Femei cu Steguletul Rosu

Sa fii sigur de femeia de care te indoiesti si sa te indoiesti de femeia de care esti sigur! Este genul de sfat de viata pe care il intalnesti pe Facebook si pe care esti tentat sa il pui pe un perete, ca sa nu se piarda. Dar este oare adevarat din punct de vedere stiintific? 

☆ ☆ ☆

Numai de femeia de care te indoiesti sa fii sigur! De aceea de care esti sigur, sa te temi intotdeauna! Afirmatia nu imi apartine ci am intalnit-o pe Facebook absolut intamplator. Octav Dessila, autorul citatului este un scriitor roman, activ in perioada interbelica, militar de cariera si rezervist cu gradul de colonel. Povestea lui pare interesanta iar personajul pare a fi controversat in sensul ca este pe de o parte cunoscut drept eroul militar de la Oituz care a oprit nemtii sa avanseze in teritoriu, dramaturg si autor de romane care primeste in 1935 un premiu pentru activitatea literara din partea Societatii Scriitorilor din Romania, iar de pe alta parte pare sa fi participat la holocaust dar nu in calitate de evreu, if you get my drift. 

In fine, mi-as dori sa fi stiut mai multe despre acest tip si chiar mi-am propus sa citesc macar un roman de-al lui. Dar pana atunci as vrea sa ne ocupam de aceasta afirmatie care are aer de axioma din geometrie dar pe mine unul nu m-a prea convins. In primul rand, nu vad cum ai putea sa demonstrezi stiintific adevarul acesteia. Pare un fel de life hack pe care ti-l spune unchiul tau dupa ce ati reparat impreuna gresia din bucatarie si v-ati pus pe baut palinca. Am vazut ca unii au fost entuziasmati: like, share, pune-o in rama pe-un perete ca sa nu se piarda, fa-ti un tricou cu ea! Altii in schimb, ca sa simplifice si mai mult lucrurile, spun ca ei n-au incredere in nicio femeie. In caz ca sunteti interesati de reactia mea, v-o prezint in cele ce urmeaza.

Asadar...

Numai de femeia de care te indoiesti sa fii sigur! De aceea de care esti sigur sa te temi intotdeauna! Octav Dessila

 

Pai daca nici asta nu este adevarat (LOL) atunci cum iti dai seama care femeie doarme cu securea sub perna, ma intreaba amica pe pagina careia a fost postat citatul. La care nu gasesc un raspuns mai bun decat urmatorul: nu iti dai seama si, chiar mai mult decat atat, nu ai nevoie sa iti dai seama. In schimb ai nevoie sa inveti sa pierzi, fiindca altfel nu detii aceasta minima pregatire pentru viata reala, cea care presupune sa pierzi tot felul de lucruri, mai tot timpul. 

Sunt lucruri pe care le poti controla si lucruri pe care nu le poti controla. Poti controla ce faci tu si poti influenta, procesa, transforma ceea ce simti tu, dar nu poti controla ce face si simte persoana de langa tine. Cand incerci totusi sa o faci, si se intampla destul de des, rezultatul este o relatie - inchisoare, sau poate chiar o relatie - circoteca, ceea ce, de asemenea, este destul de des intalnit. Din categoria lucrurilor pe care le poti face pentru a ameliora o relatie se afla Cultivarea Relatiei, despre care am scris pe larg in articolul cu acelasi nume. La un nivel mai profund de intelegere a lucrurilor, cultivarea relatiei este cea mai subtila si eficienta forma de control al relatiei.

Asa ca revenim la sfatul parintelui din pilda: deschide bine ochii INAINTE de a incepe o relatie iar apoi tine-i mai mult inchisi - ca si cand ai putea sa vezi dincolo de aspectul fizic al persoanei iubite... Nu de alta, dar asa cum spune Blaise Pascal, inima are ratiunile ei, pe care ratiunea nu le cunoaste. Ma refer aici la ratiunea hormonala si ratiunea creierului reptilian care ne indeamna la reproducere atunci cand intalnim un partener apt pentru asa ceva si pe care il percepem ca atare. 

Si totusi, exista steguletele rosii. Mi se pare putin productiv sa te trasnformi intr-un detectiv care nu face altceva decat sa caute dovezi ale infidelitatii. Chiar nu ai ceva mai bun de facut? Un Netflix, un Hyper Dash, ceva? Cu toate acestea, un studiu publicat in revista de psihologie Psychology Today vorbeste despre strategiile comune pe care le folosesc cei care isi inseala partenerii, dupa cum urmeaza:

 

• DISPARITII MISTERIOASE ~ Una dintre cele mai folosite strategii este cautarea unor locatii discrete sau izolate, pentru a minimaliza riscul expunerii. In acest fel majoritatea dovezilor raman ascunse. Cu exceptia timpului in care ai disparut fara urma. 

• DISTRUGEREA DOVEZILOR ~ Se refera la dovezile, extrem de multe de altfel, pe care le pastreaza tehnologia si mijloacele de comunicare din ziua de azi. Unii sterg mesaje, fotografii, istoria de cautare pe browser si conversartiile avute cu ceilalti, pentru a evita expunerea.

• ILUZIA STABILITATII ~ Aceasta strategie presupune mentinerea rutinei, a comportamentelor obisnuite si chiar a costumatiei, pentru a evita banuielile. Este interesant si contra-intuitiv, fiindca o persoana care a inceput o relatie fie ea si clandestina, simte nevoia sa arate bine si atunci poate apela la haine, antrenament fizic, schimbari de dieta, stil de viata, etc. 

• SPUNE O POVESTE ~ Tot contra-intuitiv, unii subiecti afirma faptul ca, din dorinta de a nu fi expusi, incep sa arate partenerului oficial foarte mult interes sexual si afectiune. Relatiile extra-conjugale sunt intense si pasionale, incarcate cu emotii, secrete si obsesii, un fel de heroina erotica. E chiar o performanta ca in conditiile acestei obsesii sa poti sa te prefaci atat de bine. 

Machiavelismul pare a fi principala trasatura de personalitate asociata comportamentului de inselare a partenerului. El se refera la tendinta de a manipula, lipsa de empatie si moralitate cu focalizare pe interesul propriu. Ca un fapt interesant, de cultura psihologica, cei care inregistreaza un scor ridicat la machiavelism, se regasesc adesea in ceea ce se cheama white collar crime, adica infractiunile si activitatea criminala din lumea financiara, devalizarea unor companii sau institutii, sifonarea de fonduri, etc. Iata deci si o scurta sinteza a profilului de personalitate expus la indifelitate, potrivit studiilor:

• NEVROTISMUL ~ o trasatura de personalitate care se manifesta prin instabilitate emotionala, a avea toane, suferinte si tristeti persistente, inregistreaza scoruri ridicate in ce priveste infidelitatea. Cand gestionarea emotiilor este deficitara nu trebuie sa ne surprinda infidelitatea care poate fi o problema de urmarire a unei emotii sau incercarea de a te vindeca de o suferinta.

• EXTRAVERSIUNEA ~ persoanele extrovertite sunt in general mai expuse infidelitatii, poate si datorita faptului ca au acces la mai multe tentatii din acest punct de vedere de unde si activitatea sexuala crescuta. 

• DESCHIDEREA ~ ca si trasatura de personalitate presupune imaginatie activa, curiozitate si predilectia pentru aventura si diversitate. Asa cum va puteti imagina, o astfel de trasatura va poate predispune la infidelitatea in dragoste. 

• AGREABILITATEA ~ agreabilitatea se manifesta prin tendinta de a face pe plac, a crea si mentine armonie in relatii, buna-vointa si blandetea comportamentului si a exprimarii verbale. Ei bine, persoanele agreabile se regasesc mai curand in randul celor care dau dovada de fidelitate in relatii: what you see is what you get!

• CONSTIINCIOZITATEA ~ este o trasatura de personalitate care se leaga de sentimentul datoriei si se manifesta prin comportament predictibil, onorabil si corect din punct de vedere moral. Asa cum va puteti imagina, constiinciozitatea ne face fideli in dragoste. 

Ca sa sumarizam, daca va doriti cu orice pret sa evitati partenerele infidele, va puteti orienta catre cele stabile emotional, fara suferinte emotionale prelungite si toane. Bine, pot fi femei tinere, dar si toanele au o limita. De asemenea, v-ar putea interesa o partenera introvertita, care se simte bine cu o companie limitata (o prietena sau doua, cel mult), eventual iubeste lectura si solitudinea si nu se da in vant dupa petreceri si cluburi. In plus, ar trebui sa fie genul de partenera care se multumeste sa va faca pe plac si creaza o atmosfera armonioasa in cuplu. Nu in ultimul rand, va doriti o partenera care spune ca face ceva si face acel lucru la timp, spune ca va veni si vine, o sunati si raspunde cat poate de repede, etc. 

Pe de alta parte, trebuie sa luati in calcul faptul ca o astfel de persoana poate fi mai curand necompetitiva si lipsita de ambitie, in timp ce o societate precum cea in care traim pare sa avantajeze persoanele dinamice si extrovertite, curioase si care nu se dau in spate cand e vorba de aventura, in plan profesional sau personal, de ce nu. Cu alte cuvinte, fiecare partener(a) este un pachet intreg, cu trasaturi care pot deveni calitati in anumite contexte si defecte in altele. E bine sa intelegeti ca fiecare partener(a) isi are limitele sale si puteti invata sa traiti cu acestea.

 

(1) Imaginea Unrecognizable Blonde, via Pexels 

(2) Psychology Today, (acc. 03.01.2023), Red Flags of Infidelity, website: PsychologyToday.com

(3)  Psychology Today, (acc. 03.01.2023), Predicting Infidelity..., website: PsychologyToday.com

Continue reading

relatii

Rasfatarea Femeii Infidele

Atat barbatii cat si femeile, sunt mult mai dispusi sa condamne infidelitatea atunci cand aceasta le apartine barbatilor. Nu doar ca infidelitatea femeilor este mai greu de descoperit dar ea si este primita cu mai multa indulgenta. 

o o o

Infidelitate... eterna poveste. Cauzele infidelitatii sunt diverse, incepand cu prezenta oportunitatii, continuand cu moralitatea sau maturitatea emotionala deficitare si terminand apoteotic cu alcoolul si faptul ca, orice-am face, latura pragmatica a iubirii  — cea cu datorii la intretinere, batiste folosite si miros de transpiratie — o consuma in stil canibal pe cea romantica — cu fluturi in stomac si gesturi elegante. Dar nu pe-acest cantec trist mi-am propus sa-l cant aici.

S-a facut un studiu in 2019 prin care s-a descoperit faptul ca suntem disponibili pentru mai multa indulgenta fata de femeile care inseala decat fata de barbatii infideli. Acum, daca acesta este rezultatul studiului si l-ati primit asa, "pe tava", nu este la fel de usor sa explicam de ce stau lucrurile asa, si tocmai in asta sta abilitatea celui care incearca sa inteleaga natura umana. 

"Un barbat de 50 de ani a recunoscut in fata dvs ca are o relatie extraconjugala, desi este casatorit de 20 de ani. El isi regreta alegerea si va roaga sa ii dati un sfat. El va explica faptul ca relatia sa (oficiala) nu a fost exceptionala in ultimii ani. Sotia sa a fost critica la adresa lui si nu au mai avut contacte sexuale de peste un an. El se simte respins." 

Acesta ar fi un item al studiului despre care v-am vorbit si pe care l-au primit jumatate dintre subiecti. Cealalta jumatate a primit cam acelasi text cu exceptia faptului ca, de data aceasta, persoana infidela era femeie. Subiectilor le-a fost dat sa aleaga dintre cateva variante de sfaturi, cum ar fi:

"Ai facut un legamant pe care nu ar fi trebuit sa-l incalci si ar trebui sa iti para rau. Ar fi trebuit sa faci mai multe eforturi pentru a-ti imbunatati relatia."

sau

"Daca aceasta relatie (extraconjugala) te face fericit(a), atunci este cel mai bine sa faci ceea ce te face fericit(a)." 

Dupa cum observati, primul "sfat" este mai mult o judecata si chiar o "punere la zid", in timp ce al 2-lea este mai curand o aruncare la gunoi a responsabilitatii personale. Doar asa, ca o precizare de natura etica, un psiholog (consilier / psihoterapeut) nu v-ar oferi niciunul dintre aceste sfaturi. Ce am face in schimb ar fi sa ajutam clientul respectiv sa recunoasca ceea ce vrea, care sunt costurile, si sa isi asume responsabilitatea pentru costuri, in caz ca este dispus sa le plateasca.

Dar sa revenim la tema noastra. Studiul citat de situl Psychology Today spune ca 55% dintre barbati si 62% dintre femei au afirmat ca ar alege primul sfat (cel dur) pentru un barbat: "TREBUIA SA FACI MAI MULTE EFORTURI", in timp ce numai 48% dintre barbati si 45% dintre femei i-ar oferi unei femei care inseala sfatul "aspru", citat mai sus. Observati ca femeile care inseala, beneficiaza de un tratament mai bland atat din partea barbatilor, cat si din partea femeilor, dar mai ales din partea acestora din urma.

As avea de facut 2 observatii:

• Barbatii tind sa judece infidelii intr-un mod mai "egalitarist" — fara discriminare pe criterii de gen. 55% ar fi duri cu barbatii si 48% ar fi duri cu femeile.

• Este impresionant faptul ca femeile sunt mult mai indulgente fata de femeile care inseala decat fata de barbatii care inseala. 62% ar fi dure cu barbatii si 45% ar fi dure cu femeile. 

Daca ar fi sa interpretez "situatia creata" in termeni de resurse umane, as spune ca femeile stau mai bine cu PR-ul, ceea ce nu este o noutate. Adica se descurca mai bine in a "face imagine" si a atrage adeziunea si sustinerea, in ciuda faptului ca infidelitatea este savarsita in aceleasi conditii. Imi aminteste de acele concursuri de talente in care unii primesc premiul doar pentru ca au anumite dizabilitati ori dezavantaje (nu vad / nu aud / vorbesc prin semne / sufera de o chestie incurabila / sunt orfani / au crescut fara mama / etc.).

Si totusi, cum s-a ajuns aici? Nu de alta, dar manifestand genul acesta de diferentiere in atitudinea fata de cele doua genuri, nu facem altceva decat sa "handicapam" genul care aparent este avantajat — in cazul de fata, pe femei. Ca atunci cand parintele face lectiile in locul copilului si, in consecinta, copilul ajunge sa nu mai priceapa nimic din materia respectiva si sa depinda de parinte pentru totdeauna. Sau chiar ajunge sa creada ca are drepturi in plus, cum ar fi dreptul la un sclav personal care da piept cu viata in locul sau.

Caci da, in caz ca femeile infidele beneficiaza de un tratament mai bland, ele nu vor intelege niciodata lectia responsabilitatii personale. Vor invata in schimb faptul ca pot folosi scuze (relatia nu mergea si nu mai faceam sex de multi ani) pentru a se scuti de responsabilitate. Probabil ca nu va este usor sa va imaginati care este diferenta intre a fi iertat si a plati pentru un geam spart dar rezultatele vin, de regula, pe termen lung. Caci este inutil sa castigi un concurs de talente daca talentul tau este sa iti plangi de mila. 

Dar care sunt motivele pentru care femeile beneficiaza de acest tratament mai bland? In mod traditional, vedem femeile ca fiind "relationship-oriented", cu alte cuvinte, cred mai mult in relatiile lor decat in job, (deci barbatul a ignorat-o, fiind mai curand vina lui), sunt percepute ca fiind mai intelepte decat barbatii (prin urmare tindem sa avem incredere in alegerile lor) si mai sensibile decat "genul tare" (prin urmare tindem sa le protejam de "ce e mai greu" — cum ar fi responsabilitatea). 

Cu toate ca societatea a stabilit ca infidelitatea este demna de dispret, ii tratam pe cei vinovati de infidelitate in mod diferit. Pe barbati ii putem condamna si critica pentru comportamentul lor infidel, caci intr-un barbat poti sa lovesti, fiindca el e "mai nesimtit" si duce mai mult. Ai unde "sa dai" caci barbatul e facut ca sa reziste.     

(1) Imaginea Infidelity, de Petras Gagilas, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0

(2) Psychology Today, (acc. 10.02.2020), Are Women and Men More Likely to Punish Male Cheaters?, website: Psychology Today

Continue reading

narcisism

Infidelitate si Divort

Te simti ca si cand cineva ti-ar fi scuipat in cafea. Iar aceasta este o bariera serioasa in calea fericirii tale in cuplu. Nu este singura. Despre bariere, auto-dezvaluire, sensul intimitatii si alte provocari ce apar odata cu infidelitatea. 

o o o

Intalnesti uneori barbati (tineri, de regula) care au aceasta problema legata de virginitatea pierduta a partenerei si te intreaba descumpaniti ce pot face in acest sens. Cu alte cuvinte, faptul ca partenera lor actuala sau potentiala nu mai este virgina devine pentru ei o provocare de netrecut, manifestand chiar un tip de repulsie fizica fata de fete care nu mai sunt virgine. 

Cred ca acest tip de manifestare seamana cu situatia in care unii dintre barbatii care au fost inselati, nu isi pot scoate din minte faptul ca patenera lor chiar a fost atinsa de un alt barbat iar acest lucru devine un obsacol fiziologic in calea supravietuirii familiei. Mai rar am intalnit asta la femei de unde intelegem ca, cel putin pentru unii dintre barbati, trupul partenerei este "un bun personal" ce nu poate fi nici impartit si nici atins, pentru ca sa poti avea o relatie functionala cu acest trup (si atat, probabil). 

Si cred ca, tinand cont de asta, multi dintre cei pe care ii chinuie constiinta pentru faptul ca au inselat, ar putea sa tina pentru ei secretul, renuntand la iluzia aceasta potrivit careia, daca ii comunici partenerului faptul ca l-ai inselat, atunci lucrurile revin la normal si depasesti sentimentele de vinovatie sau alte chinuri psihologice fara-de-rost, eliminabile cu pastile (LOL). Daca partenerul este unul dintre cei despre care vorbeam, vezi bine ca lucrurile nu vor reveni la normal prea usor.

Dar cum ii sta bine unui psiholog decent, am sa invoc cuvantul "Depinde", tocmai fiindca ma face sa par sofisticat, si, in fond, nu suntem toti la fel si ne diferentiem prin trairi, convingeri si reactii. Se prea poate ca unii sa va primeasca cu deschidere si sa va inteleaga, ba chiar sa aprecieze faptul ca "ati fost sinceri", dar, la fel de bine, se prea poate sa se termine rau toata povestea, in special daca celalalt este gelos si labil din punct de vedere emotional. 

Iar cand spun "rau" va puteti gandi la cele mai intunecate scenarii. Si da, in ciuda faptului ca intalnesc psihologi care indeamna oamenii sa le spuna partenerilor ca i-au inselat, personal consider ca, de prea multe ori, este doar o iluzie faptul ca asta ar putea sa va ajute in vreun fel. Da, este logic sa vorbiti cu partenerul despre problemele cuplului vostru si despre trairile voastre in acest cuplu. Nu cred ca foloseste la ceva sa ii spuneti ca l-ati inselat deja. 

Cum argumentez asta? Pai inselarea este o alegere personala, nu este ca si cand nu ati fi avut alta optiune si nici nu inseamna ca ati inselat pentru ca partenerul vostru v-ar fi "impins" la asta. Se spune adesea ca pentru adulter este "vinovat" chiar si sotul incornorat - ca sa nu ramana el cu iluzia ca nu are niciun fel de responsabilitate. Poate ca are o parte de vina, dar nu asta. Adevarul este ca nu a decis el in locul vostru si avand aceasta "superioritate morala" poate oricand sa o foloseasca pentru a desfiinta cuplul. 

Daca stai sa te gandesti, suntem constienti de faptul ca, oricand, oricaruia dintre noi, i se poate intampla o nenorocire, si putem sa devenim, cum se spune "un numar intr-o statistica". Ceea ce ne permite sa traim totusi fericiti si eficienti este tocmai faptul ca reusim sa ignoram asta. Cand suntem pusi in fata faptului implinit, de regula intra in scena personalitatea fiecaruia: unii cred ca pot trece peste aproape orice, in timp ce altii se vor lasa doborati de neputinta proprie.

Prin urmare, daca ne preocupa cu adevarat partenerul de viata, ar fi probabil mai inspirat sa cautam, impreuna cu un psiholog o forma de a integra aceasta experienta, crutandu-l pe partener. De regula, sunt de parere ca este importanta impartasirea si cultivarea relatiei, insa astfel de informatii privesc aspecte atat de delicate incat ma indoiesc ca partenerul are suficiente resurse pentru a le gestiona. 

Dupa cum spuneam, se poate discuta despre ce simtiti in cadrul cuplului si despre ce va doriti de la acest cuplu dar auto-dezvaluirea excesiva poate sa devina o problema in sine. Barierele care se ridica intre parteneri in cazul aparitiei infidelitatii sunt multiple, si, chiar daca au o origine comuna, psihologica, se manifesta pe diferite paliere:

• Bariere Emotionale: La nivel emotional, intre cei doi parteneri apare distanta, raceala si instrainarea. Aproape sigur, lucrurile nu vor mai fi niciodata ca inainte, cand va faceati juraminte si promisiuni fara acoperire, cand va imaginati ca sunteti suflete pereche si va intelegeati din priviri. 

• Bariere Fizice: De multe ori poate aparea acea repulsie fizica fata de partener, si probabil ca acesta este cel mai serios semnal al faptului ca relatia nu mai are prea multe zile. Cel inselat are sentimentul ca cineva i-a... "scuipat in cafea", ca sa ma exprim astfel. E destul de brutala exprimarea dar chiar aceasta este ceea ce simte cel inselat.

• Bariere Comportamentale: Ca urmare a barierelor mentionate mai sus, partenerii nu reusesc sa isi disimuleze trairile si adopta o atitudine incompatibila cu impacarea. Limbajul non-verbal creaza distanta iar de fiecare data cand vor incerca sa comunice, realizeaza faptul ca isi comunica numai critici si observatii taioase, hiper-emotionale si negativiste.

• Bariere Psihologice: La baza, asa cum spuneam, se afla barierele psihologice, care se refera la principii de viata, valori personale si convingeri. Acesta este domeniul in care se poate interveni cu ajutorul unui psiholog in vederea flexibilizarii acelor convingeri care sunt incompatibile cu acest cuplu, dar, poate si cu oricare cuplu pe care l-ati putea forma pe viitor.

Pe de o parte, principiile, valorile si convingerile ne fac ceea ce suntem si inteleg faptul ca multi dintre cei inselati ar renunta mai curand la partenerul de viata decat la principiile lor. Dar eu nu-mi propun sa le schimb acest "nucleu psihologic", poate doar sa il flexibilizez, nu de alta, dar viata sociala este complexa, in special in marile orase, unde avem a face cu tot felul de tentatii si provocari. 

Un lucru pe care obisnuiesc sa il impartasesc este acela ca, in Psihologia Personalitatii, faptul ca facem un lucru la un moment dat nu implica si existenta unei trasaturi de caracter. Asa dupa cum, un elev care ia nota 10 la Matematica, (a avut surse bune la un extemporal), o data in viata sa scolara, asta nu il face un mare matematician. Desigur, a facut o impresie puternica pe moment, dar asta nu inseamna mai nimic. Poate sa ramana coringent la Mate chiar in acel semestru.

Asadar, daca un partener a fost infidel o data in viata, asta nu inseamna ca infidelitatea este a 2-a sa natura. Putem sa explicam asta prin starea sa emotionala de moment, printr-o oportunitate creata, printr-o criza existenta deja s.a.m.d. Prin urmare, intr-o astfel de situatie, barierele s-ar putea sa tina mai curand de convingerile noastre decat de caracterul acestui partener infidel o data (si atat).

Pentru a exista o trasatura de caracter a infidelitatii este necesar ca o persoana sa manifeste aceasta reactie de infidelitate in repetate randuri, sistematic si invariabil. Si nu ma indoiesc de faptul ca unii dintre cei care v-au inselat chiar detin aceasta trasatura de caracter incompatibila cu un cuplu normal.

In literatura de specialitate se vorbeste despre eforturi pe care ambii parteneri ar trebui sa le depuna pentru a readuce cuplul "pe linia de plutire", si, mai ales, avand convingerea ca lucrurile nu vor mai fi niciodata ca inainte, si asta nu este obligatoriu un lucru rau - cuplul nu mai este nici imaculat dar nici naiv, este in schimb experimentat, incercat si, de ce nu, mai puternic, din moment ce a rezistat acestui tip de provocare.

Sunt constient ca exista cupluri care nu vor reusi niciodata sa treaca peste un astfel de incident, chiar si daca le-as recomanda sa tina cont ca este vorba despre un incident izolat, pana la proba contrarie. Dar mie imi place sa va aduc vesti bune si va incurajez sa credeti in cuplul vostru, chiar si in conditiile in care a aparut infidelitatea. 

Daca sunteti niste fiinte profund emotionale si credeti ca un cuplu trebuie sa ramana imaculat, orice-ar fi, probabil ca aveti o viziune vulnerabila cu privire la cuplu. Este vulnerabila fiindca este idealizata, perfectionista si de aceea nerealista. Cu o astfel de viziune, infidelitatea ar putea inseamna sfarsitul cert al relatiei, dar nici macar nu este nevoie sa se ajunga la infidelitate pentru a simti ca "relatia scartie" din toate incheieturile.

In general, as descuraja extremele: cei care sunt atat de idelisti incat niciun cuplu real nu s-ar putea ridica la nivelul idealului, dar si cei care sunt pregatiti sa treaca cu vederea orice infidelitate sau grosolanie si sa accepte faptul ca un cuplu poate exista si in absenta unei relatii propriu-zise, adica in absenta impartasirii, intereselor comune si a solidaritatii intre cei doi. Fireste, daca va este bine asa, si puteti sa treceti peste barfe si alte inconveniete de acest fel, asta e tot ce conteaza.

(1) Imaginea Divorce, de Nokdie, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

Continue reading

vinovatie

Ritualuri de Separare

Suferi in urma despartirii mai mult decat ar trebui? Si mai ales ce inseamna "mai mult decat ar trebui"? Daca suferinta produce efecte NEGATIVE, care nu se mai termina, probabil ca nu stii sa pierzi.

o o o

Despartirea de un partener poate fi asociata cu pierderea, dar si cu eliberarea, cu razbunarea, dar si cu iertarea, cu prietenia, dar si cu obsesia. Sunt atatea feluri diferite de a reactiona la o despartire pe cat de diferiti suntem si noi oamenii. Felul cum reactionam tine de ceea ce a insemnat pentru noi respectiva relatie si mai ales de modul cum este structurata personalitatea noastra. Cu alte cuvinte, modul cum reactionati nu se datoreaza despartirii in sine ci personalitatii voastre.

Se spune ca "nu stim sa pierdem"  dar cei care sufera mai mult decat ar trebui in urma unei despartiri, fie nu stiu sa evite aceasta suferinta, fie isi doresc sa sufere - da, exact asa! De ce si-ar dori cineva sa sufere? Poate pentru a demonstra celuilalt cat de mult a insemnat respectiva relatie sau poate pentru ca asa stim sa atragem un alt posibil partener - in plus, unul care este "bun de pus pe rana" - deci sunt castiguri la toate capetele, care in psihologie se numesc "beneficii secundare".

Ma veti intreba ce inseamna "mai mult decat ar trebui". Unii terapeuti ar spune ca o persoana care nu sufera in urma unei despartiri, probabil ca sufera de o tulburare a atasamentului care il impiedica sa aprecieze relatiile. Ori poate ca celalalt devenise deja o povara pentru noi sau poate ca stim foarte bine sa ne gestionam suferinta. In literatura de specialitate se vorbeste despre asa-zisele etape ale pierderii:

• Negarea - "Totul e pierdut? Hai sa fim seriosi!"

• Furia - "O, da? Acum totul e pierdut, nu?"

• Targuiala - "Totusi, chiar totul e pierdut?"

• Depresia - "Da... Totul e pierdut...".

• Acceptarea - "Totul e pierdut... Asa, si?"

Ar fi nostim probabil daca cei care au definit aceste etape, ar fi venit si cu niste limite de timp pentru fiecare, cu un program bine determinat de genul: Negarea (1-2 saptamani), Furia (1 saptamana), etc. Adevarul este ca aceste etape pot sa existe sau nu, pot sa vina in aceasta ordine sau in alta si pot sa dureze mai mult sau mai putin, in functie de cat de sanatosi suntem din punct de vedere mental.

Iar un travaliu al despartirii care dureaza prea putin nu este obligatoriu un semn de sanatate mentala, dupa cum nu este un semn de sanatate mentala nici un travaliu care dureaza ani de zile, nu-i asa? Am intocmit o lista de comportamente si reactii pe care le practicam in astfel de situatii, si care pot fi mai normale sau mai patologice.

• PETRECEREA DESPARTIRII. Din cate am inteles, in anumite tari se organizeaza o astfel de petrecere cu ocazia divortului, lucru care pare a fi menit sa ne faciliteze acceptarea si evolutia in termeni amiabili dupa acest eveniment. A nu se confunda cu "dezmatul de despartire" si nici cu "pity party de despartire", despre care urmeaza sa vorbim in continuare.

• PASIUNEA DESPARTIRII. Este un fenomen relativ des intalnit, care survine ca urmare a faptului ca apar tot felul de stimuli care ne amintesc de perioada in care am fost impreuna cu cel pe care il lasam in urma si astfel devenim usor obsedati de acesta. La asta se adauga adesea si insomnia despartirii. De altfel, pare ca unii isi redescopera pasiunea de la inceput, cu "tabloul ei clinic", exact in astfel de momente. Probabil ca imaturitatea joaca si ea un rol aici.

• PORNOGRAFIA DESPARTIRII. S-ar parea ca, dintre fenomenele mai noi, se distinge si acesta: a scoate tot felul de imagini, fotografii sau materiale video si audio "puse bine", care il prezinta pe celalalt in situatii mai "fara perdea", in scopul distrugerii reputatiei. La baza se afla, cum va imaginati, dorinta de razbunare.

• AUTO SI HETERO AGRESIVITATEA. Da, exista si termenul de "break up violence", adica violenta care survine in urma despartirii, datorita dificultatii de a gestiona situatis. Simtim nevoia sa actionam (acting out), fie impotriva celuilalt, fie impotriva propriei persoane, fie ambele - un fel de Kamikadze al despartirii, fenomen din ce in ce mai intalnit, nu-i asa?

• REVANSA DESPARTIRII. Ar putea avea aceeasi sursa ca si agresivitatea despartirii, dar apare un efect de sublimare a energiei negative si transformare a acesteia in ceva constructiv, benefic pentru sine si cei din jur. Este o adevarata revansa pentru ca nu trebuie sa platesti amenzi sau pagube, ori sa fii internat cu forta pentru asa ceva, dimpotriva, de regula ai de castigat in imagine, bani sau alte lucruri valorizate de societate. O revansa ar putea fi sa iti implinesti un vis. A-ti face un partener dintre cei care ti-au iesit primii in cale, nu se pune, e mai curand agresivitate.

• PITY PARTY DE DESPARTIRE. Spre desebire de petrecerea "oficiala" prilejuita de despartire, care este reala si concreta, avand probabil efecte pozitive, mai se pune in scena si o petrecere in care ne putem plange de mila in prezenta celor mai buni prieteni care incearca din rasputeri sa ne ridice moralul - iar acesta ar putea fi un beneficiu secundar. Ati simtit si ironia din numele acestui tip de "petrecere".

• DEZMATUL DESPARTIRII. Fireste, unii dintre noi vor incerca sa isi vina in ajutor organizand tot felul de evenimente in care pot sa faca excese - isi dau liber, fiindca "asa se cade". Daca un tort de inghetata, 8 savarine, 4 sticle de vin si 5 prostituate te ajuta sa te simti mai bine - atunci de ce nu? E aproape ca de revelion, doar ca nefericirea s-ar putea sa fie si mai profunda a 2-a zi, semn ca revelionul acesta nu foloseste cu adevarat.

• BOALA DESPARTIRII. Oarecum in legatura cu "pasiunea de despartire", boala este un fenomen care apare in mod logic atunci cand pasiunea continua pe o durata mai mare de timp. Acesta nu este un mod de viata care sa permita adaptarea si cu atat mai putin permite mentinerea santatii fizice sau psihice. Da, in afara de bolile psihice, suferinta despartirii se mai poate manifesta si prin boli de tip psiho-somatic, adica afectiuni fizice dar care au o pronuntata componenta psiho-emotionala. Nu ati intalnit nicio femeie tanara care umbla cu pastilele de inima in geanta?

• TERAPIA DESPARTIRII. Una dintre cele mai intelepte decizii pe care le-ati putea lua in urma unei despartiri este sa recurgeti la o forma sau alta de terapie, prin intermediul careia sa va ridicati moralul sau chiar sa invatati sa va ridicati moralul, asa cum incerc eu sa ii invat pe clientii mei - nu intotdeauna cu succes, caci "moralul" arata mai interesat cu ochii plansi, nu-i asa?

• REZOLUTIA DESPARTIRII. Asa cum de Anul Nou obisnuim sa ne gandim la tot felul de asa-zise "rezolutii", adica decizii cu un caracter imperativ, tot la fel, in urma unor despartiri putem sa luam anumite decizii, ca semn al faptului ca "ne-am invatat lectia", iar faptul ca ne-am pierdut tot acest timp si toti acesti bani alaturi de acest partener, ne lasa totusi ceva in schimb, cum ar fi o invatatura de minte.

Fara a avea pretentia ca am epuizat spectrul de comportamente si mecanisme prin care ne protejam, dupa priceperea fiecaruia de stresul inerent unei despartiri, sper sa va regasiti in elementele din aceasta lista, sau daca nu, cine stie, poate imi lasati si mie un comment, ca sa invat si eu ceva de la voi. Voi ce faceti la o despartire?

(1) Imaginea Drunk Dinosaur, de Henry Burrows, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0

Continue reading

sexualitate

Infidelitate pe Facebook

In China sau Turcia cenzura online reprezinta o manifestare primitiva si absurda a puterii. Dar ne-ar tenta si pe noi, uneori, sa impunem niste reguli barbare care sa limiteze accesul partenerului pe Facebook, asa, doar pentru linistea noastra.

Se fac numeroase studii despre Facebook si nu intamplator. Cei care au o viata "paralela" pe Facebook, pentru a folosi un termen la moda, nu sunt putini si nici persoane lipsite de relevanta din punct de vedere social. Nu in ultimul rand, Facebook este un univers in sine, in care trasaturile de personalitate ies la suprafata cu usurinta.

Asa iese la suprafata, sa spunem, si tendinta noastra de a flirta mai mult sau mai putin vinovat, lucru care are un anumit impact asupra cuplului. Numeroase cupluri pe care le-am intalnit au probleme serioase cauzate nu atat de Facebook cat de faptul ca nu sunt pregatite sa gestioneze provocarile survenite prin intermediul acestei retele de socializare.

De multe ori solutia pe care o gasesc este interzicerea mutuala a oricarei activitati pe Facebook, ca fiind sursa tuturor relelor. Sunt atunci nevoit sa le explic acestor oameni faptul ca nu poti sa ii impui celuilalt un stil de viata de acum 50 de ani doar pentru ca nu reusesti sa iti gestionezi propriile slabiciuni. Nu ne casatorim pentru a-l educa pe partener, ori cel putin nu asa gandim in 2017.

Iar daca ne dorim sa asiguram relatia, ca tot vorbeam despre "ritualuri de asigurare", putem incerca si ritualuri mai mature decat supra-controlul si interdictia. Nimeni nu doreste sa traiasca intr-o puscarie si, pe termen lung cel putin, supra-controlul se va dovedi o asigurare total ineficienta. Eu recomand in schimb, asa cum bine stiti, ceea ce am numit "cultivarea relatiei".

Acesta este un concept complex care presupune un anumit mod de a actiona, inter-actiona si a ne prezenta pe noi insine, astfel incat sa ne dezvoltam relatiile de cuplu, protejandu-le de riscuri  pe termen lung. Dar in acest articol nu mi-am propus sa vorbesc despre asta ci despre activitatea de cercetare a comportamentului nostru pe Facebook si interesantele rezultate obtinute.

• O persoana care utilizeaza retele de socializare in mod abuziv este mai probabil sa devina infidela in dragoste. V-ati putea intreba daca utilizeaza Facebook fiindca este nefericita in cuplu sau pentru ca iubeste sa socializeze cu toata lumea. Nu stiu cauza dar stiu in schimb ca infidelii sunt toata ziua pe Facebook sau Twitter fiindca ei chiar traiesc intr-o lume de tentatii emotionale si sexuale iar aceste retele vin in intampinarea acestor nevoi. 

• Prezenta alternativelor este un factor de risc pentru cuplu. Este adevarat ca alternativele sunt peste tot, nu doar pe Facebook, insa stiti ca mai curand in mediul online, este usor sa pari orice doresti, iar o persoana fara experienta de viata si frustrata in cuplu se lasa sedusa de aceste imagini usor idealizate si usor de idealizat.

• Cei mai expusi infidelitatii sunt barbatii bogati si femeile sarace. Probabil ca va puteti imagina de ce: barbatii bogati nu doar ca au acces la tentatii dar reprezinta ei insisi o tentatie in sine, iar femeile sarace ar face-o drept ritual de asigurare în ideea ca progeniturile sa beneficieze de cele mai bune sanse de supravietuire - fara mila teoriile astea evolutionist-biologice...

• Infidelitatea emotionala este mai periculoasa decat cea sexuala. Cel putin asa au declarat subiectii unui studiu care compara pontetialul destructiv al diferitelor tipuri de infidelitate pentru cuplu. Fireste, o infidelitate emotionala nu mai lasa nicio speranta, in timp ce o infidelitate sexuala poate masca o curiozitate sau o incurcatura contextuala (razbunare, betie, etc). 

• Tot mai multe cupluri se destrama din cauza retelelor de socializare. Este usor sa gasesti un motiv de despartire in modul in care celalalt utilizeaza Facebook, nu obligatoriu pentru ca, in unele cupluri, cei doi parteneri nici macar nu sunt prieteni pe Facebook, ci datorita faptului ca, asa cum spuneam la inceput, orice slabiciuni am avea (gelozie, stima de sine redusa, naivitate, etc), Facebook le scoate la suprafata. 

• Comportamentul pe Facebook necesita clarificare si reguli. Cei doi parteneri trebuie sa isi cunoasca asteptarile si sa stabileasca de comun acord "ce se cade si ce nu se cade". Pe unii spre exemplu, ii deranjeaza faptul ca dai un like acolo unde n-ar trebui (la poza unui rival sexual), insa pe altii ii deranjeaza cand discutiile pe Facebook s-ar putea continua si offline. 

• Secretele reprezinta pericolul suprem. S-ar parea ca ceea ce ne deranjeaza cu adevarat la activitatea online a partenerului nostru este faptul ca acesta ne ascunde diverse elemente. Nu atat faptul ca vedem un like dat unde n-ar trebui ne supara cat faptul ca partenerul are un profil fals sau ne ascunde anumite discutii purtate in privat - lucru care hraneste cele mai intunecate banuieli. 

• Auto-dezvaluirea reprezinta o oportunitate pentru infidelitate emotionala. Asadar, alaturi de caracterul ascuns al activitatilor noastre online, interactiunile cu caracter emotional sunt favorizate pe retelele de socializare si favorizeaza la randul lor infidelitatea emotionala. Cu alte cuvinte, retelele de socializare reprezinta o oportunitate pentru infidelitate pentru ca asigura satisfacerea unor nevoi emotionale in afara cuplului.

• Manifestarile jenante de afectiune pot reprezenta o capcana. Stiti cum este: cineva posteaza ceva interesant, sau dulce, sau trist, sau intrigant si simti nevoia sa reactionezi. Din una in alta, toata lumea observa peste 30 de minute ca ai avut o convorbire plina de trairi, complimente, vorbe de duh si emoticoane cu te miri cine. E bine? E rau? Depinde cu cine esti casatorit(a)!

• Retelele de socializare pot reprezenta si un atu pentru cupluri. Iata si o veste buna in tot acest noian de intuneric! Pentru ca, va imaginati, nu-i asa, Facebook nu a fost inventat pentru a distruge casniciile, unii s-au gandit la faptul ca ar putea sa faca din el un mod de a-si consolida relatia, prin manifestari de afectiune, atentie, dragalasenie si interes fata de partenerul oficial.

Dupa cum observati, este parca mai mult rau decat bine pe Facebook, tocmai fiindca in mintea noastra binele este sub-apreciat, in timp ce raul capata o semnificatie disproportionat de mare. De aceea este nevoie sa ne pregatim relatia pentru Facebook prin anumite masuri de bun simt cum ar fi cele care rezulta din acest articol.

Am fost nevoit sa constat, de-a lungul timpului ca nici nu putem sa ne educam partenerul si nici nu putem sa il abandonam la primul gest care nu ne-a incantat. Prin urmare, in ziua de azi trebuie sa ne pregatim sa facem suficient de multe compromisuri, daca ne dorim sa cladim cupluri, nu sa le distrugem, in ideea ca... "are pomul pere".

Viata de cuplu este un compromis si depinde doar de noi pretul pe care suntem pregatiti sa il platim. Totusi, un cuplu bun, adica functional, nu pica din cer si n-ar trebui sa ne asteptam la un pret mic. Nimeni nu este perfect dar putem face impreuna eforturi pentru a cladi intimitatea cuplului, chiar si in acest context al tentatiilor fara de sfarsit care se afla pe Facebook. 

(1) Imaginea Infidelity, de Daniel Horacio Agostini, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Psychology Today, (acc. 03.12.2017), How Partners Flirt and Cheat Online, website: Psychology Today

(3) Psychology Today, (acc. 03.12.2017), 14 Questions to Ask about the Quality of Your Relationship, website: Psychology Today

(4) Psychology Today, (acc. 03.12.2017), 5 Types of People Most likely to Cheat, website: Psychology Today

Continue reading

sexualitate

Fatal Error: #666 !!

O emotie puternica iti da iluzia ca... "tot ce zboara se mananca". In plus, cand simti o emotie puternica, esti "pe aripile vantului" si "toata lumea e a ta". Dar, din pacate, o emotie puternica poate ascunde si o dezamagire amara.

Stiti ca imi plac cazurile interesante, pline de intrigi si mister, cu conditia sa nu mi se intample mie. Asa am descoperit cazul profesorului universitar William Douglas din Boston, care s-a indragostit de cine nu trebuie, adica de tanara prostituata Robin Benedict, cea care, ce sa vezi, s-a indragostit si ea de cine nu trebuie - de un peste (pimp) profesionist, pe nume Louis.

Pestele pare sa fie eminenta cenusie care s-a aflat in umbra acestei povesti incredibile in care tentatia a preluat controlul si a corupt totul, dar TOTUL. Lumea este deosebit de animata in zilele noastre de ceea ce simte si nu e de mirare ca pe calea acestor emotii ajungem sa pierdem tot ce avem. Cand le spun oamenilor ca in viata este cel putin la fel de important si ceea ce TREBUIE, nu doar ceea ce SIMTIM, au un soi de revelatie - soc.

Emotiile pot reprezenta un mesaj pretios: avem nevoie de anumite lucruri, care ne-au lipsit si ar fi cazul sa facem ceva in acest sens. Ascultandu-ne emotiile si actionand in aceasta directie, putem sa descoperim noi oportunitati de evolutie pentru viata noastra. Dar tot emotiile pot reprezenta si tentatii prin care raul se insinueaza in viata noastra mintindu-ne ca reprezinta "mai binele".

Perfectiunea este dusmanul binelui.

A venit timpul sa recunosti faptul ca nu tot ce simti este demn de urmat, iar uneori ceea ce simti nu este decat un prilej prin care raul preia controlul destinului tau pentru a-l zdrobi intr-un timp record, pentru a-ti face de petrecanie. Odata insinuat in mintea ta si in emotiile tale, raul va deturna literalmente destinul tau, prabusindu-l in neant, asa cum un avion este deturnat de un terorist sinucigas.

Dar sa revenim la povestea lui William Douglas. Acesta era un profesor universitar cu o reputatie impecabila in institutia in care activa si cu o viata de familie linistita. Dar s-ar parea ca ceva lipsea din viata lui si a sperat ca va gasi acel ceva in districtul rosu al orasului sau. S-ar parea ca acolo a gasit o prostituata care i-a picat intr-adevar cu tronc - pe Robin Benedict.

Spre mirarea oricui, Robin Benedict nu provenea dintr-o familie destramata cu un tata alcoolic care fugise de acasa cand avea ea 4 ani si o mama dependenta de heroina. Nu. La cei 20 de ani ai ei, ea era studenta la Scoala de Arte, unde se specializa in design. Mai mult decat atat, ea provenea dintr-o familie din clasa mijlocie, atasata de valorile si stilul de viata catolic sanatos. Cum ajunge o fata de treaba ca ea, intr-un loc nashpa precum Districtul Rosu?

Elementul lipsa din puzzle este iubitul lui Robin, un tip "fascinant" aparent, care i-a sucit mintile fetei, spre a o influenta in cele mai nefericite moduri. In scurt timp dupa ce l-a cunoscut pe pestele Louis, Robin ajunge sa abandoneze facultatea si sa lucreze la un salon de masaj, unde, de asemenea, in scurt timp, va fi pregatita pentru absolvirea catre "finalizari" pentru domnii generosi de la salon. Totul in numele iubirii pe care i-o purta lui Louis.

Din aproape in aproape, Robin, fata lui tata, se transforma intr-o felina periculoasa care iese la vanat in Districtul Rosu al orasului Boston. Aici il intalneste  pe profesorul Douglas, care de asemenea se afla intr-o criza existentiala, adica se plictisea foarte tare. S-ar parea ca fiecare dintre cei doi a gasit la celalalt ceea ce cauta: Robin a gasit un client bun, iar profesorul a regasit fiorul tineretii de mult apuse, iubirea obsesionala si pasionata a adolescentei sale - numai trairi pozitive, fireste, de liniste, armonie, iubire si relaxare!

Profesorul ajunge sa o ia pe prostituata in deplasarile sale academice, pe la conferinte, unde Robin este prezentata drept asistenta lui. Fiind atat de indragostit de "asistenta" sa, William Douglas nu se mai gandeste la nimic altceva si in scurt timp ajunge falit. In plus, isi pierde locul de munca, pentru ca se amestecase in fondurile universitatii intr-un mod abuziv. Tineti cont ca ajunsese sa ii datoreze fetei vreo $3000.

Dar, cum se spune, "totul pana la bani". Pare ca Robin nu a reusit sa treaca peste datoria aceasta si tine sa il trezeasca la realitate pe profesor: "Imi dai si mie banii aia?". Aceasta trezire la realitate pare sa nu fi fost de bun augur pentru niciunul dintre ei. Profesorul isi da seama ca femeia iubita nu avea pic de compasiune pentru el si face un atac de panica care il aduce la spital. Pana si pe patul de spital Robin ii aminteste lui Douglas, dar si sotiei acestuia, ca batranul ii datora multi, multi bani.

Asa cum spuneam, trezirea la realitate nu i-a priit lui William Douglas iar intr-un moment in care contempla viata sa sfaramata in numele iubirii, este vizitat de Robin care nu vroia decat "banii pe show". Se pare ca nu era un moment bun pentru a face o plata asa mare, iar cum planul cu atacul de panica nu a dat niciun rezultat, profesorul isi pune sperantele in ciocanul cu care ii va sfarama capul iubitei sale. Case solved!

Da, povestea este fascinanta si as dori sa observ inca o data ca nu intotdeauna ceea ce simtim reprezinta "adevarul absolut". Epoca consumerista in care traim a instituit ideea ca suntem indreptatiti sa ne satisfacem toate poftele, iar poftele noastre par a se afla la baza economiei, un fel de motor al ei. Din pacate, cred ca pana si in psihoterapie s-a strecurat acest obicei de a recomanda omului sa faca ceea ce simte. Ca si cand, "clientul nostru, stapanul nonstru" s-ar aplica si acestui domeniu si tot ce ne dorim este ca un client sa plece linistit de la cabinet.

In cel mai bun caz, un terapeut de acest fel te poate intreba care ar putea fi rezultatul daca ai face ceea ce simti. Creierul omului modern poate simula anumite experiente, si de aceea nu este nevoie sa faci o inghetata cu aroma de usturoi pentru ca iti imaginezi cum va iesi. Din fericire, exista si terapeuti care sunt capabili sa te ajute sa alegi ceea ce simti, in functie de ceea ce trebuie si este bine sa se intample in viata ta.

Eleanor Roosevelt  a fost intrebata daca nu este deranjata de faptul ca sotul ei, presedintele Roosevelt era un "crai". Ea a raspuns: "Da, as fi putut sa aleg si asta".

Probabil ca unii i-ar fi recomandat lui William Douglas sa isi urmeze fericirea si sa incerce o relatie cu prostituata Robin Benedict. Iar acesteia din urma i-ar fi recomandat sa faca ceea ce simte si sa inceapa sa se prostitueze pentru pestele ei Louis, langa care ea simtea ca are un viitor minunat. Daca niciunul dintre ei nu ar fi procedat asa, probabil ca profesorul ar fi avut parte de o pensie lunga sa cutreiere Europa iar fata ar fi devenit un designer de succes.

A face ceea ce simti inseamna a face ceea ce esti motivat sa faci, caci emotiile iti usureaza foarte mult activitatea. Cand esti animat de o emotie, esti "pe aripile vantului", atat de puternica iti este motivatia. Dar a face ceea ce simti coincide adesea cu acea "cale usoara", cea benefica pe termen scurt dar dezastruoasa pe termen lung.

Recomandarea mea este sa va intrebati in ce masura exista o similitudine intre "the right thing" din punct de vedere emotional si "the right thing" din punctul de vedere al bunului simt comun. De asemenea, puteti sa priviti filmul evenimentelor in documentarul de mai jos.

(1) Imaginea Temptation, de Derek Raugh, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) The Line Up, (acc. Mar 18, 2017), The Professor and the Prostitute, website: The Line Up

---

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com

---

Continue reading

victime

Vocea Infidelitatii

Este oare posibil sa citim semnele infidelitatii in vocea cuiva? Ei bine, este definitiv, s-a dovedit in mod stiintific.  A aparut deja un studiu care dovedeste asta!

Desi m-a preocupat problema infidelitatii de ceva timp, suficient de mult incat sa ii dedic un proiect la master, pentru materia numita Consilierea Familiei (era prea senzational topicul ca sa ratez ocazia), am fost pus de curand in fata unei dileme.

Pe de o parte am avut o opinie care spune ca infidelitatea se datoreaza integral problemelor de relatie, fiind un simptom al acestora (2). Pe de alta parte, am gasit un studiu care afirma faptul ca infidelitatea ar fi determinata in principal de stilul de atasament evitant, format in copilarie, sau de frica de intimitate (3) - altfel spus, e o problema subiectiva, a celui care alege sa insele - tipul este "defect". 

Poate ca zilele urmatoare, reusesc sa gasesc un raspuns la aceste framantari.

Dar unde sunt detaliile picante care v-au adus pe aceasta pagina? Total separat de dilema mea, ei bine, conform unor studii, s-ar parea ca este posibil sa citim semnele infidelitatii in vocea cuiva (4). Exact ce ne trebuie! O mica magie psihologica care sa ne ajute sa prevedem viitorul, fara a citi in cafea, fara a merge la Samantha, Vanessa & CO, care ne iau apartamentul si masina. Cate nu s-ar rezolva daca am sti de la bun inceput cu cine avem de-a face!

Si in plus este validata stiintific!  

S-ar parea, spune studiul, ca barbatii cu vocea groasa sunt considerati in mod intuitiv de catre femei ca fiind inclinati sa insele. Barbatii in schimb, considera ca femeile cu voce pitigaiata sunt inclinate, la randul lor, sa fie infidele intr-o relatie. Asa sa fie? 

In cautare de explicatii pentru aceste aparente stereotipuri culturale, oamenii de stiinta spun ca de fapt barbatii cu voce adanca, joasa, ar avea un nivel de testosteron (hormon sexual masculin) mai crescut – de unde si vocea. In mod similar, femeile cu voce pitigaiata ar dispune de un nivel crescut de estrogen (hormon sexual feminin). Iar asta inseamna ca aceste categorii de persoane au o sexualitate PROeminenta.

Inseamna deci ca aceasta intuitie izvorata din experienta empirica a celor doua genuri si probabil insuficient constientizata, dar pe care o folosim pentru a ne feri de ceea ce nu ne trebuie in viata, s-ar putea chiar sa fie corecta din punct de vedere stiintific. Stiu ca va plac smecheriile psihologice de acest fel, dar ma intreb daca merita sa simplificam lumea si relatiile atat de mult...

Oricum, s-ar parea ca, fie si asa superficiali din punct de vedere sexual, tindem sa ne lasam atrasi de astfel de parteneri, mai ales cand e vorba de aventuri trecatoare (5). Cu alte cuvinte, suntem si noi la fel de superficiali ca si aceste bombe sexy. Sa fie atunci pentru popularea galaxiei cu indivizi superficiali! Am zis!  

   

(1) Imaginea Infidelity, de Dave Emmett, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-SA 2.0

(2) RICH, H., KRAVITZ, H.L.; (2006) Casnicia Perfecta, editura Teora, Bucuresti

(3) Science Daily, (13-September-2008), Infidelity Dissected: New Research On Why People Cheat, website: Science Daily

(4) Science Daily, (4-March-2011), Can you predict your mate will cheat by their voice? website: Science Daily

(5) Science Daily, (16-October-2013), Low-voiced men love 'em and leave 'em, yet still attract more women, website: Science Daily

Continue reading

psihologia familiei

Afara Iarba e mai Verde

Fetele din clasa vecina zambesc mai frumos. Baietii din clubul celalalt au mai mult umor. Iar marul din pomul interzis are puteri magice. Ce mai astepti?

Este mai verde iarba de dincolo de gard? Nu stim, dar asa pare. Traim cu sentimentul ca dincolo de limita celor cunoscute, totul este mai frumos, mai viu, mai seducator. Necunoscutul exercita asupra noastra o influenta aproape hipnotica. In special unii dintre noi par a fi vulnerabili la farmecul implacabil a ierbii de dincolo de limita. 

Chemarea este continua si persistenta: "Vino, treci dincolo de limita celor cunoscute si de limita celor permise!" Dar ce se afla cu adevarat dincolo? Poate fi mai mult, in unele cazuri. Dar poate fi si la fel. Poate fi chiar mai rau decat de partea ta a gardului. Nu putine sunt cazurile in care ne intoarcem resemnati la cele cunoscute, dupa un efort de cunoastere care nu ne-a adus nimic in afara de resemnare.

Cu toate acestea, continuam sa traim cu ideea ca nimic nu poate fi mai rau decat ceea ce avem de partea noastra a gardului. In special in privinta relatiei de cuplu lucrurile par a fi foarte elocvente. E un mod specific de a privi lucrurile, pe care l-am putea caracteriza prin intermediul urmatorului set de trasaturi:

• Asteptarea pasiva ca partenerul sa ofere mai mult.

• Lipsa dorintei de a imbunatati relatia prezenta.

• Lipsa imaginatiei in ce priveste cultivarea relatiei.

• Resemnarea si tendinta de a cauta in exterior.

• Lipsa recunostintei si a aprecierii pentru gesturile frumoase ale partenerului.

• Lipsa capacitatii de asumare a responsabilitatii pentru relatie.

• Lipsa capacitatii de comunicare a frustrarilor, nevoilor, asteptarilor.

• Lipsa capacitatii de apreciere a punctelor forte ale relatiei.

O multime de situatii par a avea drept raspuns doborarea limitelor celor cunoscute si chiar doborarea limitei celor permise. Relatia intima este doar un prototip insa situatia se intalneste si in alte contexte: de partea noastra a gardului banii sunt mai putini, distractia este mai mica, viata este mai trista iar monotonia mai mare. Acest mod de a privi lucrurile te determina sa faci o multime de alegeri neinspirate.

Poate ca ceea ce ne lipseste cu adevarat este capacitatea de apreciere, recunostinta si imaginatia necesara pentru a face lucrurile sa functioneze si de partea noastra a gardului. In mod clar, atunci cand avem atitudinea potrivita, modul in care contribuim la atmosfera relatiei si in general, la atmosfera de pe partea noastra a gardului, poate sa faca diferenta si sa determine schimbari si la ceilalti, care se vor simti incurajati sa cultive la randul lor atmosfera din partea noastra a gardului.

Pare ca exista ceva din firea noastra care se reflecta direct in aceasta pasiune pentru tot ceea ce este interzis si necunoscut. Daca nu ar fi existat acel ceva, probabil ca unul precum Columb nu ar fi descoperit niciodata America. Uneori aceasta neliniste si aceasta nemultumire organica ne duce intr-adevar inainte. 

Cred ca exista in fiecare dintre noi un aspect al acestei naturi umane care ne predispune la explorare si autodepasire. Ma intreb insa daca casnicia sau relatiile sunt domeniul cel mai potrivit pentru acest tip de explorare si daca nu cumva ar trebui sa ne multumim, cu ceva mai multa stabilitate si monotonie in aceasta arie. Fie si pentru copii, care vor aprecia acest sacrificiu.

(1) Imaginea Temptation via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0

Continue reading

minciuna

Sfintele Taine ale Pasiunii

 Suntem mai liberi atunci cand intram in robia pasiunilor, cand ne traim clipa, sau atunci cand aderam la robia in slujba societatii, a bunului simt comun, a lui Dumnezeu? Una dintre aceste doua robii promite si un viitor... Care credeti ca este aceea?

Fiecare intelege libertatea in felul sau. Unii cred ca libertatea vine atunci cand ne inchinam viata lui Dumnezeu si respectarii poruncilor sale. N. Steinhardt spunea in Jurnalul Fericirii: "Contrariul pacatului nu este virtutea ci libertatea". Altii, dimpotriva, considera ca libertatea este atunci cand iti urmaresti propriile dorinte si le impui celorlalti, fara sa te intereseze viata si experienta lor emotionala, nevoile si aspiratiile lor. O opinie interesanta pe care am intalnit-o de curand este aceea a lui Denis de Rougemont, care, inspirat de Carl Jung, sustine ca atunci cand ne eliberam de cerintele societatii, ori ale lui Dumnezeu, pentru a ne urmari propriile idealuri egoiste, nu facem altceva decat sa aderam la o religie...

Cu alte cuvinte, ceea ce obtinem nu este tocmai libertatea, din moment ce am aderat la o religie, ce are, la randul ei, reguli, legende, porunci, exigente, zile de post, dumnezei si, DESIGUR, sfinte taine. Suntem la fel de mistici ca si atunci cand il urmam pe dumnezeu, doar ca acum, ei bine, credem in altceva. Si fiindca am aderat la aceasta religie pagana, atunci si destinul nostru va fi sculptat in mod diferit. Libertatea absoluta nu exista, dar fiecare, in functie de nivelul sau de evolutie, are impresia ca poate deveni liber, pe o cale spirituala sau alta. 

Ca orice religie, si aceasta are legende, stravechi, ce au darul de a ne fermeca, de a ne cuceri imaginatia si a ne determina sa imbratisam ceea ce am putea numi... religia pasiunii, ori religia celor ce tind spre imperfectiune. Denis de Rougemont, in lucrarea sa Iubirea si Occidentul, a nominalizat mitul lui Tristan si al Isoldei - un mit al iubirii curtenesti, drept sursa acestei religii pagane ce proclama sensul vietii ca fiind pasiunea, eliberarea de norme si, in ultima instanta, moartea in sine. De ce moartea? Pentru ca ordinea societatii nu poate fi incalcata pentru ca apoi sa putem trai fericiti.

Legenda vorbeste despre povestea unei iubiri interzise intre cavalerul englez Tristan si printesa irlandeza Isolda. Dupa ce Tristan il invinge pe cavalerul irlandez Morholt, el primeste misiunea de a i-o aduce pe printesa Isolda unchiului sau, regele Mark, pentru ca acesta din urma sa se casatoreasca cu ea. Pe drum insa, se intampla ca ei sa ingereze o licoare magica care schimba destinul lor - cei doi se indragostesc pasional unul de celalalt. Totusi, efectul licorii se va pierde dupa 3 ani, iar cei doi vor trebui sa isi reia existenta si indatoririle initiale si sa se intoarca la regele Mark, ranit de tradarea lor. Majoritatea variantelor legendei se finalizeaza cu moartea tragica a celor doi protagonisti.

In viata de zi cu zi, dar mai ales in literatura, filmul si, in general, in creatiile artistice ale veacurilor, mitul lui Tristan si al Isoldei se reflecta in ideea de triunghi conjugal, de interventie magica, imposibil de influentat prin mijloacele care ne stau la dispozitie (ratiunea, vointa, etc), in ideea de vremelnicie a pasiunii (efectul licorii se pierde dupa 3 ani) si intr-o serie de trasaturi ce descriu parca aceeasi poveste, cunoscuta de mii de ani. Iata cateva dintre aceste trasaturi:

1. Neimplinirea

Consider ca neimplinirea, sau tanjeala este elementul de la care porneste povestea pasionala. Putem vorbi despre un gol interior sau, in termeni adlerieni, despre un sentiment de inferioritate. Sentimentul ca nu ai ceea ce iti doresti vine dintr-o mentalitate incapabila de apreciere, din lipsa de preocupari si alternative ocupationale. Neimplinirea ne este caracteristica noua tuturor, caci "a fi om inseamna a avea un sentiment de inferioritate" (A. Adler). De ce aleg amantii, in lupta lor cu sentimentele de gol interior, o poveste de iubire interzisa, care le aduce si mai multa neimplinire, mai mult gol interior, este un mister pe care sper sa il clarific in continuare.

2. Mentalitatea

Amantii au o gandire magica. Ei cred in pasiune si se lasa orbiti de aceasta fara sa isi puna prea multe intrebari. Mentalitatea amantilor are de altfel 3 trasaturi esentiale:

a. lipsa capacitatii de apreciere 

b. incapacitatea de a privi in perspectiva 

c. ideea ca traim pentru a simti placerea

Cand nu apreciezi ceea ce ai, tratezi acele lucruri superficial si ratezi sansa de a fi fericit. De asemenea, viitorul este acela care ne determina sa respectam reguli, sa facem eforturi de integrare si sa crestem intr-o anumita directie. Fara planuri, fara obiective si scopuri, ne ramane placerea, momentul prezent, in care ne risipim resursele. Resursele, din pacate, nu pica din cer, ele vin prin respectarea datoriei si a responsabilitatilor, nu prin placere, care nu face decat sa cheltuie resurse. Nu poti cheltui mai mult decat produci, iar balanta placere - datorie, trebuie mentinuta in echilibru. Falimentul este iminent si se vede in falimentul relatiilor, cand pierdem increderea celor din jur, adesea si in falimentul economic, caci ai nevoie de o minte limpede pentru a produce resurse, iar indragostitul pasional nu are asa ceva.

3. Pofta

Pofta, reprezentata simbolic de zeul pagan Eros, este parca "driverul" amantilor. Pentru ei, in lipsa planurilor de viitor, exista aceasta unica certitudine care ii orbeste, asa cum pe Tristan si pe Isolda i-a orbit potiunea magica. Pofta, in acelasi timp, poate sa restructureze planurile de viitor, sa reorganizeze administrarea resurselor, dar si sa destrame familiile, sa distruga viitorul celor mai vulnerabili dintre cei afectati de povestea pasionala - sotul incornorat sau copiii, care nu au nicio vina. 

Cum amantii cred in ceea ce simt, in placerea fizica si in pofta, destinul lor va fi periodic sfarmat si restructurat, in acord cu poftele care apar din 3 in 3 ani, sau chiar mai frecvent. Adesea, amanta mizeaza pe forta poftei de a restructura planurile de viitor ale complicelui sau si isi sacrifica tineretea asteptand ca acesta sa isi paraseasca familia pentru ea. Din pacate, pofta nu poate fi controlata si este ca o temelie de nisip. Cu pofta se asociaza si obsesia.

4. Narcisismul

Trebuie sa vorbim despre prezenta narcisismului in personalitatea amantilor. O dovada a narcisismului este intensitatea poftei, care nu tine seama de nimic, de nimeni dintre cei din jur. Pentru ca te afli in centrul universului, nu iti pasa ce se va intampla cu copiii tai ori ai amantului si la ce riscuri il supui pe partenerul inselat. 

De fapt indragostitul pasional este indragostit de sine insusi, cu alte cuvinte este un narcisist bine deghizat. El se dedica pasiunii sale, nu persoanei iubite - iubeste iubirea si nu pe iubita, in sine. Narcisismul devine evident in situatia in care persoana iubita inceteaza sa mai declanseze in el pasiunea netarmurita, ca atunci cand, sub auspiciul casatoriei, pasiunea se transforma in rutina greoaie. A fi o mica printesa, precum Isolda, primind iubirea pasionala a amantului tau, care sacrifica totul pentru tine, este un ideal demn de o narcisista.

5. Obstacolul

O iubire pasionala nu poate supravietui in absenta obstacolelor, iar psihologii ne sfatuiesc uneori sa instituim tot felul de obstacole daca vrem sa re-animam pasiunea. Exista o adevarata dialectica a obstacolului, ce se leaga de diversele lucruri care ne opresc din a ne trai pasiunea, incepand de la parinti, familie, sotie, distanta, boala, diferentele culturale, economice, inter-etnice, sau de patura sociala, s.a.m.d. Psihologia Sociala a analizat de altfel Efectul Romeo si Julieta, care garanteaza cresterea sentimentelor de afectiune pe fondul aparitiei obstacolelor intre cei doi indragostiti. Ce s-ar face pasiunea fara de obstacole?

6. Eroismul

Din pacate eroismul amantilor nu este autentic pentru ca nu contribuie cu nimic la binele societatii. Ei fac tot felul de fapte irationale de "curaj", prin care urmaresc indeplinirea poftelor egoiste si prin care sfideaza lumea din jur. Eroismul amantilor este ieftin si nu implica exercitarea unor calitati deosebite. Este risc fara noima - ne riscam stabilitatea, familia, relatiile, posesiunile si adesea, ne riscam viata in numele unei pofte. Oamenilor insa le place circul, chiar si daca nu le foloseste la nimic. Chiar si daca nu invata ceva din el. Eroul irational prezinta o cale riscanta, care castiga atentia, desi nu ne convinge obligatoriu, mai ales ca finalul ii gaseste pe eroi mai curand vrednici de compasiune decat de admiratie - iar asta conteaza.

7. Spectacolul

Nevoia de putere a amantilor se vede nu in tainuirea povestii lor ci atunci cand, povestea iese la iveala, si ea iese la iveala intotdeauna, caci nu facem nimic doar pentru noi insine ci si pentru a ocupa un loc intre ceilalti. O poveste atat de spumoasa, intensa si tumultoasa are un potential atat de mare de a ne transforma in "eroi ai comunitatii" incat amantii nu vor rata aceasta sansa de afirmare publica, iar secretele lor vor razbate in viata publica. Cum s-ar putea afirma in alt mod?  

8. Lipsa preocuparilor

A cadea prada licorii magice a pasiunii, vine pe fondul lipsei de preocupari. Preocuparile joaca un rol important in viata noastra. Prin activitate ne dezvoltam abilitatile si aptitudinile iar prin preocupari social acceptate, oamenii se afirma si castiga notorietate, atentie, valorizare. In lipsa preocuparilor, a hobby-urilor, a abilitatilor si maiestriilor, ne ramane afirmarea prin pasiune, facila, care nu solicita mari eforturi si mari indemanari.

9. Patul

Patul este locul unde se consuma, in taina, pasiunea celor doi protagonisti si, in acelasi timp, este un altar al "sfintelor taine". Cum accesul la celalalt este problematic, datorita conflictului cu societatea si asteptarile acesteia, patul ramane mai mereu un vis inaccesibil - dar tocmai asta ii sporeste valoarea. Cei doi se intalnesc mereu dar nu pot merge pana la capat, nu pot oficializa relatia lor, pot doar sa se adulmece reciproc, pana ce o vor lua razna, caci nu dispun de competentele necesare pentru a ramane "in legalitate", si nici nu au preocupari suficient de provocatoare care sa ii ajute sa evadeze din lanturile pasiunii. Patul este si un simbol al carnalitatii, al faptului ca iubirea amantilor este pur fizica si trecatoare.

10. Scuza Imatura

Amantii au si o scuza "buna" - ei dau vina pe forta pasiunii, pe atractia lor oarba, pe pofta indusa de licoare. Astazi, dupa atatea secole de arta impura, aproape ca s-a institutionalizat aceasta apucatura de a sacrifica totul pentru o pofta. Daca privim mai indeaproape scuza lor, observam ca este alcatuita din toate elementele despre care am vorbit pana acum: incepand cu narcisismul si limitarea la cele trupesti, continuand cu lipsa preocuparilor si incheind cu slabiciunea pentru spectacol si public.

Exista deci o categorie de persoane expuse la asa ceva - cele ne-experimentate, dar si cele lipsite de abilitati. Mai cad in aceasta capcana cei care valorizeaza placerea, dar mai ales narcisistii, obisnuiti sa ignore pe cei din jur si sa primeasca laude pentru nimic. Trasatura lor comuna este aceea ca adera la o placere de scurta durata si nu se gandesc la viitor, precum cuplul mitologic, cazut in robia vremelnicei vraji.

Nu doresc sa se creada ca pasiunea nu foloseste la nimic. Complexul iubirii care ne acapareaza in tinerete este, in fond, un proces adaptativ care faciliteaza pana la un anumit punct, evolutia noastra si transmiterea genelor catre urmasi. Daca nu ar exista pasiunea, probabil ca ne-ar fi mult mai greu sa ne imperechem si sa procreem. Cu toate acestea, pasiunea ajunge sa distruga ordinea sociala si daca ne inchinam viata trairi acesteia, nu facem altceva decat sa ne ruinam casniciile, una dupa alta.

* * *

Fiindca vorbeam la inceput despre libertate, este de meditat la ce anume ne face liberi. Atata timp cat traim intr-o lume in care, prin natura lucrurilor, ne nastem, crestem, ne dezvoltam, avem de realizat o adaptare la mediul social, iar apoi ne indreptam catre moarte, este indoielnic ca putem vorbi despre prea multa libertate. Cu toate acestea, unii reusesc sa se simta liberi, in aceasta lume plina de reguli impuse din exterior. Cine sunt acestia?

Cred ca cei care au acces la sentimentul subiectiv de libertate (adica de putere) sunt in masura sa accepte ca universul lor are limite, ca societatea in care traim are reguli. Cand ai acceptat regulile si limitele acestei lumi, esti liber sa te ocupi de ceea ce poti schimba, de ceea ce poti imbunatati. Libertatea devine atunci o problema de a intelege ca esti dator sa platesti libertatea cu eforturi. Eforturile (umilinta, robia) de azi, iti ofera maine libertatea - nu cea absoluta, ci putin mai multa libertate decat au altii, cei care nu sunt capabili de eforturi.

Intorcandu-ne la ideea de misticism si la religii, as spune ca exista o religie la care societatea a aderat in mod oficial, o religie ce ne impartaseste secretul succesului - libertatea se plateste cu eforturi. As numi aceasta religie, Religia celor ce tind spre Perfectiune. In mod paralel cu aceasta, exista insa si religia despre care tocmai am vorbit, care afirma faptul ca libertatea se gaseste in eliberarea de norme, in iesirea de sub tutela moralei sociale si promite atentia lumii, si o experienta emotionala intensa, de neuitat. Probabil ca am putea sa o numim Religia celor ce tind spre Imperfectiune.

Diferenta majora intre cele doua religii este modul de administrare a datoriei si a placerii. Religia Perfectiunii restrange placerea, o controleaza prin instituirea datoriei, pentru ca puterea pe care o acumulam in final sa ne faca liberi - un drum ce duce la libertate prin intermediul jertfei. Religia despre care am vorbit aici, aceea a Imperfectiunii, se deda placerii si viciului, proclama incapacitatea omeneasca de a controla pornirile instinctuale, fara a lua in consideratie deznodamintele si viitorul si platind pentru asta cu o moarte prematura.

Ce alegeti?

Short term gain / long time pain.

sau

Short term pain / long time gain.

Continue reading

psihologia familiei