A primi sau a nu primi atentie - aceasta e-ntrebarea! Unii s-au maturizat repede si traiesc bine cu putina atentie, fiindca aparent se poate tine post de atentie. Dar altii au nevoie tot timpul de foarte multa si nu sunt dispusi sa plateasca pretul. Oare in ce consta pretul atentiei primite?
.jpg)
Cred ca nevoia de atentie este invers proportionala cu varsta: in absenta atentiei unui adult supravietuirea bebelusilor ar fi pusa in pericol. Cand bebelusul a mai crescut, atentia ramane o problema existentiala pentru el si adesea simti ca prescolarul se lupta literalmente cu tine pentru a-ti acapara atentia, ca si cand aceasta ar reprezenta o garantie a faptului ca viata lui este pe fagasul cel bun. Pe masura ce avansam in varsta, depindem tot mai putin de atentia primita iar adultul pentru care nevoia de atentie a ramas la fel de mare este considerat infantil si, probabil, va fi diagnosticat cu o tulburare de personalitate: cea histrionica sau narcisica de exemplu.
La batranete, omul traieste cu sentimentul ca a devenit invizibil si ajunge sa-si ia ramas bun de la atentia celorlalti, in sensul ca nu-l mai preocupa daca o primeste sau nu - nu ca nu ar mai avea nevoie de atentie, dar este constient ca ar fi un efort prea mare si oarecum nejustificat sub raport cost-beneficii, ca sa mai incerce sa o obtina. Asa ajung batranii sa se imbrace ciudat: cu adidasi si cravata, de exemplu, ca niste hipsteri ai intamplarii, renunta sa se mai ingrijeasca, iar in final, obtin atentie tocmai din aceasta cauza.
Atentia poate fi ieftina, atunci cand o obtinem usor: pentru ca frumusetea fizica atrage atentia celorlalti, sau poate fi scumpa - atentia pe care o acordam unor specialisti fiindca ei ne vor rezolva problemele dupa ce si-au investit ani intregi de munca in specializare si dezvoltarea de abilitati. De asemenea, atentia poate fi negativa, cum este atentia primita ca urmare a lucrurilor gresite pe care le facem (distrugeri, bullying, razboaie, terorism), dar si pozitiva - atentia pe care o primim ca urmare a realizarilor noastre: note bune, obtinerea unui job, finalizarea unor proiecte importante, etc.
Atentia ca proces psihic poate fi involuntara (declansata automat ca urmare a caracteristicilor stimulilor: N0u74t3, intensitate, CONTrast, m i s c a r e, ASIm e t r ie, etc), voluntara (ca forma superioara, specific umana de mobilizare cognitiva cu un scop anume: acum vreau sa vad daca se intampla cutare lucru) si post-voluntara (rezultata in urma automatizarii atentiei voluntare si facilitata de factori afectiv-motivationali: mi-a atras atentia faptul ca am o notificare fiindca astept un mail important).
Si totusi, de ce am afirmat ca atentia dauneaza grav sanatatii? In fond, poate fi demonstrat usor contrariul afirmatiei mele (ca atentia poate imbunatati sanatatea): pentru o persoana care sufera de o anumita boala, lipsa atentiei celor din jur, care vine sub forma de ingrijire, se poate dovedi fatala. Atentia primita nu dauneaza obligatoriu sanatatii dar fiindca universul nostru este marcat de aceasta dualitate (bine - rau, intuneric / lumina, cooperare / razboi, etc,) exista si situatii in care atentia poate atrage nenorocirea, la fel de bine cum atrage succesul.
Atentie si Vanitate
In SUA exista asa numitele vanity plates - numere de inmatriculare auto contra-cost. Astfel poti sa selectezi anumite cuvinte sau mesaje cu caracter personal iar lumea va sti ceva in plus despre tine. Un om de afaceri si-a cumparat un astfel de numar de inmatriculare "money man" pe care l-a atasat pe limuzina personala pentru ca lumea sa stie ca sta bine cu banii si se afla intr-un punct bun al existentei sale. Dar oare este bine ca toata lumea sa stie ca stai bine cu banii? Ei bine, pe cand se afla la un club de strip-tease niste golani care nu stateau asa de bine cu banii s-au gandit sa il talhareasca tocmai fiindca le-a sarit in ochi limuzina cu numar de inmatriculare personalizat. Iar asa si-a gasit sfarsitul "money man", al nostru.
Cu alte cuvinte, nevoia de atentie izvorata din vanitate poate dauna grav sanatatii. Este cunoscut faptul ca psihopatii au un talent de a-si selecta victimele in functie de trasaturile mersului acestora - psihopatul va sti din primul moment daca respectiva persoana reprezinta o victima usoara sau nu. Dar la fel de cunoscut este faptul ca unele dintre cele mai dificile persoane - cele diagnosticate cu tulburare de personalitate narcisica sau antisociala (psihopatie) sunt atrase de tot ceea ce este frumos si straluceste. Cand se ancheta uciderea lui Adrian Kreiner, milionarul din Sibiu, asta l-a determinat pe profesorul Tudorel Butoi sa le adreseze un sfat milionarilor carora le place sa epateze cu semnele succesului lor: domnilor, dar si Dacia merge pe drum si va duce la destinatie!
Cand plecam in vacanta locuintele sunt vizate de spargatori. V-ar mira poate sa descoperiti ca cei care v-au spart locuinta va cunosc personal, stiu unde locuiti si v-au vazut pozele pe care le-ati postat pe Facebook, de pe o insula paradisiaca. Aceasta impaunare din obisnuinta se poate dovedi extrem de costisitoare cu toate ca o face toata lumea. Cu atat mai mult cu cat nu sunteti constienti care este scopul si ce anume doriti sa obtineti. Iar lucrurile stau la fel si in cazul celor care sunt dependenti de atentia primita pe retelele de socializare.
Cand o femeie este urmarita de un stalker, care ajunge sa ii controleze existenta, sa o inspaimante si sa o obsedeze, n-ar trebui sa ne mire sa aflam faptul ca ea face in jur de 30 de postari pe zi: detalii despre viata ei privata, unde merge, ce consuma, ce face si cat a stat in fiecare loc. Ii va fi greu sa respecte regula numarul unu: fara postari pe social media, dar daca isi vrea viata inapoi, va trebui sa faca acest efort. Iar asta nu este despre invinovatirea victimei, ci despre rationalizarea atentiei de care are nevoie pentru a functiona normal.
Stiu, nu ne place sa fim criticate. Dar daca ne dorim sa fim eficiente in lupta cu abuzul, poate ar fi mai eficient sa recurgem la postul de atentie, macar din cand in cand - stiu, e trist si revoltator, dar aceasta nu este o lume ideala si asteptarile noastre nu o vor face sa fie. Postul de atentie s-ar putea manifesta prin intermediul hainelor, accesoriilor si bijuteriilor pe care le purtam, postarilor pe care le incarcam pe o retea de socializare, a prezentei noastre la petreceri si a volumului de interactiuni virtuale si reale, in general. Iar aici, poate ca unii au nevoie de mai mult post de atentie decat altii, in functie de atentia pe care reusesc sa o atraga. Nu as vrea sa fiu inteles gresit: tocmai fiindca aveti darul de a atrage atentia, amintiti-va ca atentia este o arma cu 2 taisuri!
Unii invata repede aceasta lectie. Sunt miliardari care nici macar nu isi schimba masina dupa ce s-au imbogatit ori circula cu masini ieftine si se prezinta imbracati in haine simple: vezi Mark Zuckerberg, care afirma ca are mai multe exemplare ale aceluiasi tricou si ca imbracamintea simpla ii simplifica viata. (Let that sink in!). Cred ca aceasta este o forma de post de atentie si fiecare dintre noi are nevoie sa asimileze acest concept, chiar si fetele care nu sunt vinovate pentru ca poarta haine revelatoare in cele mai periculoase zone din oras dar cu toate astea suporta consecintele faptului ca, asa cum spune cantecul, pamantul este (foarte) departe de cer.
Dar atentia le dauneaza si psihopatilor care activeaza in crima organizata. Exista un documentar pe Netflix despre John Gotti, capul mafiei din New York. Cu o statura impunatoare si cu o prezenta fizica care castiga rapid interesul tuturor, John Gotti nu poate sa anticipeze faptul ca tocmai slabiciunea sa pentru aceasta atentie ii va aduce ani grei de inchisoare. El poarta haine de designer care costa mii de dolari si conduce masini scumpe, intruchipand valorile metropolei americane ca nimeni altul. Si cu cat straluceste mai puternic cu atat si sfarsitul sau este mai aproape - caci oamenii vor sa vada legitimitate in stralucirea ta!
In contrast cu John Gotti, Vincent Gigante, capul familiei Genovese a avut o abordare cu totul diferita: acesta nu dorea centrul atentiei (a desemnat pe cineva sa joace rolul sefului familiei) si a ales in schimb sa pretinda ca este bolnav psihic. Trecutul sau pugilistic ii permitea sa faca asta sub pretextul ca primise prea multi pumni in cap, care i-ar fi produs leziuni pe creier. Lumea il vedea pe Gigante in papuci si in pijamale, facandu-si nevoile fiziologice pe strada si vorbind singur. Atragea atentia pentru scurt timp, dar nu starnea invidia. Asta pana cand politia afla de la un informator ca Gigante era adevaratul lider a mafiei. Si totusi, manevra a functionat si a dat roade ani intregi!
Gigante a ramas seful familiei Genovese timp de 16 ani in libertate si 8 in puscarie. Cu greu s-a putut dovedi ca era perfect sanatos si juca rolul unui bolnav psihic pentru a putea evita condamnarile si a nu da de banuit. Gotti a dominat familia Gambino timp de 7 ani in libertate si 10 ani in puscarie - cifrele vorbesc de la sine. In ciuda atentiei primite, s-a chinuit permanent sa isi dovedeasca nevinovatia iar statul s-a aflat pe urmele sale zi si noapte. Apoi a primit o pedeapsa de inchisoare pe viata si a murit, de cancer, in puscarie.
Este oare mai bine sa adopti low-profile si sa traiesti independent de atentia celorlalti sau, dimpotriva, sa practici impaunarea si sa atragi privirile? Una te protejeaza de atentie si riscurile asociate dar lumea vrea sa vada putina stralucire, putina clasa si prestanta in timp ce femeile isi doresc sa poata visa la masculul alfa care va asigura protectia familiei si a copiilor. Pe de alta parte, aceasta stralucire poate deranja ochii privitorilor care se vor satura de ea. Am sa va las pe voi sa trageti concluziile si sa va exercitati creativitatea alegand una dintre cele doua si urmand sa culegeti roadele alegerii dvs.
(1) Imaginea White Suit, de Yasin GDU, via Pexels
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu