Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, licentiat in Psihologie, absolvent al unui Master de Consiliere Educationala si al unui program de formare in Psihoterapie Adleriana, recunoscute de Colegiul Psihologilor, Federatia Romana de Psihoterapie si Ministerul Educatiei. Contact: teleologia@yahoo.com
Ce învățăm din crima oribilă care a avut loc această săptămână în localitatea din județul Timiș? Unde este problema noastră? Sa fie valorile decadente, educația precară și sistemul de învățământ subfinanțat? Înțelegerea eronată a rolului de adult? Sau, cine știe, contextul internațional, unde toxicitatea criminală rămâne nepedepsita?
☆ ☆ ☆
Cazul crimei din județul Timiș m-a cutremurat și pe mine, la fel de mult ca și pe unii dintre dvs. Este tulburătoare vârsta la care ea apare, dar și modul în care a fost săvârșită sau felul în care copiii au încercat să-și ascundă faptele sau să-și creioneze un alibi. Nu în ultimul rând, detaliile de viață personală, consumul de droguri și motivația posibilă despre care s-a vorbit în spațiul public — invidia sau bullyingul.
Fără a avea pretenția că pot să analizez acest caz în absența unora dintre datele care poate nu au fost făcute publice sau nu au fost încă puse în evidență de ancheta necesară a organelor de cercetare, mi-am propus să vă împărtășesc unele emoții sau opinii personale în legatură cu această grozăvie. În primul rând, aș vrea să observ faptul că există tendința, nu tocmai nouă, de a politiza această crimă.
Se vorbește, desigur despre valorile promovate de societate — și cred că există ceva sens în aceste discuții, dar este regretabil că unii ar vrea să facă din această întâmplare un prilej de a invoca o dictatură militară sau o teocrație, unde, își imaginează dânșii, că nu ar mai exista astfel de situații. Ceea ce este fals, deoarece atât dictaturile militare cât și teocrațiile vin cu riscuri majore și adesea fatale pentru viața cetățenilor — de exemplu decesele pe front, uciderea opozanților sau așa numitele crime pentru onoare care apar în teocrații.
Tristul adevăr este că există foarte multă violență în această lume, există boală psihică, tulburare de personalitate și există, din păcate, peste tot, tendința de a-ți rezolva problemele în moduri radicale prin măsuri care nu țin cont de suferința provocată sau de consecințele posibile asupra propriei vieți. Aș putea să pun o mulțime de linkuri în acest articol către articole în care am analizat cazuri asemănătoare sau chiar mai grave, petrecute în Statele Unite, în Rusia și cam peste tot.
Și nu cred că există o singură cauză pentru care se întâmplă o grozăvie ca asta. Mai mult, probabil că toate cauzele despre care s-a vorbit în spațiul public pot fi menționate: valorile decadente, familiile dezorganizate sau dificultățile existente în familiile unde părinții sunt plecați la muncă în străinătate, combinate probabil cu neînțelegerea, înțelegerea parțială sau eronată a rolului de părinte și, tot probabil, incapacitatea de a veni în întâmpinarea nevoilor emoționale ale copiilor. Nu în ultimul rând, trăim într-un context în care există atât de multă toxicitate criminală ce trece absolut nepedepsită... Care ar putea fi efectul acesteia?
Suspecţii ar fi plănuit crima cu aproximativ o lună înainte, iar motivele par să fie legate de invidie și rivalități sociale. Detalii din anchetă arată că Mario Alin Berinde era cel mai vocal din grup și ar fi avut un un comportament agresiv față de ceilalți copii în fața cărora se lăuda că este mai înstărit.
Daniel, unul dintre suspecţi, ar fi fost invidios pe popularitatea victimei și pe ceea ce deținea: telefoane, haine și adidași mai scumpi. Primul care a recunoscut implicarea în crimă a fost băiatul de 13 ani. El le-ar fi spus rudelor ce s-a întâmplat. Sursa: Observator News
După cum am observat din informațiile apărute în spațiul public, acești copii aveau o viață socială destul de intensă și, chiar dacă unii vorbesc despre premeditare, opinia mea este că la origine se află tulburări emoționale care nu au fost nici observate la timp de către adulții din viața acestor minori și nici gestionate în mod adecvat de către aceștia. În medii defavorizate sau infracționale nu trebuie să fim surprinși dacă unii dintre membrii grupurilor găsesc astfel de soluții drastice pentru a-și gestiona problemele emoționale.
Dacă este să fi învățat ceva din această poveste de groază și probabil o lecție care n-ar trebui ratată, cred că este nevoia de atenție și supraveghere din partea adulților care, deși datori cu această atenție și îngrijire, au ratat ocazia de-a-o oferi în mod corespunzător. Acești copii aveau rivalități legate de privilegiile materiale de care se bucurau fiindcă părinții lor considerau că aceștia au numai nevoi materiale — ceea ce s-a întâmplat demonstrează că s-au înșelat.
Am observat și eu la această generație de copii nevoia de a epata prin posesiunile lor. De câte ori am avut ocazia le-am spus că șmecheria nu este să fii fericit pentru că dispui de ceva ci, dimpotrivă, să poți să fii fericit atunci când nu dispui de acel ceva. Deoarece, în această viață exista întotdeauna limite și lucruri care nu îți sunt permise și totuși, nu există nimic mai important decât SĂNĂTATEA PSIHICĂ, și bunăstarea emoțională de care te poți bucura și care te va ajuta să pui cărămidă pe cărămidă și să crești, în fiecare zi câte puțin.
De altfel, cu cât avansez mai mult în vârstă, am sentimentul că toate lucrurile pe care mi le-aș fi dorit în tinerețe... sunt pentru copii. Fix așa. Și nu cred că greșesc. Există întotdeauna lucruri mai bune pe care le poți face cu banii decât să-i arunci pe lucruri care îi impresionează pe alții. Iar poziția materială privilegiată atrage extrem de multă ură. Una dintre lecțiile cele mai importante ale acestei vieți este să înveți să treci neobservat — să lași centrul atenției pentru alții și să-i urmărești cum se chinuie din cauza asta!
Mi-am propus să scriu un articol despre economii și investiții și sper să fac astaîn curând. Am învățat de la investitori unele dintre cele mai importante lecții — acești oameni s-au sacrificat pe sine într-o lume consumeristă până în măduva oaselor, au trăit ca niște crucificați ani întregi în care au ținut de banii lor ca de propria viață. Nu i-ai fi văzut cu mașini scumpe, în locuri unde se plătesc mii de euro pentru o stică de șampanie, sau cu gadgeturi costisitoare... pentru că acestea chiar sunt pentru copii! Ce au făcut ei cu banii? Sper să vă vorbesc în curând despre asta.
(1) Imaginea Teddy Bear, de Teresa Howes, via Pexels
A primi sau a nu primi atentie - aceasta e-ntrebarea! Unii s-au maturizat repede si traiesc bine cu putina atentie, fiindca aparent se poate tine post de atentie. Dar altii au nevoie tot timpul de foarte multa si nu sunt dispusi sa plateasca pretul. Oare in ce consta pretul atentiei primite?
☆ ☆ ☆
Cred ca nevoia de atentie este invers proportionala cu varsta: in absenta atentiei unui adult supravietuirea bebelusilor ar fi pusa in pericol. Cand bebelusul a mai crescut, atentia ramane o problema existentiala pentru el si adesea simti ca prescolarul se lupta literalmente cu tine pentru a-ti acapara atentia, ca si cand aceasta ar reprezenta o garantie a faptului ca viata lui este pe fagasul cel bun. Pe masura ce avansam in varsta, depindem tot mai putin de atentia primita iar adultul pentru care nevoia de atentie a ramas la fel de mare este considerat infantil si, probabil, va fi diagnosticat cu o tulburare de personalitate: cea histrionica sau narcisica de exemplu.
La batranete, omul traieste cu sentimentul ca a devenit invizibil si ajunge sa-si ia ramas bun de la atentia celorlalti, in sensul ca nu-l mai preocupa daca o primeste sau nu - nu ca nu ar mai avea nevoie de atentie, dar este constient ca ar fi un efort prea mare si oarecum nejustificat sub raport cost-beneficii, ca sa mai incerce sa o obtina. Asa ajung batranii sa se imbrace ciudat: cu adidasi si cravata, de exemplu, ca niste hipsteri ai intamplarii, renunta sa se mai ingrijeasca, iar in final, obtin atentie tocmai din aceasta cauza.
Atentia poate fi ieftina, atunci cand o obtinem usor: pentru ca frumusetea fizica atrage atentia celorlalti, sau poate fi scumpa - atentia pe care o acordam unor specialisti fiindca ei ne vor rezolva problemele dupa ce si-au investit ani intregi de munca in specializare si dezvoltarea de abilitati. De asemenea, atentia poate fi negativa, cum este atentia primita ca urmare a lucrurilor gresite pe care le facem (distrugeri, bullying, razboaie, terorism), dar si pozitiva - atentia pe care o primim ca urmare a realizarilor noastre: note bune, obtinerea unui job, finalizarea unor proiecte importante, etc.
Atentia ca proces psihic poate fi involuntara (declansata automat ca urmare a caracteristicilor stimulilor: N0u74t3, intensitate, CONTrast, m i s c a r e, ASIm e t r ie, etc), voluntara (ca forma superioara, specific umana de mobilizare cognitiva cu un scop anume: acum vreau sa vad daca se intampla cutare lucru) si post-voluntara (rezultata in urma automatizarii atentiei voluntare si facilitata de factori afectiv-motivationali: mi-a atras atentia faptul ca am o notificare fiindca astept un mail important).
Si totusi, de ce am afirmat ca atentia dauneaza grav sanatatii? In fond, poate fi demonstrat usor contrariul afirmatiei mele (ca atentia poate imbunatati sanatatea): pentru o persoana care sufera de o anumita boala, lipsa atentiei celor din jur, care vine sub forma de ingrijire, se poate dovedi fatala. Atentia primita nu dauneaza obligatoriu sanatatii dar fiindca universul nostru este marcat de aceasta dualitate (bine - rau, intuneric / lumina, cooperare / razboi, etc,) exista si situatii in care atentia poate atrage nenorocirea, la fel de bine cum atrage succesul.
Atentie si Vanitate
In SUA exista asa numitele vanity plates - numere de inmatriculare auto contra-cost. Astfel poti sa selectezi anumite cuvinte sau mesaje cu caracter personal iar lumea va sti ceva in plus despre tine. Un om de afaceri si-a cumparat un astfel de numar de inmatriculare "money man" pe care l-a atasat pe limuzina personala pentru ca lumea sa stie ca sta bine cu banii si se afla intr-un punct bun al existentei sale. Dar oare este bine ca toata lumea sa stie ca stai bine cu banii? Ei bine, pe cand se afla la un club de strip-tease niste golani care nu stateau asa de bine cu banii s-au gandit sa il talhareasca tocmai fiindca le-a sarit in ochi limuzina cu numar de inmatriculare personalizat. Iar asa si-a gasit sfarsitul "money man", al nostru.
Cu alte cuvinte, nevoia de atentie izvorata din vanitate poate dauna grav sanatatii. Este cunoscut faptul ca psihopatii au un talent de a-si selecta victimele in functie de trasaturile mersului acestora - psihopatul va sti din primul moment daca respectiva persoana reprezinta o victima usoara sau nu. Dar la fel de cunoscut este faptul ca unele dintre cele mai dificile persoane - cele diagnosticate cu tulburare de personalitate narcisica sau antisociala (psihopatie) sunt atrase de tot ceea ce este frumos si straluceste. Cand se ancheta uciderea lui Adrian Kreiner, milionarul din Sibiu, asta l-a determinat pe profesorul Tudorel Butoi sa le adreseze un sfat milionarilor carora le place sa epateze cu semnele succesului lor: domnilor, dar si Dacia merge pe drum si va duce la destinatie!
Cand plecam in vacanta locuintele sunt vizate de spargatori. V-ar mira poate sa descoperiti ca cei care v-au spart locuinta va cunosc personal, stiu unde locuiti si v-au vazut pozele pe care le-ati postat pe Facebook, de pe o insula paradisiaca. Aceasta impaunare din obisnuinta se poate dovedi extrem de costisitoare cu toate ca o face toata lumea. Cu atat mai mult cu cat nu sunteti constienti care este scopul si ce anume doriti sa obtineti. Iar lucrurile stau la fel si in cazul celor care sunt dependenti de atentia primita pe retelele de socializare.
Cand o femeie este urmarita de un stalker, care ajunge sa ii controleze existenta, sa o inspaimante si sa o obsedeze, n-ar trebui sa ne mire sa aflam faptul ca ea face in jur de 30 de postari pe zi: detalii despre viata ei privata, unde merge, ce consuma, ce face si cat a stat in fiecare loc. Ii va fi greu sa respecte regula numarul unu: fara postari pe social media, dar daca isi vrea viata inapoi, va trebui sa faca acest efort. Iar asta nu este despre invinovatirea victimei, ci despre rationalizarea atentiei de care are nevoie pentru a functiona normal.
Stiu, nu ne place sa fim criticate. Dar daca ne dorim sa fim eficiente in lupta cu abuzul, poate ar fi mai eficient sa recurgem la postul de atentie, macar din cand in cand - stiu, e trist si revoltator, dar aceasta nu este o lume ideala si asteptarile noastre nu o vor face sa fie. Postul de atentie s-ar putea manifesta prin intermediul hainelor, accesoriilor si bijuteriilor pe care le purtam, postarilor pe care le incarcam pe o retea de socializare, a prezentei noastre la petreceri si a volumului de interactiuni virtuale si reale, in general. Iar aici, poate ca unii au nevoie de mai mult post de atentie decat altii, in functie de atentia pe care reusesc sa o atraga. Nu as vrea sa fiu inteles gresit: tocmai fiindca aveti darul de a atrage atentia, amintiti-va ca atentia este o arma cu 2 taisuri!
Unii invata repede aceasta lectie. Sunt miliardari care nici macar nu isi schimba masina dupa ce s-au imbogatit ori circula cu masini ieftine si se prezinta imbracati in haine simple: vezi Mark Zuckerberg, care afirma ca are mai multe exemplare ale aceluiasi tricou si ca imbracamintea simpla ii simplifica viata. (Let that sink in!). Cred ca aceasta este o forma de post de atentie si fiecare dintre noi are nevoie sa asimileze acest concept, chiar si fetele care nu sunt vinovate pentru ca poarta haine revelatoare in cele mai periculoase zone din oras dar cu toate astea suporta consecintele faptului ca, asa cum spune cantecul, pamantul este (foarte) departe de cer.
Dar atentia le dauneaza si psihopatilor care activeaza in crima organizata. Exista un documentar pe Netflix despre John Gotti, capul mafiei din New York. Cu o statura impunatoare si cu o prezenta fizica care castiga rapid interesul tuturor, John Gotti nu poate sa anticipeze faptul ca tocmai slabiciunea sa pentru aceasta atentie ii va aduce ani grei de inchisoare. El poarta haine de designer care costa mii de dolari si conduce masini scumpe, intruchipand valorile metropolei americane ca nimeni altul. Si cu cat straluceste mai puternic cu atat si sfarsitul sau este mai aproape - caci oamenii vor sa vada legitimitate in stralucirea ta!
In contrast cu John Gotti, Vincent Gigante, capul familiei Genovese a avut o abordare cu totul diferita: acesta nu dorea centrul atentiei (a desemnat pe cineva sa joace rolul sefului familiei) si a ales in schimb sa pretinda ca este bolnav psihic. Trecutul sau pugilistic ii permitea sa faca asta sub pretextul ca primise prea multi pumni in cap, care i-ar fi produs leziuni pe creier. Lumea il vedea pe Gigante in papuci si in pijamale, facandu-si nevoile fiziologice pe strada si vorbind singur. Atragea atentia pentru scurt timp, dar nu starnea invidia. Asta pana cand politia afla de la un informator ca Gigante era adevaratul lider a mafiei. Si totusi, manevra a functionat si a dat roade ani intregi!
Gigante a ramas seful familiei Genovese timp de 16 ani in libertate si 8 in puscarie. Cu greu s-a putut dovedi ca era perfect sanatos si juca rolul unui bolnav psihic pentru a putea evita condamnarile si a nu da de banuit. Gotti a dominat familia Gambino timp de 7 ani in libertate si 10 ani in puscarie - cifrele vorbesc de la sine. In ciuda atentiei primite, s-a chinuit permanent sa isi dovedeasca nevinovatia iar statul s-a aflat pe urmele sale zi si noapte. Apoi a primit o pedeapsa de inchisoare pe viata si a murit, de cancer, in puscarie.
Este oare mai bine sa adopti low-profile si sa traiesti independent de atentia celorlalti sau, dimpotriva, sa practici impaunarea si sa atragi privirile? Una te protejeaza de atentie si riscurile asociate dar lumea vrea sa vada putina stralucire, putina clasa si prestanta in timp ce femeile isi doresc sa poata visa la masculul alfa care va asigura protectia familiei si a copiilor. Pe de alta parte, aceasta stralucire poate deranja ochii privitorilor care se vor satura de ea. Am sa va las pe voi sa trageti concluziile si sa va exercitati creativitatea alegand una dintre cele doua si urmand sa culegeti roadele alegerii dvs.
Un articol despre documentarul Luati Labele de pe Pisici. O recomandare Netflix si cateva revelatii despre amenintari, resurse si realitati ale lumii in care traim si la care ar trebui sa ne adaptam inainte de a fi prea tarziu.
☆ ☆ ☆
Probabil ca fiecare dintre noi ajunge sa se identifice, constient sau nu, cu unul dintre arhetipurile culturale cunoscute: victima, agresor, salvator, etc. Iar in felul acesta viata capata un sens. Fiindca uneori ne gasim sensul vietii in a face si a spori binele de pe lume in timp ce in alte situatii, cand ne simtim coplesiti si descurajati, ne putem gasi sensul vietii in a face si a spori raul si suferinta, fiindca pare a fi mai usor. Este cazul (anti)eroului din documentarul Netflix numit Jos Labele de pe Pisici. Numele documentarului a avut darul de a ma determina sa-l evit luni la rand caci am crezut ca este un filmulet plictisitor pentru gospodinele care iubesc pisicile. Nimic mai departe de adevar!
Cand in sfarsit am fost dispus sa vad despre ce era vorba, am avut revelatia ca documentarul ar putea fi unul dintre cele mai interesante dintre cele din aria true crime, negresit in top 10 pentru anul 2023. Povestea are un crescendo si destule escaladari, iar pe langa tot ceea ce puteti invata ca si life-hacks despre arta investigatiei realizate de oameni normali pe internet, te tine in suspans iar daca va doriti sa o vedeti, poate ar fi bine sa o faceti inainte de a citi articolul de fata.
Asadar, in documentarul Jos Labele de pe Pisici aceste arhetipuri ale luminii si ale Umbrei intra in coliziune unul cu celalalt prin intermediul internetului. Niste utilizatori de retele sociale care ar putea intra in categoria arhetipala a Mamei purtatoare de grija, sau chiar a Eroului Salvator, ajung sa se coalizeze impotriva unui utilizator misterios si anonim care ar putea la randul sau sa se identifice cu arhetipul Agresorului. Acesta din urma, pentru un motiv la fel de misterios incepe prin a ucide niste pisici, care ar putea intra in categoria arhetipala a Victimei Inocente.
Cum se intampla adesea in cazul psihopatilor, trecerea de la antrenamentul pe pisici la crima propriu-zisa cu victima umana este doar o chestiune de timp. Toate aceste activitati sadice si absurde sunt documentate video si incarcate pe retele sociale (de unde intelegem si nevoia de atentie, fie aceasta si negativa) spre scandalizarea utilizatorilor normali care si-ar dori sa schimbe ceva dar nu prea reusesc. Ceea ce este fascinant la acest documentar sunt eforturile si resursele pe care oamenii normali care cunosc internetul si resursele sale le sacrifica (sau le investesc) pentru a opri acest descreierat cu probleme psihice grave din activitatea sa odioasa.
Spre exemplu stiati ca fiecare poza pe care o incarcati pe internet poate fi analizata si poate ofera indicii celor care vor sa va cunoasca mai bine? Va rog sa cititi urmatoarele detalii despre Exif pe care le-am luat de pe Wikipedia si sa va intrebati cat de competenti se simt cei care au la dispozitie aceasta arma pe care v-o ofera internetul.
Exif provine de la prescurtarea expresiei engleze Exchangeable image file format (în traducere: format comutabil pentru fișiere imagine). Este o specificație a metadatelor fotografiilor (datele despre fotografii), pe care aparatele foto digitale actuale (2011) le produc suplimentar pentru fiecare fotografie digitală propriu-zisă.
Fotografiile digitale (mai exact: fișierele sau datele corespunzătoare) pot conține, pe lângă datele imaginii propriu-zise, și următoarele date de tip Exif, desigur invizibile la reproducere:
Data și ora
Expunerea și diafragma fotografiei
Marca aparatului de fotografiat folosit
Dimensiunea fotografiei, măsurată în pixeli și megabaiți
Dacă a fost folosit blitzul, și cu ce parametri
Detalii despre focalizare și zoom
Începând de prin anul 2009 chiar și coordonatele geografice ale locului unde s-a făcut fotografia, bazate pe un receptor GPS înglobat în aparatul de fotografiat; pe baza acestora programele actuale de prelucrare foto deduc automat localitatea cea mai apropiată și generează chiar în imagine data și localitatea, precum și multe alte detalii suplimentare. Sursa: Wikipedia
S-ar putea afirma chiar faptul ca acesti voluntari anonimi au fost cu un pas inaintea Politiei - fiindca Politia poate fi la curent cu aceste evolutii ale tehnologiei sau nu, dar, din pacate, asa cum se intampla de prea multe ori, nimeni nu i-a luat in serios fiindca un caz nu devine demn de atentie pana nu apare o victima umana si, mai grav, pana nu ajunge in mass-media. Dar asta nu inseamna ca tehnologia va ofera totul pe tava si ca munca de investigare este simplificata. Fara daruire si motivatie puternica probabil ca nu vor fi rezultate. Spre exemplu, pentru ce salariu sau alt motiv intrinsec ati avea rabdare sa cautati pe internet fiecare obiect dintr-un videoclip: carpeta, aspirator, clanta de usa, etc?
De asemenea, dincolo de faptul ca documentarul reprezinta o colectie cuprinzatoare a mijlocelor pe care le aveti la dispozitie in munca de investigatie, este fascinant si ucigasul si personalitatea sa artistica care isi spune cuvantul in activitatea sa criminala. Fiind un cinefil convins, acesta foloseste motive aparute in filme celebre pentru a oferi indicii celor aflati pe urmele sale caci, s-ar parea, nevoia lui de atentie este una colosala, ca si nevoia de a-si lua revansa impotriva lumii care nu i-a oferit satisfactiile pe care le astepta in timpul dorit de el.
Cand ajungem sa aflam backgroundul acestui ucigas misterios, descoperim ca, in afara de faptul ca iubeste filmul, el si-a dorit sa devina actor si, cel mai probabil nereusita in aceasta privinta i-a frant inima si l-a umplut de resentimente. Desigur, sunt multi oameni care au parte de respingere si de esec, iar asta nu reprezinta o scuza pentru a ucide. Ceea ce il deosebeste pe Luka Magnotta este ferocitatea de care da dovada in momentul cand este nevoit sa-si recunoasca esecul si incapacitatea de a se re-inventa, lipsa de resurse adaptative.
Dar latura artistica a acestui criminal este una reala si ea se manifesta in permanenta pe durata investigatiei iar fiecare contact cu el este un contact cu arta, cu muzica sau cu filmul. Cum ar fi cantecul postat aici, o preferinta muzicala a acestuia, care este coloana sonora pentru cateva dintre videoclipurile sale degenerate. In mod interesant, cantecul apare si in filmul American Psycho desi este inofensiv si foarte popular. Si nu poti sa nu te intrebi cum poate cineva sa evolueze atat de sinistru de la un iubitor de film si muzica la un criminal sangeros si lipsit de compasiune.
Este pe cat de interesant, pe atat de ingrozitor acest mecanism de aparare denumit de psihanalisti punere in actiune (acting out). Rezultatul acestei puneri in actiune pe fondul frustrarilor gresit gestionate poate fi pierderea sanatatii / vietii proprii dar si pierderea sanatatii sau a vietii victimelor aflate in momentul nepotrivit la locul nepotrivit. Un alt caz similar este acela al atentatului de la Maratonul din Boston, despre care, de asemenea, s-a facut un film (American Manhunt), unde un tanar pugilist, dupa ce i-a fost refuzat accesul in lotul olimpic de box al SUA s-a gandit sa se radicalizeze si sa puna niste bombe in Boston, in timpul maratonului.
Cum se gestioneaza astfel de situatii? Poate ca rolul principal ii revine parintelui, care, inainte ca tanarul sa devina o forta a naturii, este dator sa ii transmita acestuia mesajele potrivite despre felul cum ar trebui sa abordeze pierderea si frustrarile inerente vietii, despre resursele generoase pe care Universul ti le pune la dispozitie daca ai rabdare si depasesti momentul de incercare si disperarea initiala, despre faptul ca exista multe versiuni posibile si decente ale propriei persoane iar uneori ajungem chiar sa realizam ce ne-am propus, in ciuda faptului ca n-am reusit chiar din prima.
In final, nu putem sa nu observam rolul societatii de consum si a miturilor despre succes in dinamica acestui caz. Faptul ca multi dintre tineri sunt convinsi ca exista o singura forma de succes (a obtine bani si faima) ii pune pe acestia intr-o pozitie foarte delicata. E ca si cand ti-ai oferi o singura sansa la fericire si este atat de periculos sa asociem fericirea cu... literalmente orice. Fericirea este o alegere si o stiinta in sine dar, din pacate, societatea de consum pare sa o foloseasca pentru a-si promova propria agenda. Si da, poate ca societatea de consum este adevaratul Matrix despre care vorbesc unii... Dar acesta este un subiect pentru un alt articol.
Cum scapi de sufletul tau pereche? Bine, doar el crede asta, dar e suficient pentru a ruina cei mai frumosi ani din viata ta prin insistentele sale care, in ciuda faptului ca nu duc nicaieri, nici stimuleaza invatarea, asa cum s-ar intampla in mod normal.
☆ ☆ ☆
Poate ti s-a intamplat si tie ca sa fii vanat(a) in mod persistent de cineva care pretinde ca este indragostit(a) de tine si nu este dispus(a) sa-si depaseasca slabiciunea ori sa mearga mai departe, catre restul vietii sale, fiindca, in fond, universul este plin de resurse cum ar fi alti posibili parteneri si alte oportunitati de a forma noi relatii si este pacat sa iti pierzi timpul si sanatatea mentala ciocanind la o usa care nu s-a deschis si nici nu sunt semne ca se va deschide prea curand. Si probabil ca va ganditi ca o astfel de persoana trebuie sa aiba ceva probleme nerezolvate ori chiar vreun diagnostic care inca nu s-a pus, si care ii fac acum viata grea.
Dar nu v-ati gandit ca ar putea exista o organizatie care ofera asa-zise servicii de dezvoltare personala care nu face altceva decat sa incurajeze acea persoana sa va urmareasca si sa nu va dea pace, totul in virtutea ideii ca daca simti ca cineva este sufletul tau pereche atunci nimic altceva nu mai conteaza: nici vizibilele semne de incompatibilitate, nici problemele pe care le-a avut cuplul, nici respingerea de care aveti parte din partea acelei persoane, nici ordinul de protectie emis de judecator, etc. Este cazul organizatiei Twin Flames care activeaza in Statele Unite si despre care s-a facut un documentar pe care il puteti urmari pe Netflix: Evadarea din Twin Flames.
In mod interesant, ideea de Twin Flames (flacara geamana) a prins si in Romania fiindca unii considera ca tot ce vine din America trebuie importat. Sper ca nu vor fi prea surprinsi cand vor descoperi ca cei care au descoperit conceptul de Flacara Geamana sunt anchetati sau acuzati sau chiar condamnati de te-miri-ce! Nu ca as vrea eu sa cobesc dar este totusi foarte probabil sa se intample acest lucru, in ciuda faptului ca atat de multe gospodine vulnerabile cred in Flacara Geamana...Va puteti intreba acum de ce nu-si vad oamenii de treaba lor, de ce fac consiliere de cuplu daca nu au studii, si in final de ce le recomanda celorlalti sa mearga pe un drum care pare ca nu duce nicaieri? Nu in ultimul rand, de ce nimeni nu invata absolut nimic din asta?
Ei bine, cred ca internetul este o platforma extrem de putin reglementata unde este nevoie de acumularea de dovezi multiple pentru ca sa poti scoate o anumita organizatie in afara legii. Faptul ca unii prospera vorbind despre lucruri pentru care nu sunt calificati sa vorbeasca, se datoreaza unui fenomen pe care l-am putea numi idiocratie: internetul functioneaza pe baza de algoritm, iar daca cei multi te urmaresc, nu mai ai nevoie de diplome sau acreditari oficiale si esti considerat apt sa vorbesti despre orice iti tuna mintea, fiindca o multime de oameni te urmaresc deja si nu ii intereseaza ce scoli ai absolvit.
Vezi de exemplu profilul Facebook numit Lamia Alchimia, urmarit de vreo 7 mii de utilizatori, unde nu este specificata nicio scoala absolvita si niciun job dar unde se vorbeste despre Flacara Geamana si vindecarea anxietatii. De ce nu?
Cu alte cuvinte, este suficient sa intelegi psihologia celor multi si vulnerabili intelectual pentru a-ti dezvolta un sistem de convingeri care vine in intampinarea acestei cereri unanime de a fi mintit frumos. Cei multi sunt niste fiinte emotionale, care nu au nevoie de dovezi stiintifice si ar prefera sa li se spuna ca au dreptate atunci cand considera ca emotiile lor sunt cel mai bun instrument de cunoastere a adevarului. Si atunci vii cu aceasta teorie total nefondata stiintific prin care le spui ca, in ciuda faptului ca partenerul visurilor tale nu simte la fel, ceea ce conteaza cu adevarat este emotia ta (un fel de stiinta exacta in sine), prin urmare acela este sufletul tau pereche.
Daca observati, este aici si un fel de egocentrism emotional care se potriveste manusa noilor generatii dar si tinerilor in general, obisnuiti sa primeasca tot ceea ce isi doresc si care nu au depasit primele faze ale dezvoltarii emotionale. Atata vreme cat mai crezi in poneiul roz si purcelusul cu aripi, fiindca tu si emotiile tale va aflati fix in centrul universului, nu poti face diferenta intre o idee care favorizeaza cresterea si auto-dezvoltarea si una absurda ale carei efecte vor fi auto-izolarea, escaladarea problemelor inter-personale si obtinerea unui ordin de protectie emis de judecator impotriva ta.
Dar aceasta este o munca de echipa. Atunci cand discipolul este pregatit, isi face aparitia maestrul, o persoana care nu este nici ea prea avansata pe calea cunoasterii, poate fi lipsita de orice calificare in domeniul in care activeaza dar cu toate acestea considera ca este indreptatita sa le dea lectii altora. Desi se pot spune multe lucruri despre documentarul Netflix pe care vi-l recomand, as dori sa imi focalizez atentia asupra celor doua parti care realizeaza acest dans absurd al idiocratiei, caci, nu-i asa, tangoul se danseaza in doi. Cine este deci discipolul divin si cine este maestrul tot divin, desigur, adica cele doua parti prin intermediul carora lumea delicata a idiocratiei se manifesta?
DISCIPOLUL: Este mai mereu o persoana naiva, care dispune de o intelegere limitata a realitatii, este idealista si deschisa conceptelor care tin mai curand de lumea emotiilor si a imaginatiei, chiar a spritului. Este dispus sa imbratiseze orice concept pseudo-spiritual fiindca are probleme de adaptare la mediul social iar problemele sale se cer rezolvate, pe fondul disperarii care il preseaza. Are dorinte si asteptari lipsite de realism si crede ca in aceasta lume aproape orice este posibil daca iti doresti cu adevarat. Lipsa de experienta si de cunostinte il face cu atat mai vulnerabil la exploatare si victimizare.
MAESTRUL: Este, desigur un fals maestru, este alimentat de orice pseudo-stiinta iar in domeniul psihologiei, din pacate este loc pentru foarte multa pseudo-stiinta. Tineti cont ca pana si maestrii Freud sau Jung si psihanaliza lor au astazi statutul de pseudo-stiinta din moment ce se bazeaza pe niste speculatii filosofice, doar partial demonstrate stiintific. Dar ei cel putin au scuza ca au activat in urma cu un secol, nu-i asa? Pseudo-maestrii zilelor noastre in schimb pot sa nu aiba absolut niciun fel de pregatire in domeniu, desi au citit te miri ce despre zane si ingeri si se prezinta pe sine ca niste autoritati in domeniu. Carisma de care dispun ii ajuta sa prinda la public, iar de aici reusita acestui proces de pseudo-acreditare oficiala prin atragerea atentiei si a simpatiei gospodinelor si a soferilor de taxi. Pseudo-maestrii respectivi pot avea incercari in domenii total diferite (de ex. pot incepe cu telemarketing dar peste cativa ani descoperi ca au devenit lideri de secta, speakeri motivationali, sau iti vorbesc despre depresie si anxietate).
Cam asa s-au petrecut lucrurile in NXIVM organizatia lui Keith Raniere care ne invata care-i treaba cu succesul in viata. Keith, altfel un tip prezentabil, desi cam mic de statura, in prezent este retinut putin dupa gratii pentru decat 120 de ani. Puteti afla mai multe despre acest caz in documentarul HBO Max Juramantul. De asemenea, Nicole Daedone, fondatoarea organizatiei One Taste risca si ea vreo 20 de ani de puscarie pentru practicile sexuale degenerate pe care le-a conceput si practicat si despre care puteti afla mai multe in documentarul Netflix numit sugestiv Orgasm Inc. Din aceeasi galerie de personalitati pline de creativitate pare sa faca parte si Jeff Ayan, fondatorul organizatiei Twin Flames Universe, care ulterior a devenit cult - el spune ca pentru impozite dar mai probabil pentru a evita problemele pe care le ridica lipsa acreditarilor in domeniul in care activeaza.
Jeff Ayan care nu are decat 35 de ani, este un personaj cel putin la fel de fascinant ca si cele din-naintea lui, el este absolventul unei facultati care l-a pregatit pentru a deveni om de afaceri dar, hop-si-asa, acum este lider de cult si te ajuta sa te vindeci de singuratate, dupa ce in trecut pretindea ca are leacul pentru cancer. Jeff este carismatic, ii place sa vorbeasca dar nu oricine isi da seama ca bate campii cu gratie sau ca are lacune uriase exact acolo unde n-ar trebui sa le aiba unul ca el, din moment ce iti promite atat de multe lucruri absurde. Nu de alta dar exista cerere. Cu alte cuvinte, Jeff Ayan este pana la urma un afacerist fiindca a observat o nevoie sociala si profita de aceasta, in ciuda faptului ca nevoia este aceea de miracole iar miracolele sunt incompatibile cu lumea reala.
Este incurajata deci gandirea magica fiindca putina imaginatie nu poate sa strice iar oamenii sunt liberi sa creada orice vor ei - doar nu traim in Federatia Rusa, nu? Dar cu toate ca esti liber sa crezi in ponei roz si purcelusi cu aripi, tot trebuie sa respecti legea iar cand membrii organizatiei tale o incalca, atunci incep problemele. Fiindca crezand in miracole unii dintre discipolii lui Jeff au persistat atat de mult in ideea ca si-au gasit sufletul pereche (Flacara Geamana, sau cum s-o numi) incat au incalcat ordinele de protectie emise impotriva lor.
Dar de ce este incurajata gandirea magica in ce priveste alegerea partenerului? Din dorinta de a confirma teoria privind Flacara Geamana Jeff este dispus sa incurajeze o relatie in ciuda faptului ca aceasta e in mod clar un esec: o membra a grupului spune ca nu poate fi impreuna cu partenerul ei fiindca acesta a fost arestat pe nedrept din cauza ca au fost gasite asupra lui droguri si ustensile specifice consumatorilor, care insa nu erau ale lui. De asemenea tipul are cazierul patat, este cu 11 ani mai batran si sufera de tulburare schizo-afectiva. Dar toate astea nu-l impiedica pe Jeff Ayan sa o incurajeze pe fata de doar 19 ani sa creada in aceasta relatie fiindca este Flacara Geamana a tinerei respective si practic aceasta nu are o alta optiune mai buna caci asa spune teoria Flacarii.
Este fascinant pana unde merge dorinta de a ne confirma propriile convingeri... Ca o dovada a bogatiei interioare a lui Jeff si a partenerei sale Shaleia, acestia vehiculeaza tot felul de concepte care tin mai curand de cartea de povesti decat de stiinta: Uniune Armonioasa, Divinul Masculin si Divinul Feminin, Dieta Divina, Exercitiul Oglinzii si, desigur, Flacara Geamana. Dincolo de aceste aberatii poetice si chiar periculoase, se afla in schimb multa lacomie si tendinta Cuplului Divin (Jeff si Shaleia) de a profita de dicipolii lor pentru a-si dezvolta afacerea - cult si de a-si mari cifra de afaceri. Dar in urma procesului de spalare a creierului, cei care muncesc pana la 12 ore pe zi pentru liderul lor se vor simti onorati sa o faca fiindca, nu-i asa, simti ca viata are sens atunci cand promovezi pe gratis aberatiile comice ale unor impostori.
(1) Imaginea Grayscale Photo, de Tima Miroshnicenko, via Pexels
(2) Wikipedia, (acc. 27.11.2023), Keith Raniere, website: Wikipedia.org
O greseala frecventa pe care criminalul o face cand pleaca de la locul crimei este aceea ca ii lasa anchetatorului un selfie cu propria lui figura. Probabil consideri ca bat campii dar aceasta afirmatie are un sambure de adevar.
☆ ☆ ☆
Tudorel Butoi afirma la un talkshow televizat ca in gandirea magica a infractorilor este cunoscut acest mit potrivit caruia victima va purta pe retina ei imaginea celui care a ucis-o, fiindca ultima imagine vazuta de ochiul uman este inregistrata pe retina. De unde si necesitatea ca ucigasul sa ii scoata ochii victimei. Desi acesta este un mit, au fost cazuri in care raufacatorii au fost nevoiti sa distruga globul ocular pentru ca nu cumva libertatea sa le fie pusa sub semnul intrebarii. Dar infractorii nici macar nu banuiesc care sunt adevaratele amenintari care ii asteapta.
Spre exemplu, este oare posibil ca fiecare dintre celule sa poarte in sine un portret robot? Daca crezi ca asta este doar o aiureala din filmele SF, ei bine, te inseli. In Germania a fost legalizata o tehnologie de ultima generatie prin intermediul careia, in cadrul anchetelor organelor de cercetare penala, pornind de la o proba de ADN se poate obtine o imagine 3D a figurii persoanei de la care provine acea proba. Nu-i asa ca e interesant? Sunt convins ca cei care se tem de controlul exagerat al statului si intruziunea acestuia in viata lor privata vor fi primii care vor aprecia un asemenea instrument!
De la inceputul anilor 2000 studiile privind ADN-ul s-au inmultit, diversificat si au contribuit in cele din urma la solutionarea unor cazuri din secolul trecut prin analizarea mijloacelor de proba pastrate cu sfintenie in depozitele politiei (in caz ca stiinta criminologiei progreseaza). De asemenea, imbunatatirea calitatii imaginii camerelor si abundenta acestora in orase, capacitatea fiecaruia dintre noi de a incarca pe internet imagini si videoclipuri care au legatura cu suspecti sau infractiuni comise impotriva noastra sau a celor dragi, nu au facut altceva decat sa ii expuna pe cei a caror viata in libertate depinde de aceasta expunere si ar prefera ca ea sa fie minima.
Dar dupa descoperirea ADN-ului si a mijlocelor care le permit anchetatorilor sa obtina condamnari pe baza compararii diferitelor probe de ADN, cercetarile in domeniu au continuat pentru ca in ultimii ani sa ajungem la ceea ce se cheama fenotiparea ADN-ului, care le permite anchetatorilor ca, pe baza unei probe de ADN sa obtina un potret robot al suspectilor. Iar asta inseamna, nici mai mult, nici mai putin, ca in fiecare celula din corpul nostru exista, intr-o forma codata, imaginea chipului nostru. E ca si cand, fara sa-ti doresti in mod deosebit, le-ai lasat un selfie celor care vor ajunge sa ancheteze crima pe care tocmai ai comis-o.
