Frumusetea & Ochii Privitorului

Cum te vezi si cum te vad ceilalti? Te privesti cu prietenie sau esti principalul tau critic? Un experiment psihologic si artistic interesant promite sa iti schimbe modul de a-ti privi propria frumusete.

Se spune ca frumusetea este in ochii privitorului. Ei bine, imaginati-va scenariul urmator: un artist plastic, care face portrete-robot, va deseneaza portretul fara a va vedea figura. Va folosi doar indicatiile pe care i le oferiti verbal. Nu va poate vedea dar va poate auzi, si, astfel, ajunge sa incropeasca un portret. 

Intr-o a doua parte a experimentului, acelasi artist, va deseneaza portretul-robot, folosind doar indicatiile primite din partea unei terte persoane.  Este cineva pe care abia l-ati cunoscut, dar cu care vi s-a spus sa va purtati prietenos.

Intrebarea este urmatoarea: vor exista diferente intre cele doua portrete? In fond, si voi, dar si persoana cealalta, veti descrie acelasi chip. In urmatorul videoclip, veti vedea ce s-ar putea intampla si care ar putea fi rezultatul unui astfel de experiment.  

Asadar, nu doar ca asemanarea abia daca se mai vede, dar, s-ar parea ca este mai aratos portretul desenat cu ajutorul indicatiilor celeilalte persoane, comparativ cu potretul realizat cu ajutorul propriilor indicatii.

Initial nu poti sa nu fii "atins" de perspectiva emotionala aleasa de autorii experimentului, care doresc sa foloseasca acest prilej pentru a raspandi un mesaj generos - cel al auto pretuirii. Se incearca a se sugera faptul ca ne este greu sa ne auto-apreciem frumusetea, in timp ce oamenii din jur ne vad mai frumosi decat reusim noi insine sa o facem. 

Din pacate, cu toate ca mesajul filmuletului este unul frumos si emotional, cred ca, aprecierea este mult mai dependenta de subiectivismul celui care face descrierea decat lasa filmul sa se inteleaga.

Ar fi fost poate prea complicat sa transmitem un mesaj de genul: uneori ne vedem mai frumosi decat ne vad altii iar alteori ne vedem mai uratei. Totusi, un astfel de mesaj imi pare mai apropiat de realitate, chiar daca mai putin spectaculos, mai putin emotional si, in final, mai putin comercial. 

Da, depinde pe cine ai chema sa contribuie la zugravirea portretului tau. Unii chiar te plac, fiindca trezesti in constiinta lor amintiri placute, si chipuri ale unor oameni din categoria in care te-au incadrat - aceea a "persoanelor de treaba". 

Altii in schimb, te vor descrie in termeni mai putin avantajosi, pentru motive pe care le-ar fi greu sa le precizeze - chiar si o repulsie inconstienta poate fi un motiv, nu-i asa? Nu ati intalnit niciodata oameni care spun... "ei bine, nu il sufar si gata... n-as putea sa spun de ce... are el ceva..."?  

Dar poate conteaza mai putin felul cum te descriu ceilalti, luati cate unul. Noi insine ne-am putea descrie din puncte de vedere diferite: intr-o zi ne-am putea face o descriere "prietenoasa", care tine cont de ceea ce ne avantajeaza, iar intr-o alta zi ne-am putea face o descriere mai critica, obsedata de neajunsuri si neimpliniri personale.

Nu este obligatoriu sa te vezi mai rau decat ceilalti, sau poate ca ai putea sa o faci doar din falsa modestie, fiindca nu este social acceptabil sa te lauzi singur. Poate ca v-ati emotionat si voi privind filmul, dar, in fond, cat de mult sens are mesajul sau?  

Fireste, este trist faptul ca nu reusim sa ne apreciem propria frumusete, fie aceea si numai fizica. Totusi, in unele situatii, este mai sanatos din punct de vedere social si psihologic sa ne vedem mai putin frumosi decat suntem. 

Unde mai progreseaza cineva care nu mai are nimic de imbunatatit la sine insusi? Cineva care se crede atat de frumos, incat eforturile de crestere si dezvoltare personala nu mai au niciun rost? Probabil ca atunci nici dusul zilnic nu mai are prea mare importanta...  

Daca discutia devine usor una despre stima de sine, atunci, ei bine, mesajul acesta emotional si nespecific, care are totusi potentialul de a deveni "viral", e doar un mod iluzoriu de a sustine cauza unei stime de sine mai puternice. Dar avem intotdeauna nevoie de asa ceva? Consider ca stima de sine nu ar trebui "umflata cu steroizi", in mod artificial.  

Sunt de acord ca unii dintre noi au o stima de sine scazuta si ca trebuie sa gasasca o cale de a o creste. Totusi, ideea filmului "ceilalti ne vad mai frumosi", este doar o generalizare care schioapata, ca orice generalizare. Ea se poate potrivi unora dintre noi, dar nu si altora. Probabil cei care sufera de narcisism nu se vor descrie niciodata in termeni prea modesti, asta pentru a da numai un exemplu. 

Si sa nu uitam ca participantilor la experiment li s-a recomandat sa se poarte prietenos! Iata aspectul esential, ignorat de concluzia experimentului, care ar trebui atunci sa devina probabil: cand ne purtam prietenos, ceilalti ne vad mai frumosi decat ne vedem noi insine.

Prietenos cu tine insuti

Putem fi prietenosi cu noi insine? Care ar fi rostul unei astfel de atitudini? Mai util decat ideea unei stime de sine, care, iata, se bazeaza pe aspect exterior si este dependenta de aprecierea celor din jur, imi pare conceptul prieteniei cu sine. Ce este aceasta?

Prietenia cu sine nu urmareste obligatoriu doar imbunatatirea parerii despre sine, cu orice pret, ci mai curand o adaptare optima la realitatea sociala, prin intermediul unei auto-aprecieri de bun simt si in scopul valorificarii potentialului personal. Iar uneori, prietenul cel mai bun este acela care iti spune ca te inseli, nu acela care te determina sa te umfli ... pana "te spargi", intepat de ghimpele nevazut al realitatii.  

(1) Imaginea Alice through the looking mirror, de Sebastien Wiertz, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Iftimie, M.; (2014); Definitia Stimei de Sine; website: Psihopedia

(3) Iftimie, M.; (2015) Prietenia cu Sine, website: Psihopedia

(4) Andre, C,; (2010); Imperfecti, Liberi, Fericiti; editura Trei, Bucuresti

(5) Andre, C, Lelord, F.; (2003); Cum sa te iubesti pe tine pentru a te intelege mai bine cu ceilalti; editura Trei, Bucuresti