Un Selfie la Locul Crimei

O greseala frecventa pe care criminalul o face cand pleaca de la locul crimei este aceea ca ii lasa anchetatorului un selfie cu propria lui figura. Probabil consideri ca bat campii dar aceasta afirmatie are un sambure de adevar.

☆ ☆ ☆

Tudorel Butoi afirma la un talkshow televizat ca in gandirea magica a infractorilor este cunoscut acest mit potrivit caruia victima va purta pe retina ei imaginea celui care a ucis-o, fiindca ultima imagine vazuta de ochiul uman este inregistrata pe retina. De unde si necesitatea ca ucigasul sa ii scoata ochii victimei. Desi acesta este un mit, au fost cazuri in care raufacatorii au fost nevoiti sa distruga globul ocular pentru ca nu cumva libertatea sa le fie pusa sub semnul intrebarii. Dar infractorii nici macar nu banuiesc care sunt adevaratele amenintari care ii asteapta.

Spre exemplu, este oare posibil ca fiecare dintre celule sa poarte in sine un portret robot? Daca crezi ca asta este doar o aiureala din filmele SF, ei bine, te inseli. In Germania a fost legalizata o tehnologie de ultima generatie prin intermediul careia, in cadrul anchetelor organelor de cercetare penala, pornind de la o proba de ADN se poate obtine o imagine 3D a figurii persoanei de la care provine acea proba. Nu-i asa ca e interesant? Sunt convins ca cei care se tem de controlul exagerat al statului si intruziunea acestuia in viata lor privata vor fi primii care vor aprecia un asemenea instrument!

De la inceputul anilor 2000 studiile privind ADN-ul s-au inmultit, diversificat si au contribuit in cele din urma la solutionarea unor cazuri din secolul trecut prin analizarea mijloacelor de proba pastrate cu sfintenie in depozitele politiei (in caz ca stiinta criminologiei progreseaza). De asemenea, imbunatatirea calitatii imaginii camerelor si abundenta acestora in orase, capacitatea fiecaruia dintre noi de a incarca pe internet imagini si videoclipuri care au legatura cu suspecti sau infractiuni comise impotriva noastra sau a celor dragi, nu au facut altceva decat sa ii expuna pe cei a caror viata in libertate depinde de aceasta expunere si ar prefera ca ea sa fie minima.

Dar dupa descoperirea ADN-ului si a mijlocelor care le permit anchetatorilor sa obtina condamnari pe baza compararii diferitelor probe de ADN, cercetarile in domeniu au continuat pentru ca in ultimii ani sa ajungem la ceea ce se cheama fenotiparea ADN-ului, care le permite anchetatorilor ca, pe baza unei probe de ADN sa obtina un potret robot al suspectilor. Iar asta inseamna, nici mai mult, nici mai putin, ca in fiecare celula din corpul nostru exista, intr-o forma codata, imaginea chipului nostru. E ca si cand, fara sa-ti doresti in mod deosebit, le-ai lasat un selfie celor care vor ajunge sa ancheteze crima pe care tocmai ai comis-o.

Odata abandonata la locul crimei, acea celula, culeasa de sub unghiile victimei sau dintr-o picatura de sange, ori dintr-un fir de par pe care victima ti l-a smuls in timp ce se lupta pentru viata ei, ea poate deveni un mijloc de proba care, ajuns in mainile anchetatorilor, s-ar putea sa insemne diferenta intre libertate si inchisoare. De unde si ideea ca, daca ai inceput o viata in afara legii poate ar trebui mai intai sa faci un stagiu de pregatire care sa te puna la curent cu aceste descoperiri. Nu de alta dar s-ar putea ca aceasta competitie intre stiinta criminologiei si infractori sa devina prea dificila pentru acestia din urma. Hai ca se poate baieti!

Si cu toate ca in momentul de fata, in cele mai multe tari fenotiparea ADN-ului are cam acelasi statut ca si apelarea la clarvazatori ori ghicitoare pentru obtinerea de informatii care permit anchetelor sa avanseze, eu personal sunt increzator ca aceasta stiinta va acumula la un moment dat masa critica necesara introducerii in anchetele criminaliste ca resursa nepretuita pentru rezolvarea de cazuri. Este chiar posibil sa se ajunga peste cateva zeci de ani sau chiar mai curand, la nivelul la care o ancheta penala sa fie de ne-conceput fara fenotiparea ADN-ului.