Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com

luni, 18 august 2014

Inteligenta Ateului

  Studii longitudinale au descoperit faptul ca ateii sunt mai inteligenti decat oamenii credinciosi. S-ar parea insa ca nu este nevoie de atat de multa inteligenta pentru a fi fericit!





Poate ati intalnit si voi "oameni fara nici un Dumnezeu". Ii numesc astfel pe cei care nu stau prea bine la capitolul moralitate, poate si pentru ca nu stau prea bine la capitolul credinta in Dumnezeu. Am observat ca oamenii fara dumnezeu, si fara respect pentru comunitate, in lipsa reperelor morale, se raporteaza la ideea de inteligenta.

Astfel, a fost o lipsa de inteligenta faptul ca cineva a fost prins la furat sau faptul ca s-a descoperit traficul de persoane al altuia. Dar la fel de bine, este o lipsa de inteligenta sa lucrezi 8 ore pe zi, pentru un salariu onest, dar mic si trebuie sa fii foarte limitat intelectual pentru a nu gasi o cale  mai buna de a face bani - fie si una care incalca legile statului.

Ei nu iau in calcul pedeapsa divina sau faptul ca un anumit comportament este incompatibil cu principiile scrise sau nescrise ale existentei unei comunitati. Ei bine, legat de acest mod de a pune problema, s-a descoperit un fapt de-a dreptul bulversant: in urma unor cercetari longitudinale, s-a constat ca ateii sunt mai inteligenti decat persoanele credincioase! Mai exact 53 din 63 de studii desfasurate de-a lungul timpului ajung la aceasta concluzie.

Asta rezoneaza si cu ideea ca mincinosul are nevoie de o memorie si o inteligenta foarte buna pentru a-si croi toate minciunile si a nu fi descoperit. Nu vreau sa sustin faptul ca toti ateii sunt lipsiti de moralitate, dar este de asteptat totusi ca un credincios sa dea dovada de ceva mai multa moralitate decat un ateu. Pentru atei, exista alternativa, intru totul eligibila de a crede in ceva nobil, cum ar fi comunitatea, sentimentul comunitar si respectul pentru "aproapele". 

Moralitatea se confunda cu credinta in Dumnezeu, desi, trebuie sa o spunem, au existat incercari de-a lungul timpului de a disocia cele doua aspecte. Spre exemplu medicul austriac Alfred Adler a cultivat toata viata ideea de sentiment comunitar, si cooperare - o idee care s-ar putea dovedi mai generoasa decat religia, in numele careia mai facem si razboaie inutile. Astfel, instanta divina, care ameninta si recompensa faptele noastre, este substituita cu societatea si "semenii", ori comunitatea internationala, care reprezinta instante superioare ce au puterea de a decide viitorul nostru, in functie de faptele si alegerile noastre.

In locul credintei a  fost pus astfel "sentimentul comunitar", sau credinta in importanta comuniunii si cooperarii cu cei din jur. Cei care manifesta sentimentul comunitatii ar trebui sa inteleaga la un nivel profund ca toate gandurile si faptele noastre nu il pot nesocoti pe "aproapele", care ne va intoarce cu aceeasi moneda orice i-am face, in spiritul principiului reciprocitatii. Astfel, "aproapele" si comunitatea devine un fel de spirit omniprezent, similar intr-o oarecare masura divinitatii, preluand o parte dintre functiile acesteia - pedepsirea celor nedrepti, incurajarea celor nenorociti, orientarea axiologica si dezvoltarea economica.

O sinteza a studiilor ce investigheaza relatia intre religiozitate si inteligenta, realizata in 2013 de catre profesorul Miron Zukerman de la Universitatea Rochester, a definit inteligenta drept abilitate de a planifica si a rezolva probleme, de a gandi abstract si de a intelege idei complexe, de a invata rapid si de a invata din experienta. Anumiti contestatari au considerat ca studiile care incepeau inca din 1928, au neglijat formele nou descoperite de inteligenta, cum ar fi cea creativa sau inteligenta emotionala. De asemenea, religiozitatea a fost definita drept implicare in cel putin unele activitati religioase.

Concluzia lui Miron Zukerman a fost urmatoarea [1]:

Explicatia cea mai plauzibila a relatiei negative intre inteligenta si religiozitate se bazeaza pe o tema centrala - premisa ca o credinta religioasa este irationala, nu este ancorata in stiinta, nu este testabila si de aceea, nu este nici luata in serios de persoanele inteligente, care 'stiu mai bine' Miron Zukerman 

Pentru a-i consola pe cei credinciosi, voi spune ca numeroase alte studii au demonstrat constant faptul ca persoanele credincioase, sunt mai fericite si mai sanatoase decat ceilalti oameni. [2], [3].










[1] Zuckerman, M., Silberman, J., & Hall, J.A. (2013). The Relation Between Intelligence and Religiosity: A Meta-Analysis and Some Proposed Explanations. Personality and Social Psychology Review, 17, 325-354.

[2] Ahmed M Abdel-Khalek Religiosity, health and happiness: Significant relations in adolescents from Qatar
Int J Soc Psychiatry 0020764013511792, first published on December 10, 2013 doi:10.1177/0020764013511792

[3] Ed Diener, Louis Tay, David G. Myers. The religion paradox: If religion makes people happy, why are so many dropping out? Journal of Personality and Social Psychology, 2011; DOI: 10.1037/a0024402

Show comments
Hide comments

6 comentarii:

  1. Ar fi foarte interesant sa aflam cum a fost definita credinta in studiul respectiv. Daca e sa ma gandesc la definitia credintei oferita de ortodoxism... observ vag de tot "sentimentul comunitar", iar "aproapele", este undeva in Biblie, teoretic "aproapele" exista, la partea practica ne scoatem cu "de la mine mai putin, de la Dumnezeu mai mult" (ne atasam prea mult de teorie :D ).
    Cat despre "forta divina"... pai, ce ne-am face fara ea?!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Credinta, sau mai bine spus, religiozitatea, era definita drept implicare in anumite activiati de tip religios... rugaciune, mers la biserica, tinut post, etc.
      S-ar parea ca unii se descurca si fara forta divina, desi parca ne este frica sa ne imaginam o lume in care nu este loc si pentru Dumnezeu... Ar fi poate prea multa singuratate, nu-i asa?

      Ștergere
  2. Constiinta de sine sau pur si simplu constiinta poate fi o forma de moralitate, instanta divina, sentiment comunitar, iubire de aproape. Cand constiinta nu te lasa sa actionezi intr-un anume fel, cred ca se cheama ca ai un Dumnezeu. Intotdeauna m-am intrebat ce gandesc oamenii care fac rau altora. Nu ma refer la crime, ma refer la minciuni, coruptie, intrigi gratuite, soti care isi fac viata amara unii altora, sefi care isi exploateaza angajatii, asistente maternale care agreseaza si umilesc orfani si tot asa ...sunt fericiti, se gandesc la ce fac, sunt atei sau au un Dumnezeu? Cunosc cel putin o persoana care crede ca crede in Dumnezeu - bate cruci, posteste, merge la biserica - dar nu se da niciodata inapoi de la a face rau altuia daca e in interesul lui sau daca altii o duc mai bine decat el (sa moara capra vecinului) ...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din fericire exista numeroase elemente ce pot contribui la formarea constiintei morale. O lume in care am fi lipsiti de asa ceva probabil ar fi putin cam dificila, nu-i asa?
      Pe de alta parte, este trist faptul ca nu reusim sa facem mai mult pentru a fi demni de harul divin, insa a gresi este in natura noastra iar posibilitatile noastre sunt limitate... Exista insa un anumit echilibru in dinamica schimburilor pe care il simt si eu atunci cand gresesc...
      Raman la opinia ca nu am fost chemati sa judecam dar putem sa acordam increderea noastra in mod selectiv...

      Ștergere
  3. Or fi atei mai inteligenti cum sustine studiul, dar cat de fericiti sunt? Iar la primul hop ce fac ei..supravietuiesc sau aleg calea usoara?
    Nu merg des la biserica, recunosc, dar am nevoie sa cred in ceva pur, am nevoie sa cred ca totusi exista cineva acolo sus in momentele grele si cand ma simt singura, asta inseamna ca sunt mai putin inteligenta? ahahhahha
    In plus, am auzit ca nu se poate "masura" inteligenta , ci coeficientul de inteligenta care depinde de mai multi factori :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De fapt inteligenta este de foarte multe feluri - vezi teoria inteligentelor multiple a lui Gardner. In plus, s-ar putea sa ai dreptate punand la indoiala fericirea acestor atei inteligenti... Se pare ca cei mai longevivi oameni sunt religiosi, iar secretul lor este o excelenta legatura cu comunitatea. altfel spus, EQ este mai important decat IQ, chiar si din acest punct de vedere. :)

      Ștergere