Odata abandonata la locul crimei, acea celula, culeasa de sub unghiile victimei sau dintr-o picatura de sange, ori dintr-un fir de par pe care victima ti l-a smuls in timp ce se lupta pentru viata ei, ea poate deveni un mijloc de proba care, ajuns in mainile anchetatorilor, s-ar putea sa insemne diferenta intre libertate si inchisoare. De unde si ideea ca, daca ai inceput o viata in afara legii poate ar trebui mai intai sa faci un stagiu de pregatire care sa te puna la curent cu aceste descoperiri. Nu de alta dar s-ar putea ca aceasta competitie intre stiinta criminologiei si infractori sa devina prea dificila pentru acestia din urma. Hai ca se poate baieti!
Si cu toate ca in momentul de fata, in cele mai multe tari fenotiparea ADN-ului are cam acelasi statut ca si apelarea la clarvazatori ori ghicitoare pentru obtinerea de informatii care permit anchetelor sa avanseze, eu personal sunt increzator ca aceasta stiinta va acumula la un moment dat masa critica necesara introducerii in anchetele criminaliste ca resursa nepretuita pentru rezolvarea de cazuri. Este chiar posibil sa se ajunga peste cateva zeci de ani sau chiar mai curand, la nivelul la care o ancheta penala sa fie de ne-conceput fara fenotiparea ADN-ului.
Documentarul Escrocul de pe Tinder este un comentariu cinic pe marginea materialismului scapat de sub control care caracterizeaza societatea umana. Concluzia acestuia este mai curand trista: suntem vulnerabili in fata raului si sursa acestei vulnerabilitati se afla in valorile noastre materialiste.
☆ ☆ ☆
Unul dintre filmele de top 10 ale retelei Netflix, este documentarul Escrocul de pe Tinder. Este un film despre pericolele la care suntem expusi (sau expuse) in ziua de azi, in lumea aceasta care se invarte in jurul tehnologiei si in special a celei care faciliteaza comunicarea dintre noi. Aceeasi tehnologie care ne ajuta sa cunoastem posibili parteneri de la celalalt capat al lumii, poate fi folosita insa si de catre persoane cu intentii dubioase, cum ar fi escrocii sentimentali. Unul dintre cei mai prolifici, macar din anumite puncte de vedere, este israelianul Shimon Hayut care ne fascineaza cu abilitatile sale de a pune in practica un plan prin care sa-si sponsorizeze o viata la care nu ar avea acces in alt mod.
Dupa notorietatea nedorita pe care i-a oferit-o documentarul Netflix, Shimon Hayut, cunoscut si sub numele de Simon Leviev, unele dintre retelele sociale pe care le-a folosit pentru a-si seduce victimele i-au retras dreptul de a avea conturi: vezi Instagram sau Tinder. Cu toate acestea, problemele sale legale sunt mult mai mici decat ne-am astepta, acum, dupa ce a escrocat un numar considerabil de femei care nu-si doreau decat sa-si gaseasca un partener pe Tinder. Asta a starnit destul de multa furie in randul celor care au urmarit acest documentar si care si-ar fi dorit sa-l vada pe Simon Leviev plecat la racoare pentru mai mult de 5 luni, cat a facut propriu-zis - pentru cu totul altceva!
Nu de alta, dar tipul chiar este un pericol social. Daca esti femeie, imagineaza-ti ca ai avut o relatie cu un tip pe care l-ai iubit cu sinceritate si pe care ti-ai dorit sa-l ajuti la greu, dar care te-a lasat cu datorii la banca la care vei plati o lunga perioada a vietii tale active. Cum a reusit sa faca asta? Producatorii podcastului Psychology in Seattle, Dr. Kirk Honda si Humberto Castaneda, au analizat cu atentie modul de actiune al acestui individ si au ajuns la niste observatii destul de interesante pe care vi le impartasesc in cele ce urmeaza, in ideea ca va doriti sa evitati o poveste in care sa deveniti victima unui escroc sentimental.
Asadar, ce gogosi vinde acest Simon Leviev? In primul rand, el si-a schimbat numele pentru a se potrivi cu filmul pe care l-a conceput. Lev Leviev este un miliardar israelian iar Simon pretinde ca este fiul acestuia. Dar cand pornesti de la o minciuna atat de mare, ai nevoie de o multime de bucatele de puzzle care sa se potriveasca cu ea. Spre exemplu, ai nevoie de o fotografie editata in Photoshop, in care apari cu parintii tai. Bifat. Apoi ai nevoie de un asociat de afaceri. Bifat. Ai nevoie de un body-guard. Bifat. Ai nevoie de dovezi ale opulentei in care traiesti (avioane private, hoteluri de lux cu infinity pool, etc). Bifat. Nu stiu cati bani a investit pentru toate astea, dar se pare ca i-a reusit.
In sensul ca femeile pe care le agata pe Tinder, chiar l-au luat in serios. Ii placeau in special femeile nordice (Finlanda, Norvegia, Olanda), dar nu cred ca si-a dat seama cu cine se incurca. Unele dintre acestea au facut tot posibilul pentru a-si lua revansa, chiar daca au ramas cu datoriile la banca. Apare deci Simon al nostru, calare pe cal alb, pretinzand ca este fiul miliardarului. Sa recunoastem ca tipul are ceva prestanta, de la natura, si nu i-a fost greu sa le suceasca mintile. Dar sa sistematizam pasii metodei lui Simon Leviev.
ATRACTIA ~ consta in povestea pe care a creat-o si aparatul de marketing pe care l-a pus in actiune. El ofera iluzia bunastarii, a opulentei chiar. Poate parea ceea ce se cheama Instagram A-Hole, in sensul ca ii place sa se dea in stamba cu stilul de viata si sa faca impresie, dar aspectul sau de tocilar sofisticat si inofensiv nu-ti trezeste banuieli.
LOVE-BOMBING ~ este un termen pe care nici macar nu stiu cum sa-l traduc si poate ca nici n-ar trebui sa incerc. Dar inseamna sa fortezi la maxim evolutia unei relatii, sa pornesti de la zero si sa ajungi la plus infinit in termen de doar cateva zile. De asemenea, love-bombingul presupune manifestari grandioase ale afectiunii, disproportionat de mari in raport cu perioada necesara inter-cunoasterii. Ma refer aici la faptul ca, din iubire, te trezesti cu amorezul cazat la cel mai scump hotel din orasul tau, doar fiindca poate. Mai vine si cu avionul proprietate persoanala, ca sa nu-l tina degeaba in hangar. Toate astea, in ciuda faptului ca este extrem de ocupat cu businessul sau cu diamante.
CRIZA ~ dupa ce iluzia povestii perfecte incepe sa se contureze, iar femeile respective incep deja sa se minuneze ce norocoase au devenit asa, peste noapte, dupa ce incep sa viseze la noua viata care se deschide inaintea lor, ca prin farmec, ele afla ca iubitul lor Simon, fiu de miliardar, are foarte multi dusmani (nu ai de unde sa stii, fiindca nu ai avut niciodata banii lui) care il tot haituiesc si-i fac viata grea. Prin urmare nu-si mai poate folosi cardurile proprii si are nevoie de ajutor financiar urgent.
SACRIFICIUL ~ stiti cum este, dupa ce ai creierul inundat de substante (endorfine, dopamine, oxitocine si alte _ine), este destul de greu sa cobori cu picioarele pe pamant si sa judeci rational ceea ce ti se intampla si ceea ce alegi sa faci. Dar in fond, daca nu risti, nu castigi, nu-i asa? Iar bani mai gasesti pe lumea asta, dar o iubire ca-n filme, mai greu. Nu vreau sa sune a ironie fiindca fiecare dintre noi s-ar putea afla intr-o asemenea postura - cine poate spune pana unde vor merge sacrificiile pe care suntem dispusi sa le facem pentru iubirea vietii noastre?
CONFUZIA ~ dupa ce si-a primit banii, escrocul are o atitudine prin care pare ca trage de timp - problemele continua, este greu sa lupti cu toti dusmanii si imprumuturile intarzie sa fie restituite. Totusi, exista anumite incercari esuate de a restitui banii: acum le trimite un cec, pe care insa femeia nu il poate incasa, mai apoi le ofera unul dintre ceasurile sale de firma, care insa se dovedeste a fi contrafacut. In final femeile afla ca asta e, Simon le-a dat banii inapoi si nu e vina lui ca apar intotdeauna probleme.
AMENINTAREA ~ in momentul cand escrocul intarzie sa le dea banii inapoi, sau le plateste cu cecuri false si cu ceasuri contrafacute, frustrarea incepe sa isi faca simtita prezenta. Daca vreuna dintre victime incepe sa-si piarda rabdarea, amorezul le spune subtil ca fiecare actiune are un raspuns. Iar aici iti ramane libertatea sa-ti imaginezi ce anume vrea sa sugereze cu asta - este aceasta o amenintare la adresa vietii lor? Cine stie? Totusi, el nu intrerupe comunicarea cu aceste femei, dupa ce le-a luat banii ci face in asa fel incat ele sa renunte la a mai discuta cu el, cand isi pierd rabdarea.
Modul acesta de actiune este atat de bine pus la punct incat problemele legale rezultate in urma acestui dezmat de zile mari sunt minime. In fond, nimeni nu a vazut cand femeile i-au dat banii respectivi, din mana-n mana, ca sa nu vada dusmanii! De altfel, asa cum observa realizatorii podcastului Psychology in Seattle, sunt cateva lucruri care ar trebui sa va dea de gandit, daca nu v-ar lua valul, desigur. Caci iata, se mai intampla si sa te ia valul. Iar odata cu valul, nu-i asa, se duc si economiile, resursele materiale si alte bunuri pentru care o sa muncesti ca la ocna. O lectie de viata care ustura rau de tot si din care noi ceilalti avem de invatat o multime de lucruri.
PUNE FRANA ~ Asta inseamna ca, atunci cand simti ca ai devenit tinta unui love-bombing, in care totul se misca mai repede decat ar parea normal, sa-i ceri celuilalt sa incetineasca viteza pe care o impune in evolutia relatiei. Desigur, risti sa-l superi pe baiatul miliardarului si sa ramai fara el. Cu toate astea, dincolo de teatrul acesta al aparentelor, ar trebui sa existe sentimente sincere. Ei bine, aceasta frana pe care o pui este tocmai ceea ce ar trebui sa provoace aceste sentimente sincere sa se manifeste - daca ele exista, acest partener din povesti ar trebui sa inteleaga si sa respecte ritmul tau, care este de fapt ritmul bunului simt, ritmul normal de evolutie al unei relatii.
CERE MAI MULT ~ Pare ca escrocul iti ofera el niste detalii pe care, in inteligenta lui reptiliana, considera ca trebuie sa ti le ofere: tot felul de filmulete, fotografii, persoane care colaboreaza cu el si care sunt dispuse sa spuna ca ele il cunosc bine, si este ceea ce zice ca este, si mult mai mult decat atat. Dar tu vrei sa ceri mai mult decat atat: spre exemplu, vrei sa-i cunosti personal parintii, fratii si surorile. La un moment dat, fie iti va da motive de indoiala, fie va deveni frustrat, fie isi va da seama ca nu e cazul sa se incurce cu tine.
NU FI MAMA RANITILOR ~ In general, ne ajutam prietenii apropiati, pe care ii cunoastem de zeci de ani si membrii familiei. Este un ajutor de bun simt prin care nu riscam foarte mult, fiindca stim cu cine avem de-a face si care sunt sansele sa primim inapoi acel ajutor. Totusi, resursele noastre sunt limitate si trebuie sa le tratam cu respect. Iti poti fixa de la bun inceput o suma cu care esti dispus sa ajuti un strain si una pe care esti dispus sa o oferi unui membru al familiei, in raport cu reputatia acestora si cu nivelul de inter-cunoastere. Mai ales, niciodata nu ajuta mai mult decat iti permiti sa o faci! Relaxeaza-te, nu vei ajunge in iad pentru asta.
O URMA DE LUCIDITATE ~ Este greu, stiu, fiindca creierul tau este plin de droguri generate de el insusi. Dar nu este imposibil. Cand ti se solicita un ajutor disproportionat de mare sau cand observi ca lucrurile par prea bune pentru a fi adevarate, cand simti ca viata ta s-a transformat intr-un basm si ca ai devenit prea norocoasa in ultimul timp, ai curajul sa pui la indoiala aceste lucruri. Nu trebuie sa devenim paranoizi de fiecare data cand ni se implinesc visurile, dar, in astfel de momente, putin scepticism ne poate salva de probleme colosal de mari.
Realizatorii de la Psychology in Seattle afirma ca Simon Leviev este psihopatul tipic, manifestand toate trasaturile din manualul de psihiatrie si psihopatologie. El are farmec personal mincinos, este lipsit de remuscari si empatie, are un stil de viata profund infractional si iresponsabil, se foloseste de slabiciunile celorlalti pentru a profita de acestia. El este dispus sa treaca peste morminte pentru a-si atinge scopurile. Unele dintre victimele lui au fost in situatia de a se interna la Psihiatrie in urma povestii de dragoste cu acest infractor.
Mesajul pe care documentarul Escrocul de pe Tinder il transmite este unul mai curand trist: suntem vulnerabili in fata raului iar o mare parte din aceasta vulnerabilitate vine din valorile pe care le-am imbratisat, ca societate.
Filmul este ca un comentariu cinic la adresa materialismului gretos care caracterizeaza societatea si catre care continuam sa evoluam. Ne plac putin prea mult cei care se dau in stamba pe retelele sociale cu stilul lor de viata aiuritor si asta se va intoarce impotriva noastra, la un moment dat. Chiar si Superman avea un punct sensibil, nu-i asa? Kryptonita! Cand psihopatii v-au gasit punctul vulnerabil, puteti fi siguri ca vor incerca sa-l foloseasca impotriva voastra. Aici intervine modul in care noi insine contribuim la problemele cu care ne confruntam. Nu, victimele nu sunt vinovate de absolut nimic. Totusi, putem invata enorm din experienta lor, nu-i asa?
.jpg)
%20(1).jpg)
.jpg)
