Va plac filmele cu criminali in serie? Unele dintre acestea sunt ca niste manuale, aproape complete, de psihopatologie. Luati-va floricele, cipsuri, suc si cafea! Urmeaza o seara plina de... chestii.
Asadar... va plac filmele cu criminali in serie? Am observat ca misterul, tensiunea si ocazia de a evada, fie si pentru cateva minute, dintr-o realitate incarcata cu indatoriri, obligatii si sarcini de tot felul, fac filmele cu criminali in serie sa aiba suficient succes intr-o lume care tinde catre supra organizare si supra control.
Unul dintre aceste filme, destul de recent, este productia BBC 2, The Fall (2013), al caror protagonisti mi-au retinut si mie atentia. Probabil ati vazut si voi un episod sau doua la Pramount Channel, zilele acestea. Eu am vazut si seria a 2-a intre timp, dat fiind faptul ca Paul Spector, ucigasul, este ca un manual de psihiatrie, o colectie de mecanisme de aparare si un manual de psihologie judiciara, toate la un loc.
Filmul este despre un tip, aparent bine integrat in societate, casatorit, cu doi copii, care lucreaza ca psiholog, avand toate acreditarile necesare. El a crescut insa in centre pentru minori, dat fiind ca mama sa a comis un suicid, pe cand el avea o varsta prea frageda pentru a se putea descurca singur, dar nu suficient de frageda ca sa nu inteleaga anumite lucruri.
Asa cum am spus in repetate randuri, este esentiala lectia pe care ne-o lasa un anumit eveniment sau un anumit context prin care suntem nevoiti sa trecem la un moment dat. S-ar parea ca lectia pe care i-a lasat-o copilaria sa, nu a fost de bun augur pentru Paul Spector, desi, el reuseste, ajutat de resursele personale si de sistemul bine organizat de protectie sociala al Marii Britanii sa se integreze social.
Din pacate, pare ca aceasta integrare este una superficiala, de suprafata. Protagonistul mimeaza perfect rolurile sociale pe care le ocupa, gazduind in sine insusi o lume interioara luxurianta, si in acelasi timp periculoasa, de vicii ce ii aduc satisfactii pe masura conceptiei sale despre sine, ceilalti si sensul vietii. Dar care este sensul acestei vieti?
Nimeni nu stie ce se petrece in mintea celuialt. Iar viata ar fi intolerabila daca am sti. Paul Spector.
Pentru Paul Spector, misiunea pare a fi aceea de a "echilibra" balanta dreptatii, care, simte el, l-a dezavantajat in cursul vietii sale, oferindu-i mai curand durere, invidie si privatiuni. "Toti copiii sunt singuri", afirma el, intr-un moment al adevarului care se consuma in ultimul episod al seriei 2. Altfel spus, Spector doreste sa isi ia revansa, sa se razbune pe... destin, daca nu pe o persoana anume.
In aceasta razbunare observam ca sunt investite sentimentele de furie acumulate in decursul copilariei, de care, s-ar parea, nu a reusit sa se ocupe pe parcursul formarii sale ca psiholog, sau a stiut sa le ascunda foarte bine. Duplicitatea sa comportamentala de altfel pare izavorata direct din personajul nuvelei horror despre Dr. Jekyll si Mr. Hyde, reprezentand si o trasatura definitorie a personalitatilor deviante, in general.
Mecanismul psihologic al deplasarii face posibil ca furia sa initiala sa fie canalizata dinspre mama pierduta catre femeile nevinovate pe care le vaneaza intr-un mod perseverent si rafinat, am putea spune, in jurul carora creaza o lume condimentata, de fantasme, si pe care, in final, le ucide.
Tot la capitolul mecanisme de aparare, se poate vorbi despre identificarea cu agresorul: daca s-a simtit abandonat si ranit de plecarea prematura a mamei sale, el isi asuma misiunea de a produce aceeasi rana celor din jurul victimelor sale. Faptul ca aceasta misiune se realizeaza prin intermediul unei reverii permanente, intretinuta cu ajutorul unui jurnal, a unor suveniruri (lenjerie, medalioane, suvite de par) sau a unor materiale foto si video, tine de originalitatea personajului.
Nici regresia, ca mecanism de aparare nu este straina de personaj. El pare a pratica un fel de joc psihologic cu Politia, dar mai ales cu Stella Gibson, venita in Belfast special pentru acest caz, si careia ii acorda o atentie speciala, ajungand chiar sa patrunda in camera de hotel unde locuieste si sa ii lectureze jurnalul personal.
Pare a se juca si cu viata unora dintre victimele sale, carora le testeaza resursele vitale: femeia care a scapat strangulatorului in tinerete, este supusa unui astfel de test, fiind nevoita sa supravietuiasca intr-un portbagaj, in padure, avand la dispozitie ceva resurse de hrana si apa.
Modul cum ucide acele femei, de asemenea te-ar duce cu gandul la o forma de arta, in care Paul Spector investeste migala si atentie. Din pacate, talentul sau artistic, care face posibila aparitia unor fotografii impresionante, este asociat cu ansamblul unei personalitati imature intelectual si afectiv, egocentrice si frustrate - alte trasaturi definitorii ale personalitatilor deviante.
Imaturitatea intelectuala nu se refera la nivelul de inteligenta ci la capacitatea cuiva de a prevedea efectele actiunilor sale. Criminalul afirma in film ca ucigand preia ceva din atributele divinitatii ce are drept de viata si de moarte asupra victimelor sale. La asta, Stella Gibson raspunde sec: "Da, dar acum esti inchis".
Imaturitatea afectiva, care s-ar putea sa ne caracterizeze pe mai multi decat ne-am putea imagina, se refera la preponderenta proceselor afective in detrimentul celor intelectuale, lucru care constituie esenta inadaptarii. Raportandu-ne in special la ceea ce simtim, supusi principiului placerii si scapand din vedere numeroase alte date ale realitatii, cum ar fi consecintele alegerilor noastre, nu facem decat sa ratam sansa de a ne adapta la realitate, chiar daca, pe termen scurt, obtinem un nivel de gratificatie.
Cu toate acestea, personajul principal face parte din categoria criminalilor organizati si inteligenti, suficient de inteligenti incat sa poarte cagula sau manusi. El insa are obiceiul de a-si scoate masca in timpul crimei, lasandu-si victima sa il observe in toata splendoarea sa, ceea reprezinta o greseala uriasa daca cineva ar vrea sa se "inspire" din acest film - victima poate supravietui stiind cum arata ucigasul, iar odata cagula scoasa, apar si probe ADN - fire de par, mici fragmente de piele, etc. Criminali, luati deci aminte! :P
Daca este sa apreciem popularitatea unui film dupa numarul de poze incarcate pe net, cu citate din film, am putea spune ca The Fall este un film foarte popular. Si, poate, pe buna dreptate. Profunzimea personajelor, in special a lui Spector si a politistei Stella Gibson, sau realizarea deosebita a filmului, in care scenele intense si apasatoare, sunt parca desprinse dintr-un vis, ori atmosfera misterioasa si intima fac din acest film o alternativa nimerita pentru o seara ploioasa de toamna. Vizionare placuta!
(1) Imaginea Window Killer, de Louish Pixel, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0
(2) Lhote, Jaquet, Ionescu, (2007), Mecanisme de aparare. Teorie si aspecte clinice, editura Polirom
(3) Butoi, I.T., Butoi, T. (2009) Psihologie Judiciara, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti
(4) Fotografii cu citate din filmul The Fall
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu