Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com

duminică, 22 februarie 2015

Terorism Romantic

O noua ordine se naste din haos. Terorismul se supune unui algoritm bine definit si conduce catre "altceva". Dar noi? Suntem oare teroristi fara sa ne dam seama?




Daca ai o arma destul de puternica, poti obtine orice. Sau cel putin asa crede un terorist. Actiunile sale, desi pot parea anarhice si imprevizibile, intra totusi intr-o anumita logica, urmeaza un sens si un scenariu. Ceilalti nu fac ce vreau eu, si atunci determin aparitia unei crize, care, daca nu ma conduce la indeplinirea dorintei, produce in orice caz o impresie puternica si memorabila, si probabil, anumite efecte.  




Uneori ii numim in gluma „teroristi” pe copii, pe adolescenti, pe parinti, pe anumiti pensionari, pe unii colegi de serviciu, pe sefi, si, desigur, pe partenerii de viata. De fapt, exista o asemanare destul de semnificativa intre modul de operare al teroristilor de tip „suicide bomber” si oricare dintre cei pe care i-am enumerat mai sus. In ce consta aceasta asemanare?


Exista un pattern, un algoritm al terorismului?  


1. Hipersensibilitatea. Un terorist este hipersensibil si are anumite vulnerabilitati rau gestionate, inca din copilarie. Putem vorbi aici despre conflicte mocnite si incapacitatea de a ierta si a uita trecutul. Exista un cult al razbunarii in care teroristul crede, ca intr-o solutie izbavitoare. Atat orgoliul, cat si o obsesie a dreptatii, asa cum o intelege el, stau la baza acestei hipersensibilitati. Cateva amintiri din trecut, cateva momente in care a fost vulnerabil sau i-au fost nesocotite drepturile, vor constitui fondul dorintei sale de a-si lua revansa.

2. Clipa prezenta. Teroristul este incapabil sa vada dincolo de ziua de maine. Nu ii pasa de faptul ca distruge o relatie sau o multime de relatii, atata vreme cat asta ii „vindeca ranile”. De multe ori, el considera ca exprimarea furiei, agresiv sau pasiv-agresiv, si punerea la punct a „dusmanului”, este singura cale existenta pentru rezolvarea problemelor. El „vede rosu” si adesea ramane la convingerea ca a facut ce trebuia, doar pentru ca nu ar fi gasit o alta solutie. Inradacinarea in prezent sugereaza in acelasi timp si dificultatea de amanare a gratificatiei – unul dintre principiile fundamentale ale educatiei si ale civilizatiei in sine.

3. Naivitatea. Exista o insemnata cantitate de naivitate in mentalitatea teroristului. Putem afirma ca el este un copil. Prin felul cum abordeaza frustrarile, prin solutiile pe care le gaseste, prin dificultatea de a-si exprima in mod politicos si asertiv parerile, prin circul pe care il pune in scena, teroristul aminteste de bebelusul care face cat de mult zgomot poate el, si instituie o criza cat mai mare, pentru a ne da de inteles ca are anumite nevoi.

4. Intoleranta. Aceasta trasatura a teroristului este legata atat de hipersensibilitate, cat si de naivitatea despre care tocmai am vorbit. Daca ar intelege ca ceilalti pot avea pareri diferite de ale sale, ca viata sociala, in general, se supune unor reguli, teroristul ar putea sa respecte o proportionalitate intre modul cum i se face pe plac si dimensiunile razbunarii sale. Frustrarea teroristului practic nu cunoaste limite. Ba chiar se poate afirma ca frustrarea sa a fost educata in acest mod – o frustrare exprimata in forta, are un efect aproape garantat. O copilarie intreaga pare sa-i demonstreze asta.

5. Eroismul. Un eroism prost inteles, chiar foarte prost inteles, pare sa il anime pe terorist. Circul, marile sale scene, crizele locale pe care le determina, finalmente, totul pare a sluji ideii de spectacol. Teroristul pare sa creada ca a primi atentie este egal cu a fi un erou al comunitatii, fara a pune la socoteala valoarea pentru comunitate a actiunilor sale. Poate ca in fiecare erou se afla un mic terorist, in sensul ca si eroii au uneori naivitatea teroristilor, prin riscurile irationale pe care si le asuma sau prin sacrificiul lor. Cu toate acestea, eroii, spre deosebire de teroristi, sunt educati in spiritul unor valori ce fac onoare unei comunitati.

6. Distructivitatea. Poate cel mai nociv aspect al gesturilor teroriste este distructivitatea. Uneori, terorismul distruge relatiile, alteori distruge bunuri de o valoare mai mica sau mai mare. Dar cel mai infiorator este ca terorismul distruge valorile comunitatii, sau atenteaza la acestea – libertatea, diversitatea, respectul, siguranta. Efectul terorismului este teroarea, nesiguranta, sentimentul obsedant ca nimic nu te poate proteja si ca orice ai face, esti supus unor riscuri.

7. Forta armelor. La modul figurat, orice instrument sau mijloc ce ne ajuta sa ne atingem scopurile, devine o arma. Un stilou, o undita, un automobil elegant, un echipament sportiv sau o Biblie, negocierea, tipatul sau, dimpotriva, tacerea apasatoare... Armele teroristului sunt aproape intotdeauna zgomotoase si distructive. Ele obtin atentia cu forta si dau de inteles ca exista o criza ce trebuie rezolvata - criza faptului ca nu i se face pe plac. Teroristul pasiv-agresiv are arme ceva mai putin zgomotoase, mai subtile, dar efectul este asemanator: spectacolul, criza, blocajul, haosul. El intrerupe comunicarea si pune la cale un complot, pentru ca noi sa intelegem ceva ce ramane neclar si "total in ceata", dar se dovedeste in final ca este legat de dorintele sale ramase nesatisfacute.

8. Anti-relationarea. Pare ca pentru terorist nu sunt relevante relatiile. El se prezinta lumii ca fiind rupt de aceasta si lipsit de empatie fata de restul membrilor comunitatii. Teroristul traieste intr-un univers propriu, cu reguli speciale, radicale, si consecinte pe masura. Pentru el, relatiile nu sunt mai importante decat principiile si din pacate, nu realizeaza ca exista si o cale de mijloc, prin care poate gasi armonia intre ceilalti si propriile sale principii. Este adevarat ca aceasta cale necesita eforturi, abilitati si timp suficient. 




* * *



Poate ca deja te gandesti la un barbat care se incadreaza perfect in acest tipar. De altfel, barbatii, si prin trasaturile genetice, sunt mai expusi la a deveni teroristi. Ei au de partea lor forta, care adesea poate fi folosita impotriva celor inocenti si inofensivi. Psihopatia este in fond mai intalnita la barbati. Cu toate acestea, chiar si femeile pot deveni teroriste, in special in ceea ce le preocupa pe ele mai mult – relatiile.

Am observat ca in special femeile care au avut "de tras" de pe urma unor barbati abuzivi, au invatat lectia aceasta a terorismului sentimental si au tendinta sa ignore faptul ca ceilalti au dreptul sa fie de alta parere, si ca nu orice lupta trebuie castigata, sau ca nu orice lupta trebuie castigata cu orice pret. Pentru a-l parafraza pe marele intelept oriental Lao Tze, uneori castigi atunci cand pierzi... Si pierzi atunci cand castigi.  

A castiga poate fi la fel de rau ca si a pierde. Increderea in fortele proprii poate sa te duca la ruina in aceeasi masura ca si frica. Lao Tze, Tao Te Ching







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu