Definitia Stimei de Sine

Ne face mai puternici sau mai vulnerabili o buna stima de sine? Cum se defineste stima de sine? Sau de ce exista asa ceva? Care sunt functiile stimei de sine si cum o puteti folosi in avantajul propriu?

De ce exista stima de sine? Se pare ca insasi evolutia speciei ne-a inzestrat cu posibilitatea de a reflecta cu privire la propria noastra persoana, stima de sine fiind asociata in mod intim cu ceea ce numim constiinta de sine. Avand o constiinta de sine, putem sa ne atribuim o valoare in raport cu semenii nostri, iar de aici, putem sa ne orientam comportamentul. 

Asadar ce este stima de sine?
Ei bine, stima de sine are trei componente fundamentale: 

1. Judecatile noastre cu privire la noi insine.

2. Emotiile pe care le determina aceste judecati si

3. Comportamentele pe care le adoptam, avand aceasta parere despre noi insine si aceste emotii.

Dintre acestea, esentiale sunt judecatile noastre cu privire la noi insine, care sunt inconstiente, automate si secrete - si de aceea foarte greu controlabile. Nu poti sa iti cresti stima de sine pur si simplu, iar cei care stiu cum sa o faca, in speta psihoterapeutii, au de purtat adevarate conflagratii psihice pentru a reusi asta cu clientii sau pacientii lor.

Si da, are sens cresterea stimei de sine. Studiile arata faptul ca deficienta stimei de sine este implicata sau corelata cu majoritatea tulburarilor dinamicii emotiilor si majoritatea diagnosticelor psihiatrice, dintre care am putea mentiona depresia, tulburarile specifice anxietatii (atac de panica, tulburarea generalizata de anxietate, fobia sociala, etc) dar si in tulburarile comportamentului alimentar (anorexie, bulimie, dependenta de alimente), dependentele de substante (droguri, nicotina, alcool, etc). Chiar si performantele sexuale scazute pot fi corelate cu o stima de sine deficitara.

Care sunt functiile stimei de sine? Sau alt fel spus, la ce foloseste aceasta?

Am putea face o paralela intre functionarea sociala a comunitatii si functionarea fizica a individului, si am putea spune ca, asa cum durerea fizica ne aduce marturie despre un pericol indreptat impotriva functionarii si existentei noastre materiale, fiind in sine un pretios semnal de alarma pus la dispozitie de evolutia speciei sau de providenta, tot la fel, durerea psihica reprezinta un semnal de alarma cu privire la integrarea cu succes in societate, asa cum o intelege fiecare. 

Doua sunt dimensiunile esentiale ale adaptarii: eficienta si apartenenta. Si tot doua sunt cele mai mari pericole pe care le sesizeaza stima de sine, ca un instrument de masura al acestei bune adaptari la mediul social: respingerea si ineficienta. Durerea psihica resimtita atunci cand suntem marginalizati sau ne dovedim ineficienta (in raport cu scopuri si dorinte proprii), este nu doar o proba de foc pentru personalitatea umana ci si un barometru al acestei adaptari.

Dar ceea ce evolutia ne-a pus la dispozitie, ca pe un pretios instrument al supravietuirii animalului social care este omul, este supus unei duble presiuni: presiunea copilariei, cu experienta sa modelatoare si presiunea societatii, cu aceasi influenta modelatoare, pe termen lung.

Cele doua tipuri de influente au rolul de a stabili valorile noastre, sau altfel spus criteriile in functie de care ne permitem sa fim fericiti, celebrand victoria si buna adaptare, sau dimpotriva, sa ne constrangem, ori sa jelim, in caz ca ne-am pierdut sperantele. Stima de sine este aceea care face posibil acest proces si aceasta reactivitate a personalitatii fata de evenimentele existentiale.

O buna stima de sine este in masura deci sa reziste acestor influente, si chiar sa le combata in anumite situatii, dat fiind ca atat copilaria, cat si societatea de consum in care traim, vin cu etaloane sau experiente limitative. Cultul de azi al performantei, al abundentei si al aparentelor este in masura sa agreseze cu destula grosolanie fiinta fragila care suntem, daca nu exista o buna stima de sine care sa ne protejeze. De asemenea, trecutul familial, cu experientele sale de neglijare sau abuz, este in sine o sursa a problemelor stimei de sine. 

Un caz particular al problemelor stimei de sine il reprezinta narcisimul.

Narcisismul este un subprodus al societatilor care, prin violenta sau minciuna, produc pe banda rulanta indivizi convinsi ca nu vor putea sa supravietuiasca decat daca valoarea lor este superioara valorii celorlalti. Este cultul eului in detrimentul valorilor altruiste, necesare oricarei vieti sociale. Christophe Andre. Imperfecti, Liberi si Fericiti.

Cele 6 dimensiuni ale stimei de sine.

1. Nivelul.

Prin nivelul stimei de sine intelegem tentinta de a ne aprecia si de a fi siguri pe noi insine, de a ne gasi cu usurinta locul intre ceilalti, fara a ne prabusi in fata dificultatilor sau a esecurilor. Totusi, numerosi indivizi cu o inalta stima de sine se dovedesc a fi anxiosi sau rigizi, semn ca exista lucruri mai bune decat o inalta stima de sine. De asemenea, indivizi cu o stima de sine moderata, reusesc sa fie mai echilibrati emotional si mai capabili de realizari concrete.

2. Stabilitatea.

Se refera la reactivitatea in fata evenimentelor existentiale si la framantarile noastre legate de valorizarea noastra sociala. Persoanele care manifesta o lipsa a stabilitatii stimei de sine traiesc adesea in mod obsesiv experienta respingerii reale sau imaginate, ori a esecului, real sau imaginat. Conform studiilor, pana la 96% dintre noi ne consideram mai eficienti decat majoritatea insa cand este vorba despre sarcini mai complexe, cu un grad ridicat de dificultate, de ex. a sofa pe o sosea acoperita cu polei, ne vom considera mai putin eficienti decat media. Acest lucru a fost de numit Efectul sub Mediei.

3. Armonia.

Armonia stimei de sine se refera la faptul ca stima de sine este investita in variate domenii de activitate sau trasaturi ale personalitatii. Cand apare esecul sau respingerea intr-un anumit domeniu, avem posibilitatea de a gasi raparatia sau consolarea intr-un alt domeniu de interes. O persoana cu o stima de sine armonioasa este usor de recunoscut dupa multimea intereselor si preocuparilor sale. Din preocuparile variate ale personalitatii apar si resursele multiple ale acesteia si capacitatea sa de a-si mentine echilibrul in fata provocarilor, frustrarilor sau privatiunii.

4. Autonomia.

Autonomia stimei de sine se refera la faptul de a fi dependenti in auto-aprecierea noastra de surse exterioare de validare sau dimpotriva, de resursele propriei personalitati. Spre exemplu, a avea succes in dragoste, a-ti pastra un statut privilegiat, sau succesul economic, ne face dependenti de surse exterioare de validare. Chiar propriul aspect fizic este o resursa a stimei de sine care scapa controlului nostru - vezi imbatranirea. O mai mare autonomie a stimei de sine poseda aceia care isi fondeaza stima de sine pe elemente spirituale sau ce tin de atitudine. De exemplu, pot fi multumit de mine pentru ca am facut tot ce am putut, desi nu am obtinut propriu-zis rezultate. Ma pot aprecia pentru ca am fost onest sau am dat dovada de auto-control, chiar daca am pierdut anumite confruntari sau mize.

5. Costul.

Anumite strategii de mentinere a stimei de sine sunt mai costisitoare decat altele. Spre exemplu, fuga de realitate, agresivitatea si violenta, evitarea unor provocari, sunt nu doar ineficiente sub aspectul adaptarii la mediul social ci si foarte costisitoare, in sensul ca au efecte neplacute in ce priveste relatiile cu cei din jur sau propria stare de bine. Astfel de strategii, pentru un beneficiu minim, vor solicita sacrificii majore in ce priveste calitatea vietii. O stima de sine "economa" este o stima de sine capabila sa administreze stresul, sa primeasca semnele de ineficienta sau respingere cu o anumita deschidere si intelepciune.

6. Locul ocupat. 

Este vorba despre locul ocupat de stima de sine intre preocuparile personalitatii. Anumite persoane se lasa coplesite de importanta propriei valori, lucru care le afecteaza intreaga activitate. O stima de sine suprainvestita se va vedea in incapacitatea de a trece peste semnele sau semnalele de ineficienta sau marginalizare, fie acestea reale sau imaginate. Preocuparea exagerata in ce priveste problemele stimei de sine ne va face incapabili sa urmarim si scopuri altruiste, care nu ofera validare, prestigiu social sau de imagine.

* ** * ** *

Dar ce ne promite o buna stima de sine? Ei bine, ne promite sanatate. Si aici ne referim la sanatatea psihica, dar si cea fizica. Cum, problemele stimei de sine te tin sub presiune si iti iau linistea, asta se poate reflecta oricand in nivelul de sanatate emotionala, sau fizica, in virtutea profundei intrepatrunderi care exista intre planul emotional si cel fizic, care constituie fiinta umana. De forma stimei de sine depinde rezistenta la frustrare si cicatrizarea ranilor emotionale, precum si punerea in uz a celor mai importante resurse ale personalitatii. 

O stima de sine scazuta se dovedeste a fi de putin ajutor in cazul esecurilor, in special al esecurilor repetate. De asemenea, deficitul stimei de sine va produce intarzieri in afirmarea de sine sau in ce priveste dezvoltarea si punerea in valoare a calitatilor, inzestrarilor si aptitudinilor. Pentru toate acestea, putem afirma ca problemele stimei de sine joaca un rol central in dinamica personalitatii dar si in patologia acesteia.