Noul tip de societate ne cere un efort de toleranta. Unii spun ca numai uratul, minciuna si raul pot fi tolerate, in timp ce binele, frumosul si adevarul sunt, prin natura lor, usor de tolerat. Cu toate acestea, parca sarim cam repede la concluzii atunci cand intalnim diversitatea, pe care o etichetam drept urata.
Exista oare un mod corect de a fi, a ne comporta si de a face lucrurile? Este o intrebare dificila care poate primi raspuns din multiple perspective: cea morala, cea medicala, cea juridic-legala, cea statistica, asa cum si normalitatea este de mai multe feluri. Voi vorbi mai jos despre aceste moduri diferite de a definiti normalitatea insa as vrea sa observ faptul ca, in sistemele autocratice pare ca exista o idee mai fixa clara privitoare la ceea ce este corect. Fiindca autocratul isi aroga tot felul de roluri care, intr-un sistem democratic nu i se cuvin: (mare) preot, (ilustrul) savant, (mare) intelept, (primul) economist, (exceptionalul) strateg militar, etc. O autocratie nu este doar o simpla forma de organizare a unui stat, ci este si un cult in sine, sau o secta daca va place mai mult termenul acesta.
Astfel, autocratul se trezeste vorbind despre sexualitatea oamenilor dar si despre cum ar trebui sa se dezvolte economia, despre strategii militare si aparare nationala dar si despre educatie si prioritatile acesteia. Nimeni nu este expert in toate aceste domenii dar autocratul considera ca detine aptitudinile si cunostintele necesare pentru a-si da cu pararea sau chiar a lua decizii in domenii pentru care nu detine o pregatire propriu-zisa. Iar faptul ca o face cu atat de multa stapanire de sine ii determina pe ceilalti sa il ia in serios, mai ales ca, adesea, nici macar nu au o alta optiune.
Devianta consta in multitudinea comportamentelor cu caracter ofensator care genereaza fata de autorii acestora dezaprobare, ostilitate si diferite sanctiuni. Turliuc. M.N.
Dar sa revenim la discutia despre normalitate! Ea este relevanta in relatie cu autocratia fiindca autocratul foloseste diferitele fatete ale normalitatii pentru a restrange libertatile individului. De ce ar face asta? Ei bine, niste oameni prea liberi ar ameninta stabilitatea regimului sau. Sau cel putin asa considera el. Dar experienta noastra arata ca toate aceste constrangeri venite din partea statului-secta creaza foarte multa tensiune in sanul societatii, care, la randul ei, poate ameninta stabilitatea regimului autocratic. Iata cate feluri de a defini normalitatea am intalnit in literatura de specialitate:
- Normalitatea Statistica ~ se refera la media comportamentelor celorlalti iar devianta presupune deci o abatere de la media comportamentelor celorlalti. In acest fel, deviantii pot fi atat inferiori mediei cat si superiori acesteia - de unde si conceptul de devianta superioara. Dar majoritatea nu are dreptate intotdeauna, asa cum a demonstrat istoria - vezi povestea lui Eppur si muove. Din aceasta perspectiva, devianta statistica nu este sinonima cu anormalitatea.
- Normalitatea Social - Normativa ~ se refera la respectarea normelor de convietuire sociala iar comportamentul normal este acela care se desfasoara in limitele normelor existente. Prin urmare, deviantii sunt aceia care incalca regulile bunului simt instituite in special prin influente religioase de generatiile anterioare.
- Normalitatea Juridic - Normativa ~ se refera la respectarea legilor unui stat, comportamentul normal fiind acela care se desfasoara in limitele normelor legale. Spre exemplu, adulterul nu este obligatoriu anormal desi din perspectiva bunului simt, mentionata mai sus, adulterul este anormal. In schimb tulburarea linistii publice sau furtul sunt anormale din ambele perspective.
- Normalitatea Medicala ~ respectiv anormalitatea medicala se refera la capacitatea unei persoane de a respecta norme sociale sau legale prin prisma sanatatii sale fizice sau psihice respectiv ca urmare a prezentei unor deficiente de ordin genetic sau medical. Din aceasta perspectiva, unele comportamente anormale au devenit normale odata cu progresul societatii: homosexualitatea este un exemplu la indemana dar stiati ca pe vremea cand sclavia negrilor era o realitate in SUA, negrul preocupat sa scape din sclavie era considerat bolnav psihic, conform DSM?
Discutia despre normalitate este necesara in relatie cu noul tip de societate care mai ca ni s-a impus din vest: societatea liberalista in care avem de-a face cu tot felul de oameni cu trasaturi, obiceiuri si comportamente care ne sunt straine. Idealul acestei societati este toleranta si armonia intre noi si ceilalti, in baza ideii ca aceasta armonie este posibila si de dorit si cu asteptarea ca in acest fel sa putem avea de castigat cu totii. Pericolul este acela ca ne vom pierde identitatea, reperele morale mostenite din strabuni si, poate, vom ajunge intr-o deriva sufleteasca - sau cel putin asta este temerea traditionalistilor.
Se naste intrebarea ce este toleranta? Este aceasta o dovada de civilizatie care ne va permite sa existam intr-o societate diversa, de tip nou, sau, dimpotriva, o dovada de slabiciune, lipsa de personalitate si o cale sigura catre disolutie si decadenta? Unii se grabesc sa spuna ca doar uratul, minciuna si raul trebuie tolerate iar pentru bine, frumos si adevar nu avem nevoie de eforturi suplimentare. Si totusi, uneori frumosul este in ochii privitorului si uram ceea ce nu intelegem. Frumosul in sine ca si concept si construct mental este rezultatul unui tip de socializare - o comunitate intreaga a lucrat zi si noapte pentru a ne forma gustul pentru frumos.
Poate ca societatea aceasta de tip nou, aparuta in urma contactului cu atat de multe influente culturale venite din toate colturile pamantului ca sa se bucure de prosperitatea occidentala, este un pas prea mare pentru Gheorghe si Ion, pentru Elena si pentru Maria. Acestia din urma refuza sa accepte ca frumosul ar putea cuprinde barbatii cu gleznele goale si femeile cu barba, barbatii cu turban si femeile cu fata acoperita, etc. Iar atunci Gheorghe, Ion, Elena si Maria vor respinge aceste forme de diversitate, prin zeflemea, sarcasm si cu un aer de superioritate, fara sa se intrebe cum ar putea contribui barbatii cu fusta la dezvoltarea societatii.
Ar putea ei oare sa plateasca pensiile parintilor nostri? Sau ar putea sa realizeze un transplant care sa le salveze viata lui Ion ori lui Vasile? Pare ca acest aspect ne intereseaza mai putin, nu-i asa? Poate ca felul cum intelegem fiecare dintre noi binele, adevarul si frumosul nu reprezinta niste repere suficiente pentru a intelege viata noastra prezenta si noile forme pe care aceasta le imbraca. Si pare ca ne sunt suficiente niste elemente de suprafata pentru a respinge si a umili persoane despre care, in fond, nu stim chiar totul. Iar daca lasam in urma vechile modele de intelegere a binelui si frumosului ce am putea pune in loc?
Nu vreau sa fiu inteles gresit: cred ca exista lucruri care n-ar trebui tolerate. Din punctul meu de vedere nu ar trebui tolerat nimic dintre lucrurile care lezeaza interesele, sanatatea emotionala sau fizica a membrilor societatii - abuzul sub toate formele sale. Cum ar fi abuzul impotriva adolescentilor gay care sunt trimisi in tabere de conversie a homosexualitatii unde sunt chinuiti sistematic ca si cand asta ar fi leacul stiintific al homosexualitatii sau al trans-sexualitatii, dar de unde nu se intoarce nimeni convertit, dimpotriva, unii se intorc cu grave probleme de sanatate mentala iar altii nu se mai intorc deloc.
Cred ca toleranta este instrumentul prin intermediul caruia ni se aminteste ca binele si frumosul sunt relative iar universul este mai divers, bogat si interesant decat poate concepe gandirea noastra marginita, ca rezultat al unei experiente de viata sarace, a unei educatii deficitare si a unor conceptii osificate in timp. Personal, nu m-am simtit in mod special legat de o anumita cultura. Chiar si cand eram rocker inrait in adolescenta, mi-am facut timp sa ascult un album Depeche Mode si, culmea, a meritat! De atunci fac experiemente de acest fel mereu si incerc sa gasesc la celelalte grupuri ce anume au de oferit mai curand decat ceea ce ne face diferiti.
Si cred ca trebuie sa intelegem cu totii ca democratia si libertatea implica contactul cu tot felul de grupuri, cu tot felul de obiceiuri si o diversitate infinita de persoane - cam la fel ca o gospodarie care invita prieteni in fiecare weekend. Nu trebuie sa copiem tot ce fac acestia dar merita sa-i ntampinam cu respect si pornind de la prezumtia ca ar putea avea ceva care noua ne lipseste. Orasele romanesti s-au umplut de persoane de culoare venite din Africa sau Asia la studii sau pentru a munci la noi. Iar daca ne purtam suficient de frumos cu acestia, ei chiar reprezinta o solutie pentru sistemul de pensii falimentar din Romania.
Si ca un gand de final, atunci cand vedeti un barbat cu fusta sau o femeie cu barba sau o parada a homosexualilor sau un tip la costum, cu gleznele goale si mergand pe trotineta, amintiti-va ca toate acestea nu sunt niste insulte la adresa dvs ci mai curand niste manifestari unice ale diversitatii, creativitatii, ale bucuriei de a trai in libertate si democratie. Nu inseamna ca trebuie sa fiti la fel sau ca felul dvs de a fi este mai prejos. De asemenea, chiar si daca gustutile nu se discuta, s-ar putea ca intr-o buna zi, viata dumneavoastra sa fie in manile unui medic gay ori trans-sexual. Faptul ca nu stiti asta despre el, fiindca se teme de Putin, nu il face mai putin gay iar pe dvs nu va face o persoana mai civilizata.
(2) Tuliuc, M.N., (2007), Psihosociologia Comportamentului Deviant, editura Institutul European, Iasi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu