Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com

marți, 6 mai 2014

Pretul Tacerii

La nivelul simtului comun predomina ideea ca neexprimarea emotiilor si pastrarea secretelor incarcate emotional, vine cu riscul dezvoltarii unor probleme de sanatate psihica si fizica. Cercetarile efectuate incearca sa faca lumina.

 



Emotiile tind sa fie exprimate, cu atat mai mult atunci cand ele sunt extrem de intense. Este la fel de greu sa mentii o emotie puternica ne-exprimata pe cat de greu este sa stavilesti un val pe timp de furtuna. Exprimarea se face prin intermediul verbalizarii, dar si mai mult pe cale non-verbala, prin gesturi, postura, prin expresia fetei si prin tonul vocii. S-ar spune ca a pastra un secret incarcat emotional nu este o idee prea buna. 

Parerile raspandite la nivelul simtului comun afirma ca ne-exprimarea unor emotii asociate evenimentelor intens incarcate emotional (traume psihice) ar duce la obsesii legate de acele evenimente, la ganduri intruzive si la emotii intense, de fiecare data cand survine rememorarea evenimentului respectiv. Asa sa fie?

Influentul curent psihanalitic ne-a lasat drept mostenire numeroase mituri cu privire la acest subiect, printre  care ideea ca ne-comunicarea evenimentelor incarcate emotional conduce la aparitia de simptome psiho-fiziologice, la deteriorarea starii de sanatate si la o dispozitie emotionala intunecata, depresiva. De aici, credinta ca orice-ar fi, trebuie sa ne "varsam nervii" si sa cautam o supapa pentru aceste emotii.

Ca urmare, anumite institutii au ajuns sa ofere salariatilor papusi care au chipul sefului, pe care te puteai descarca in voie.  Nu mai vorbesc de numeroasele scandaluri ce pornesc de la aceeasi idee - ca trebuie sa ne varsam nervii, fiindca asa spune Sigmund Freud. Din pacate  insa, psihanaliza nu a excelat in cercetare stiintifica.

Cercetarile efectuate in domeniul secretelor incarcate emotional de catre cercetatorii Bernard Rime si Catrin Finkenauer (1998), au investigat caracteristicile distinctive ale episoadelor emotionale tinute secrete in raport cu cele supuse comunicarii, motivele care au stat la baza tendintei de a pastra tacerea, si in final, costurile pastrarii secretului in ce priveste implicatiile asupra persoanei, sanatatii, activitatii, si a dispozitiei emotionale, in general. Bunaoara, s-au luat in calcul evenimente precum violul, experienta veteranilor de razboi sau experienta de victima a ororilor holocaustului, in lagarele de concentrare ale nazistilor.

Multe marturii au aratat ca numerosi prizonieri (printre care m-am numarat si eu), s-au simtit rusinati si vinovati in timpul detentiei si chiar dupa. Lucrul acesta poate sa para absurd dar este cat se poate de real. Sufeream din pricina faptului de a fi redusi la nimic. Primo Levi, supravietuitor al holocaustului.

Cercetarile sus-mentionate vin sa infirme o parte dintre credintele populare si sa confirme o alta parte dintre acestea.

  • Nu intensitatea exceptionala a evenimentului ne impiedica sa il relatam. Se infirma astfel ideea ca datorita incarcaturii emotionale reactualizate, tindem sa evitam exprimarea. De fapt lucrurile stau exact pe dos: cu cat evenimentul incarcat emotional era mai intens resimtit, cu atat crestea si frecventa verbalizarii acestuia.
  • Nevoile umane legate de apartenenta si de integrare isi spun cuvantul in tendinta victimei de a pastra secret un eveniment traumatic. Rusinea si culpabilitatea interferau cu nevoia de a apartine, si cea de a avea legaturi pozitive, durabile cu cei din jur, iar pastrarea secretului echivala cu o masura de auto-protectie si de indepartare a unei amenintari ce planeaza asupra relatiilor sociale. 
  • Costurile pastrarii secretelor, conform rezultatelor acestor cercetari se reflecta in starea de sanatate a victimelor si pare a exista o asociere intre pastrarea unor secrete incarcate emotional si prezenta unor simptome si afectiuni fizice. S-ar spune ca sanatatea are de suferit. 
  • De asemenea, victimele care nu isi verbalizau evenimentele incarcate emotional s-au declarat mai putin satisfacute de viata lor, in general.
  • Nu existau diferente notabile intre cei care isi verbalizau secretele si cei care nu au facut-o in ce priveste simptomele asociate stresului, cu risc pentru sanatate, precum consumul de cafea, fumatul, consumul de alcool sau insomniile. 
  • Este infirmata si ipoteza legata de dezvoltarea unor obsesii si a unor ganduri intruzive asociate evenimentului emotional tinut secret. Nu este adevarat nici faptul ca pastrarea unor astfel de secrete ar prezerva impactul emotional al rememorarilor. (Rime B., 2007)

As avea de facut anumite comentarii legate de aceste rezultate. Aparitia a doua evenimente in acelasi context, conduce adesea la asocierea lor. Totusi, anumite corelatii sunt iluzorii si exista o diferenta intre asocierea de covariatie si asocierea de cauzalitate. Faptul ca vecinul meu isi ia umbrela dimineata nu duce la aparitia ploii pe timpul zilei - ploaia vine din alta cauza, desi cele doua evenimente se asociaza prin covariatie.

In acelasi fel, faptul ca persoanele care au secrete emotionale necomunicate au si mai multe probleme de sanatate, consider ca nu se datoreaza obligatoriu lipsei verbalizarii. Exista o asociere intre cele doua elemente dar nu exista o legatura de cauzalitate intre ele. Lipsa unor ganduri intruzive la cei cu secrete emotionale si a diferentelor in intensitatea emotionala resimtita de cele doua categorii de victime la rememorarea evenimentului, dovedeste faptul ca nu exista un element traumatic activ care sa conduca la concluzia ca  lipsa verbalizarii este cauza aparitiei simptomelor fizice sau cauza insatisfactiei generale in viata. 

Cu alte cuvinte, este inutil sa credem ca daca ne exprimam pur si simplu emotiile, vom beneficia de virtutile acestor forme de expresie (in scris, prin arta, prin lovirea unei papusi, ori prin simplul balamuc conjugal) si vom beneficia de efecte pozitive in ce priveste sanatatea fizica si psihica, sau nivelul de satisfactie in viata - vezi Teoria Catharsisului.

Nu cred ca acesta este secretul unei sanatati de fier sau secretul fericirii. Consider ca mai importanta decat simpla exprimare este gasirea unui sens al respectivelor evenimente, impacarea cu trecutul, acceptarea acestuia, si constientizarea resurselor personale, in pofida experientei respective - "sunt viu si pot merge mai departe cu toate ca am trecut prin asta!". Sensul astfel descoperit reprezinta adevarata supapa a tensiunii emotionale.

De altfel, s-a constat ca exprimarea furiei sau a nefericirii "pentru descarcare" nu constituie decat un tip de antrenament, prin care ne intarim sabloane comportamentale caracteristice neputintei, ne consolidam identitatea de victima si, in consecinta, incercam sa ne gasim un loc intre ceilalti afirmandu-ne neputinta si asteptand ca ceilalti sa ne rezolve problemele. Simpla exprimare a furiei sau a nefericirii conduce la cresterea si dezvoltarea acestor emotii in timp, chiar daca apare, pe termen scurt, o senzatie de eliberare. (Turliuc M, 2007)










Imaginea Dark Silence, de Nuno Martinis, via Flikr, prin licenta CC BY-NC-SA 2.0

Rime, B. (2007), Comunicarea Sociala a Emotiilor, editura Trei, Bucuresti.

Turliuc, M. (2007), Psihosociologia Comportamentului Deviant, editura Institutul European, Iasi

Shapiro, D (2009), Stiluri Nevrotice, editura Trei, Bucuresti

Ionescu, S; Jaquet, M; Lhote, C.; (2007) Mecanisme de Aparare, editura Polirom, Iasi

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu