Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com

miercuri, 25 iunie 2014

Capital Suprem

De ce avem incredere? A zbura cu avionul este, poate, un adevarat curaj. Putem privi acest fapt si ca pe o dovada de incredere in oameni - cel care a conceput avionul, cei care l-au construit, cei care l-au verificat tehnic si cei care il piloteaza. Zborul este o metafora a increderii.





Probabil ca fiecare dintre noi ar putea sa identifice un lucru, un concept sau o idee pe care le-a luat drept puncte de referinta in viata sa si pe care se bazeaza in tot ceea ce face. Am sa va prezint aici punctul de vedere al unui psihoterapeut. Ei bine, consider ca cel mai important lucru in viata este increderea. Si nu ma refer atat la faptul de a avea incredere in idealurile tale si in tine insuti - idealurile pot fi nerealiste si pot sfida lumea din jur, lucru care nu ne duce nicaieri. De asemenea, personalitati dintre cele mai malefice ale istoriei au avut incredere in sine, ceea ce, s-ar spune ca le-a fost de folos, caci pe aceasta cale ei au putut influenta lumea. Dar omenirea a platit cu 50 de milioane de suflete numai faptul ca s-a lasat influentata de geniul malefic al lui Adolf Hitler. 

NU, a avea incredere in fortele proprii nu este cel mai important lucru. Consider ca a castiga increderea este un lucru capital pentru conservarea propriei vieti. Dar mai mult decat atat, a confirma ca ai castigat increderea pe merit si ca oamenii nu s-au inselat acordandu-ti increderea lor, este probabil cel mai frumos ideal pe care cineva il poate urmari in viata sa pe acest pamant. Multi oameni castiga increderea semenilor dar putini reusesc sa o mentina in timp.

Desigur, de multe ori, e o problema de gusturi. Cu toate acestea, in timp, oamenii reusesc sa aprecieze persoanele de incredere pentru ca acestea au o anumita consistenta si constanta in ceea ce spun si ceea ce intreprind. Se spune ca minoritatile pot deveni foarte influente in anumite momente daca, in timp, au reusit sa isi mentina constanta pozitia iar mesajul lor nu a suferit transformari oportuniste. Ei bine, atunci cand o minoritate ramane fidela principiilor sale, ea poate fi luata in calcul drept alternativa, in momentele de vulnerabilitate ale autoritatii.

La nivelul relatiilor inter-umane si inter-grupuri, exista cateva trasaturi care faciliteaza castigarea increderii si mai ales, mentinerea acesteia. Iata-le:



a. Promisiunile.

Prin respectarea promisiunilor si a angajamentelor, ceilalti ne pot castiga increderea. A spune ca vei face un anumit lucru si a-l face, chiar si daca este un lucru minor, poate intari increderea celuilalt.  De asemenea, cazul in care nu reusesti sa faci ceea ce ai promis ar trebui tratat cu maxima seriozitate - explicatiile si intreaga noastra atitudine ar trebui sa fie mobilizate in scopul re-castigarii increderii. Repetarea la nesfarsit a scenariului cu nerespectarea promisiunilor va duce in mod inevitabil la pierderea definitiva a increderii.

b. Previzibilitatea.

A actiona intr-un mod previzibil inseamna a oferi celuilalt siguranta si a cladi sentimentul de incredere in acesta. Previzibilitatea vine atat din respectarea promisiunilor si a angajamentelor cat si din constanta comportamentului pe o anumita perioada de timp. Daca putem anticipa ca o anumita persoana va reactiona intr-un anumit mod de fiecare data cand ne asteptam sau ii cerem ceva, atunci putem incepe sa avem incredere in ea.  

c. Onestitatea.

O relatie bazata pe incredere nu poate fi construita fara onestitate. Adesea chiar si minciunile bine intentionate, pe care le spunem pentru a-l proteja pe celalalt, sau minciunile nevinovate, la care apelam pentru a masca un adevar neconvenabil si de o gravitate nu prea mare, pot naste, in anumite conditii, semne de intrebare legate de onestitatea celuilalt si deci de justificarea increderii pe care i-o acordam.  

d. Loialitatea.

Este o componenta care adesea contribuie in mod decisiv la consolidarea unei relatii. A ramane loial si a intelege dificultatile celuilalt atunci cand acesta are mai multa nevoie de intelegerea noastra, este nu doar frumos si moral, dar si de o reala utilitate in ceea ce priveste coeziunea cuplului.  

e. Angajamentul.

Putem defini simplu angajamentul ca fiind devotamentul acordat relatiei, capacitatea de a ne atasa emotional, la bine si la rau, si capacitatea de a ne concepe si a aspira la un viitor comun. Angajamentul ne ajuta sa ramanem implicati emotional chiar si atunci cand celalalt apare neingrijit la micul dejun sau cand tocmai ne spune ca a facut o cheltuiala costisitoare pe care o gasim inutila.  

f. Delimitarea granitelor.

Granitele sunt acele componente ale relatiei care au rolul de a delimita ceea ce este permis in cadrul relatiei si ceea ce depaseste universul existential al unui cuplu. Adesea regulile dupa care functioneaza cuplul sunt insuficient constientizate si discutate insa tocmai din aceasta cauza apar situatii in care granitele se vor cere delimitate cu precizie.  

Pare ca astazi oamenii nu sunt preocupati in mod deosebit de castigarea increderii, cel putin nu in ce priveste relatiile intime. Intalnesc adesea persoane care considera ca increderea este plictisitoare si pun in scena tot felul de "jocuri" prin intermediul carora nu fac decat sa ruineze increderea celuilalt. Din pacate, odata cu asta, este ruinata si relatia. De exemplu, in cuplu, urmarind sporirea pasiunii si in dorinta de a da un plus de animatie atmosferei cuplului, ne apucam sa subminam increderea celuilalt - nu ii raspundem la telefon sau facem pe inaccesibilii. Efectul poate fi destul de puternic, in sensul ca apar pasiuni si semne de intrebare care induc anxietatea. Dar oare ce se intampla cu increderea? 

Devenim imprevizibili, ne ignoram promisiunile, ii dam ceva fiori celuilalt... Apoi ii aratam ca de fapt el este idealul nostru in iubire si de aici, din acest joc destul de infantil, ar trebui sa se nasca pasiunea... Si chiar se naste de vreo 2 ori. Totusi, poate acest tip de joc sa reprezinte temelia unei relatii? Eu personal ma indoiesc ca o relatie poate fi salvata din monotonia cronica care o caracterizeza prin intermediul acestui tip de artificiu. Probabil ca monotonia din noi insine n-ar putea fi acoperita de niste jocuri care uneori ajung atat de departe incat sacrifica cu totul increderea celuilalt. Iar daca avem de-a face cu persoane care stiu intr-adevar ce vor de la viata, ma indoiesc ca ele vor avea timpul sau dispozitia necesara pentru asa ceva.

Jocul de-a sacrificarea increderii celuilalt este intr-adevar pentru parteneri care nu se afla la maturitatea necesara unei relatii autentice si care considera ca pot sa dispuna de altii prin astfel de abilitati marunte.










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu