"Am primit 4 ani cu executare. Toti mi-ati spus sa fiu puternic... dar eu sunt puternic!"
Exista un joc cu lamai. Li se da copiilor cate o lamaie si fiecare dintre ei va trebui sa identifice un lucru special la fructul lor – ceva legat de forma, aspectul, eventualele zgarieturi si semne, culoare, etc. Toate lamaile se vor pune apoi intr-un castron iar copiii vor trebui sa isi identifice lamaia in functie de ce descoperisera special la aceasta. Chiar si cei mai mici, de 4 ani, vor reusi sa o faca. Dar apoi lamaile vor fi curatate de coaja si puse in castron iar copiilor li se va cere inca o data sa isi identifice lamaia. Nu va mai fi la fel de usor. Morala: aceasta este o lectie de apreciere a oamenilor pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce au.
De ce credeti ca este nevoie de o lectie ca aceasta? Consider ca astazi, mai mult ca oricand, oamenii sunt apreciati in functie de aparente iar totul in jurul nostru pare a fi un carusel al iluziilor si al manipularilor, in care suntem convinsi de orice prin intermediul chestiunilor superficiale, legate de aspectul exterior, atractivitate ori statut, sugerate prin elemente stridente. In noianul de stimuli care au un efect bulversant si naucitor ne este foarte greu sa mai apreciem persoanele la justa lor valoare, si este foarte greu sa mai distingem situatiile drept oportunitati sau pericole.
Imi amintesc ca prin 2012, fiul unei doamne senator si ministru, intra cu masina peste un cetatean care intervenise in ajutorul prietenei lui, cand a vazut ca ea este abuzata fizic de tanarul in varsta de 22 de ani. El a dorit sa lase o impresie puternica asupra celui care a dat dovada de spirit cetatenesc si barbatie, asa ca a urcat in masina si a trecut cu aceasta peste tip, de mai multe ori.
Cum de nu reusim sa privim „dincolo de coaja lamaii”? Trebuie oare sa fie o surpriza faptul ca dincolo gasim o persoana cu varsta emotionala de 3 ani, cereia i-am cedat imediat ce am aflat ca este fiul unei doamne senator si conduce o masina deosebita, cumparata cu bani pe care nu i-a muncit niciodata? Este o intrebare care ar trebui sa ne preocupe mai mult, fara indoiala.
Dar la fel de mult ar trebui sa ne preocupe, cum anume ajungem sa formam tineri atat de iresponsabili, care au nevoie de institutiile de reabilitare ale statului pentru a fi educati. Este adevarat ca suntem ocupati, ca tot timpul incercam sa facem ceva pentru acesti copii, sa le oferim un viitor mai bun, dar pe undeva, cred ca pierdem esentialul. Care este acesta?
Cel incet la manie pretuieste mai mult decat un viteaz, si cine este stapan pe sine pretuieste mai mult decat cine cucereste cetati. Imparatul Solomon
Esentialul este ca ei au nevoie de cu totul altceva. Au nevoie de relatii, de timp petrecut impreuna cu noi, de dialoguri constructive despre framantarile si valorile lor, despre tot ceea ce-i preocupa si despre administrarea dificultatilor emotionale. Poate ni se pare ca sunt lucruri puerile dar ele se leaga de nivelul de dezvoltare intelectuala si emotionala, iar prin asta, se leaga de insusi destinul si alegerile lor viitoare.
Nu, nu esti puternic daca nu esti capabil sa te controlezi, si daca nu esti capabil sa gasesti o solutie mai buna decat aceea care te-a adus dupa gratii timp de 4 ani. Aceasta este doar o iluzie de-a ta. De fapt este iluzia in care traim cu totii, in absenta unei educatii corespunuzatoare. Reclamele de la televizor ne tin aceasta educatie astazi caci parintii si profesorii trebuie sa faca bani. Reclamele devin astfel agenti didactici, poate singurii, si seteaza limitele noastre comportamentale, valorile si idealurile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu