Imnul și Rugăciunea

Există multe porți către iad. Pe unele dintre acestea ar putea să scrie chiar Ciocăniți Pentru Rai. Cea mai recentă propunere legislativă a Alianței pentru Unirea Românilor, pare a avea drept scop segregarea, marginalizarea și pierderea identității unora dintre români. 

☆ ☆ ☆

Există un curent politic importat mai curând din Est, care pune accent pe valori precum patriotismul sau credința creștină. Mi-am propus să scriu un articol despre acest subiect, cu atât mai mult cu cât s-a propus ca, în școli, să devină obligatorie, înainte de începutul orelor atât intonarea imnului național cât și recitarea rugăciunii Tatăl Nostru. Așa cum ați aflat probabil, este un proiect de lege înaintat de patrioții de la formațiunea politică A.U.R. (care nu înseamnă Aberații, Ură și Răutate, așa cum am auzit de curând o interpretare rău intenționată). 

Iată cum sună argumentația celor de la A.U.R.:

„Într-o societate în care identitatea națională, cultura şi credința sunt tot mai des marginalizate în numele unui relativism valoric globalizant, se impune cu necesitate reintroducerea unor practici educaționale menite să formeze cetăţeni conştienți de rădăcinile lor istorice şi spirituale”. 

Se spune că drumul spre iad este pavat cu bune intenții, si pe bună dreptate. Voi încerca să identific acele motive pentru care o astfel de idee nu poate fi de ajutor în niciun mod, în special în forma sa de obligație legală cu repercusiuni. În primă fază, înțeleg că rămâne la latitudinea directorului unității de învățământ dacă dorește sau nu să recurgă la o astfel de măsură în unitatea școlară pe care o manageriază. Chiar și așa, legea permite apariția unor fenomene specifice în micro-climatul unității respective. 

O evaluare mai atentă a acestor propuneri legislative ne va ajuta să înțelegem faptul că ele pot fi profund dăunătoare în special în ce privește percepția asupra minorităților naționale sau religioase. Iată câteva efecte perverse la care, cel mai probabil, cei de la A.U.R. nu s-au gândit, deoarece acestea fac parte din viziunea lor patriotic - religioasă:

• SEGREGAREA — se naște o distincție care nu a existat până la apariția acestei legi: noi versus ceilalți. Majoritatea pretinde, firește că reprezintă binele în timp ce minoritatea poate fi percepută ca reprezentând orice altceva. 

• MARGINALIZAREA — din segregare se naște marginalizarea, cu consecințe psiho-sociale dintre cele mai grave. Poate apărea o categorie de copii respinși de majoritate, evitați de restul, depresivi sau răzvrătiți.

• DISCRIMINAREA — se crează premisele pentru nedreptățirea minorităților religioase sau naționale pe criteriile apartenenței: spre exemplu, profesorul poate acorda mai puțină atenție elevilor minoritari sau îi poate evalua în mod preferențial. De asemenea, elevii minoritari vor primi mai puțin suport și colaborare din partea majoritarilor români de religie ortodoxă.

• ABUZUL — respingerea minoritarilor se poate face cu perdea, prin evitare fizică dar și prin glume usturătoare, prin batjocură, prin atitudini superioare, prin denigrare sau chiar prin violență fizică. Este suficient să lași o portiță deschisă răului pentru ca acesta să se manifeste.

• RĂZVRĂTIREA — și dacă acesta este tratamentul administrat de majoritari elevilor minoritari, aceștia din urmă pot îmbrățișa o afecțiune psiho-emoțională precum anxietatea și depresia sau pot dezvolta un pattern de comportament răzvrătit care se manifestă printr-o diversitate de manifestări violente, distructive sau vătămătoare prin intermediul cărora aceștia vor încerca să își ia revanșa împotriva majorității, în special asupra celor ușor de victimizat: fete, profesoare, copii mai mici ca vărstă, etc. 

Faptul că, la nivel declarativ ajungem să afirmăm și chiar să impunem celor din jur anumite valori nu înseamnă, obligatoriu că acele valori vor fi asimilate ca atare. Pe lângă efectele perverse pe care le-am prezentat mai sus, s-ar putea ca unii copii să simtă că li se bagă pe gât valori în care nu se regăsesc. Acest mecanism de tip dictatorial poate avea efectul invers celui scontat, în special atunci când statul folosește astfel de valori pentru a limita libertățile individuale sau a solicita sacrificii din partea cetățenilor, în numele acelor valori. 

Aceste reacții de respingere a obligativității de a poza într-un model impus de stat cum ar fi acela de creștin ortodox și patriot, pot fi amplificate și mai mult în situația în care statul are relații de cooperare cu state unde, spre exemplu sunt permise căsătoriile între homosexuali sau este permisă poligamia. Vezi spre exemplu asocierea artificială a unor state din cadrul BRICS — Rusia (unde exprimarea homosexualității este pedepsită prin lege) cu Brazilia (unde sunt permise căsătoriile între persoanele gay) și Iran (unde poligamia este normală). Se naște astfel întrebarea, despre ce fel de valori vorbim și cine crede în ele?

(1) Imaginea Bullying, de RDNE Stock Project, via Pexels

Continue reading

sanatate

Ozzy, Rusia și Satanismul

Ozzy a trecut în neființă (RIP) iar Rusia a interzis "satanismul internațional", orice ar însemna asta. Pe termen scurt, trupele care au adoptat stilul gotic vor avea nevoie să învețe niște colinde ortodoxe care îi plac lui Putin (căci asta contează), iar pe termen lung, să caute o cale de scăpare. Această situație evocă o vorbă din tradiția românească: hoțul strigă hoții.

☆ ☆ ☆

Stalin spunea că soluția pentru problemele democrației este mai multă democrație. Nu, glumesc. Este un citat comun despre democrație care i-a fost atribuit filosofului și psihologului american John Dewey (1859-1952). Stalin nu a fost preocupat vreodată de acest sistem de guvernământ și cu atât mai puțin de problemele sale. Totuși, un influent curent actual pare să considere că solulția pentru problemele democrației este dictatura. Am aflat de curând faptul că în Rusia, pe lângă multe alte lucruri care au fost interzise, suspendate și abolite -- desigur, spre binele cetățenilor, a fost interzisă mișcarea satanistă, definită așa cum consideră guvernul rus. 

Nu că aș fi eu un mare satanist, dar problemele apar atunci când încercăm să definim ce anume reprezintă satanismul internațional (publicația Politico, observă că așa ceva nu există ca mișcare propriu-zisă), cine poate fi considerat un adept al satanismului și cum îi recunoaștem pe cei care practică sau răspândesc satanismul. Căci așa cum se întâmplă adesea în societățile dictatoriale, bazate pe abuz împotriva cetățenilor, legea cu satanismul ăsta ar putea fi doar un cadru legal pe care sistemul totalitar îl va folosi în mod convenabil pentru a-și elimina rivalii ori contestatarii. Spre exemplu, dacă cineva protestează într-o piață publică împotriva guvernului și acțiunilor sale iresponsabile, poate fi considerat posedat? De ce nu? 

Este interesant principiul care stă la baza sistemelor totalitare -- individul este considerat complet iresponsabil și incapabil să ia decizii cu efect pozitiv asupra propriei vieți și atunci se naște nevoia de Tătuc, care să ia toate aceste decizii în locul individului. Fără îndoială, o mare parte dintre noi sunt complet iresponsabili și incapabili să ia decizii care să-i ajute să se descurce în hățișul vieții de zi cu zi. Probabil că aceștia sunt cei mai dornici să vadă un sistem totalitar. Se adaugă cei care și-ar dori să vadă mai multă ordine și așa-zisă pace socială, dar și cei care sunt seduși de idea egalității. Toate aceste categorii vor fi îngrozite de atâta ordine, pace și armonie...

Probabil că Ozzy Osbourne, regretatul rocker tocmai trecut în neființă, cunoscut și ca Prințul Întunericului, s-ar fi putut încadra foarte bine în definiția satanismului care atrage pedepse și persecuții din partea legislației existente azi în Rusia. Îmi amintesc că pe când cădea blocul comunist, în August 1989, a avut loc festivalul Moscow Music Peace Festival, unde Ozzy era cap de afiș, alături de o mulțime de trupe rock. Gorbaciov a considerat că este o idee bună să găzduiască acest festival care simboliza eliberarea și deschiderea față de cultura națiunilor prospere occidentale. 

Eu am aflat târziu de acest festival, (deși e posibil să fi auzit ceva la Europa Liberă) deoarece revoluția română a survenit mai târziu, în Decembrie, iar Ceaușescu nu ar fi difuzat așa ceva în cele 3 ore de program (în 1989, probabil sub presiunea veștilor din țările comuniste, se mai adaugase o oră de program la TVR). Ei bine, am înțeles că majoritatea dintre cei care veniseră acolo la festival veniseră în mod special pentru Ozzy Osbourne. Era enorm de popular în Rusia, așa cum aveau să recunoască cu gelozie membrii celorlalte trupe participante, nu mai puțin celebre: Bon Jovi, Skid Row, Motley Crue, Scorpions. 

Prima piesă a Prințilui Întunericului pe care am ascultat-o vreodată a fost Shot in the Dark. Nu știu exact cum a apărut această piesă, din ce izvor de inspirație, din ce suferințe obscure și subiective ale autorului, dar ni se potrivea și nouă, copiilor Epocii de Aur, căci și noi fuseserăm închiși în întuneric, pentru zeci de ani, iar acum, ne încercam norocul într-o aventură capitalistă, care ne speria și ne fascina, în același timp. Multe dintre cântecele lui Ozzy din acea vreme erau compuse într-un stil sofisticat, creativ, original și captivant, toate la un loc. 

După cum observați, Ozzy are compoziții din care nu lipsește melodia, degajă energie, sentimentul compentenței personale și au mesaje revoluționare. Unii le-ar numi anarhiste, deoarece violarea regulilor te duce cu gândul la așa ceva. Dar revoluțiile reprezintă în sine o violare a regulilor impuse de regimurile anacronice care se cer prăbușite pentru a lăsa loc noului, aventurii și fanteziei necesare generării unor structuri noi. Cu alte cuvinte, apariția lui Ozzy cu muzica lui stranie reprezenta un fel de semn ceresc legat de vremurile pe care le trăiam. Dar este muzica lui Ozzy diabolică? 

În videoclipul de mai sus, unde Ozzy arată fix ca un vampir și emană aceeași energie, versurile și simbolurile te duc cu gândul la un prădător de un fel sau altul, în a cărui lume suntem conduși, nu obligatoriu pentru familiarizare și identificare ci și ca o formă de înțelegere a unui subiect care te fascinează din perspectivă uman-psihologică. Arta este un tango între creator și consumator, unde creatorul inserează simboluri, triggeruri sau cârlige, dar depinde mult de nivelul de evoluție al consumatorului ce va face cu aceste elemente: le va folosi pentru a înțelege un subiect delicat, cum ar fi trăirile pradătorului sau, dimpotrivă, pentru a se identifica cu prădătorul și a le face viața grea celor care se află in the wrong place, at the wrong time? 

În alte cântece, abordarea este oarecum  neutră, deși pare că există o satisfacție admirativă cu privire la ororile descrise. Tema pradătorului (cântecul de mai sus este despre cultul Charles Manson Family) pare a fi recurentă în portofoliul artistului și este explorată cu un nesaț nedisimulat. Oare asta înseamnă că toți fanii lui Ozzy sunt prădători într-un anumit stadiu al devenirii lor? Sigur, artistul britanic are și balade plictisitoare cum ar fi Mama I'm Coming Home, sau Dreamer, dar acum vorbim despre răul din muzica lui. Ei bine, la întrebarea de mai sus, cred că răspunsul cel mai potrivit, este, desigur, că DEPINDE. 

În anumite condiții, unii dintre fanii lui Ozzy se pot identifica atât de mult cu personajele descrise în cântece încât ar putea deveni chiar ei unul dintre acei prădători periculoși. Cu toate acestea, putem spune la fel și despre cei care au drept hobby un joc cu împușcături, care sunt destul de populare în ziua de azi, sau chiar despre cineva care merge la biserică în fiecare Duminică. A devenit de notorietate cazul politicianului republican Vance Luther Boelter (57) care predica în biserică cuvântul Domnului, dar a împușcat totuși 4 politicieni democrați (cu două victime decedate), deoarece votau prostii în Congres, cum ar fi drepturi pentru femei, imigranți și membrii comunității LGBT. Nu există ură precum dragostea creștină...

Cum spune o vorbă din popor, când este să te ia naiba, te ia și de sub poala popii. Politicienii populiști pot să instituie tot felul de măsuri de interzicere a unor curente artistice, ca să mai uite lumea de inflație și decesele de pe front, dar în final rezultatul este o amputare a creativității umane, care nu se dezvoltă din interdicții, dimpotrivă, din libertate. Orice artist trebuie să creeze lucruri care îi plac dictatorului și abia apoi să se gândească dacă va avea public pentru ceea ce a generat. L-am auzit pe Putin lăudând creativitatea americanilor dar s-ar părea că nu îl preocupă creativitatea la propriul popor. 

Și încă ceva: politicianul care, din beția de putere ajunge să considere că se pricepe la religie, psihopatologie, sexualitate, medicină. curente muzicale, și, in general, are competențe nelimitate, trebuie privit cu maximă atenție. Într-o zi acțiunile sale vor avea un impact direct asupra propriei tale vieți. Pe de o parte s-ar putea să te simți protejat de legile împotriva satanismului sau LGBT, dar cine îți va proteja copiii când deșteptu' pământului îi va trimite pe front pentru că se simte amenințat de tot felul de lucruri?

(1) Imaginea Femeia Întuneric, de Pedro Dias, via Pexels

(2) BBC News, (acc. 17.08.2025), Minnesota Shooting suspect..., website: BBCNews.com

(3) Politico, (acc. 17.08.2025), Russia Bans Non-existent Movement, website: Politico.eu

Continue reading

psihopatie

Psihologia Relațiilor Parasociale

Idoli, modele, sportivi, podcasteri, youtuberi și influenceri... Dacă acceptăm că putem avea relații unilaterale cu o celebritate, cât de reale și cât de sănătoase sunt acestea? Un articol care abordează relațiile parasociale, această realitate a zilelor noastre, care probabil că te afectează și pe tine. 

☆ ☆ ☆

În era tehnologiei ajungem în mod inevitabil să cunoaștem foarte multe detalii despre persoane care altfel ne-ar fi complet străine, și totuși simțim că le cunoaștem... Acestea sunt celebrități, actori, personaje istorice, literare sau de film. E ca și când am avea relații reale cu acele persoane doar că aceste relații sunt unilaterale — în ciuda faptului că simțim că acea persoană ne este extrem de apropiată, cel mai probabil, sentimentele nu vor fi niciodată reciproce. Așa devenim fanii acestor personaje și îi impresionam pe cei din jur cu date tulburătoare despre viața unei celebrități, despre pasiunile acesteia, despre preferințele sale culinare, fricile sale, sau despre ce colecționa în copilărie. 

Îmi vine acum în minte un film cu Renee Zellweger, numit Sora Betty (2000), în care o chelneriță, după ce asistă la uciderea violentă a soțului, alunecă într-o astfel de relație imaginară cu un medic chirurg dintr-un serial pe care îl urmărește cu devotament. În acest caz, relația respectivă, pare a fi rezultatul unei traume suferite prin pierderea brutală a soțului și o determină pe femeie să pornească în căutarea iubitului personaj din film. Este latura patologică a acestui tip de relație, cunoscută în mediul psihologiei populare drept relație parasocială. Totuși, nu toate relațiile parasociale trebuie să fie patologice, dimpotrivă. 

Dat fiind faptul că trăim într-un univers mass-media iar unii dintre noi, mulțumită televiziunii, rețelelor sociale sau a celor de streaming, devenim celebrități și modele ale celorlalți, neputând fi multiplicați pentru a-i reveni fiecărui fan câte un exemplar cu care să poată avea o relație normală, nașterea relațiilor parasociale se produce practic de la sine, fiind chiar inevitabile. Aceste relații îndeplinesc tot felul de funcții care îmbogățesc viața noastră în multiple moduri. 

Funcțiile Relațiilor Parasociale

• SUPORT EMOȚIONAL — relația parasocială poate avea la bază singurătatea și nevoia de apropiere emoțională. Astfel, relația unilaterală cu o celebritate sau un personaj de film devine un surogat de prietenie, sau chiar un surogat de relație intimă, care compensează lipsa unei relații sau a unei apropieri autentice pe care o trăim în relațiile noastre reale. 

• SUPORT COGNITIV — în alte cazuri, o relație parasocială cu un youtuber sau ceea ce se cheamă influencer, poate reprezenta un izvor de înțelepciune și o sursă de inspirație în rezolvare anumitor probleme. O poveste împărtășită sau o întâmplare povestită într-un videoclip pe YouTube poate deveni astfel o adevărată sursă de orientare.  

• DEZVOLTAREA IDENTITĂȚII — faptul că există un influencer sau un personaj istoric, de film sau un star pop pe care îl admirăm, poate reprezenta un model, un mod de a fi și un sens al vieții pe care îl preluăm pentru a-l reproduce noi înșine. 

• ASUMAREA UNOR VALORI — în general, prezența unui model în viața noastră presupune învățarea prin imitație a unui număr enorm de lucruri. Printre acestea, concepțiile despre ceea ce este important în viață: muzica, creativitatea, cultura, originalitatea, înțelepciunea financiară sau sănătatea.

• MOTIVARE ȘI ENERGIZARE — contactul cu modelul ales poate fi o simpatie cu caracter erotic dar poate fi mult mai mult decât atât. Uneori câteva cuvinte spuse de influencerul potrivit te pot mobiliza și te pun într-o stare de spirit diferită, prin care ajungi să percepi atingerea unor idealuri ca fiind posibilă și la îndemână. 

• DEZVOLTAREA ABILITĂȚILOR SOCIALE — așa cum putem deprinde mai ușor utilizarea unui instrument, dispozitiv sau condusul unui automobil, urmărind mai întâi numeroase videoclipuri pe o rețea de streaming, interacțiunea parasocială ne poate familiariza cu emoțiile și reacțiile celorlalți, ceea ce reprezintă un punct de plecare foarte bun atunci când suntem lipsiți de experiență socială.

Acestea sunt doar câteva moduri în care relațiile parasociale ne pot ajuta cu adevărat. În psihoterapia adleriană se consideră că până și formele patologice ale comportamentului uman reprezintă soluții dezadaptative ale unor probleme sau moduri mai puțin inspirate de a gestiona stresul. Așa cum evadarea surorii Betty din filmul sus menționat a ajutat-o pe aceasta să evite confruntarea cu realitatea brutală a pierderii partenerului de viață — unul dintre cele mai stresante evenimente posibile în viața unei persoane, ca și pierderea unui copil.

Știți, când eram la școală, la Istorie, și vorbeam de Ștefan cel Mare... păi eram acolo pe cal, alături de el, la Podul Înalt... eram în spatele lui, pe cal... Eu ca și copil, așa mă vedeam. Și-l ajutam, îi spuneam ce să facă... hah... parcă văd și-acuma... și vorbeam cu el... el îmi spunea și el...

Călin Georgescu 

Dacă v-au preocupat alegerile prezidențiale și apariția meteorică a candidatului surpriză Călin Georgescu, probabil că ați remarcat relatarea sa cu privire la interacțiunea parasocială cu Ștefan cel Mare, la Podul Înalt. Unii au luat-o drept o formă de manifestare a unei patologii. De altfel, multe interacțiuni sau relații parasociale sunt luate drept manifestări cu caracter patologic. Totuși așa cum am încercat să vă prezint în acest articol, relațiile parasociale pot fi perfect normale și pot veni în întâmpinarea unor nevoi din viața noastră. 

În finalul acestui articol, mi-am propus să vă prezint câteva studii științifice care au pus în lumină caracteristicile relațiilor parasociale. 

• PODCASTERII — potrivit unor studii, nimic nu imită mai bine o relație autentică de prietenie decât relația parasocială cu un podcaster. Trăsături precum spontaneitatea, imperfecțiunile și confesiunea, reprezintă o punte de legătură și apropiere între gazda podcastului și publicul ei. 

• BĂIEȚII RĂI — ca fenomen social bine documentat, un studiu a pus în evidență atracția pe care unele femei o simt pentru băieții răi din mass-media, sport sau cinema. Mai exact, fetele care sunt preocupate de latura ludică a relațiilor neangajate și iubesc senzațiile tari, sunt fascinate de băieții răi care transmit forță și le aprind imaginația. 

• INFLUENCERI PE YOUTUBE — un studiu a reușit să demonstreze faptul că influencerii de pe YouTube, (a.k.a. youtubers), reprezintă o sursă veritabilă de validare emoțională. Aceștia par a oferi mai mult suport emoțional decât prietenii întâmplători pe care îi întâlniți la club, dar oferă mai puțină validare decât prietenii intimi. E totuși de apreciat! 

• DEZVOLTAREA EMPATIEI — deși relațiile parasociale se formează unilateral atunci când urmărim un show preferat, un podcaster sau un youtuber, ele trezesc răspunsuri emoționale în mod similar relațiilor reale. Potrivit unui studiu acest lucru contribuie la dezvoltarea empatiei, a capacității de a înțelege emoțiile celorlalți. 

După cum probabil ați observat, există o opinie potrivit căreia rețelele sociale sau de socializare, precum și rețelele de streaming exercită o influență negativă asupra poporului, ca să folosesc un termen compromis. Dar aceste cercetări sugerează faptul că lucrurile nu sunt atât de dramatice cum le percepem noi, iar relațiile parasociale, în afară de cazurile patologice propriu-zise, pot reprezenta mai mult decât un surogat de relație care trădează decăderea societății.

Cu toate acestea, există în tulburările psihotice (schizofrenie) o formă particulară de delir care ne amintește de relațiile parasociale, fiind însă mai mult decât atât. Ei bine, pe lângă delirul de grandoare sau cel de persecuție, pe care l-am observat în această perioadă, ca strategie de campanie la anumiți politicieni extremiști, există și delirul erotic, prin care o persoană vulnerabilă genetic dezvoltă un tip de relație parasocială cu vădit caracter patologic. 

Latura psihopatologică apare prin convingerea nefondată că celebritatea cu care ai o relație parasocială este îndrăgostită de tine — deci o dificultate de a face diferența între imaginație și realitate. Tot o latură negativă a relațiilor parasociale este și aceea care face posibilă asimilarea unor valori negative de la idolul tău: xenofobia, fascismul, misoginismul sau antisemitismul, fiindcă se poate întâmpla și asta atunci când idolul dvs reprezintă un izvor de ură și o influență care, în final, și în cazul cel mai rău, vă poate duce în spatele gratiilor.

(1) Imaginea Parasocial, de KoolShooters, via Pexels

PSYPOST, (acc18.03.2025), Postcast hosts feel life friends, website: Psypost.org

PSYPOST, (acc. 18.03.2025), Why some women develop romantic interests in fictional bad boys, website: Psypost.org

PSYPOST, (acc. 18.03.2025), Youtubers can fulfill emotional needs better than casual friends, website: Psypost.org

PSYPOST, (acc. 18.03.2025), New insights into how parasocial interactions influence our empathy, website: Psypost.org

Continue reading

retele sociale

Fascismul și Măștile Sale

Ai putea să recunoști o grupare politică fascistă atunci când ea se manifestă în societate? Sau dimpotrivă, îi vei vota pe politicienii fasciști doar fiindcă « tot sistemul este împotriva lor »? Un articol în care vei învăța ce este fascismul și cum ai putea cădea în mrejele sale.

☆ ☆ ☆

Încurajată și inspirată de mișcările fasciste de peste hotare, mișcarea fascistă românească a prins contur ajungând ca azi să contemplăm încă posibilitatea ca România să devină o țară fascistă, după model rusesc sau american, cum doriți să o luați. În ziua de azi, nu mai este atât de simplu să-ți precizezi poziția, așa cum era înainte — cu estul sau cu vestul. Ei bine, după ce fasciștii au preluat puterea în Statele Unite, a devenit necesar să cunoaștem ce înseamnă să fii fascist și să te delimitezi, sau dimpotrivă, să îmbrățișezi această orientare politică. 

Ne confruntăm cu o empatie sinucigașă. Slăbiciunea fundamentală a civilizației occidentale este empatia și exploatarea acesteia. Se exploatează acest defect al civilizației occidentale care este răspunsul empatic. Elon Musk

Spuneam că nu mai este atât de ușor să-ți precizezi poziția dar dificultatea nu se oprește aici. Așa cum voi încerca să arăt în acest articol, ideologii extrem de periculoase cum este și fascismul, au abilitatea de a se deghiza astfel încât îmbrățișarea acestora să devină « alegerea înțeleaptă ». Iar când populațiile care le îmbrățișează sunt lipsite de educație, frustrate sau doar exaltate prin propagandă, așa cum vedem că se întâmplă în ziua de azi, îmbrățișarea fascismului devine o tentație în sine. 

Lipsa de educație vine cu neînțelegerea fenomenelor cu care ne confruntăm și incapacitatea de a asocia prezentul cu situațiile din trecut în care ideologii precum fascismul a provocat tulburări sociale grave și chiar războaie cu milioane de victime umane — vezi al 2-lea război mondial. Iar când fascismul se ascunde în spatele iubirii de patrie și tradiției, a moralității, a altor concepte cu priză la public, înțelegem de ce mișcările fasciste devin atât de populare în anumite momente ale istoriei. 

Cum Recunoaștem Fascismul?

În cele ce urmează vă voi prezenta 14 trăsături ale fascismului identificate de către autorul italian Umberto Eco în eseul său Fascismul Etern, publicat în anul 1995. Umberto Eco ar fi trebuit să știe despre ce vorbește din moment ce a experimentat fascismul pe propria piele, în copilăria sa, când Italia a fost o țară fascistă pentru o bună perioadă de timp — mai exact între anii 1922 și 1945. În această perioadă, Italia a fost condusă de Partidul Național Fascist și Partidul Republican Fascist care promovau un naționalism extrem. Să ne familiarizăm deci cu doctrina fascistă!

• CULTUL TRADIȚIEI — Nimic nu ne poate separa mai mult de celelalte națiuni decât tradiția. Ai spune că este un lucru bun să ne păstrăm tradiția (patriarhatul, ortodoxia, credințele populare, etc) care, pentru unii, este similară cu identitatea națională. Dar tradițiile românilor nu pot ține loc de știință și adesea chiar se ciocnesc frontal cu aceasta, dat fiind faptul că cele mai multe credințe populare se bazează pe irațional și pe superstiție. De asemenea, în mod tradițional, sunt discriminate femeile sau minoritățile, cu alte cuvinte, tradiția nu este preocupată cu ideea de corectitudine și drepturi ale omului. 

• RESPINGEREA MODERNISMULUI — Modernismul este asociat de ideologia fascistă cu decadența și imoralitatea pentru care ni se cere un efort de toleranță. Dar esența modernismului este experimentarea și adoptarea noilor concepte introduse în uz comun de descoperirile științifice și de nevoile societății. Spre exemplu, știința a scos în 1973 homosexualitatea din Manualul de Diagnostic Psihiatric deoarece nu a putut demonstra caracterul patologic al acesteia. 

• CULTUL ACȚIUNII (IRAȚIONALE) — Cred că acest cult al acțiunii este mai curând un cult al emoției și al iraționalului. Dacă te simți amenințat de niște imigranți, de niște homosexuali, travestiți sau de faptul că sunt prea multe femei manager, ai tot dreptul să acționezi, orice ar însemna această acțiune, nefiind nevoie să reflectezi la drepturile acestor persoane. Altfel spus, este acceptabil să adopți un comportament sub-uman față de oricine te deranjează, dacă așa îți vine.

• DEZACORDUL ESTE TRĂDARE — Faptul că fascismul nu poate concepe existența dezacordului în societate, constituie una dintre trăsăturile care fac această ideologie extremistă și îi predispun pe adepții ei la abuzuri îndreptate împotriva celorlalți membri ai societății. Fascismul și democrația sunt pur și simplu incompatibile, chiar dacă fasciștii pot ajunge la putere prin intermediul votului democratic. Ajungerea la putere a fasciștilor reprezintă game over pentru democrație

• TEAMA DE CEI DIFERIȚI — Societatea este formată din indivizi cu personalități diferite. În Brașov, unde am copilărit eu, am avut de-a face cu mulți unguri, sași, rromi și, desigur, cu români. Armonia societății ar fi imposibilă într-un astfel de loc în care trăim în toleranța și pentru toleranță și așa a fost de când ne știm. La fasciști însă trebuie să existe animozități și respingere pentru oricine este diferit. Este de notorietate atitudinea fasciștilor față de evrei și consecințele criminale ale acțiunilor fasciste împotriva acestei minorități. 

• CULTIVAREA FRUSTRĂRII SOCIALE — Frustrarea este inerentă vieții (idealismul tinereții o poate amplifica) iar gestionarea frustrării se poate face în moduri acceptabile social (hobby-uri, dezvoltare personală, psihoterapie), dar și distructive (distrugeri, violență) sau auto-distructive (viciu, auto-flagelare, suicid). Ei bine, oricare ar fi nivelul normal de frustrare dintr-o societate, fascismul face tot posibilul ca frustrarea să fie amplificată, să crească tensiunea și furia populației. 

• OBSESIA PENTRU CONSPIRAȚIE — Poate ați fost impresionați de aberațiile pe care le spun unii politicieni în legătură cu oligarhii, evreii, soroșiștii și tot felul de alte entități dușmănoase, însă în legătură cu care nu pot aduce probe propriu-zise. Comploturile acestea inventate cu efort imaginativ vrednic de o cauză mai bună, este un mod de a alimenta frustrarea, în special atunci când receptorul nu este echipat intelectual pentru a solicita dovezi ale celor afirmate. 

• DEMONIZAREA INAMICULUI — Fascismul portretizează inamicul identificat (pe soroșiști, globaliști, evrei, democrați, etc) ca fiind atât puternic și abil, cât și slab și usor de învins. Scopul acestei dualități este mobilizarea poporului prin instaurarea panicii morale, iar pe de altă parte, justificarea abuzurilor pe care un regim fascist la practică în mod normal.

• VIAȚA ESTE O LUPTĂ — Pentru fascism, viața este o luptă permanentă cu un dușman pornit să îți facă rău. De aceea regimurile fasciste sunt vizibil izolaționiste și incapabile de cooperare cu alte state, privite ca niște competitori incorecți. Un lider fascist veritabil îți lasă impresia că îi mârâie sau chiar îi latră pe toți străinii a căror existență este percepută ca o povară, niște inamici în războiul economic sau militar.

• DISPREȚ PENTRU CEI SLABI — Fascismul este o ideologie care încurajează discriminarea minorităților. Acestea sunt percepute ca fiind străine de tradiția strămoșească sau incapabile să se integreze în structura societății fasciste ori să întruchipeze idealul național. Prin urmare, într-un regim fascist,  minoritățile, fie vor fi ignorate și lipsite de drepturi, fie vor fi de-a dreptul prigonite, abuzate sau se vor lua măsuri criminale împotriva acestora.   

• CULTUL EROULUI ȘI AL MORȚII — Cultul eroului, în sine, nu are nimic rău: există eroi civilizatori care se sacrifică pentru a înlătura răul din societate sau a-i salva pe cei care nu se pot apăra. Dar eroul fascist este cu totul altceva. Acesta poate (și trebuie) să abuzeze de puterea sa pentru a umili anumite minorități demonizate în mod absurd, pentru a agresa un stat vecin sau pentru a scoate în afara legii niște ONG-uri inofensive. Consecințele, amenzile, dosarele penale și chiar moartea sunt percepute ca un sacrificiu, plin de noblețe.

• BĂRBATUL MACHO ȘI ARMELE — Într-o societate fascistă locul femeilor este unul modest, în umbra bărbaților, slujind pentru aceștia, după modelul familiei tradiționale. În acest timp, bărbatul se bucură de apreciere pentru capacitatea sa de a lupta cu niște dușmani ai patriei, mai curând imaginari. Bărbatul are practic obligația să devină erou al patriei și primește onoruri pentru asta, chiar și atunci când ucide în numele patriei. 

• POPULISM SELECTIV — Se referă la un ideal popular din care au fost eliminate elementele care nu concordă cu acesta. Fasciștii au obiceiul să se auto-intituleze poporul, dar din acest popor pare că nu fac parte minoritățile etnice, religioase ori sexuale, ori cei cu opinii politice diferite. Poporul este perceput ca o unitate de cuget și simțire iar acest cuget și această simțire sunt mai curând dictate de liderul fascist. Într-o democrație, unitatea este greu de obținut și asta poate crea impresia de haos. 

• COMUNICARE CONTROLATĂ — În general, în regimurile totalitare comunicarea este cenzurată pentru a servi intereselor dictaturii. Dictatura de tip fascist nu face excepție. Astfel, orice relatare și orice eveniment este interpretat în așa fel încât să crească adeziunea și așa-zisa unitate. Fără această comunicare controlată, unitatea societății fasciste nu ar fi posibilă. 

Fascismul ca ideologie ce facilitează instalarea societăților de tip totalitar va face în așa fel încât votanții săi să fie convinși că prin acest vot susțin democrația, adevărul și libertatea. Ceea ce nu știu acești votanți este faptul că după preluarea puterii, democrația va fi înlocuită cu așa zisa unitate de cuget și simțire, adevărul va fi înlocuit cu limbajul controlat iar libertatea va fi înlocuită cu limitele idealului fascist. Așa cum ne arată istoria, de cele mai multe ori, acest ideal îi duce pe cetățeni peste hotare unde vor ucide oameni nevinovați cu pretextul că își apără patria.

Dacă ați lecturat cu atenție acest articol, ați înțeles probabil faptul că fascismul nu poate fi o dovadă de sănătate psihică și trebuie să aibă o legătură cu psihopatologia. Ei bine, această idealizare a propriei tradiții și respingerea insensibilă a celor diferiți ar putea fi o trăsătură narcisică. De asemenea, teama de ceilalți și suspiciunea alimentată de conspirații ar putea fi o trăsătură paranoidă, în timp ce abuzarea celorlalți și percepția că suntem victimele lor ar putea fi, foarte bine o trăsătură antisocială (a.k.a. psihopatie). 

E trist că societatea se poate îmbolnăvi din când în când și tendințele extremiste pot prelua conducerea pentru a duce societatea în direcții nebănuite, aberante. Este util în schimb să cunoaștem trăsăturile ideologiei fasciste pentru a recunoaște stegulețele roșii sau indiciile cu privire la pericolul fascist, atunci când acestea apar. În caz contrar, riscăm să analizăm realitatea așa cum am observat în ziua de azi la mulți concetățeni de-ai noștri — acest candidat merită votat pentru că are mulți dușmani. Și așa, în ciuda intențiilor noastre, le lăsăm copiilor o lume în care toată lumea latră la toată lumea... 

(1) Imaginea Masks, de Cottonbro Studio, via Pexels

(2) CNN, (acc. 10.03.2025), Elon Musk wants to save Western civilization from empathy, website: CNN.com

(3) Wikipedia, (acc. 10.03.2025), Fascismul Italian, website: Wikipedia.org

(4) Open Culture, (acc. 10.03.2025), Umberto Eco's List of the 14 Common Features of Fascism, website: OpenCulture.com

Continue reading

tulburari de personalitate

Inteligenta si Supravietuire

Care este relatia intre inteligenta (IQ) si supravietuire? Dar intre IQ si sanatatea fizica sau mentala? Ne poate proteja un IQ ridicat de moarte prematura sau de boala fizica si mentala? Un articol in care veti gasi raspunsul la astfel de intrebari. 

☆ ☆ ☆

Auzim in repetate randuri expresia selectie naturala, in special atunci cand se face referire la nivelul de inteligenta al celor care isi pierd viata in mod stupid. Eh, ca sa-i faci... selctia naturala isi spune cuvantul! A aparut chiar un premiu numit Darwin Awards, care poate fi un premiu dat la misto, dar asta nu inseamna ca nu e meritat. Mai exact, primesti un premiu Darwin atunci cand te-ai auto-eliminat din fondul genetic al speciei, in conditiile in care gestul tau nu face altceva decat sa imbunatateasca acest fond genetic. Iar concret, premiul Darwin se acorda in primul rand pentru prostie dar o conditie sine qva non este sa fi murit sau sa te fi sterilizat, astfel incat sa nu-ti mai transmiti genele. Poate ca ar trebui avuti in vedere si prostutii care nu fac copii, nu-i asa? In fond, un premiu nu strica nimanui.

Dar poate ar fi mai interesant daca v-as oferi niste exemple notorii de persoane care au avut aceasta asa-zisa onoare de a primi un premiu Darwin. Iata-le: 

• Gary Hoy, avocat ~ care a decedat la varsta de 39 de ani.  El a cazut in gol de la etajul 24 al unui zgarie nori din Toronto in timp ce incerca sa demonstreze ca ferestrele cladirii sunt imposibil de spart. Evident, ferestrele nu erau imposibil de spart si asa a intrat in istorie Gary al nostru.

• Charles Stephens, barbier ~ a decedat in timp ce incerca sa traverseze cascada Niagara intr-un butoi, la varsta de 57 de ani. Avea deja 11 copii, deci probabil ca exista inca destul de mult Charles Stephens in aceasta lume. Vedeti pe TikTok!

• John Allen Chau, evanghelist ~ a decedat la varsta de numai 26 de ani dupa ce a patruns ilegal in rezervatia de pe insula Sentinel (apartine Indiei), locuita de un trib care traieste in izolare auto-impusa. Nu stie nimeni daca a apucat sa vorbeasca despre evanghelie inainte de a muri iar pe el nu-l mai putem intreba.

Din povestile laureatilor premiului Darwin, observam ca acestia au dat dovada de naivitate, chiar idealism si desconsiderarea pericolului, poate chiar un optimism exagerat - fiindca da, se mai si moare din cauza optimismului si a idealismului exagerat. Iar toti acesti oameni si-au pierdut viata intr-un mod oarecum eroic, testand limitele realitatii. Si fiindca acest fenomen al testarii limitelor este unul de vesnica actualitate, la aceasta lista s-ar putea adauga oricand cei care participa la provocarile TikTok, la fel de riscante si nesabuite, la fel de vrednice de un premiu Dawin, fiecare dintre ele. 

Sa nu mai vorbim despre cei care incearca sa isi faca un selfie cu ursul si, in general, cei care mor facandu-si un selfie in cele mai periculoase locuri. Stiati de exemplu ca mai multi oameni mor facandu-si selfie decat atacati de rechin? In ciuda acestui fapt, moartea prin selfie, acest rechin al zilelor noastre, este tot mai raspandita, cu fiecare an care trece. Oare asta spune ceva despre conditia umana? De exemplu faptul ca putem trai si fara atentia semenilor dar e greu sa te multumesti cu asta? Iar pentru unii dintre noi nu exista pret ce nu merita platit pentru putina atentie? Okay, aici suntem pe terenul speculatiilor filosofice dar este oare adevarat ca un IQ ridicat te protejeaza de moarte prematura?

Fiindca in fond, aceasta este discutia pe care trebuie sa o purtam: in ce masura ne protejeaza inteligenta de moarte prematura. In acest sens am facut o verificare in literatura stiintifica de specialitate:

• IQ SI SUPRAVIETUIRE ~ Un studiu longitudinal realizat in Scotia a demonstrat faptul ca un IQ ridicat evaluat in copilarie (la 11 ani) se asociaza cu o sansa mai buna de a ramane in viata la varsta de 79 de ani. 

• IQ SI ACTIVITATE FIZICA ~ Un studiu realizat in Arabia Saudita a demonstrat faptul ca un IQ ridicat se asociaza pozitiv cu activitatea fizica, un element de o importanta majora in mentinerea sanatatii fizice si mentale.  

• IQ SI OBEZITATE ~ Un studiu realizat in Marea Britanie a demonstrat faptul ca exista o asociere negativa intre IQ si obezitate. Altfel spus, IQ-ul pare sa reprezinte un aliat important al sanatatii noastre, cunoscut fiind faptul ca obezitatea este un factor de risc major pentru bolile cardio-vasculare, diabet sau cancer. 

• IQ SI SANATATE MENTALA ~ Un studiu a demonstrat faptul ca persoanele cu IQ scazut (70-85, cunoscut si ca IQ borderline) sunt mult mai expuse problemelor de sanatate mentala in comparatie cu persoanele care au un IQ normal. In aceeasi idee a relatiei dintre IQ si sanatatea mentala, un alt studiu a demonstrat faptul ca persoanele cu un IQ ridicat par a avea mai putine probleme de sanatate mentala, inteligenta protejandu-ne de anxietate si PTSD.

Stiu ca aceste date de cercetare stiintifica au un potential ridicat de a starni controverse si tocmai de aceea doresc sa fac precizarea ca aceste asocieri intre sanatate fizica / mentala, supravietuire si IQ sunt complexe, relatiile intre ele sunt dificil de explicat si de aceea este indicat sa nu sarim la concluzii cu caracter discriminatoriu. Pe de alta parte, nu putem nega faptul ca se intampla ca persoanele cu un IQ ridicat sa se bucure de mai multa sanatate si sa se dovedeasca a fi mai longevive. Poate ca un IQ ridicat ne face mai precauti, mai realisti si intelepti, tinandu-ne departe de pericole.

In fata bolii, fie esti precaut, fie esti prost.

Klaus "Cel Frumos" Iohannis

 

Ca un gand de final, as dori sa observ acest comportament al unora dintre cetatenii rusi care, din diferite motive, au preferat sa fuga din Rusia atunci cand au inteles ca urmeaza sa fie incorportati in armata si trimisi sa lupte in Ucraina. Extrem de multi dintre cei care nu au facut-o au murit pe front, stiut fiind ca pierderile in vieti umane ale Federatiei Ruse sunt de ordinul zecilor de mii, la care se adauga cei schiloditi si mutilati pe viata. In lumina studiilor prezentate mai sus, cred ca iti trebuie foarte multa personalitate pentru a spune nu si a-ti lua destinul in propriile brate. Iar o parte importanta din personalitate ar putea fi chiar IQ-ul, cu efect pozitiv asupra supravietuirii. 

Unul dintre studiile citate mai sus, cel privitor la IQ si longevitate, a demonstrat si faptul ca cei care au murit in al 2-lea razboi mondial nu aveau obligatoriu un IQ mai mic, dimpotriva. Cred ca este important si motivul pentru care lupti intr-un razboi. Fiindca este o diferenta mare intre a lupta pentru niste motive care nu reusesc sa te convinga, fabricate de un dictator cu ambitii nemasurate si a lupta pentru a stavili raspandirea raului si a atrocitatilor - motive pentru care, pana la urma merita sa devii erou. Si cred ca un IQ ridicat te poate ajuta sa faci diferenta intre astfel de situatii. 

(1) Imaginea Chess King, de Pixabay, via Pexels

(2) Wikipedia, (acc. 18.09.2024), Darwin Awards, website: Wikipedia.org

(3) National Library of Medicine, (acc. 18.09.2024), Childhood intelligence in relation to major causes of death in 68 year follow-up: prospective population study, website: NCBI.nlm.nih.gov

(4) National Library of Medicine, (acc.18.09.2024), Association of physical activity and health status with intelligence quotient of high school students in Jeddah, website: NCBI.nlm,nih.gov

(5) Wiley Online Library, (acc. 18.09.2024), Association between intelligence quotient and obesity in England, website: OnlineLibrary.Wiley.com

(6) BMC Psychology, (acc. 18.09.2024), Is there an association between full IQ score and mental health problems in young adults? A study with a convenience sample, website: BMCPsychology.com

(7) National Library of Medicine, (acc.18.09.2024), High intelligence is not associated with a greater propensity for mental health disorders, website: NCBI.nlm.nih.gov

Continue reading

sanatate

Rusofobia

Ce este rusofobia? Este un fenomen real sau doar un element de propaganda? Cine foloseste acest termen si pe ce se bazeaza propriu-zis? Iar daca avem o problema irationala cu rusii, ar trebui sa mergem la psiholog?

☆ ☆ ☆

Rusofobia. Sunt convins ca ati auzit acest termen vehiculat mai curand in mediul controlat al societatii ruse. Exista oare ceea ce guvernul rus numeste ruso-fobie? Ei bine, pentru a intelege asta trebuie sa ne intrebam care este definitia fobiei. In dictionarele obisnuite, ne-psihologice, fobia se defineste ca o teama extrema sau o reactie de respingere a unui anumit obiect (ex. insecte, inaltime, locuri publice, ace de seringa, etc), in special daca acestea sunt irationale, deci care nu se bazeaza pe o amenintare sau un pericol real. 

In Dictionarul de Psihologie LaRousse vedem o abordare aprofundata a fobiei si ni se sugereaza ca, potrivit psihanalizei freudiene, in fobie are loc un proces de substituire mai curand irationala si neconstientizata a unui obiect cu un altul. De exemplu daca ne temem de un sef sau o persoana cu autoritate (tata, parinte, etc) aceasta frica poate fi transferata catre cai (vezi cazul celebru al micului Hans, popularizat de catre insusi parintele psihanalizei, adica Sigmund Freud). Este un transfer de semnificatie pe care l-am mai intalnit in cazul viselor unde simbolul oniric inlocuieste obiectul semnificat. 

Cu alte cuvinte, in fobie, sentimentul de nesigurata si amenintare care poate fi justificat prin prezenta anumitor pericole reale in viata pacientului, se transfera sau se deplaseaza catre un obiect nou, deplasarea reprezentand mecanismul psihologic de aparare fundamental in cazul fobiei. Aceasta fiind foarte pe scurt, teoria fobiei, as dori sa ne intoarcem la subiectul nostru: exista oare rusofobia - acest fenomen psihologic care a curpins occidentul si in special pe vecinii Rusiei, fiind identificat de psihiatrii rusi, cum ar fi ministrul de externe Sergey Lavrov? 

Daca rusofobia este ceva real si care intruneste toate criteriile de definire a unei fobii, atunci inseamna ca, in primul rand occidentul cuprins de rusofobie are o problema mentala destul de serioasa, deci occidentul are de lucru la sanatatea sa mentala, ceea ce, nu-i asa, poate fi privit si ca o forma subtila de a jigni statele occidentale. De asemenea, in sensul celor afirmate mai sus, daca rusofobia este ceva real, atunci inseamna ca temerile intemeiate ale occidentalilor se afla in alta parte iar reactia de respingere a Rusiei este perfect irationala. Sau cel putin asta pretind politicienii rusi. 

Dar este adevarat ca teama occidentala de Rusia este total nejustificata si irationala? Exista numerosi sustinatori ai acestei idei si nu as dori sa insist prea mult asupra raspunsului la aceasta intrebare. Dar cred ca este clar pentru toata lumea ca exista o istoriei a hegemoniei ruse care ne-a afectat inclusiv pe noi romanii din moment ce pana si in zilele noastre suntem separati de fratii nostri de peste Prut, pentru ca... Rusia. Iata cateva fapte care tin de realitatea istorica a acestei hegemonii:

• TERITORII PIERDUTE ~ Basarabia, tinut romanesc a fost confiscata de URSS, care este de fapt un proiect imperialist rusesc din care faceau parte sute de grupuri etnice integrate mai curand cu forta

• SISTEMUL COMUNIST ~ Instituirea cu forta a sistemului comunist de catre Moscova in toata Europa de Est

• BOGATII DEPOSEDATE ~ Un tezaur national romanesc a pornit spre Rusia si nu s-a mai intors niciodata 

• COMPORTAMENT BESTIAL ~ Comportamentul militarilor rusi in relatie cu tarile pe unde au trecut si povestea lui "Davai ceas, davai palton", formula magica prin care acestia iti confiscau ceasul si paltonul apoi iti violau copiii.

• AMESTEC IN PROBLEME INTERNE ~ Invadarea Cehoslovaciei in 1969 si a Ungariei in 1956. Singurul motiv pentru care nu a fost re-invadata Romania (care si-a manifestat dezacordul fata de aceste actiuni de forta) au fost amenintarile explicite venite din occident.

• LOVITURI DE STAT ~ Preluarea puterii de catre Ion Iliescu a fost daca nu organizata de URSS cel putin  inlesnita.

• FOLCLOR SI NATURALIZARE ~ Din batrani exista acesta zicere populara pe care o stim fiecare dintre noi, nu intamplator: Cu cine se invecineaza Rusia? Cu cine vrea ea!

Ca sa sintetizam, de-a lungul istoriei Rusia s-a afirmat ca o putere regionala cu pretentii, dintre care multe erau nemasurate si pregatind terenul pentru abuzuri indreptate impotriva tarilor din jur, cel putin daca judecam prin prisma standardelor moderne, ale prezentului. Rusia a fost axata pe ceea ce se cheama hard power, cu alte cuvinte a luptat pentru interesele sale mai curand cu pumnul decat prin mijloacele civilizatiei: diplomatie, economie, sport, cultura si arta (soft power). Deci, istoric vorbind, ar exista cel putin cateva motive pentru a nu ne dori mai multa influenta ruseasca in Europa. Dar este acesta un motiv intemeiat pentru a respinge sau a ne teme de Rusia anilor 2022-2024? 

Probabil ca depinde de fiecare dintre noi dar cand vezi ca Rusia prezentului face cam aceleasi lucruri pe care le-a facut de-a lungul istoriei in numele unei asa-zise superioritati, este greu sa nu ai trairi emotionale puternice. Rusia de azi este un sistem coercitiv perfect, unde discriminarea este autorizata de stat iar competitia politica este eliminata prin crima sau abuz de putere. In plus, daca pana mai ieri contractul cu poporul rus era in termeni confortabili pentru acesta din urma: ma lasati sa va conduc iar eu am grija sa va fie bine, din 2022 termenii contractului au devenit problematici: oricand riscati sa fiti trimisi pe front unde puteti muri in numele unei cauze bizare. 

Fiindca suntem uneori satui de problemele lumii occidentale, unii vad ceva bun in acest sistem politic: mai putina lume pe strazi si fara adapost, mai putin camping urban, mai putine droguri, mai multa curatenie in orasele mari, s.a.m.d.. Modul rusescc de a rezolva problemele nu prea tine cont de reguli, de unde si succesul in rezolvarea unor probleme. Dar asa cum stim cu totii, cand e vorba sa cautam o viata mai buna, ne stabilim tot in vestul Europei de unde ne putem continua confortabil activitatea. Talk about the devil you know! 

Am postat aici un videoclip de pe canalul (rusesc) Sanctioned Ivan, asta in caz ca va era dor de Russia Today, blocata in Romania. In acest fragment, Putin a fost intrebat la o conferinta de presa, de catre o adolescenta normala din Rusia, cum ar fi viata lui daca nu ar fi fost presedintele Federatiei Ruse. A-l intreba pe Putin chestia asta imi pare de la bun inceput o insulta si un act de sfidare care transmite ceva despre starea de spirit a societatii ruse. Mesajul subliminal al intrebarii este de-a dreptul revolutionar: individul a uitat ca este un om normal si ar trebui sa se gandeasca putin la viata noastra, a rusilor de rand. Iar raspunsul lui Putin transmite chiar mai mult decat isi da seama.

Imi este greu sa raspund acum. Am sa-ti spun ceva care in opinia mea este foarte important. Cu cat faci mai mult, cu atat obtii rezultate mai bune. Totul trebuie facut cu intelepciune, pornind de la planificarea timpului si organizarea activitatilor. Nu trebuie sa te temi de nimic. Atunci cand nu ai suficient timp, orice este corect. 

Fireste, measjul poate fi privit si analizat din multiple perspective: limbaj non-verbal, postura, formularea folosita, expresiile favorite, intentiile avute in vedere, etc. Dar am sa va spun ceea ce mi-a atras mie atentia, poate din cauza ca ma preocupa subiectul respectiv mai mult decat pe altii. Si anume ideea ca atunci cand nu ai suficient timp, orice este corect. Daca acest mesaj ar fi adevarat si mai ales corect din punct de vedere etic, atunci inseamna ca oricare dintre regulile societatii este complet inutila si poate fi violata daca contextul iti ingreuneaza reusita. Altfel spus, scopul este mai important decat mijlocul, ceea ce, daca cititi acest blog, stiti ca este motto-ul oricarui psihopat. 

Pentru ca si articolul acesta trebuie sa se termine undeva, voi spune ca patologizarea reactiilor firesti pe care le declanseaza invazia militara a unui stat vecin este una dintre strategiile propagandei ruse. Asa cum observam pe retelele sociale, unii au luat-o in serios: nu e problema ursului ca a atacat oaia, este problema ta ca iti este teama de urs cand de fapt tie iti este teama de cioban, deci ai o urso-fobie care isi are originea in teama de cioban. Ia niste calmante sau bea o votca si apoi vei vedea ca, in realitate ursul este prietenul tau! Cand traiesti intr-un basm fiecare intalnire cu realitatea este o trauma. Si da, cu realitatea ne intalnim tot timpul si este un cosmar fara sfarsit. 

(1) Imaginea Man Standing, de Keith Lobo, via Pexels

Continue reading

patologie