland  
Este nevoie de iluzie pentru a deghiza golul interior. Arthur Erickson 

Cine stie ce este cu adevarat singuratatea? Chiar si cel mai mizerabil marginal imbratiseaza o amintire sau o iluzie. Joseph Conrad 

Iluziile ne salveaza de durere si ne permit sa traim placerea. S. Freud. 

Iluzia este cea dintai placere. Oscar Wilde




Si totusi... cum a fost posibila aceasta incredibila romanta macabra? Ce avea diferit domul Tanzler? Ce anume l-a adus pana aici? Voi incerca in cele ce urmeaza sa conceptualizez cazul acestui om si povestea lui fara pereche.

>> Continuarea in Psihopedia PRO








(1) Imaginea The Goddess Reborn, de Rinoninha, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) The Line Up, (acc. Ian. 09, 2017), Undying Love: Carl Tanzler Mummy Dream Girl, website: The Line Up

(3) Wikipedia, (acc. Ian. 09, 2017), Carl Tanzler, website: Carl Tanzler



Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com


Continue reading

duminică, 8 ianuarie 2017

Inca un top... si ma duc! Inainte de a incepe activitatea editoriala propriu-zisa, a lui 2017, va invit sa vizionati cateva amintiri din anul care tocmai s-a incheiat!  




Pentru ca in aceasta perioada se trage linie si se socoteste, m-am gandit sa mai fac un top inainte de a incepe activitatea editoriala a anului 2017. Este vorba despre un top 10 alcatuit din videoclipurile care au atras cele mai multe vizionari ale paginilor respective, sau care pur si simplu se afla pe paginile Psihopedia cele mai vizitate in anul 2016. Ar putea fi considerat foarte bine si un top al celor mai accesate pagini ale blogului, in 2016.

Cu alte cuvinte, in acest top, preferintele mele nu au jucat absolut niciun rol, spre deosebire de topul anterior, in care era vorba despre preferintele mele, in exclusivitate. Unele dintre aceste videoclipuri sunt valoroase si prezinta lucruri pe care merita sa le cunoasteti, dar altele sunt doar niste videoclipuri banale de pe youtube, care, in cel mai bun caz, va vor lasa un zambet pe figura. 

Inainte de a trece la treaba, permiteti-mi sa le adresez un gand plin de recunostinta celor care au incarcat aceste videoclipuri pe youtube, oferindu-mi astfel posibilitatea de a colora blogul Psihopedia in fel si chip. Dar sa trecem la treaba! Si, desigur, nu uitati floricelele si cafeluta! 

*Numarul din paranteza reprezinta accesarile articolului respectiv.*

Locul 10. Pedeapsa si Consecinta Logica (121 views)


A fost un articol de parenting in care prezentam diferenta intre pedeapsa si consecinta logica pe care o recomandam in scopuri educative. Cu toate acestea, videoclipul are o legatura tangentiala cu topicul - el se refera la farsele pe care si le fac adolescentii intre ei si consecintele logice ale faptului ca nu isi pot retine respiratia, sau poate ca uneori nici macar nu doresc asta. 




Locul 9. Amorul Victimei cu Salvatorul (124 views)


Acest articol se refera la situatia "romantica" pentru unii, stresanta pentru altii, in care clientii de psihoterapie se indragostesc de terapeutii lor, in ciuda faptului ca exista un milion de reguli de etica si buna purtare care le interzic acest lucru, si poate tocmai de aceea este atat de tentant sa te indragostesti de terapeut si vice versa. Filmuletul este imprumutat de pe Investigation Discovery si merita vazut. 




Locul 8. Foamea de Complimente. (126 views)


Articolul in cauza ar trebui sa constituie o adevarata revelatie pentru acei sefi si pentru acei parteneri care se depasesc pe sine in critici, pedepse si amenintari, in incercarea neostoita de a mari responsabilitatea de partea cealalta, dar care incercare este luata mai curand drept o forma neputincioasa de eliberare a frustrarilor. Videoclipul vorbeste despre un mod fortat de a le declara celorlalti ca prezinta interes pentru noi si despre un mod de a obtine numerele de telefon dorite prin santaj emotional. Ma intreb care este eficienta pe termen lung a acestei metode.  





Locul 7. Tano Cariddi - Top 5. (129 views)


Nu-mi dau seama care este motivul pentru care acest articol a obtinut suficiente vizionari pentru a intra in top 10. Probabil ca filmul Caracatita are inca multi fani ce ajung intamplator pe tot felul de situri obscure, cum ar fi Psihopedia. Videoclipul il prezinta pe Tano Cariddi, cunoscutul personaj al serialului italian care, prin anii '90 ne-a tinut cu sufletul la gura in serile de Sambata, prezentandu-se pe sine in fata Cuppolei, ca si cand ar fi dat un examen la Harvard.




