Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com

duminică, 29 iunie 2014

Complexul Varstei

  Suntem nevoiti sa dam piept cu imbatranirea si... nu scapa nimeni. Batranetea nu este o veste buna - e ca si cand te-ai muta in partea orasului unde nu vrea nimeni sa locuiasca.





Daca am privi lumea si societatea si dispunerea pe nivele a acestora, ne-am da seama ca exista straturi favorizate de populatie si, in mod inevitabil, exista si straturile defavorizate. Este de preferat sa fii tanar, bogat, educat, sanatos... si, pana nu de mult, era de preferat sa fii barbat, sau sa ai o culoare a pielii cat mai deschisa, sa fii heterosexual, si ortodox. Exista cu alte cuvinte o jumatate superioara a lucrurilor, a experientelor, a realitatii, si o jumatate inferioara, descendenta, ne-norocoasa, nefasta, etc. Uneori apar momente, precum imbolnavirea sau pierderea averii, cand suntem adusi in partea nefasta a societatii... "the wrong side of town". De asemenea, apare un moment cand, cu totii trecem in umbra, in partea inferioara si nefasta a lucrurilor... Acel moment este imbatranirea. 

Imi este dat sa observ la numerosi oameni de varsta a 3-a, dar nu numai, insinuarea perfida a complexului varstei - "batranetea, haine grele...". E drept ca exista semne obiective ale decaderii organismului si a functiilor senzori-motorii si intelectuale ale acestuia. Nu am sa neg faptul ca, intr-adevar, odata cu inaintarea in varsta, performantele in activitatea fizica sau intelectuala tind sa scada, nu am sa neg faptul ca la femei apare menopauza iar la barbati apare andropauza si nu am sa neg niciunul dintre argumentele pe care batranii le tot repeta, ca pe un disc stricat - "ehe taica... eu nu mai sunt tanar..." ori "fost-ai lele cat ai fost...". 

E poate mult mai greu de inteles de ce persoane care abia daca au depasit varsta de 30 de ani, se simt total "expirate", dar cred ca raspunsul se afla in comparatiile pe care le fac si in atitudinea pasiva pe care o adopta in fata acestei provocari universale care este imbatranirea. Fixitatea obiceiurilor legate de stilul vietii - cu cele 3 componente majore: alimentatie, miscare, odihna - nu este de bun augur in aceasta privinta. Sunt lucruri pe care le putem face si ar trebui sa le facem daca nu dorim sa alunecam in "acea parte a orasului.", trista, apatica, morocanoasa si prada a viciilor de tot felul. Si nu ar trebui sa ne mire faptul ca in spatele multora dintre comportamentele iresponabile pe care le adoptam se afla tocmai complexul imbatranirii - "am o varsta... la ce ma mai pot astepta acum?"

  Pornind de la dispunerea nivelara a societatii, Alfred Adler a teoretizat existenta unui asa numit complex de inferioritate, care apare indeosebi la cei aflati in partea defavorizata a societatii: batrani, copii, femei, saraci, etc. In psihologie, termenul de complex se refera de regula la o multitudine de simptome si trasaturi care au drept efect, mentinerea individului in limite comportamentale si psiho-afective bine determinate si foarte stramte. Complexul de inferioritate se vede in obsesiile noastre, in starea noastra afectiva, dar si in neputinta de a depasi anumite limite personale. El ne creaza probleme in adaptarea la mediul social avand de regula efectul auto-marginalizarii individului si, in ultima instanta, moartea sa psihica - sau altfel spus, reducerea la maxim a activitatii psiho-emotionale, pana la o singura obsesie, o idee fixa si, de aici, o gama redusa de emotii si de comportamente.  

Odata aflati sub influenta complexelor, activitatea psihica tinde sa se reduca. Complexul varstei inaintate este o forma pe care o imbraca complexul de inferioritate. Oricand ne dorim ceva, ne vom aminti ca e pentru oameni mult mai tineri. Oricand vom fi solicitati sa iesim in natura sau la o petrecere, vom afirma ca nu mai avem varsta necesara. In aceste conditii, dependenta noastra de suportul celorlalti se accentueaza iar suportul primit nu face decat sa sporeasca starea noastra de neputinta. Asteptand atat de mult din partea celor din jur, devenim greu de suportat si facem rost de acele "etichete". Batranetea este asociata adesea cu fixitatea opiniilor, cu apatia, nefericirea, resemnarea si pasivitatea. In cazuri mai grave, batranetea se asociaza si cu avaritia, rautatea, razbunarea si dusmania. 

