Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, licentiat in Psihologie, absolvent al unui Master de Consiliere Educationala si al unui program de formare in Psihoterapie Adleriana, recunoscute de Colegiul Psihologilor, Federatia Romana de Psihoterapie si Ministerul Educatiei. Contact: teleologia@yahoo.com

sâmbătă, 17 ianuarie 2015

Incompatibilitate Fundamentala

Observam adesea cuplurile si ajungem sa constatam cat de divergente sunt unele dintre preocuparile celor doi parteneri. Ne indreptateste asta sa afirmam ca intre cele doua genuri exista o incompatibilitate structurala?






Un instalator are nevoie de o specializare care dureaza trei ani. Pentru a intra intr-un cuplu nu facem niciun fel de pregatire, desi, avem lectiile de viata ale copilariei, modelele de rol ale parintilor, care insa nu sunt intotdeauna cele mai fericite. Numerosi consilieri de cuplu sunt de parere ca o relatie buna nu pica din cer, si, ca majoritatea problemelor de cuplu apar ca urmare a ignorantei profunde care exista cu privire la trasaturile de gen ale celor doua parti ale cuplului.

Psihologia adleriana promoveaza mai curand credinta in unicitatea unei persoane decat in determinarea pe care aceasta o sufera ca urmare a apartenentei sale la un gen sau celalalt. Cu toate acestea, merita sa studiem, sa fim curiosi, atat in ce priveste datele pe care le avem cu privire la cele doua genuri, dar si in ce priveste trasaturile particulare ale celui de langa noi. Spun asta pentru ca stiu cat este de jenant la un moment dat, sa fii etichetat intr-un anumit mod, ca urmare a apartenentei tale la unul dintre genuri.

Pe baza unor cercetari facute de catre Shaunti Feldhahn, autoarea unor lucrari best-seller-international cum ar fi Doar pentru El si Doar pentru Ea, am ajuns la urmatoarea lista de trasaturi feminine, respectiv masculine. M-am gandit ca v-ar putea interesa.


Cateva Trasaturi Feminine



  • Nevoia de iubire: Chiar si atunci cand ai o relatie extraordinara, partenera ta de viata simte o nesiguranta fundamentala fata de iubirea ta, iar atunci cand apare aceasta nesiguranta, comportamentul ei te-ar putea deruta si dezamagi, iar ea nu se va schimba pana nu va fi convinsa ca o iubesti  
  • Femeile sunt sentimentale: Femeile traiesc mereu amintiri si sentimente din trecut si prezent in acelasi timp, un fapt deloc neglijabil
  • Femeile au nevoie de siguranta: Femeia ta are nevoie de securitate emotionala, si de apropiere, atat de mult incat va trece si peste nesiguranta financiara doar ca sa aiba parte de ele.
  • Femeile au nevoie sa fie ascultate: Cand are sa iti impartaseasca o problema de suflet, sentimentele si dorinta ei de a fi ascultata sunt mai importante decat problema in sine. Prin ascultare ea obtine o asigurare emotionala cu privire la faptul ca te afli inca intr-o relatie cu ea.
  • Sexualitatea feminina: Femeile nu simt dorinta sexuala in acelasi mod ca barbatul. Pentru acestea, sexul trebuie sa fie pregatit din timp, cu gesturi pline de semnificatie si romantism. In caz contrar se va simti ca o prostituata.
  • Atractivitatea feminina: Chiar daca stii ca ai langa tine o femeie desteapta si sigura pe ea, partenera ta adaposteste in interiorul ei o fetita nesigura, care isi doreste sa ai ochi numai pentru ea si sa o vezi ca fiind cea mai frumoasa.

Cateva Trasaturi Masculine



  • Barbatul are nevoie de respect: O realitate masculina este aceea a faptului ca barbatul prefera mai curand sa fie si sa se simta neiubit decat nerespectat sau luat in batjocura.
  • Nesiguranta masculina: In ciuda faptului ca barbatii par a fi lejeri si siguri pe ei, ei se simt adesea ca niste impostori, care nu se pricep cu adevarat la ceea ce intreprind: actiuni profesionale sau romantice deopotriva.
  • Barbatul aduce bani: Chiar si daca femeia face destui bani pentru a intretine familia, barbatul, in general resimte povara acestei situatii, fiind convins ca el este acela care ar trebui sa asigure existenta familiei.
  • Barbatul si sexualitatea: Multi barbati sunt influentati in mod fundamental de viata lor sexuala iar bunastarea din acest punct de vedere, poate deveni o sursa de incredere si deci de reusita in celelalte domenii ale vietii.
  • Barbatii si simtul vazului: Chiar si barbatii cu casnicii fericite se confrunta cu atractia fata de imaginea altor femei, pe viu sau in reverii. Da, am spus casnicii fericite!
  • Barbatul si romantismul: De fapt, majoritatea barbatilor gusta romantismul (in diverse moduri) si isi doresc sa fie romantici dar ezita, pentru ca se indoiesc de reusita intentiilor lor.
  • Barbatii sunt superficiali: Nu trebuie sa ai o silueta de top model, dar barbatul tau vrea sa te vada facand totul ca sa arati bine si va fi dispus la eforturi si la cheltuieli considerabile ca sa te sustina.


Ca o persoana care gandeste, aflandu-ma in fata acestui gen de confruntare de liste, care cuprind trasaturi masculine si trasaturi feminine, ajung aproape de fiecare data la ceea ce am numit "incompatibilitatea fundamentala" dintre cele doua genuri. Barbatul este facut si crede in misiunea sa de "provider"(furnizor) - adica persoana ce trebuie sa asigure mijloacele necesare existentei familiei. Femeia are insa nesiguranta ei si marea nevoie de iubire, care se cere impacata intr-un fel sau altul.

Barbatul nu vede sensul in a se ocupa de nevoile afective ale partenerei, si nici macar nu le poate intelege prea bine. Asta se reflecta in felul sau de a gandi, de a simti si mai ales in comportamentul sau romantic, sau mai bine spus, anti-romantic. Daca i se intampla sa devina romantic pentru a o impresiona pe viitoarea sa partenera, renunta relativ repede la acest comportament care nu i se potriveste cu adevarat. 

O alta sursa de probleme legata de aceasta incompatibilitate fundamentala intre cele doua genuri, este si faptul ca femeile ajung adesea sa saboteze bunastarea acestui barbat vanator si pescar, din tata in fiu, tocmai datorita incapacitatii acestuia de a pricepe nevoia femeii de atentie, tandrete, afectiune si asigurare a devotamentului - dar cum ramane cu "ce-i frumos si lui Dumnezeu ii place"? Poate ca multor barbati li se va parea ridicol, dar partenera lor chiar vrea sa fie pe primul loc in viata lor - asa ar functiona cel mai bine! 

Obisnuiti-va cu ideea aceasta sau intrebati-va daca vreti cu adevarat urmasii, afectiunea, caldura unui camin stabil...







Show comments
Hide comments

7 comentarii:

  1. Imi place ca psihologia adleriana promoveaza mai curand credinta in unicitatea unei persoane. Am o relatie de 7 ani si pot spune ca mai tot timpul m-am simtit apartinand genului ...neutru :). Nu stiu cum sa explic ...dar n-am fost vreodata foarte patrunsa de trasaturile si ,,dramele" ce decurg din rolul feminin. Poate nu mi-am invatat rolul foarte bine, si sigur am un partener bun care n-a ,,zgandarat" incompatibilitatile astea fundamentale. Ma regasesc in ce-ati descris mai sus, femeie fiind, dar am tratat relatia cu partenerul meu, mai mult inconstient, ca pe un joc cu reguli de bun simt generale sa spunem, care nu cred ca au legatura neaparat cu apartenenta la gen. Adica am considerat ca trebuie sa fim corecti unul fata de celalalt, ca e bine sa ne sprijinim, sa ne echilibram, sa ne ajutam unul pe celalalt si tot asa. Adica pentru ce ne-am unit? Sa ne fie bine, nu? N-am tinut sa fiu cicalitoare ca asa sunt femeile, n-am tinut sa-l ingrijesc ca pe un copil, n-am fost dezorientata si neajutorata decat cand chiar am fost ...:). Si nici el nu se uita la fotbal, nu viseaza la beri cu prietenii ca sa scape de acasa, nu ma ignora si ce mai fac barbatii adevarti in general. Cred ca suntem un cuplu armonios pentru ca am cautat sa ne purtam omeneste, prieteneste unul cu celalalt. Imi place ca psihologia adleriana promoveaza mai curand credinta in unicitatea unei persoane. Am o relatie de 7 ani si pot spune ca mai tot timpul m-am simtit apartinand genului ...neutru :). Nu stiu cum sa explic ...dar n-am fost vreodata foarte patrunsa de trasaturile si ,,dramele" ce decurg din rolul feminin. Poate nu mi-am invatat rolul foarte bine, si sigur am un partener bun care n-a ,,zgandarat" incompatibilitatile astea fundamentale. Ma regasesc in ce-ati descris mai sus, femeie fiind, dar am tratat relatia cu partenerul meu, mai mult inconstient, ca pe un joc cu reguli de bun simt generale sa spunem, care nu cred ca au legatura neaparat cu apartenenta la gen. Adica am considerat ca trebuie sa fim corecti unul fata de celalalt, ca e bine sa ne sprijinim, sa ne echilibram, sa ne ajutam unul pe celalalt si tot asa. Adica pentru ce ne-am unit? Sa ne fie bine, nu? N-am tinut sa fiu cicalitoare ca asa sunt femeile, n-am tinut sa-l ingrijesc ca pe un copil, n-am fost dezorientata si neajutorata decat cand chiar am fost ...:). Si nici el nu se uita la fotbal, nu viseaza la beri cu prietenii ca sa scape de acasa, nu ma ignora si ce mai fac barbatii adevarati in general. Cred ca suntem un cuplu armonios pentru ca am cautat sa ne purtam omeneste, prieteneste unul cu celalalt. Uneori cred ca si femeile si barbatii se incapataneaza sa actioneze, si sa sufere in virtutea genului caruia apartin, fara sa mai ia in calcul si alternative la rolurile pe care au invatat sa le joace.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exista tot felul de prejudecati in mentalitatea noastra si una dintre acestea este cea care spune ca prietenia dintre cei doi membri ai cuplullui este echivalenta cu "moartea pasiunii". Pe de alta parte, cei care sunt capabili sa fie prieteni cu partenerii lor traiesc bine-mersi, acceptandu-si conditia si lunad-o ca pe ceva firesc. Eu personal admir foarte mult astfel de cupluri!

      DIn cate imi spui sunteti unul din acele cupluri, care, fara sa alerge dupa senzatii tari, sunt capabile sa ia tot ce este mai bun de la viata si sa se sustina reciproc in ideea de a creste impreuna - in fond pentru ce ne-am luat? Pentru spectacol sau pentru evolutie? Sau de ce am crede ca evolutia consta in spectacol? LOL

      Cred, si nu sunt singurul, ca scopul nostru atunci cand apar litigii in cuplu nu ar trebui sa fie acela de a demonstra ca avem dreptate ci de a gasi o cale de a proteja cuplul, in ciuda diferentelor care apar. Asta, fireste, presupune ca uneori sa facem renuntari, cuplul fiind acela care castiga. Dar iti vine usor sa faci astfel de renuntari cand stii cat de mult valoreaza un anumit cuplu pentru stabilitatea si bucuria ta de a trai...

      Iata de ce este bine sa stii ce cauti!

      Ștergere
  2. Da...intodeauna m-am gandit ca acasa - insemnand cuplu, familie extinsa - trebuie sa-ti fie cel mai bine. Pentru mine ar fi ciudat sa am acasa un teren de razboi. Daca acasa nu ti-e bine si platesti polite, atunci unde ar putea sa-ti fie mai bine? Vorba aia, in lumea larga :) gasesti tot felul de oameni de la care uneori nici nu poti avea pretentii, asteptari, care te pot dusmani gratis, te pot insela, te pot fura, etc...Dar acasa este cu totul altceva, trebuie sa tinem unii cu altii, nu avem nici un interes sa facem altfel.
    Legat de prietenia in cuplu ,,moartea pasiunii" , mie prietenia asta -reciprocitatea - imi da un sentiment de confort foaaarte placut. Sa stii ca cel de langa tine iti vrea binele e cel putin reconfortant si ...te face sa nu te plictisesti. Am vazut intr-un film o replica referitoare la casatorie (cuplu pe termen lung), spunea ca oamenii se casatoresc, probabil, pentru ca au nevoie de martori la vietile lor. Adica daca nimeni nu asista la ce faci tu, la cum evoluezi tu, de unul singur parca nu prea mai vezi sensul ...Or pasiunea nu inseamna neaparat ca celalalt e interesat si de persoana ta, de viata ta, etc.
    Uneori, pe la inceputurile celor 20 de ani ai mei, credeam ca n-am invatat sa fac ca o femeie, sa am pretentiile, supararile, dorintele, interesele unei femei. Ma indoiam un pic de feminitatea mea. In timp am observat ca anumite comportamente si asteptari de bun simt n-au legatura cu genul si daca intalnesti si poti sa recunosti un partener de bun simt, comportamentele astea asigura echilibrul.
    Acuma, din lecturile mele, am inteles si ca, cu cat polaritatea feminin -masculin este mai accentuata intr-un cuplu, cu atat atractia mai mare. Pe de alta parte, cum spuneam, eu am observat ca o doza de neutru (nu stiu exact cum sa-i spun) este benefica, mai echilibreaza lucrurile. Adica n-o sa-mi insusesc si n-o sa-mi manifest tot tipicul feminin doar pentru ca asa ne educa societatea raportat la apartenenta la gen si nici partenerul n-o sa-si insuseasca si n-o sa-si manifeste tot tipicul masculin. Poate ca ar fi bine sa nu ne lipim asa de rolurile astea de gen ca sa putem gandi si actiona si alternativ. Sau rolurile de gen sunt menirea fiecarei femei si fiecarui barbat? Dumneavoastra cum credeti?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate ca nici nu stii cata dreptate ai cand spui ca pasiunea nu inseamna ca celalalt ar fi interesat de binele tau, cu adevarat. E drept ca nu ii poti cere unei drama queen sa fie o persoana cu bun simt, interesata de binele partenerului - si-ar rata "cariera". :P Caci pe cine intereseaza un cuplu de bun simt, in care lucrurile decurg normal?? Dar de ce as vrea sa le pese altora de cuplul meu? Doar pentru ca nu am o alta posibilitate de a iesi in evidenta?

      Da, pana la urma, nu este in beneficiul nostru "sa ne lipim" de rolurile de gen, nici in beneficiul cuplului, ca intreg, in care partile trebuie sa se armonizeze, nu sa "fie ele insele". Ar fi intr-adevar o mare drama daca cei doi membri ai cuplului si-ar urma in mod fidel "chemarea interioara" si ar face tot ce le spune inima sa faca, ramanand total indiferenti, orbi si surzi la problemele cuplului si la nevoile celuilalt.

      Imi place cum gandesti. Si cred ca bunul simt nu poate decat sa ne sporeasca atractivitatea, indiferent de gen. Iar "genul neutru", despre care vorbeai, cred ca s-ar putea numi "genul civilizat"! :)

      Ștergere
  3. Sa inteleg ca sotul...mi-a facut cel mai frumos (si pragmatic) compliment posibil intr-un cuplu: "daca nu imi erai sotie (ca femeie), sigur mi-ai fi fost cel mai bun prieten (ca barbat)"? :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca aici incarcatura emotionala si limbajul nonverbal, insotitor, sunt decisive. Daca luam textul ca atare, el poate sa ramana doar un mister hieroglific. :) Eu personal sunt un mare admirator al cuplurilor care integreaza si aceasta componenta. Poate ca nu sunt nici cele mai bune (dar aici sta multa subiectivitate) si nici perfecte.E insa atat de frumos cand cei doi sunt prieteni, traiesc in armonie, au ce discuta, au ce impartasi, se bucura de aceleasi lucruri... etc! Esential este ca cei doi sa aprecieze genul lor de cuplu, fie acesta armonios sau competitiv, ori agresiv de-a binelea... In ideea ca agresivitatea poate fi apreciata, desigur! :)

      Ștergere
  4. Suntem departe de imaginea cuplului perfect, dar ne straduim sa fie pe zi ce trece mai bine! Greu de explicat...intre noi s-a dezvoltat o "camaraderie"(nu pasiune!) fiindca am fost nevoiti sa ne adaptam din mers, timp de prea multa "analiza a cuplului" nu a fost...in iulie ne-am cunoscut, in sept la inceput am aflat ca sunt insarcinata (daaa, am ridicat multe sprancene, mai ales ca eu eram cea care isi "planificase" ca va cunoaste mai intai omul, va convietui cu el cel putin doi ani, iar apoi, daca totul este bine...urmeaza copilul). Nimic nu a fost conform planului, dar pana la urma...am scos-o la capat...copil ne doream amandoi, doar ca am fi preferat sa ne cunoastem mai intai! :) L-am apreciat fiindca si-a asumat raspunderea, ceea ce mai putini ar fi facut astazi, cand exista "alegeri" (pe care eu, pentru mine, nu le concep; mai mult, cred ca nimic nu-i intamplator...daca nu ramaneam insarcinata atunci si acum cautam barbatul ideal si ma plangeam ca nu exista!). Din "pasiune" am facut alegeri gresite (dar si acelea au fost lectii!), insa casnicia aceea "pana moartea ne va desparti"...este munca de echipa, incredere, iertare, compromis si ceva...compatibilitate (inclusiv privinta valorilor morale)! Am ajuns sa cred ca exista doua tipuri fundamentale de oameni (femei si barbati): cei care sunt potriviti pentru orice partener, exceptand cazurile patologice de violenta, alcoolism s.a.(fiindca au descoperit secretul acceptarii si compromisului) si cei care nu se potrivesc cu nimeni (fiindca tind sa caute un ideal, care prin definitie...nu exista)!

    RăspundețiȘtergere