Locul 6. Surprize de Craciun (137 views)


Recunosc faptul ca articolul respectiv prezinta o viziune usor sinistra, poate nemeritata, asupra acestei  frumoase sarbatori. Cu toate ca topicul in sine a reprezentat el insusi o surpriza, el a reusit sa aduca acest numar de accesari, iar povestea, cred eu, a fost una cu potential. La fel si videoclipul care vorbeste despre situatia usor penibila in care iti doresti sa fii atat de sigur cu cine faci sex incat risti sa-ti jignesti partenerul si sa ramai virgin pentru tot deauna. Dar hei, cel putin nu iei HIV, which is the whole point of life. 




Locul 5. Cursuri de Formare in Psihopatie. (139 views)


Aparent aici "se infierbanta lucrurile", nu doar fiindca am ajuns in top 5, ci si pentru ca topicul era unul foarte provocator. Pariez ca nici prin gand nu v-a trecut vreodata ca toate acele arme, lovituri nemiloase, ciomege si sange care sare pe pereti ar putea avea un efect asupra sanatatii psihice. Probabil ca, dimpotriva, va imaginati ca toata aceasta violenta este bine sa gaseasca "o supapa", cum ar fi jocurile pentru calculator. Videoclipul si articolul in sine prezinta o cu totul alta viziune, bazata pe cercetare stiintifica.




Locul 4. Copilaria Indusa Oral. (161 views)


Un alt articol provocator este si acela care incearca sa faca o legatura intre un controversat procedeu chirurgical barbar (lobotomia) si consumul de alcool, care par a avea efecte asemanatoare, cel putin pe termen lung. Daca v-ati intrebat vreodata de ce li se intampla o atat de nepotrivita intoarcere in timp celor care consuma mai mult alcool decat noi ceilalti, acest articol vine sa raspunda acestui gen de preocupari. Videoclipul prezinta la randul sau un experiment extrem de interesant realizat la o petrecere studenteasca unde alcoolul apare si dispare in mod miraculos. 




Locul 3. Intrebari Fundamentale. (175 views)


S-ar parea ca acest articol in care am avut o criza de subtilitate, in sensul ca aveam prea multa, a adunat un numar rezonabil de vizionari, semn ca oamenii isi doresc sa stie care sunt trucurile pe care le putem folosi pentru a-i cunoaste mai bine pe cei din jurul nostru, dintre care multi pot parea niste parteneri ideali, dar nu stim niciodata daca sunt asa ceva. Relatiile sunt ca la "loz in plic" cu exceptia situatiei in care ai pregatita intrebarea potrivita. Videoclipul este si el cu sare si piper, pe masura articolului. 




Locul 2. Play Dead (202 views)


O data in plus, numarul relativ mare de accesari vorbeste despre ratiunile practice pentru care oamenii citesc articole de psihologie, cum ar fi, spre exemplu, pentru a afla cum naiba poti sa scapi de un tampit care nu te mai lasa in pace. Eu probabil trebuie sa fiu supra-specializat in asa ceva, prin natura preocuparilor mele. Videoclipul face referire directa la una dintre metodele de a scapa de un psihopat si merita vazut, inteles si, cine stie, urmat, daca va doriti cu adevarat sa scapati. 




Locul 1. Sa oferi flori! (363 views)


Asadar, atunci cand te saturi sa scapi de psihopat, poate din cauza epuizarii psiho-nervoase, nu iti ramane decat sa primesti buchetul de flori pe care ti-l ofera in semn de pretuire, sau, daca este cazul, sa ii oferi chiar tu un buchet de flori, pentru ca psihopatul respectiv sa se relaxeze si sa nu-si mai bata joc de existenta ta. In aceeasi ordine de idei, cine stie ce psihopat periculos se poate ascunde in spatele unei persoane care nu primeste buchetul de flori atunci cand il asteapta....




Videoclipul de mai sus este pe cat de dulceag te-ai astepta sa fie, numai bun pentru "apocalipsa masculina" adica perioada dintre 14 Februarie si 08 Martie. Probabil ca astfel de dulcegarii gratuite asigura continuitatea speciei, nu ca ar fi amenintata in vreun fel (specia). Videoclipuri precum acesta sugereaza faptul ca viata poate fi frumoasa atunci cand iti aduci aminte ca ai de respectat niste coduri de comportament bine definite. 

Sau cel putin asa ne place sa credem... Sa nu uitam ca Freud marturisea ca nu a ajuns inca sa inteleaga ce vor femeile, deci cu alte cuvinte, s--ar putea sa le oferiti flori fara absolut nicio justificare fundamentata psihanalitic. Pentru a o cita si pe Elaine din serialul Seinfeld, probabil ca femeile vor "this, that and the other". Iata ca tot o femeie ne-a deslusit misterul... Deci un buchet de flori este, probabil, ca si oralul de Lb. Romana, primul examen de la Bacalaureat. Un inceput promitator si atat.








(1) Imaginea Bodhisattvas | Path to Edge, de Hartwig KHD, via Flikr, sub licenta CC BY-ND 2.0



Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com


Continue reading