Nu am leacuri propriu-zise pentru batranete, desi, asa cum s-a afirmat in multe randuri, componentele stilului de viata reusesc sa faca diferenta intre o batranete urmarita de boli, de drame interioare si o batranete activa, optimista, indrazneata, in care ne oferim serviciile de ingrijire a nepotilor, de consiliere pe probleme care ne sunt familiare, si ne dedicam unor hobby-uri pentru care nu am avut timp niciodata. Ei bine, varsta inaintata nu este chiar pentru oricine... Este nevoie de capacitatati speciale de a ne organiza existenta si stilul de viata, astfel incat sa nu ne retragem nici din fata provocarilor si nici sa nu ratam oportunitatile pe care viata inca ni le ofera. 

Sunt cunoscute cateva comunitati care se disting tocmai prin longevitate si fiecare dintre acestea pare sa aiba propriul secret. Anumite comunitati italiene, spre exemplu, favorizeaza atingerea unor varste inaintate prin respectul, atentia si aprecierea de care se bucura batranii in randul celorlalti - de unde si versurile cantecului "isi iubea mama ca un italian". In anumite regiuni ale Italiei, in loc de fete dezbracate, pe peretii barurilor apar poze cu centanarul lunii. O comunitate de adventisti din California se lauda cu numerosi centenari datorita activitatilor realizate in comun si a dietei specifice, situatie intalnita si in randul populatiei nipone. Avem de invatat de aici ca putem sa le acordam atentie si respect batranilor nostri, dar poate, mai mult decat atat, ca ii putem incuraja sa initieze proiecte si sa isi depaseasca limitele, chiar daca, sa spunem, calculatorul le pare o chestie SF care ii depaseste total, ca si multe alte lucruri, si au tendinta sa raspunda la orice cu acel stereotip "dar eu sunt batran taica...".

Din pacate, la cei rapusi de complexul imbatranirii apare frecvent lipsa de igiena. Nu vorbesc doar despre igiena fizica ci am in vedere semnificatia complexa a acestui termen.

  • Igiena fizica si estetica. Adesea batranii nu reusesc sa pastreze un minim nivel de curatenie corporala, alunecand in sfera indecentei, prin hainele si atitudinea lor fata de propria infatisare. Fie ca o fac din sfidare, fie ca incearca sa obtina mila sau sustinerea celor din jur, fie ca sunt pur si simplu incapabili din punct de vedere senzorial sa observe starea in care se afla (functia mirosului, ca si cea a vazului sunt afectate), lipsa igienei fizice este un impediment serios in relatiile cu ceilalti si un urias obstacol in ce priveste inserarea sociala a celor varstnici.

  • Igiena psiho morala. Lipsa acestei igiene este probabil sursa principala a tuturor problemelor cauzate de complexul imbatranirii. Cu toate ca batranetea ne aseaza in fata unor provocari specifice, totusi, se presupune ca la varsta a 3-a avem tot timpul din lume pentru a le face fata si a cauta solutii in mod activ. Un spirit sarac insa, care nu a reusit sa vada in viata mai mult decat placerile efemere ale tineretii, nu va reusi sa gaseasca aceste solutii caci nu are exercitiul necesar, este obisnuit sa trandaveasca si nici nu ar avea ce sa le ofere celor din jur. Cu alte cuvinte, aspectele spirituale ale vietii necesita si ele o anumita pregatire care ar trebui sa inceapa inca din perioada tineretii. 

In cazul batranilor lipsa de initiativa si lipsa stimei de sine sunt alimentate de atitudinea noastra fata de ei, desigur. O societate care nu pretuieste intelepciunea risca nu doar sa ii piarda pe batrani, dar sa piarda tot ceea ce ei ne pot oferi. "Cine nu are batrani, sa ii cumpere!" se spune...  E dificil insa a convinge o societate obsedata de forme si de bani ca are nevoie de intelepciune si tocmai de aceea, pare o misiune sinucigasa incercarea de a dovedi ceva in acest sens. Si totusi, batranii care sunt capabili sa nu se lase orbiti de aceasta societate de consum si cred in ceea ce pot sa ofere, ar putea deveni ei insisi centri de interes pentru acea parte a societatii interesata de crestere personala si evolutie spirituala. 












Sion, G., (2009), Psihologia Varstelor, editura fundatiei Romania de Maine, Bucuresti.

Pascanu, V.O.(2007), Batranetea si calitatea vietii, editura Antet, Bucuresti.

De Rosnay, J., Servan-Schreiber, J.L, De Closets, F., Simonnet D., (2007), Longevitatea, o viata in plus, editura Curtea Veche Publishing.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu