Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com

duminică, 11 ianuarie 2015

Je Suis DeWolf

 Fiecare copil ... "va deveni mare"... Visam in fiecare zi la asta, iar  aceste visuri, iau in calcul ceea ce suntem si ceea ce credem despre noi insine si posibilitatile noastre. Ce te faci cand "vei fi mare"?




DeWolf, este un nume usor conspirationist. Ar putea fi numele unui renegat, poate al unui terorist? Probabil ca primul lucru la care va ganditi cand auziti acest nume este ca sunt un tip gen "bad news". Simbolul lupului nu este tocmai valorizat in cultura noastra. As putea fi, intr-un fel sau altul, "un lup rapitor". "un lup singuratic" sau cineva care "curata padurea" de "chestii". Poate ca am "o haita" in spate, ca sa ma sustina in ceea ce fac...  

Probabil putini sunt aceia care se gandesc la faptul ca lupul este un animal social, capabil sa ocupe un rol in cadrul unui grup extrem de bine organizat si sa sustina grupul prin actiunile sale curajoase, cooperante, obediente si devotate, mergand pana la a-si sacrifica viata pentru ceilalti membrii ai grupului.

Mi s-a intamplat de altfel de cand port cu mine acest pseudonim, sa intalnesc persoane care nu au reusit niciodata sa depaseasca primele lor impresii, si care au adoptat o atitudine reticenta sau chiar agresiva la adresa mea, doar pentru ca aveam acest nick. Nu mai vorbesc despre faptul ca am atras femei care "aveau de platit polite" unor barbati din viata lor (de exemplu tati abuzivi sau fosti prieteni infideli) si si-au proiectat furia asupra mea. 

Da... Probabil ca DeWolf exista din nevoia mea de atentie. Daca se afla un lup prin preajma, ei bine, ai nevoie sa afli mai multe despre dansul. Nu ai putea sa adormi linistit inainte de a-l putea pune intr-o categorie si a te linisti in privinta "Lupului". Te va ataca in somn sau poate ca te va ingriji, te va proteja, precum odinioara o lupoaica ii hranise cu laptele ei pe Romulus si Remus?

Actualmente, nevoia mea de atentie se exprima prin gesturi cu o conotatie sociala, mai ales ca am fost influentat intre timp de medicul austriac Alfred Adler (elev al lui Sigmund Freud), care m-a initiat in arta de a fi de folos, de a coopera cu restul, si m-a invatat ca este normal sa vreau atentie si chiar putere, insa nu este lipsit de sens ori semnificatie, modul in care le obtin. Pe undeva DeWolf exista inca in mine, in aceasta forma domesticita, chiar daca la inceput nu era decat un romancier care dorea sa se afirme si avea nevoie de atentie.  

Cu lupii inveti sa urli. Racine

Asa cum spuneam, este normal sa ai nevoie de atentie. Poate ca de aceea exista eroii! Eroii au fost candva, niste copii normali, care citeau povesti cu Feti Frumosi sau, dupa anii 70, priveau povesti cu Luke Skywalker si Razboiul Stelelor.

Mai tarziu au ajuns sa lupte cu mafia, precum procurorul italian Giovanni Falcone, sau poate au ajuns sa umple salile de concerte, precum Elvis. Ori poate ca au adunat oamenii in fata televizorului, vorbind despre caile incurcate ale sufletului omenesc, precum Dr. Cristian Andrei (sau Dr. Phil, americanul care l-a copiat pe Dr. Andrei :P).  

Spune-mi cum iti satisfaci pofta de grandoare ca sa-ti spun cine esti... in asta se dezvaluie propriul nostru caracter. John D. Rockefeller, a zidit in China, la Pekin, un spital pentru milioanele de nenorociti pe care nici macar nu ii vazuse vreodata. Dimpotriva, Dillinger, si-a manifestat importanta, devenind gangster, asasin, spargator de banci. Urmarit de politisti, care il vanau in Minnesota, el s-a repezit la o ferma si le-a strigat celor de acolo: "Eu sunt Dillinger." Era mandru sa fie inamicul public numarul 1. "Nu va fac niciun rau", le-a spus, "dar sunt Dillinger." Arta de a reusi in viata. Dale Carnegie  

In calea aleasa pentru a ne satisface aceasta pofta de atentie si grandoare se vad resursele personalitatii noastre, mai curand ce credem noi despre aceste resurse - imaginea de sine si modelul lumii. Daca cei de la Charlie Hebdo, nu au vazut nicio alta cale de a deveni cineva decat aceea de a gadila sentimentele religioase si orgoliul musulmanilor radicali, prin intriga si scandal, ei bine, fratii Kuachi, nu au gasit nicio alta cale de a deveni cineva decat aceea de a "apara pe profetul lor" prin puterea armelor si de a muri in final.  

Iar eu nu am gasit o alta cale de a deveni cineva decat aceea de a scrie acest articol.






Show comments
Hide comments

2 comentarii:

  1. Mda...cand am vazut prima data DeWolf m-am gandit ca sunteti un psiholog tanar. Asta mi-a inspirat DeWolf initial, si apoi m-am gandit si la faptul ca lupul este o fiinta sociala care indeplineste roluri, respecta o ierarhie, etc (cunoasteam toate astea despre lupi ..:) ). Oricum legat de Charlie Hebdo, in Franta au iesit in strada vreo 3 milioane de oameni. Asta da solidaritate, desi am inteles ca publicatia respectiva chiar nu avea nu stiu ce audienta...Teroristii omoara, seamana frica, pare-se ca nu te poti apara, nu stii cand si unde lovesc si totusi au iesit in strada 3 milioane de oameni (puteau sa atace foarte eficient). Asa ca nu stiu daca putem spune ca Charlie Hebdo n-a vazut alta cale de a deveni cineva decat prin intriga si scandal. Pana la urma o fi ceva si cu libertatea asta de exprimare. Pana la urma era o libertate de exprimare intr-un context cultural - o publicatie e o forma de exprimare sociala cred, nu e o forma de exprimare individuala in care un individ prost crescut cu un control slab de sine da drumu unor glume proaste ...Pana la urma Franta gazduieste emigranti. Poate pana la urma libertatea de exprimarea este teritoriul socio-cultural al Frantei (si culturii occidentale in general), extremismul este teritoriul (sau o parte doar) socio-cultural al islamistilor. Civilizatia se naste si modeleaza si din astfell de ciocniri ..cred, cel putin atata timp cat exista extremism.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Uite, fiindca putem sa ne exprimam aici opiniile cu respect reciproc, am sa iti marturisesc un lucru.

      Eu nu cred ca idealismul este compatibil cu aceasta lume si cu viata, in general. Spun asta dupa ce am fost o viata intreaga idealist si inca incerc sa imi dau seama ce mi-a adus asta...

      Probabil ca se intalnesc mai rar doua tabere de idealisti dar rezultatul pare a fi spectacolul absolut. Iar pe mine aproape ca incep sa ma enerveze acesti idealisti frumosi. care intorc lumea pe dos pentru ca noi sa avem pentru ce iesi in strada...

      Si este de retinut faptul ca asta nu va schimba nimic, iar lucrurile nu evolueaza in directia idealismului naiv, dimpotriva, ne vom gandi cu totii mai bine inainte de a pune mana pe creioane si a desena, "chestii". Si probabil ca ne vom gandi la fel de bine si inainte de a deveni martiri ai jihadului.

      Nici nu cred ca ar folosi la ceva genul acela de libertate de exprimare absoluta... Iar "Mohamed nu e sacru pentru mine" (Charb - sursa: NYTimes) nu imi pare raspunsul unui tip care simte miros de explozibil fiindca tocmai i-a explodat o bomba in redactie, de unde si concluzia mea ca tipului ii scapau dimensiunile reale ale rahatului in care intrase.

      Cand te simti ca un "dead man walking" e bine sa cauti solutii, ca de exemplu o noua cariera in orice (spalatul vaselor ar putea fi o alegere excelenta din anumite puncte de vedere, cum ar fi acela al copiilor, nevestei sau nepotilor)

      Thanks for the comment! :)

      Ștergere